805 matches
-
puse de evoluția gândirii și a vieții patristice din Apus. Limba latină este cea care suține romanizarea profundă a Daciei, astfel încât, mai târziu, deși a urmat o perioadă slavă a culturii noastre câteva secole bune, limba neolatină născută din trunchiul daco-roman, limba română, a apărut ca un nou fenomen foenix din rădăcina ei stăveche. g. Prin traducerile unora din operele Părinților greci în limba latină, scriitorii din Scythia Minor au contribuit la lucrarea ecumenică (Dionisie Exiguul). Cunoașterea și utilizarea scrisului în
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
evoluția latinei spre limbile romanice s-a încheiat în secolele al VI-lea și al VII-lea. Limba română s-a dezvoltat pe o bază teritorială largă, ce cuprindea întregul spațiu carpatodanubiano-pontic, unde romanitatea asimilase fondul etnic autohton traco-geto-dacic. Autorii daco-romani au scris mai ales în latină, fapt similar și în istoria literaturilor franceză, italiană și chiar cea germană. Se explică astfel și existența unor scrieri în limba greacă pentru că mecanismul se repetă și mai târziu în evul mediu când s-
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Sfântul Ioan Casian și Cuviosul Dionisie cel Mic, un alt teolog de seamă al Scythiei Minor este Ioan Maxențiu, un monah din grupul „călugărilor sciți”, care puteau fi localnici, dar și goți încreștinați. Dionisie cel Mic, care era și el daco-roman, are aprecieri negative față de „barbarii” ce frământau pământul Scythiei Minor (dintre care nu lipseau, evident, goții). Când se adresează fraților săi spirituali localnici, Ioan și Leontie, într-o Prefață la o traducere din Sfântul Chiril, el folosește cuvinte de apreciere
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
ei limbajului teologic și bisericesc al românilor și care constituie lanțul cel mai vizibil al continuității pe acest pământ. VIII. SPIRITUL MISIONAR ȘI ENCICLOPEDIC AL CUVIOSULUI PĂRINTE DIONISIE EXIGUUL Condițiile istorice și geografice ale Imperiului roman au permis scriitorilor teologi daco-romani să-și aducă din plin contribuția la misionarismul și dezvoltarea ecumenismului epocii patristice a secolelor IV-VI. Prin călătoriile, contactele, șederea de lungă durată și întemeierea de mănăstiri sau prin lucrările lor scrise, acești teologi au legat între ele trei
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
au semănat buna sămânță a înțelegerii și a întrajutorării frățești. Prin operele lor practice și teologice, ei au creat conștiința unității europene așa de grav primejduită și continuu amenințată de invazii. Ceea ce face deosebit de prețioasă lucrarea ecumenică a monahilor teologi daco-romani este spiritul lor profund misionar, care se manifestă peste tot unde se găsesc ei: de-a lungul călătoriilor cu misiune specială - Sfântul Ioan Cassian, călugării sciți - sau pe loc, în centrele unde s-au stabilit - Sfântul Ioan Cassian, Dionisie Exiguul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
îl numește Dionisie Românul. Având în vedere însă concepția lui despre viață, Dionisie Smeritul este numele cel mai potrivit cu care literatura română ar trebui să-l numească pe cel care se identifică a fi unul dintre cei mai mari teologi daco-romani. Se pare că și-a dorit tot timpul să-și ascundă personalitatea sa aureolată de genialitate și sfințenie, numindu-se „Exiguus”. Mai târziu, teologii moderni, nedisociindu-l de optica occidentală, au redat acest nume prin traduceri de tipul „cel Mic
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Exiguul a fost acela de monah în mănăstirea de la Mabbug (Hierapole) lângă Antiohia. Baza acestei presupuneri este dată de unele elemente de legătură și de apărare a ortodoxiei din ținuturile ponto-danubiene prin grija Bisericii de acolo. În acele vremuri la daco-romani exista tradiția de a se îndrepta către centre creștine orientale spre creștere și desăvârșire în trăire monahală. Din dorința de a se desăvârși duhovnicește și maturiza intelectual, unii călugări de origine dobrogeană au frecventat și, chiar s-au stabilit în
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
alegerea compatriotului nostru dintre alți monahi vestiți din capitala imperială. Aprecierea a fost reciprocă, acest lucru dovedindu-se prin remarcabilul portret moral pe care îl face teologul vest-pontic Papei Gelasius, la moartea sa, deși nu îl cunoscuse personal. Eruditul teolog daco-roman a răspuns invitației adresate de papă. La acea vreme era tânăr și încrezător în puterea sa de lucru. Momentul sosirii sale la Roma nu se păstrează în nici un document. Se cunoaște faptul că Dionisie a ajuns la Roma după moartea
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
nici un document. Se cunoaște faptul că Dionisie a ajuns la Roma după moartea episcopului Gelasius I. El s-a instalat la mănăstirea Sfânta Anastasia, de la poalele Palatinului, unde locuiau călugări egipteni. Hramul mănăstirii era dat de Sfânta Martiră Anastasia, o daco-romană ucisă într-o zi de 25 decembrie, probabil în 304, în timpul persecuțiilor anticreștine din vremea lui Dioclețian. Faptul că Dionisie Exiguul a fost primit și instalat la Roma într-o mănăstire care păstra memoria acelei sfinte daco-romane a influențat în
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Martiră Anastasia, o daco-romană ucisă într-o zi de 25 decembrie, probabil în 304, în timpul persecuțiilor anticreștine din vremea lui Dioclețian. Faptul că Dionisie Exiguul a fost primit și instalat la Roma într-o mănăstire care păstra memoria acelei sfinte daco-romane a influențat în bine activitatea sa teologică, științifică, literară și didactică. Aici se pare că i s-a conferit curând și titlul de abate, respectiv, conducerea acelui așezământ duhovnicesc. Totuși această ipoteză trebuie înțeleasă într-un sens foarte restrâns, pentru că
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
mănăstirea de la Vivarium (în sudul Italiei), fondată de marele său amic, om politic și scriitor Cassiodor, pe unul dintre domeniile sale din Calabria, aflat pe malul Golfului Squillace. Pe lângă mănăstire funcționa și o Academie, unde eruditul scriitor și teolog daco-roman a predat teologia ortodoxă și logica. Alcătuind biografia monahului daco-roman, se observă că viața și activitatea acestuia parcă se suspendă pe o perioadă de aproximativ douăzeci de ani, respectiv de la consultațiile pascale din anul 526 până la ultima parte a vieții
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
său amic, om politic și scriitor Cassiodor, pe unul dintre domeniile sale din Calabria, aflat pe malul Golfului Squillace. Pe lângă mănăstire funcționa și o Academie, unde eruditul scriitor și teolog daco-roman a predat teologia ortodoxă și logica. Alcătuind biografia monahului daco-roman, se observă că viața și activitatea acestuia parcă se suspendă pe o perioadă de aproximativ douăzeci de ani, respectiv de la consultațiile pascale din anul 526 până la ultima parte a vieții petrecute la mănăstirea Vivarium. Este greu de crezut că un
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
nu fim datori altei promisiuni.” Lecturând acest text, pot fi remarcate câteva cuvinte cheie, practic, tot atâtea noțiuni de bază ale nevoinței ortodoxe, precum: înțelepciune, smerenie, virtute, feciorie, blândețe, post, cumpătare. De asemenea, în portretul schițat Papei Gelasius I, teologul daco-roman vorbește de „curăția vieții”, de „convorbirile duhovnicești”, de rugăciune, de răbdare. Tot așa, când recomandă Apusului Viața Sfântului Pahomie, el prescrie un întreg program ascetic, pentru ca acei „creștini numai cu numele, nu și cu faptele” să fie determinați să se
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
se numesc trei personalități: filosoful Boețiu, Sfântul Benedict de Nursia și învățatul monah Cassiodorus, fără ca numele lui Dionisie Smeritul să fie amintit printre aceștia. De asemenea, trebuie remarcat faptul că fiecare dintre cei trei l-a cunoscut pe genialul călugăr daco-roman. Unii chiar au recunoscut cât de rodnică a fost conlucrarea cu acesta. Ba mai mult, se poate observa influența lui asupra operelor personalităților amintite. De aceea, cercetătorii români trebuie să facă demersuri pentru a arăta cât îi datorează fiecare. 3
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
hristologiei chiriliene, pentru a elibera definiția de la Calcedon de acuza de nestorianis.”. Printre cei dintâi care au sesizat pericolul ca definiția de la Calcedon să fie interpretată într-un sens din care nu dispăruse mentalitatea nestoriană au fost călugării sciți sau daco-romani. Pentru a combate această tendință, precum și a celei monofizite, ei s-au servit de formula: „Unul din Treime a pătimit pentru noi cu trupul”. Este de știut faptul că, la acea vreme circulau documente apocrife în spiritul calcedonismului „antiohian”. De
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și totodată cele monofizite care afirmau că întreaga Treime a îndeplinit aceasta. Prin afirmarea categorică a Ipostasului divin în care firea noastră e asumată și curățită, toți ereticii - de la Teodor de Mopsuestia până la Petru Gnafevs și Acachie - erau înfierați. Monahii daco-romani, în frunte cu arhimandritul Ioan Maxențiu, care a scris o Cărticică despre credință (Libellus fidei) au venit la Constantinopol pentru a impune și susține această teologie pe care o considerau indispensabilă. Pentru realizarea acestui demers, ei au fost încurajați de
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
nevoind să se uite măcar pe text, socotindu-l pe autor monofizit. Încurajați de scrisorile de recomandare ale lui Justinian și Vitalian, însoțiți de defensorul papal la Constantinopol și, mai ales, înflăcărați de dorința de a apăra credința calcedoniană, călugării daco-romani au sosit la Roma la sfârșitul lunii iulie a anului 519. Într-o adunare a episcopilor și a senatorilor, textul este cercetat și acceptat. Zelul „monahilor sciți” (daco-romani, n.n.) a provocat scrierile cu conținut trinitar ale lui Boețiu, un exemplu
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și, mai ales, înflăcărați de dorința de a apăra credința calcedoniană, călugării daco-romani au sosit la Roma la sfârșitul lunii iulie a anului 519. Într-o adunare a episcopilor și a senatorilor, textul este cercetat și acceptat. Zelul „monahilor sciți” (daco-romani, n.n.) a provocat scrierile cu conținut trinitar ale lui Boețiu, un exemplu elocvent fiind tratatul Liber de persona et duabus naturis contra Eutychen et Nestorium . Din cuprinsul acestuia iese în evidență părerea senatorului-filosof conform căreia atributele absolute pot fi afirmate
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
antologiei. Faptul că această colecție de texte nu citează nici pe Papa Leon și nici pe Sfântul Chiril al Alexandriei, arată precauția lui Dionisie Smeritul față de discuția de la acea vreme, care a evoluat de la hristologic la trinitar. În favoarea atribuirii paternității daco-romane, un învățat catolic observă că „nici traducerea pieselor nu pare să fie opera unică a lui Dionisie cel Mic”. Este posibil ca antologia să fi fost începută cu ocazia venirii la Roma a călugărilor "sciți" pentru ca în 533, ea să
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
a celor locale au fost cercetate de timpuriu și de Biserica noastră...”. Cu alte cuvinte, în ținuturile natale ale lui Dionisie Exiguul au existat Școli de Drept canonic în care au circulat vechile Colecții canonice. Se pare că însuși monahul daco-roman s-a format în astfel de școli. Venind la Roma, el a adus și Colecția de canoane pe care a folosit-o ulterior. O mărturie elocventă în acest sens o face colegul de la Universitatea de la Vivarium și bunul său prieten
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
acestui canon, se poate deduce că Dionisie a avut la îndemână doar Colecția celor 27 de canoane, întrucât canonul 28 al Sinodului IV ecumenic, care legaliza superioritatea Scaunului de la Constantinopol, nu fusese agreat de Biserica Romei. Cu toate acestea, teologul daco-roman știa de existența canonului, pentru că l-a avut în propria Colecție canonică adusă din patria sa natală, Dobrogea de astăzi. Se pare că omiterea canonului 28 a fost făcută intenționat de către Dionisie, pe că el dorea să elimine diferendele
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
noțiunea de canon este redată atât prin „regula” cât și prin „canon”, ceea ce demonstrează cât se poate de clar că Dionisie Exiguul a fost primul canonist care a introdus noțiunea de canon în limbajul latin de specialitate. În viziunea călugărului daco-roman, ordinea enumerării textelor canoanelor Sinodului de la Sardica diferă de limba greacă (Sintagma Ateniană). De exemplu, în versiunea lui Dionisie, conținutul canoanelor cinci și șase sunt identice cu textul canonului șase din Colecția greacă. În schimb, textul canonului cinci din Colecția
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
a parvenit decât dedicația”. În această Prefață se menționează că, „Sanctorum pontificum regulas” (Regulile Sfinților Părinți) pe care papa Hormisdas îl obligase să le traducă „corect din grecește”, Dionisie le terminase „cu sârguință deja mai demult”. Este evident că monahul daco-roman se referea la cele două ediții anterioare. Tot aici, Dionisie a mărturisit că papa îi poruncise ca să arate, „cu toată sârguința, că cele latinești nu se deosebesc deloc de cele grecești”, și să le așeze „pe aceeași pagină față în
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
XIV-a înainte de 21 martie. Trebuie menționat că luna, ca unitate de timp, nu are o întindere fixă de 30 de zile, drept pentru care grecii întrebuințau epactele. Cu ajutorul lor se obținea potrivirea mersului Lunii după acela al Soarelui. Monahul daco-roman a mai combătut pe cei care au utilizat alte metode de socotit decât cele stabilite ecumenic în timpul Sfântului Constantin cel Mare, ajungând să considere, printre altele, ziua a 14-a, ca a 15-a. Cei care au fost combătuți fără
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
originale de cronologie ale monahului Dionisie Smeritul. „Dionisie Exiguul a pus bazele calculului erei creștine... Este era noastră actuală, valabilă pentru întreaga planetă. O astfel de cucerire de valoare universală, din partea unui smerit monah plecat din Daca Pontică, îmbracă literatura daco-romană pe care a produs-o cu o strălucire și o valoare care nu are egal în nici o literatură europeană contemporană pentru o problemă similară”. Acest sistem cronologic, este menționat mai târziu în unele dintre primele tipărituri românești. Se menționează, de
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]