6,303 matches
-
a. C.). Dintre acestea, două aparțin variantei cu monogramă pe revers, iar celelalte trei fac parte din varianta fără monogramă. Fragmentul de tezaur de 14 podoabe dacice din argint, databile în secolul I a. C. - I p. C., conține o brățară simplă, decorată cu capete stilizate de șerpi, brățări cu capetele răsucite, pandantive, cercei și verigi cu capetele răsucite. Toate aceste monede și podoabe dacice, foarte rare, au fost obținute, în mod ilicit, de către persoane implicate în activități ilegale de detecții și săpături
Monede dacice din aur recuperate din Germania [Corola-blog/BlogPost/93478_a_94770]
-
ai despre iscusința lui, maestre Iacopo? Era cu adevărat cel dintâi mozaicar din Italia? Celălalt lăsă să se scurgă câteva momente Înainte să răspundă. — Ambrogio era cu siguranță un maestru În arta lui. Însuși Bonifaciu Îi conferise Însărcinarea de a decora În mozaic pereții capelei sale sepulcrale, la San Pietro, spuse el sec. — Dar dumneata nu Îi aprobai stilul, nu-i așa? — Vremurile se schimbă, messer Durante. Din Franța sosește o manieră nouă. Meșterul Ambrogio era Încă legat de cea bizantină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
activități te izolează și te Înstrăinează de lume. Dar, acum că stau și mă gândesc mai bine, există, Într-adevăr, ceva ce Îți pot povesti, În legătură cu meșterul dispărut. Se spunea că, odinioară, fusese alungat dintr-o biserică pe care o decora, iar munca Îi fusese distrusă, Întrucât comitenții Își dăduseră seama că Îi pictase pe apostoli cu chipurile familiei imperiale, de la Barbarossa până la Corradino. Dar poate că era doar o clevetire... Dante pricepu că juristul nu avea să Îi mai dezvăluie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și o deschise, aruncând-o pe masă. Din nou rămase stană de uimire. Nu era vorba de o perdea pentru noapte, cum crezuse, ci de o bucată grea de lână albă. Deschisă, căpătă o formă de corolă: era o mantie, decorată Într-o parte cu o cruce brodată prețios, ale cărei brațe se lărgeau la extremități. Crucea templierilor, aceeași care Împodobea și pumnalul găsit În biserică. Prin urmare, dansatoarea era Într-adevăr urmașa casei de Svevia și templierii continuau să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
globului al celui ce ar trebui să fie înăuntru. Și, după ce se desfăcea pomul, până la Crăciun, aș fi putut rămâne așa în cămară, în hârtie de împachetat. Iar doi-trei ani, cei ai casei nici n-ar fi bănuit că-și decorau pomii în onoarea nașterii micuțului Isus cu o placentă goală. Dar probabil numai doi-trei ani, până ce, în entuziasmul momentului, vreunul dintre copilași sau nepoței mi-ar sparge din nou globul și ar face pe el, îngrozit că nu se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
era singura care știa cum să-l folosească. Într-o noapte din vara aceea, femeile de la uzină au dat o petrecere. Datorită slujbei sale, tanti Mae era organizatoarea principală a petrecerii. Toată ziua și-a petrecut-o jos în uzină decorând locul și ajutându-i cu prepararea mâncării. Când a ajuns acasă, s-a dus direct la ea în cameră să se gătească. Eu mergeam cu mama și cu tanti Mae și eram foarte curios să văd cum e, fiindcă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
când ajungeai să-ți dai seama de asta, nu mai conta. Proiectase atâta încredere în tine încât devenise atractivă prin pura forță a voinței. Și scotea în evidență tot ce era mai bun din ea. Avea un costum Chanel roz, decorat cu lanțuri aurite și o grămadă de bijuterii din aur masiv, inclusiv o verighetă lată. Părul ei șaten închis fusese tuns scurt și elegant, fapt ce-i conferea înălțime, ca și tocurile de zece centimetri pe care le purta. Ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
geamului crea iluzia unei perdele un pic ridicate. De atunci s-a apucat serios de treabă, picta neobosit, zile Întregi, tot timpul cu țigara În colțul gurii (cînd era liniște, din plămînii lui se auzea un șuierat ca de foale). Decora cu floricele tot felul de lăzi scorojite, porțelanul abajururilor, sticle de coniac, vaze din sticlă ordinară, borcanele de nescafé, caseta de lemn pentru țigări. Pe un sifon mai mare a Încondeiat pe fundalul acvamarin numele unor cafenele belgrădene, cu caligrafia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
fel macaturile. Unele obiecte, considerate de preț, se țineau în lăzi - lăzile de zestre - unele sculptate cu motive vegetale, așa cum este cea aflată la familia Borcea Dumitru și Iacobeanu Floarea. De asemenea, o parte din lucrurile făcute în casă, de decorat casa, masa, patul, se așezau la capătul patului din „casa cea mare” unele peste altele, până în pod. Era mândria gospodinei, a fetelor de măritat, după care erau apreciate în sat. Tot în ladă se țineau hainele de sărbătoare, cele cusute
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
din lut galben amestecat cu balegă de cal, ca să nu crape. Când structura locuinței s-a complicat și diversificat, s-a construit un tavan din grinzile transversale peste care s-a bătut scândura. Tavanul era vopsit, iar grinzile puteau fi decorate cu rozete, asemuind soarele, alte motive geometrice, sau putea rămâne în culoarea lemnului care se înnegrea de vreme. Din argea (partea de susă a casei, cu acoperișul) făceau parte căpriorii, de o parte și de alta, peste care se aplicau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
dispăruți la 1877-1878, din acea Românie Mică, comuna Filipeni și-a sat tributul ei de sânge: 7 morți, înscriși pe monumentul dedicat eroilor, aflat în curtea bisericii din Lunca - Filipeni. Eroii, morți la 1877: 1. Ignătescu Vasile 2. Boca Toader - decorat cu „Crucea Sf. Gheorghe” (decorație rusească, cea mai mare) 3. Lungu Mihai (Slobozia - Filipeni) 4. Pintilescu Toader 5. Tănasă Ion 6. Amorțitu Gheorghe 7. Sava Alexandru. Din satul Lunca au luptat la Plevna: Ifteni Ignătescu, Grigore Gurău și N. Tabarcea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
am ridicat și m-a condus spre veranda care înconjura casa. Ne-am oprit să privim florile viu colorate care se răsfățau în grădina lui. — Multă vreme nu mi-am putut scoate din cap amintirea felului extraordinar în care își decorase Strickland pereții casei! spuse dus doctorul pe gânduri. Și eu mă tot gândisem la asta. Mi se părea că aici izbutise în fine Strickland să-și exprime pe deplin personalitatea. Muncind în tăcere, știind că este ultima lui șansă, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
găsea la amurg, ori coborâse deja În beznă. Dar numele acela, Guido Bigarelli, Îi răsuna În minte ca un clopot de alamă. Arhitectul Împăratului, mâna dreaptă a lui Frederic În toate visele sale cele mai perverse. Se povestea că Îi decorase capela secretă de la Palermo, după ce suabul se Întorsese de peste mare. Și el Îl cunoscuse, atunci când, pentru o scurtă perioadă, sculptorul lucrase pentru călugării de la Santa Croce. Pe atunci, poetul era doar un copil, aflat la primele Încleștări cu arta cuvântului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Înșfacă de mânecă. Muta Încerca să Îi atragă din nou atenția asupra tablei de șah. Arăta spre micul pion, Încă ascuns după veșmintele reginei albe. Îl luă ușurel și Îl depuse În colțul extrem. Apoi, mai căută două piese negre decorate cu un soi de mitră, care aminteau de silueta unui episcop, și le așeză alături de el, ca pentru a-l apăra. - Fiul a fugit? Ascuns printre... clerici? o zori Dante. Femeia mai Întâi scutură din cap, iar mai apoi, ca și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
simțit nevoia să-și audă propria voce, așa că s-a retras acasă, să vadă dacă mai sosise vreun nou locatar. După ce a urcat scările șubrede, a cercetat resemnat camera, ajungând la concluzia că nu avea rost să Încerce s-o decoreze cu altceva decât cu fanioanele grupei lui de studiu și cu fotografii de tigri. S-a auzit un ciocănit În ușă. — Intră. O față Îngustă, cu ochi cenușii și un zâmbet vesel, a apărut În ușa Întredeschisă. — Ai un ciocan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mai nimic de ani de zile. La Început, Tom D’Invilliers a fost mai curând o șansă decât un prieten. Amory se Întâlnea cu el cam o dată pe săptămână. Împreună, au spoit cu auriu tavanul camerei lui Tom și au decorat pereții cu reproduceri după tapiserii celebre, cumpărate la o licitație, cu sfeșnice Înalte și draperii imprimate. Lui Amory Îi plăcea Tom, fiindcă era deștept și cultivat, lipsit de efeminare sau de afectare. De fapt, Amory era acela care se dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
presimțire sumbră văzându-l pe tânăr, dar ochii lui Mișu erau atât de mâhnți de mâhnirea ei, încât mireasa își reveni pe dată. Lăsându-l pe tânăr îmbujorat ca trandafirul lui Mișu, se îndreptară cu toții fericiți spre MaxiBar. * MaxiBarul era decorat cu globuri de la Crăciun, ghirlande de hârtie creponată și acuarele de-ale Marcelei. O masă lungă era aranjată lângă perete, lăsând în mijlocul barului un mic spațiu pentru dans, deasupra căruia strălucea recondiționat globul din ambalaje de ciocolată chinezească. Până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
rozalii câte una În podul fiecărei palme. Este amară, se strâmbă Akemi Înghițind, prima, o pastilă. Ce e chestia asta? Nu simt nimic... declară Akemi sub un val de lumină. Între timp părăsiserăm restaurantul unguresc și intrasem Într-un bar, decorat În stilul caracteristic al Coastei de Vest a Statelor Unite, unde lumina neoanelor pâlpâind neîncetat Îți diviza fața În două jumătăți: una verde și una roz. Nici eu nu simțeam nimic. Nici cel mai mic efect. În cele din urmă găsiserăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cuvinte. Chiar și atunci când ieșea În oraș doar ca să mănânce niște spaghete, se urca Într-o limuzină lungă Lincoln. La hotel se caza Întotdeuna În cele mai extravagante camere: Ambassador Suite, Imperial Suite, Tropic Suite, Marrakesh Suite. Genul de camere decorate cu un gust Îndoielnic, dar cu cât erau mai scumpe, cu atât Îi plăceau mai mult. Toate astea costau o căruță de bani. Dacă avea un milion, Îl toca cât ai zice pește. Când termina banii, se apuca imediat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
prostii, cum că le era profund recunoscător chinezilor pentru că, datorită aripioarelor de rechin, putea să-și refacă echilibrul din corp și să recupereze aminoacizii distruși de dozele de droguri. Pe vremea aceea erau cazați Într-un apartament prezidențial la Plaza, decorat ca naiba. Plaza tocmai fusese renovat de Donald Trump. Interiorul era decorat În stil victorian, o Îmbinare de aur, alb, negru, roz! În mijlocul salonului ale cărui ferestre dădeau Înspre Central Park și Fifth Avenue trona un pian cu coadă. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
rechin, putea să-și refacă echilibrul din corp și să recupereze aminoacizii distruși de dozele de droguri. Pe vremea aceea erau cazați Într-un apartament prezidențial la Plaza, decorat ca naiba. Plaza tocmai fusese renovat de Donald Trump. Interiorul era decorat În stil victorian, o Îmbinare de aur, alb, negru, roz! În mijlocul salonului ale cărui ferestre dădeau Înspre Central Park și Fifth Avenue trona un pian cu coadă. N-am mai văzut o cameră de un asemenea prost-gust. Mânerele de la ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ai armoniei“) sau, cu alte cuvinte, Boxerii. Benzi desenate japoneze, având ca public-țintă fetele și femeile tinere. Uciderea demonilor. O mâncare japoneză asemănătoare cu tocănița de cartofi cu carne. Televiziunea Japoneză. Artă culinară japoneză artistică și elegantă. Fiecare farfurie este decorată cu frunze și flori. La origine, consta din mâncare de origine vegetală, dar, În ziua de azi, include și carne și fructe de mare. PAGE FILENAME \p D:\POLIROM\Ecstasy.doc PAGE 152
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
te-ai deranjat, ai putea să torni și ceva de băut pentru noi. Nu știu dumneata cum te simți, dar mie cu siguranță mi-ar prinde bine un păhărel. Îmi indică un imens secretaire Biedermeier, a cărui parte de sus, decorată cu coloane ionice din bronz, părea un antic templu grecesc în miniatură, și zise: — E acolo o sticlă de gin. Nu-ți pot oferi decât niște suc de lămâie ca să pui în el. E singurul lucru pe care-l beau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Niște stormtrooperi se repeziră să deschidă portierele și am coborât din mașină. Interiorul nu era chiar ceea ce mă așteptasem să văd în sediul Sipo. Am stat puțin într-un hol al cărui element central era o scară cu ornamente aurite, decorată cu cariatide în mărime naturală, și cu candelabre imense. M-am uitat la Nebe, inducându-i din sprâncene că eram impresionat favorabil. — Nu-i rău, nu? zise el și, luându-mă de braț, mă conduse la glasvandul care dădea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ultimul etaj al unei clădiri cu patru niveluri, apartamentul avea un balcon mare din fier forjat în fața unui glasvand mic, vopsit în maro, și nu unul, ci trei luminatoare pe tavanul din salon. Era un loc spațios, aerisit, mobilat și decorat cu gust, mirosind puternic a cafea proaspătă, pe care tocmai o făcea. — Îmi pare rău că trebuie să vă fac să treceți din nou prin asta, i-am spus. Vreau doar să mă asigur că nu ne-a scăpat ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]