1,183 matches
-
mult al știrilor insolite, dacă trei zile mai tîrziu n-ar fi intervenit un al doilea gest disperat de acest tip, de data aceasta chiar la București și chiar la sediul Uniunea scriitorilor. Un poet de 35 de ani (din decență morală evit să-i dau numele, ca și în cazul celorlalți sinucigași literari) își dădu foc în fața Casei Vernescu (un alt vechi palat bucureștean devenit noul sediu al breslei scriitoricești după pierderea Casei monteoru). tînărul poet reuși să-și pună
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
numai această delicată anatomie. Când bea, buzele și dinții fetei se vedeau prin cristal, și Felix se putu încredința de sănătatea lor excepțională. Georgeta avea gesturi legănate, accente moi, dulcege, vorbea fără afectare și foarte liber, însă cu o perfectă decență. Lui Felix îi plăcu numaidecât, deși bănuia că meseria ei era foarte suspectă, nu fără să se mire că un exemplar de o frumusețe așa de rară putea cădea atât de jos. Georgeta își schimbă brusc locul și se așeză
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
era îmbrăcată foarte sumar, cu un peignoir aruncat la repezeală. Picioarele îi erau goale, și părul ciufulit. Georgeta lămuri că învoise servitoarea în oraș și că dormise mult, din cauză că venise la ziuă acasă. Invitat într-un mic salon, Felix remarcă decența apartamentului, mobilat în întregime de același tapițer. Fata se bucura deci de o bună întreținere. - Știi, zise ea, încercînd să-i pună mâna pe umăr, îmi pare foarte bine c-ai venit. Îmi vorbea tocmai Stănică de dumneata. - Da? făcu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
care îi apăreau pe constructori, de sălbăticiuni... Bătrânele doamne suspinau încetișor. Se crease din nou o atmosferă intimă, plăcută. Tartinele. Gheata. Suferința nemeritată, discretă și digerată. Viața ca un puseu de noblețe. Cu genele înrourate și pumnișorii încleștați, dar împingînd decența până într-acolo încît să nu înțeleagă că cineva își dorise, atât de mult, să le vadă nimicite. - Ah, ar fi fost o adevărată binecuvântare să se fi aflat bietul Patrick, acum și aici! El poseda o fermecătoare ușurință de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nici un somn nu oprește igrasia temporală și nici o auroră nu-mblînzește fermentarea chinului. "Sufletul" își extrage vitalitatea din patimi ce clocotesc dureros, iar "inima" e un sânge năpăstuit. Gustul morții să nu fie o sete de cruzime și pe care, din decență, ne-o satisfacem asupra noastră? Nu vrem să murim pentru a nu omorî? " Profunzimea" e o cruzime secretă. Te întrebi de ce un bețiv înțelege mai mult? Fiindcă beția-i suferință. De ce un nebun vede mai mult? Fiindcă nebunia-i suferință
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Înjura și nu arunca vorbe de ocară. Bunul-simț arătat de manageri facilitează orice Ă de la creativitate la munca În echipă. Comparați totuși regulile de comportament ale lui Washington cu standardele de astăzi și veți vedea că ne-am Îndepărtat de decență și respect. Când nu mai există bun-simț În afacerile din ziua de azi, bunul-simț a fost Înlocuit cu aroganța. Uneori, aroganța este palpabilă, așa cum a fost În cazul unui cunoscut jucător din liga de baseball, care și-a exprimat nemulțumirea
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
iar violența este indiscutabil o formă de exercitare a puterii- a violului, inclusiv asupra celui marital, prostituției forțate, bătăilor, hărțuirii sexuale se păstra o tăcere publică. Era „indecent” să vorbești despre asemenea subiecte dincolo de cei patru pereți ai casei. Această decență și discreție erau forme de a ascunde violența împotriva femeilorxe "„violențăîmpotrivafemeilor" și de a o împiedica să devină problemă publică. În România, de exemplu, și actualmente discuțiile pe astfel de teme se situează mai mult în zona faptului divers și
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
Încete și moravurile mai Înțepenite. O complicitate reciproc acceptată reglează aventura sentimentală și determină formele ei de manifestare. O imensă impostură care atinge Însă În poezie notele cele mai profunde ale senzualității. O senzualitate ce nu trece Însă dincolo de pragul decenței. Căci versurile acestor destrăbălați amanți sînt de o enervantă pudicitate. Abia dacă privirea Îndrăznește să atingă sînul, elogiul poetului se concentrează, de regulă, asupra ochilor și (s-a putut constata din citatele de pînă acum) asupra chipului dalb. Conachi manifestă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
că dorința lui este să-i urmeze la catedră ginere-său, Rene Popescu. Gonzalv făcu la început o figură uimită, sângele îi explodă în față de o bucurie nestăpânită, apoi, la ipoteza unui contracandidat, deveni alb ca varul și, uitând orice decență, îndrăzni a discuta succesiunea: - Rene Popescu e un candidat fără seriozitate, nu măîndoiesc că onoratul consiliu va ști să aprecieze. Nemaiștiind ce zice și ce face, scoase din geanta lui voluminoasă un morman de broșuri și le împărți la cei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Atunci Ioanide, mai mult amuzat, petrecu mâna peste mijlocul ei, ceea ce avu drept efect o năprasnică reacție din partea Sultanei. Aceasta, anticipând, se lăsă cu ochii închiși în brațele lui Ioanide, consternat de prea repedele succes și profitând de el din decență. Fata îl căută și în oraș, îi scrise, îl găsi, însă Ioanide, după o scurtă fază de intimitate, cunoscând mai de aproape pe Saferian, deveni din ce în ce mai distant. Dar acum lucrurile luau o față neplăcută. Sub tonul măsliniu al obrazului se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
jenă de a o relua. Era a lui, însă Hagienuș nu văzuse poate căderea ei. I se păru a zări o sclipire ironică și cupidă în ochii bibliofilului, care avea aerul a refuza să reclame piesa dintr-un sentiment de decență, socotind că și el ar proceda la fel. Însă cum, se gândi Ioanide, să las moneda pe masă, s-o arunc numai fiindcă mi-a picat jos fără martor? Dar acesta e un snobism neînchipuit." Ioanide întinse deci mâna spre
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
spun anecdote despre cei vii. N-avea, sau nu părea să aibă, deloc oroare de imaginile mortuare. Scena festinului în cavou era dintre cele mai inedite și cei trei bărbați vorbiră numai despre iubire, fără a depăși marginile stricte ale decenței. Acum, pentru întîia oară, Ioanide află un lucru pe care nu-l știa, și anume că Butoiescu nu era căsătorit legal, trăind într-o uniune liberă. - Parcă ai copii! observă arhitectul cu un ușor accent demustrare. Copiilor avea să le
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
iar servitoarea ei servea masa adusă din apropiere în mari sufertașe și încălzită pe réchaud-uri electrice. Madam Valsamaky-Farfara avu tactul de a nu înregistra schimbarea, ca una ce poseda un mare simț al libertății și se adapta, cu condiția unei decențe exterioare, celor mai extravagante situații. Aventura Ioanei nu atingea nici pe departe dimensiunile aventurilor ei juvenile. Existența lui Ioanide luă câtva timp forma unei căsnicii renovate în plină tensiune pasională. Arhitectul ieșea dintr-o îmbrățișare încleștată și viguroasă, era servit
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
continuate, se prezentă, venind în trăsură însoțit de doamne, în salonașul doamnei Farfara, în care madam Pomponescu, sprijinită pe bastonul său, păși cu multă autoritate, având aerul a scoate în lume pe ministeriabil. Întrevederea Pomponescu-Ioana fu plină de o discretă decență, reproșurile și reconcilierea rezumîndu-se la o scurtă încrucișare de priviri, atunci când Pomponescu, sărutând mâna Indolentei, pe care figura inelul dăruit, își reluă poziția dreaptă. Încolo, conversația fu colectivă, încredințată mai ales femeilor. Doamnele Pomponescu felicitară pe Ioana pentru succesul de la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
era în curs de a mai executa câțiva. După o oarecare luptă cu sine, Ioanide abdică și dădu mână liberă Elvirei să urmărească pe debitorii săi, cu condiția de a fi încunoștințat. Observă că acum, când, dintr-un sentiment de decență, renunțase la orice agresiuni erotice, victimele sale câștigau ascendent asupră-i în forma ofertei de protecție. Ioanide devenise un bărbat administrat de femei, căzuse într-o măsură oarecare în situația lui Pomponescu. "Nu sunt decât două căi de ales pentru
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și palatul municipal de cartier rămăseseră neterminate și la construcția din urmă fiarele de la stâlpii de beton ruginiseră în aer. Nu se gândea nimeni a continua lucrările. Prin urmare, Ioanide construia comercial, primind chiar sugestiile clienților, făcîndu-le gustul, însă cu decență. O dată pe săptămână, seara târziu, după teatru, uneori la douăsprezece și chiar la unu noaptea, Ioanide și doamna dădeau un soi de recepție - dacă este să socotim numărul mare al invitaților și faptul că din cauza aceasta ședeau în picioare pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
poate fi satisfăcută decât în și prin relațiile interumane. Sunt situații însă când, uneori, dorința exagerată de a ne satisface această trebuință duce la un comportament obedient. Liderul (sau grupul) poate specula oricând o asemenea trebuință în favoarea intereselor sale, încălcând decența și buna-credință. În locul creșterii stimei de sine și a sentimentului de control a situației în care se află, "individul este îndemnat spre sentimente de vinovăție, se vede pe sine drept incompetent, slab și dependent de alții și nu în ultimul
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
cu valențe negative apar în nevroze, în situații psiho-traumatizante, stări reactive și în epilepsia psihosenzorială. O altă producție imaginativă este minciuna, care este o distorsionare voită a adevărului. Există mai multe tipuri de minciună: * Minciuna convențională: ce exprimă o anume decență pentru a evita situații ce necesită respectarea etichetei sociale. * Minciuna utilitară: individul urmărește obținerea unor beneficii nemeritate; denotă în multe cazuri o dizarmonie a personalității. Folosirea ei frecventă aparține psihopaților și indivizilor cu o moralitate și educație îndoielnică. * Minciuna patologică
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
avem. Dacă oamenii săraci se compară cu bogații, aceștia mai mult ca sigur nu se vor simți confortabil în această comparație. Dar oamenii pot alege alte standarde și criterii decât bogăția în evaluarea propriei valori. Ei se pot raporta la decență, moralitate ori religiozitate, care sunt mult mai importante pentru aceștia decât bogăția, educația sau faima. Prin urmare, alegerea grupurilor de referință cu care cineva se compară favorabil, estompează amenințarea cu sentimentul de degradare care acompaniază poziția socială joasă pe care
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
necesitatea imperioasă a autorității feminine în căsnicie. Personajele ei nu sunt întru-totul credibile, regina, bătrâna, cavalerul pot fi, de fapt, așa cum am subliniat, personificări ale târgoveței.454 Nevasta din Bath nu are simțul discreției, al intimității, nici pe cel al decenței, face din viața ei un spectacol public, simte nevoia de a se confesa, de a se mărturisi lumii întregi, de a face din existența ei o carte deschisă pentru toți cei interesați. Flecară și impulsivă, câștigă simpatia auditoriului prin sinceritatea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
decădere totală a monahiilor îl întâlnim în prima povestire a zilei a treia, unde un tânăr angajat drept grădinar al mânăstirii, după ce se prefăcuse a fi surdo mut, se transformă în obiect râvnit de toate suratele din incinta locașului sfânt. Decența este cu desăvârșire uitată, femeile „strigându-i vorbe deșucheate, fiind încredințate că dânsul nu le aude”538, iar stareța nu adoptă nicidecum o atitudine severă, tolerându-le limbajul. Imoralitatea merge însă mai departe, votul castității este încălcat fără remușcări, de unde
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
creionat un contrast între aparență și esență, iar rocile joacă un rol important în conturarea acestei dihotomii. Dorigena și Arveragus devin, indiscutabil, imaginea unui cuplu ideal. „Obstacolele reale, cum ar fi rocile, doar par a fi dispărut. Ele sunt onoarea, decența, bunătatea tuturor celor implicați în acțiune și dragostea adevărată a Dorigenei și a lui Arveragus unul pentru altul.”836 Dorigena devine, ca și eroinele din povestirile amintite anterior, o victimă a autorității masculine, se supune dorinței soțului, nu decade în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
mai brează.”1042 Geoffrey Chaucer nu-și exprimă, decât arareori, în mod direct intențiile, „se portretizează pe sine ca un simplu reporter al experienței de viață, care nu este responsabil, deoarece este incapabil să judece problemele de morală și de decență ridicate de povestiri”1043, devine un creator subtil, „ce nu așteaptă să fie înțeles în întregime de toți cititorii săi. Câteva dintre procedeele sale stilistice țin de un complex de cunoștințe pe care puțini cititori le au”1044, simplitatea stilistică
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
necesitatea imperioasă a autorității feminine în căsnicie. Personajele ei nu sunt întru-totul credibile, regina, bătrâna, cavalerul pot fi, de fapt, așa cum am subliniat, personificări ale târgoveței.454 Nevasta din Bath nu are simțul discreției, al intimității, nici pe cel al decenței, face din viața ei un spectacol public, simte nevoia de a se confesa, de a se mărturisi lumii întregi, de a face din existența ei o carte deschisă pentru toți cei interesați. Flecară și impulsivă, câștigă simpatia auditoriului prin sinceritatea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
decădere totală a monahiilor îl întâlnim în prima povestire a zilei a treia, unde un tânăr angajat drept grădinar al mânăstirii, după ce se prefăcuse a fi surdo mut, se transformă în obiect râvnit de toate suratele din incinta locașului sfânt. Decența este cu desăvârșire uitată, femeile „strigându-i vorbe deșucheate, fiind încredințate că dânsul nu le aude”538, iar stareța nu adoptă nicidecum o atitudine severă, tolerându-le limbajul. Imoralitatea merge însă mai departe, votul castității este încălcat fără remușcări, de unde
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]