1,546 matches
-
ceresc. Câteva diamante de rouă strălucesc în privirea sa... O aud vorbind, continuând povestea neîncepută...” Povestea va continua, generație după generație. Aceleași bucurii și tristeți, același dorințe și regrete, aceleași împliniri și dezamăgiri pentru toți și pentru fiecare dintre noi. „Deșertăciunea deșertăciunilor, totul este deșertăciune”, a spus cândva, un înțelept. Să fi avut dreptate Solomon? Probabil că de data aceasta, dreptatea este de partea Vavilei Popovici, care ne spune că mai există o poveste neîncepută. Și că ea continuă. Și atunci
UN CANTEC DESPRE MAMA INTRUPAT INTR-UN ROMAN-ESEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341730_a_343059]
-
Câteva diamante de rouă strălucesc în privirea sa... O aud vorbind, continuând povestea neîncepută...” Povestea va continua, generație după generație. Aceleași bucurii și tristeți, același dorințe și regrete, aceleași împliniri și dezamăgiri pentru toți și pentru fiecare dintre noi. „Deșertăciunea deșertăciunilor, totul este deșertăciune”, a spus cândva, un înțelept. Să fi avut dreptate Solomon? Probabil că de data aceasta, dreptatea este de partea Vavilei Popovici, care ne spune că mai există o poveste neîncepută. Și că ea continuă. Și atunci, revine
UN CANTEC DESPRE MAMA INTRUPAT INTR-UN ROMAN-ESEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341730_a_343059]
-
rouă strălucesc în privirea sa... O aud vorbind, continuând povestea neîncepută...” Povestea va continua, generație după generație. Aceleași bucurii și tristeți, același dorințe și regrete, aceleași împliniri și dezamăgiri pentru toți și pentru fiecare dintre noi. „Deșertăciunea deșertăciunilor, totul este deșertăciune”, a spus cândva, un înțelept. Să fi avut dreptate Solomon? Probabil că de data aceasta, dreptatea este de partea Vavilei Popovici, care ne spune că mai există o poveste neîncepută. Și că ea continuă. Și atunci, revine o lume a
UN CANTEC DESPRE MAMA INTRUPAT INTR-UN ROMAN-ESEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341730_a_343059]
-
stări de fapt, anume: statutul creștinului, locul lui în timp și în spațiu, în coordonatele fizice și morale ale lumii. Din acest cronotop vizionar, sinteză între imanență și transcendență, creștinul privește, judecă, evaluează întâmplările, înfăptuirile, căderile și înălțările, slava deșartă, deșertăciunile veacului. El, creștinul, este dincolo de toate acestea, în ciuda faptului că nu refuză să le aparțină. Precum se întâmplă, de pildă, în “Sfânta Grădină” a Muntelui Athos, unde “pretutindeni aerul a mir amiroase” și icoana Edenului nu a încetat să existe
BLAGOIE CIOBOTIN de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341886_a_343215]
-
lumea mâzgălită în nonculori, cu inima lui Isus, ale cărei tic-tacuri împrăștie culoare în cele mai inaccesibile cotloane, dacă n-ai învățat să asculți liturghia cosmică, preludiu terestru al frumuseții și armoniei cerești, într-o gamă majoră, chiar aici, în mijlocul deșertăciunii... Să veghem, dar, ca Adevărul Însuși să devină propriul nostru adevăr, iubirea care ne locuiește să fie Iubirea Însăși și inima noastră să-și reverse tic-tacurile în jerbe de culori peste fața fără speranță a lumii... realizat de Titiana Dumitrana
SINGURA RATIUNE DE A FI! de TITIANA DUMITRANA în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342434_a_343763]
-
lungul istoriei, pe acei robi buni și credincioși care au lucrat privind neîncetat fața plină de iubire a Tatălui. Omul este chemat să reconstituie liturghia cosmică - adică preludiu terestru al frumuseții și armoniei cerești, să reușească o miraculoasă branșare a deșertăciunii acestei lumi la plenitudinea iubirii creatoare de rost, să modeleze lumea în nesfârșite chipuri, făcând-o demnă de Dumnezeu: Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri și pe pământ, cele văzute și cele nevăzute: fie
NU NE SIMŢIM RĂNIŢI CÂND PRIVIM SPINII UNUI TRANDAFIR de TITIANA DUMITRANA în ediţia nr. 28 din 28 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342429_a_343758]
-
în plan, pentru viața mea. Treceam printr-o perioadă dificilă și simțeam că îmi pierd credința, pentru că mă confruntam cu o teribilă lipsă de sens. Iată de ce, gândurile care îmi reveneau mereu și mereu în minte erau că totul este deșertăciune, că Dumnezeu m-a abandonat, că îndurările Lui au ajuns la capăt în ceea ce mă privește. Ajunsă la birou, m-am așezat pe scaun și pentru că eram singură în încăpere, m-am rugat timp de câteva clipe, cerându-I lui
DOMNUL ESTE CU TINE, VITEAZULE GHEDEON! de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 27 din 27 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342474_a_343803]
-
lăsat pradă necurăției lor, să urmeze poftele inimilor lor...” (Rom. 1:24) Atât de pronunțată era răzvrătirea omului că, asemenea poporului lui Izrael care se învârtea în cercuri prin pustia Sinai, până la pieire, el continuă să se învârtească în cercurile deșertăciunii, până la autonimicire. Și, precum vârtejul apelor care devin ucigașele înotătorilor, pierderea contactului cu realitatea lui Dumnezeu devine unealta de autonimicire. Dumnezeu nu i-a nimicit, ci i-a lăsat... Dogmele lumii secularizate nu sunt mai puțin dăunătoare decât doctrinele de
KELOWNA, BRITISH COLUMBIA, CANADA în ediţia nr. 4 din 04 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342487_a_343816]
-
creștine. Trăirea „în adevăr” înseamnă luptă, dureri, lacrimi, tristețe, condamnare și necinstire, fiindcă adevărul niciodată nu se trăiește fără dureri, fără cruce[47]. Însă virtutea ce nu se naște și nu provine din nevoință și pătimiri pentru adevăr, este numai deșertăciune și mândrie, cu alte cuvinte „mască”. Deci, iată problema noastră: care este oare criteriul și mobilul prioritar al faptelor noastre și al vieții noastre în general? Adevărul (Hristos) sau imaginarea unei întțietăți a noastre din partea unui Hristos al preferințelor slăbiciunilor
O ABORDARE TEOLOGICA SI APOLOGETICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342481_a_343810]
-
am avut cui; fiindcă iarba de sub tălpile-mi goale în urma mea se ridica căutându-și roua, în timp ce de sub pantofii vecinului meu rămânea zdrobită într-o aromă de verde crud. Au început aromele să reașeze meridianele într-un deșert cu instinctele deșertăciunii. Cerul fiind acoperit de nori, Lumina șchiopăta într-o Transfigurare inaccesibilă oricărei forme de viață, iar transcendența oricărui fior al devenirii cădea umbra unei metamorfoze imposibile. Acum privesc cum au rămas satele goale ca niște ruine, care amintesc de măreția
TRANSHUMANŢĂ TRANSCENDENTALĂ de MARIA COZMA în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/340614_a_341943]
-
Genezei, își începe astfel Omilia I-a la capitolul I, versetul I al Facerii: „La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul.” „Minunea gândului acestuia îmi oprește cuvântul. Ce să spun mai întâi? De unde să-mi încep tâlcuirea? Să vădesc deșertăciunea învățăturii filosofilor profani sau să laud adevărul învățăturii noastre? Multe au grăit filosofii elini despre natură, dar nici una din ideile lor n-a rămas neclintită și nerăsturnată; totdeauna ideile celui de al doilea au surpat ideile celui dintâi, așa că nu
IOAN GURĂ DE AUR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340567_a_341896]
-
învățăturii noastre? Multe au grăit filosofii elini despre natură, dar nici una din ideile lor n-a rămas neclintită și nerăsturnată; totdeauna ideile celui de al doilea au surpat ideile celui dintâi, așa că nu mai e nevoie să le vădesc eu deșertăciunea lor; e îndestulătoare combaterea unora de către alții. Acești filosofi, necunoscând pe Dumnezeu, n-au pus la temelia creației universului o cauză rațională; ci ideile lor despre facerea lumii sunt concluziile neștiinței lor inițiale despre Dumnezeu. De aceea unii, pentru a
IOAN GURĂ DE AUR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340567_a_341896]
-
și plâns Redă-mi Doamne iarăși partea mea de surâs! Altădată psalmistul înțelept și binevestitor Destăinuia Domnului necazul lui sfâșietor Pe vrăjmași îi bestema, Pe Domnul îl implora Doamne! Cercetează pe cel drept și credința să! Buzele dușmanilor au grăit deșertăciuni În loc să rostească în zorii zilei rugăciuni Nu as strigă : zdrobește brațul celui păcătos! Aș zice: iartă-l, luminează-l, cum ne-a învățat Cristos Dar iată: cu troițe la răsruci și gânduri păgâne Te întimpina azi lumea pe Tine, Stăpâne
PAPA BEATIFICAT ŞI PREA FERICITUL PATRIARH de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344243_a_345572]
-
o oază unde ai ajuns când sfârșeai menirea și când ai simțit că-n tine vibrează nemărginirea. Urna ce o ții în mâini e fierbinte, dar nu vezi un loc unde s-o poți pune. Freamătă în ea sunete, cuvinte, deșertăciune. Și degeaba-mpingi disperat pereții care n-au în ei nici măcar o bortă. când sufletul tău, răutatea vieții n-o mai suportă. Anatol Covali Referință Bibliografică: Ești neliniștit Din labirint / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1758, Anul
EŞTI NELINIŞTIT DIN LABIRINT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344400_a_345729]
-
md/men/10-verbe-ale-lui-sandu-grecu V.-Maestre, totuși, în cadrul acostor alegeri, faptul că poporul își alege președintele, n-ar constitui un pas înainte? Maestrul Sandu Grecu: Ba da, cum să nu? Însă, toate aceste curente, planuri, promisiuni, tot se dovedește a fi deșertăciune. “Programe electorale”? De fapt, e totul o minciună ceea ce fac ei! Mereu amăgesc poporul, care după utilizare este aruncat, amăgit.. nu știu, e continuu un cerc vicios! Factorul geo-politic nu este principial și nu are vreo însemnătate pentru poporul acesta
INTERVIU CU MAESTRUL SANDU GRECU, DIRECTOR, FONDATOR AL TEATRULUI NAȚIONAL ”SATIRICUS [Corola-blog/BlogPost/344379_a_345708]
-
Acasa > Stihuri > Momente > DEȘERTĂCIUNE Autor: Stelian Platon Publicat în: Ediția nr. 615 din 06 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului Deșertăciune Am un frate, împovărat și trist, Cu lacrima-și măsoară, cântecul său trist, Pe colină, îngenunchind mereu, Cu umerii trăgând, necazul ud și greu
DEŞERTĂCIUNE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 615 din 06 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343785_a_345114]
-
Acasa > Stihuri > Momente > DEȘERTĂCIUNE Autor: Stelian Platon Publicat în: Ediția nr. 615 din 06 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului Deșertăciune Am un frate, împovărat și trist, Cu lacrima-și măsoară, cântecul său trist, Pe colină, îngenunchind mereu, Cu umerii trăgând, necazul ud și greu; Fratele împovărat - poporul meu ! Când vei sfârși îngenunchierea ta Și plânsa veșnicie a umilirii? Picioru-i frânt
DEŞERTĂCIUNE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 615 din 06 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343785_a_345114]
-
a fost Mai crâncenă ca azi, și mai grea povara Îți calci înțelepciunea fără rost, Inocent strigând: „Noi nu ne vindem țara”. Trăgând povara pe colină-n sus Tu uiți că n-ai un tată ca Iisus...! 01-12-09 Referință Bibliografică: DEȘERTĂCIUNE / Stelian Platon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 615, Anul II, 06 septembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Stelian Platon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
DEŞERTĂCIUNE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 615 din 06 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343785_a_345114]
-
vroit să locuiascăîn materie și Care, prin cele materiale, mi-a dus mântuirea”... Pentru Sfântul Teodor Studitul, icoana este o confirmare a chenozei Fiului lui Dumnezeu; ca atare nu este urâtă Domnului: „Nu este urâtă de Dumnezeu, o, cugetător al deșertăciunii, ci este chiar foarte iubită”. Fiindcă, altfel, cum ar fi făcut ceea ce I-a fost urât să facă? Căci nimic nu are atât de primordial omul între însușirile Lui, ca putința de a fi înfățișat in chip. Iar ceea ce nu
INTERVIU CU PĂRINTELE PROF. UNIV. DR. NICOLAE D. NECULA DE LA FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ “IUSTINIAN PATRIARHUL” DIN BUCUREŞTI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 613 din 04 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343757_a_345086]
-
creația, piatra e karma, iar undele sunt pieritorii, oameni în iluzia propriei lor plăsmuiri. Nimic nu e ceea ce pare, lumea asta e o iluzie, o copie a realității absolute. Elena e o plăsmuire, Iselin! Toate cele din juru-ti sunt doar deșertăciune, supuse recurenței și karmei. - Vrei să zici că eu nu exist cu adevărat? Întrebă surprinsă tânăra. - Tu exiști ca Ființă, ruptă din Monada divină, atât. Ai rostul tău aici, însă trebuie să destrami visul și să intri pe poarta pe
DE MADALINA BARBULESCU- MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343969_a_345298]
-
răspundea tot el, nu zice că Dumnezeu când a făcut lumea a zis să trăiască în pace și înțelegere, nu să se bată ca bezmeticii... Pentru ce, citea Perniu Sfântu din Biblie, s-au întărâtat neamurile și popoarele au cugetat deșertăciuni? S-au ridicat căpeteniile pământului împotriva Domnului și a unsului său zicând: Să rupem legăturile lor și să lepădăm de la noi jugul lor... Păi era al dracului Stalin să facă așa ceva, sau Ciurcil, sau al Americii, Rozvelt ăla? Trebuia să
TOBIT ÎN RETRAGERE- FRAGMENT DE ROMAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342727_a_344056]
-
nou cu mâna Ta, Din Apă și din Duh, doar după voia Ta Cluj Napoca, 14 octombrie 2015 Ochii iubirii În ochii Tăi, Iubire Adevărată, Se pot ascunde toți și-s apărați De-al lumii val de ură-nspumegată Eliberați de al deșertăciunii lanț. Lacrima Ta, Iubire Adevărată, Revarsă har și milă și iertare Inimii trudite și împovărate Doar Tu Îi dai odihnă și eliberare. Privirea când mi-o-nalț în ochii Tăi Iubire ce cuprinzi eternitatea, Mă simt îmbrățișat de Dumnezeu Și
CHIPUL IUBIRII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342984_a_344313]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > DEȘERTĂCIUNE Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1644 din 02 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Motto: În memoria unui mare actor, Matei Alexandru. Printre ultimile cuvinte, a spus: deșertăciune. Viața o vanitate pe care greu o stăpânim ne spălăm prin
DEȘERTĂCIUNE de PETRU JIPA în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343330_a_344659]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > DEȘERTĂCIUNE Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1644 din 02 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Motto: În memoria unui mare actor, Matei Alexandru. Printre ultimile cuvinte, a spus: deșertăciune. Viața o vanitate pe care greu o stăpânim ne spălăm prin iubire, abluțiune în a fi dar totul se pierde prin măritul timp. deșertăciune trup iubit. Cât timp trăim, cât viețuim căutăm, căutăm, un mic ajutor să inducem iluzia măreață
DEȘERTĂCIUNE de PETRU JIPA în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343330_a_344659]
-
Toate Articolele Autorului Motto: În memoria unui mare actor, Matei Alexandru. Printre ultimile cuvinte, a spus: deșertăciune. Viața o vanitate pe care greu o stăpânim ne spălăm prin iubire, abluțiune în a fi dar totul se pierde prin măritul timp. deșertăciune trup iubit. Cât timp trăim, cât viețuim căutăm, căutăm, un mic ajutor să inducem iluzia măreață că nu totu-i farsă. Totul deșert, totul un haos pe care-l cununăm în pronaos, ne înmulțim, mirosim o floare deșertăciune, viața ne
DEȘERTĂCIUNE de PETRU JIPA în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343330_a_344659]