746 matches
-
pe care circulă tramvaie, trenuri, automobile, bicicliști, motocicliști, pietoni 390. În apropiere de Harbour Bridge, În zona Golfului Jackson se află cel de-al doilea simbol al metropolei, Opera House, una dintre cele mai spectaculoase clădiri din lume, proiectată de danezul Joern Utzon, În urma unei competiții internaționale, și construită În decurs de paisprezece ani. Fastuoasa capodoperă de arhitectură monumentală, cu Sala de Concerte și Teatru de Operă (Concert Hall and, Opera Theatre), una dintre cele mai faimoase și mai fotografiate clădiri
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
unitate se realizează printr-un puternic efort de voință, rîurile haotice fiind silite să intre într-o singură albie, în care se poate observa totuși mereu o deosebire între apele diverselor izvoare. Bernhard Severin Ingemann (1789-1862), romancier și liric romantic danez (n.trad.) 8. Sentiment total și caracter Tendința nașterii unor sentimente totale este legată (cum s-a arătat în § 2) atît de natura cea mai intimă a vieții psihice, cît și de cerințele luptei pentru existență. Pe toate treptele și
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
confundă momentul său de repaus cu o încheiere absolută. El știe că în cazul unei experiențe progresivepot interveni două lucruri: rezultatele obținute pînă în prezent pot cădea problemele pe care ni le-am pus pînă acum. Doi dintre gînditorii noștri danezi mai vechi au reluat fiecare în felul său una dintre aceste posibilități.Holberg credea că atunci cînd nu am mai descoperi probleme în lume ar însemna că experiența ne este mărginită; dacă ne-am lărgi-o, am vedea ce iluzorii
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
spuseseră mai înainte cuvîntul, într-o formă sau alta, diverși gînditori, începînd de la sfîrșitul secolului al XVI-lea, odată cu Ben Jonson, și continuînd cu Joseph Addison, Jean Paul și alții, pînă la Louis Cazamian. I-a revenit însă abia filosofului danez Harald Höffding meritul de a fi închegat primul studiu psihologic modern al fenomenului humoristic, superior celui întreprinsde Ben Jonson, bazat pe vechea fiziologia a umorilor, datorată lui Hipocrat și Galen. Importanța și necesara distincție operată de H. Höffding, cu acest
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
despre Humor, principalele repere care m-au orientat au fost contribuțiile francezilor Baldensperger, Cazamian și Escarpit, ale germanilor Jean Paul și Schmidt-Hidding, ale englezilor Priestley și Sully, ale spaniolului Baroja și ale italianului Pirrandello și deloc în ultimul rînd ale danezului Höffding. Dar așa cum de la ceilalți amintiți nu am valorificat decît unele idei, nici din cercetarea psihologică a lui Höffding nu am folosit decît cîteva. Ce-i drept, acestea sînt de o importanță aparte: înainte de toate, distincția între marele și micul
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
de l'Office international de la vigne et du vin-OIV, Paris, vol. 68, 777/778, noiembrie-decembrie 1995, p. 970 și urm. 60 Actuala Uniune Europeană (n. trad.). 61 S. Renaud, Le régime santé, Odile Jacob, Paris, 1995, pp. 13-22. 62 "Studiu danez" realizat de către echipa dr. Morten Grondbaek, epidemiologist în cadrul Institutului de Medicină preventivă din Copenhaga. Studiul, al cărui titlu exact este Mortalitatea asociată unui consum moderat de vin, bere sau băuturi spirtoase și care a fost publicat în mai 1995 de către British
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
apărută la Veneția în 1685; Louise Bourcier pentru maladiile femeilor: Observations sur la Stérilité, accouchemments et maladies des femmes ca și François Mauriceau (Traité des maladies des Femmes grosses); Friedrich Hofmann pentru Medicina rationalis sistematica: S. G. Wirsung pentru pancreas; danezul Stenon pentru parotidă; frații Hunter pentru anevrisme. Această trecere în revistă a preocupărilor medicale și a realizărilor, sunt în măsură să sugereze dimensiunea acestui secol medical și a avântului medicinei impulsionat de Renaștere. Contrar unor opinii că declinul Renașterii se
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
obiectivă, dar medicina este încă tributară ambiguităților, speculației arbitrare, fapt ce demonstrează că deși beneficiază de un îndelung trecut, ea se află pe cale de transformare spre medicina modernă propriu- zisă. La progresul medicinei participă medici englezi, italieni, germani, francezi, belgieni, danezi etc., precum și filosofia metodologică și științele exacte. Lecția de Anatomie a doctorului Tulp (1632), a marelui Rembrandt căreia îi asociem Chirurgul pictorului contemporan cu el, Adriaen Brower ca și Copilul bolnav al pictorului Gabriël Metsu ș.a., susțin aceeași încredere și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
cunoașterea anatomiei patologice precum și adevărul că de la fiziologie se ajunge la fiziopatologie. Cu tot numărul impresionant al detractorilor, răspândiți pe continent, cel al partizanilor lui Harvey crește de la o zi la alta, între ei afirmându-se și Descartes și naturalistul danez Arnisoeus, autor al: Experimenta nova anatomica (1654). La orizont, viitorul era deja de partea sa. Circulația limfatică o descoperă, în 1651, Jean Pecquet. Făcând cercetări pe animale, pune în evidență ganglionii limfatici. Pecquet (1622 1674) este autorul Noilor experimente anatomice
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
1661, în țesutul animal, va afirma medicul fizician Robert Hooke (1635 - 1703) pe vegetale, descriind celulele, în Micrographia, 1667. Tot ca atestători ai teoriei lui Harvey pot fi considerați și descoperitorii circulației limfatice, pe suedezul Olav Rudbeck (1651) și pe danezul Guillaume Bartholin (1653) care descriu vasele și ganglionii limfatici în același timp cu Jean Pecquet. O mare personalitate din rândurile opoziționiștilor la teoria circulației sanguine este Jean Baptiste van Helmont (1577 - 1644), chimist și naturalist, medic și chirurg belgian, laborios
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
în sinteza nucleoproteinelor și în hematopoeză. E asimilată acidului folic. Absența ei dă anemie, denutriție, la copii duce la tulburări de creștere. Între vitaminele liposolubile sunt și vitamine de coagulante, însemnate cu simbolul K, descoperite între 1930 și 1936 de danezul Heinrich Dan. Descoperirea substanțelor antagonice vitaminei K a permis realizarea medicamentelor anticuagulante ca dicumanolul, descoperit de americanul biochimist Karl Paul Link (n.1901) și folosit în tratarea trombozelor vasculare. În lumea civilizată bolile de carență vitaminică nu mai sunt o
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
vol. II, pp. 225-227 43 "Neamul românesc", 21 august 1916 44 "Neamul românesc", 3 septembrie 1916. La conferința de Pace de la Versailles, Danemarca a refuzat să reanexeze teritoriile locuite de germani. Nici măcar Hitler nu s-a atins de graniță. Rezerva danezilor a fost răsplătită 45 "Neamul românesc", 22 septembrie 1916 și 6 febr. 1917 46 "Neamul românesc", 12 noiembrie 1916 47 "Neamul românesc", 3 noiembrie 1916 48 O viață de om..., vol. II, p. 233 49 Op. cit., vol. II, pp. 229-235
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
44-’45), Franța a pierdut 500.000 de locuințe. Însă francezii - ca și britanicii, belgienii, olandezii (care pierduseră 219.000 de hectare inundate de nemți și rămăseseră În 1945 doar cu 40% dintre șoselele, canalele și căile ferate dinainte de război), danezii, norvegienii (care au pierdut 14% din capitalul național În cursul ocupației germane) și chiar italienii - nu Își dădeau seama cât de norocoși erau prin comparație. Adevăratele orori ale războiului avuseseră loc În Est. Naziștii Îi trataseră pe europenii din Vest
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
opus se situează Iugoslavia: divizii Întregi din armata germană abia reușeau, cu maximă vigilență, să țină În frâu grupările partizane 11. Era doar una dintre diferențele Între Est și Vest. O alta era tratamentul rezervat de naziști națiunilor ocupate. Norvegienii, danezii, olandezii, belgienii, francezii și (după septembrie 1943) italienii au fost umiliți și exploatați. Dar, dacă nu erau evrei, comuniști sau partizani de un fel sau altul, erau, În linii mari, lăsați În pace. În consecință, popoarele eliberate din Occident Își
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și Valoniei. Contrastul dintre Norvegia, Belgia, Olanda și Danemarca, ale căror guverne legitime au ales calea exilului, și Franța, unde regimul de la Vichy era guvernul legitim, este sugestiv. În Danemarca nu a existat, practic, colaborare. Cu toate acestea, 374 de danezi din 100.000 au fost condamnați la Închisoare În cadrul unui proces postbelic. În Franța, colaboraționismul a fost pedepsit mai blând tocmai pentru că fusese atât de răspândit. De vreme ce Însuși statul era colaboraționistul principal, să acuzi de acest lucru niște simpli cetățeni
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
restul până la sfârșitul lunii ianuarie 1956. Între timp, vecinii mai mici din vestul Germaniei au ajuns și ei la un acord cu Bonn. Disputele minore legate de frontiere și compensațiile pentru crimele de război ale germanilor au fost soluționate de danezi În 1955, de belgieni un an mai târziu (Marele Ducat de Luxemburg, Însă, a ajuns la un acord cu nemții abia În 1959, iar Olanda abia În 1960). Se Încheia astfel, fără o proclamație oficială, o eră de crime și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Începutul anilor ’30, problema nucleară nu stârnea pasiuni În Europa. Era prea abstractă. Numai britanicii și (În mod oficial) francezii aveau arme nucleare, iar dintre ceilalți nimeni nu Încerca să se Înarmeze, cu excepția unei minorități din clasa politică vest-germană. Italienii, danezii și olandezii se arătau ocazional neliniștiți de prezența bazelor militare americane pe teritoriul lor, care i-ar fi pus În pericol În eventualitatea unui război. Dar armele care suscitau Îngrijorare aparțineau superputerilor, iar europenii au conchis, pe bună dreptate, că
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
autoritățile scandinave nu abandonaseră complet interesul teoretic - și practic - pentru „igiena rasială”. Între 1934 și 1976, În Norvegia, Suedia și Danemarca au fost aplicate programe de sterilizare sub auspiciile și cu știrea guvernelor social-democrate. În acești ani, 6.000 de danezi, 40.000 de norvegieni și 60.000 de suedezi (90% femei) au fost sterilizați cu scopul „igienic” de a „ameliora populația”. Motorul intelectual al acestor programe, Institutul de Biologie Rasială de la Universitatea din Uppsala (Suedia), fusese creat În 1921 la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
toate celelalte probleme care Îi preocupau pe europeni. Care era viitorul statelor-națiune din Europa? Aveau ele un viitor? Nu se punea problema Întoarcerii la statul-națiune autonom, de sine stătător, Împărțind cu statul vecin doar o graniță comună. Polonezii, italienii, slovenii, danezii (și chiar britanicii) erau acum europeni. La fel milioanele de turci, arabi, indieni, bengalezi, senegalezi etc. Din punct de vedere economic, fiecare locuitor aflat Într-o țară membră UE (sau aspirantă) era irevocabil european. Uniunea Europeană era cea mai mare piață
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
celelalte țări. Tocmai de aceea, în octombrie, reprezentanții Marii Britanii, ai Franței, Italiei, Belgiei și Olandei s-au întîlnit la Paris, pentru a discuta în secret despre lista anglo-franceză. După o lună, aceștia au invitat atît reprezentanți americani, cît și observatori danezi și norvegieni să participe la aceste discuții multilaterale. În urma dezbaterilor secrete, delegații Marii Britanii, Franței, Italiei, Belgiei și Olandei au acceptat să adopte listele anglo-franceze. Apoi, pe 22 noiembrie 1949, aceștia au desemnat un Grup Consultativ (GC) care să pună la
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
sistemul de servicii publice. Media europeană a non-răspunsurilor este 1%, în timp ce România înregistrează o proporție de 8% nonrăspunsuri. Mai mult de două treimi dintre lituanieni (67%) sunt dispuși să ofere cadouri, iar cei mai puțin dispuși sunt finlandezii (6%) și danezii (8%). Înclinația spre non-răspunsuri rămâne ridicată și în ceea ce privește oferirea de bani, aproape unul din zece români (9%) preferând să nu răspundă la această întrebare, față de media europeană de 2%. Aproape jumătate dintre lituanieni (42%) sunt gata să ofere bani, în timp ce
EUR-Lex () [Corola-website/Law/274503_a_275832]