13,916 matches
-
Trupul este revendicarea puterii! Trupul este în război! Trupul se afirmă ca subiect! Trupul este un scop și nu un mijloc! Trupul semnifică! Comunică! Strigă! Contestă! Subminează! Spunând asta, Sheila-Alfonsina-Gertrude s-a aruncat asupra ta, ți-a smuls hainele de deținut de pe tine, membrele voastre goale se amestecă sub dulapurile memoriilor electronice. Cititorule, ce faci? Nu reziști? Nu încerci să scapi? Ah, participi... Ah, te arunci și tu... Ești protagonistul absolut al acestei cărți, de acord, dar crezi că asta îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de o armă. Dar, ține minte, dacă se-ntâmplă ceva nasol, n-ai arma de la mine. — O să le zic că am găsit-o, promise Florence. O să zic că era în tufișurile de lângă închisoare. Poate că avea de-a face cu deținuții. Sună plauzibil, încuviință Philemon. Când o vrei? De îndată ce faci rost de ea, replică ea. — O să-ți aduc una în seara asta, zise el. Întâmplător, am una de rezervă. Ți-o dau pe aia. Se ridică și-l atinse drăgăstos pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de clar că nimeni de-aici nu mă-nțelege. Zic: — Kong wimmer nay pee golly. Și Evie zice: — Mda, ăștia-s pantofii tăi, dar nu-i stric deloc. Și sora Katherine zice: — Nu, nici o scrisoare încă, dar le putem scrie deținuților după ce-o să dormi puțin, scumpo. S-au dus. Și. M-am dus, singură. Și. Fața mea, cât de urâtă putea să fie? Și-apoi, a fi mutilată se poate dovedi uneori un avantaj. Toate persoanele astea cu piercing și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
unui lăcătuș dintr‑o suburbie pariziană. Bombe pentru teroriștii din Rusia. Secția a treia a poliției țariste va reuși astfel să trimită În Siberia șaizeci și trei de teroriști predați de Racikovski. Vor trece mai bine de douăzeci de ani (deținuții siberieni răposaseră În mare parte), când Burcev, cercetând acest caz, va descoperi mașinația, bombele erau făcute de oamenii lui Racikovski, iar atelierul din suburbia pariziană era Înregistrat pe numele unuia dintre colaboratorii francezi ai lui Racikovski. Asta a fost epoca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Tané să mă păzească! — Încă mai ai timp să renunți. Mândrul scufundator ezita câteva clipe, se întoarse în toate părțile, căutând parcă un ajutor pe care nimeni nu i-l putea da și, în cele din urmă, aprobă, ca un deținut care acceptă o condamnare grea. Asta niciodată! exclama. O să fiu Omulîntoarcere. —Bine! interveni venerabilul Hiro Tavaeárii, considerând problemă încheiată, cu multă satisfacție în ceea ce-l privește. Acuma plecați de-aici, ca mai avem multe de discutat. Cei trei băieți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
descriere părea să fie chiar Flavius-Tiberius, născut opt ani mai târziu, cu cezariană, În august 1964, În urma unui tratament Îndelungat și costisitor pe care Marta l-a urmat Întocmai. Tot atunci a văzut din nou lumina soarelui și Semproniu, În calitate de deținut politic amnistiat, după șaisprezece ani de peregrinări prin Închisorile de la Pitești, Gherla și Aiud. A intrat În casă ținând Într-o mână un geamantan din carton presat, legat cu sfoară, În cealaltă un trandafir roșu. Îl caut pe domnul Moduna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
șef de gubernie (cum devenise Republica Populară Română), Dej a ținut biserica între represiune și toleranță. Procentul de unu la sută (după Biserica întemnițată. România 1944-89, carte scoasă în '98 de Institutul Național pentru Studiul totalitarismului, coordonator Paul Caravia) dintre deținuți a fost reprezentat de preoții ortodocși: 1725 de nume. Apoi, în ordine, 225 de greco-catolici, 165 de romano-catolici, 65 de pastori protestanți, 25-neoprotestanți, 13-mozaici. Ceea ce dovedește, cu fapte, că nu Patriarhia de la Constantinopol ne-a sacrificat Moscovei. Churchill și Roosevelt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și săbii din lemn. De ce din lemn? Pentru că, uneori, suveranul grația în ultima clipă, iar ritualul grațierii era ca gîtul condamnatului să fie atins de trei ori cu o sabie de lemn. Cum blestemata de speranță funcționează și funcționează, mulți deținuți se înșelau, voiau să creadă că au fost atinși cu sabia boantă. Senzația falsă a lemnului pe piele îi euforiza. Sperau că au scăpat de moarte, chiar și cînd capetele li se rostogoleau în coș. Lua cineva în seamă, ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de unde să știe ce este ipocrizia, arma cu care oamenii își croiau drum printre viețile altora, tocmai datorită măștilor de rigoare, mulate perfect pe chipul fiecăruia. Aceste tertipuri nu le știa pentru că în spatele gardului nu poți învăța decât meseria de deținut. Ceva din ea evadase dincolo, poate omul acela era vreun gardian inventat de Mama special pentru a o supune testelor, a-i descoperi sursa dorinței de libertate și de a o suprima pentru totdeauna. Numai că Mioara avea și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
oamenii s-au plictisit de așteptare, au început să-și vadă de treburile obișnuite. Lama de buldozer a ras o vară întreagă până și gândurile îndrăgostiților cu direcția Luceafăr via Lună, dorințele hoților de a fi noapte veșnică și ale deținuților de a se teleporta, ale pescarilor braconieri de a deturna cursul Dunării pe deasupra orașului, ca un uriaș pod de apă aerian pentru a putea doborî peștii cu praștia, ale soților încornorați de a se înființa în biserici și câte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lui Corneliu Manescu Corneliu Mănescu a fost un înalt demnitar comunist. Cu puțin înainte de moarte (care a survenit în 2000) el a declarat că abia după 1989, când a văzut Memorialul durerii, la televizor, a aflat mai multe despre existența deținuților politici, despre deportarea în Bărăgan etc. Declarația, demagogică (sau de un subtil cinism), este consemnată de Lavinia Betea, într-o carte de convorbiri cu fostul ministru de externe al Republicii Socialiste România (Convorbiri neterminate, Corneliu Mănescu în dialog cu Lavinia
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și nu pățesc nimic...". Asasinul este oribil, indiferent de vîrsta cînd ucide și nu-l voi absolvi niciodată de monstruozitatea comisă, indiferent de evoluția sa ulterioară. Bietul băiat Zilele trecute am citit o știre care m-a zdruncinat puternic. Un deținut de 21 de ani, condamnat pentru viol, a fost violat de un grup de colegi de celulă. În afară de violul propriu-zis, violatorul a fost maltratat fizic, necesitînd multe zile de îngrijiri la spital. Pînă aici nimic deosebit. În penitenciare, astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
țină cont... Justiția în zilele noastre... Crezi că au fost... influențați? Nu mi-au comutat pedeapsa nici cei de la... Iată, stimați telespectatori, cum un om, posibil nevinovat, este condamnat cu ușurință pe viață. Sperăm că vom avea o justiție care... Deținutul (frumușel) lăcrimează, iar domnișoara cea slută oftează (se pune muzică indiană, ca să ne rupă inima!). Dacă suferința provocată unei persoane este interzisă cu desăvîrșire, atunci este firesc să dispară privațiunile de libertate. Chițac, Stănculescu și toți deținuții de pretutindeni trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
o justiție care... Deținutul (frumușel) lăcrimează, iar domnișoara cea slută oftează (se pune muzică indiană, ca să ne rupă inima!). Dacă suferința provocată unei persoane este interzisă cu desăvîrșire, atunci este firesc să dispară privațiunile de libertate. Chițac, Stănculescu și toți deținuții de pretutindeni trebuie eliberați. Închisoarea este o tortură oribilă și drepturile omului... Încetați cu tortura, măi animalelor! N-am putut opri o lacrimă Deși devenise majoră de curînd, Raluca nu a rămas niciodată singură acasă peste noapte. Întotdeauna părinții aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
înhămată la trăsură, călare pe pulă, nesătulă, fudulă, destulă, la mine în sulă. În 30 de minute, liniște. Ghiță trăgea gratia, ușa, punea lacătul în verigi, răsucea cheia de două ori, de trei ori, Ghiță încuia noaptea ca pe un deținut vinovat pentru orbirea liliecilor. Visul era o înșiruire de scurt metraje: ziua își alegea regia, decorul, personajele; noaptea, pelicula lega diminețile ca pe niște intermitențe ale memoriei. Contabilul, fericit, număra stelele, mărunțiș pentru un bilet de tramvai; Napoleon se pregătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
doi a ținut cât o revărsare timidă de nori, apoi noapte, imensă noapte, continuă noapte... întunericul era ca plapumă de pământ afânat. Încătușat de un scaun metalic, cu picioarele înțepenite în beton, cu umerii răvășiți într-o gravitație a absurdului, deținutul sinelui în detenția înstrăinării, deținutul înstrăinării în detenția sinelui. Nu a fost decât foarte puțin din ceea ce a visat să fie, nu mai era nimic din toate cele așteptate. Viața, o evidență a înstrăinărilor. Inutil este, Doamne, să numeri Golgotele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
revărsare timidă de nori, apoi noapte, imensă noapte, continuă noapte... întunericul era ca plapumă de pământ afânat. Încătușat de un scaun metalic, cu picioarele înțepenite în beton, cu umerii răvășiți într-o gravitație a absurdului, deținutul sinelui în detenția înstrăinării, deținutul înstrăinării în detenția sinelui. Nu a fost decât foarte puțin din ceea ce a visat să fie, nu mai era nimic din toate cele așteptate. Viața, o evidență a înstrăinărilor. Inutil este, Doamne, să numeri Golgotele altora, când în sânge îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sub tâmplă, glasul lacătelor deschise străfulgera absența. Cu un ultim efort, a încercat să privească spre ușă. O umbră lichidă, cu un foarfece de curățat via, decupa părticele de libertate. Gratiile, o țesătură de corzi putrede: cele încarnate în inima deținutului sunt verzi, cele semănate în zid se desfac odată cu focul cărămizilor. Glasul fiarelor imprima groază până și-n pardoseala celulei. Ca o confirmare a captivității, pleoapele nu reușeau să rupă luciul uscat al apelor, umerii să evite insuportabila gravitație a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
În josul apei. Era la vreme de primăvară, apele se umflaseră și se vărsau vijelios unele Într-altele, rîuri din ce În ce mai late pînă cînd s-au topit toate Într-o singură curgere, aceea a marelui Obi. Vasul cu prizonieri străini și cu deținuți ruși plutea la vale escortat de sloiuri, lovindu-se de ele și legănîndu-se a scufundare. La Novosibirsk, pe soldatul austro-ungar Gheorghe Pomean l-au dezlegat de camaradul său și l-au Înlănțuit de alți doi deportați. Au schimbat și corabia
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
într-o colonie de muncă din Siberia, din regiunea Sverdlovskului. Când am plecat cu trenul, înghesuite în vagoane vopsite în roșu, Minodora, cu toate că împlinise opt ani, era firavă și micuță. Când ne-am întors, după aproape șapte ani ispășiți printre deținuții pe care un regim netrebnic i-a scos din rândul oamenilor pentru o bună parte din viață și pe nenumărați dintre ei pentru totdeauna, când ne-am întors... Ei bine, la cei nici cincisprezece ani ai Minodorei, ne-am întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
doar la esențial... Este adevărat că, așa cum aveam să mă conving nu după mult timp, aveau și ei dreptatea lor. Sifilisul și alte boli venerice ca și păduchii, râia și boli de piele din cele mai oribile, făceau ravagii printre deținuți. Când am trecut pe lângă grupul de copii, tunși și ei chilug, privirile mele speriate nu au găsit-o pe Minodora, de la care nu îmi puteam lua gândul. Am avut îngăduința să o caut în grupul de copii abia peste două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
dreptate Teodora că mărturia supraviețuitorilor Gulagului, dintre care probabil că ea este printre ultimii, are o neprețuită valoare." Ziua a patra După o așteptare de câteva zile am ajuns în fața unei comisii care hotăra unde își va ispăși osânda fiecare deținut. Toate mamele cu copii din acea serie de deținuți au fost distribuite în colonii de muncă din ținutul numit Baraba. După cât se șușotea, bărbații au fost trimiși spre Nord, la pescuit pe fluviul Obi. Fuseseră numărați la "bărbați" și cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
că ea este printre ultimii, are o neprețuită valoare." Ziua a patra După o așteptare de câteva zile am ajuns în fața unei comisii care hotăra unde își va ispăși osânda fiecare deținut. Toate mamele cu copii din acea serie de deținuți au fost distribuite în colonii de muncă din ținutul numit Baraba. După cât se șușotea, bărbații au fost trimiși spre Nord, la pescuit pe fluviul Obi. Fuseseră numărați la "bărbați" și cei doi băieți mai mari ai familiei Cozmei care aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Minodora, menajul "casei" și îngrijirea sănătății, iar cea mai în vârstă Ulitia, ajutată de cel mai tânăr Vasili de pescuit, vânat, lemne de foc. Și toate astea fără să fi avut încă habar ce muncă vom avea de făcut ca deținuți. Olga, Ana și Iuliana s-au apucat să sape un adăpost în pământ, iar Ulitia și cu mine am cules ierburi și crengi ca să acoperim și să căptușim viitorul nostru bârlog. Minodora se juca cu Vasili printre copaci și ierburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
eram în apropierea oamenilor. Într-adevăr, erau câinii paznicilor coloniilor de muncă din zonă care ne-au identificat fără întârziere și ne-au luat la interogat. Aveam la noi "bumaga", cartonaș care purta numele și numărul nostru de identificare de deținut. Paznicii, doi bărbați nu prea tineri care vorbeau o limbă rusă greu de înțeles, nu erau prea ageri la minte, dar nu păreau nici brutali, nici rău intenționați. Le-am explicat cum am putut că vrem să cumpărăm câteva obiecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]