33,112 matches
-
ideală a propriei substanțe. Fiecare din acțiunile sale trebuie deci să poarte amprenta acelui caracter metaempiric, singurul care poate să-i asigure autonomia și pacea conștiinței și care Îl poate pune Într-o ideală armonie cu ansamblul umanității. De aici decurge subordonarea plăcerii ideii de datorie, a pasiunii de rațiune, al corpului de spirit, al egoismului de dragostea față de aproape, ca să ne servim, așadar, de expresii care aparțin limbajului comun dar care, În același timp, conțin un profund sens filosofic. De
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
adevăr norma fundamentală a relațiilor dintre mai multe persoane, dintre care fiecare are, În virtutea acestui principiu, dreptul de a fi recunoscută ca atare de către celelalte și pentru care toate manifestă o obligație corespondentă În fața celorlalte. Tocmai din această normă fundamentală decurge un mare număr de alte norme, la fel de reciproce, norme care cuprind diversele reguli și obligații ale fiecărei persoane și care Îi privesc toate aspectele de activitate. Astfel ia naștere sistemul de Etică intersubiectivă care stă pe aceeași bază a Eticii
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
subiect, neputând fi identificat cu o persoană fizică dată, constituie În mod necesar o ființă sui generis, invizibilă și totuși reală, la fel de reală ca și comandamentele pe care le emană. Acest subiect este, Într-un cuvânt, Statul. Noțiunea de Stat decurge astfel dintr-o analiză - chiar dacă sumară - din caracterul pozitiv al dreptului, fiind dat atunci când acest caracter pozitiv devine, la un anumit moment dar al evoluției sale, caracter etatic, statul. Astfel se Înțelege de ce se vorbește, În limbajul juriștilor, despre „personalitate
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
instituirea unei coordonări obiective a acțiunii și se traduce Într-o serie corelativă de posibilități și imposibilități, de atitudine față de mai multe subiecte. Această coordonare etică obiectivă constituie domeniul Dreptului. Dintr-un același principiu, potrivit cu modul său de aplicare diferit, decurg astfel cele două specii fundamentale de apreciere a valorii acțiunii, care sunt, mai precis, categoriile etice ale moralei și ale dreptului. Trebuie notat că, În afară de aceste forme, nici o altă formă de evaluare a acțiunii nu e posibilă din punct de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
În activitatea sa”. Exigența (imperativul) primară a justiției este ca: „ființa umană să fie recunoscută În spiritualitatea sa și, deci, În autonomia sa fundamentală. Aceasta Înseamnă că există În tot omul un drept primordial și imprescriptibil a cărui validitate nu decurge dintr-o lege pozitivă. Respectul acestui drept este, dimpotrivă, presupusul și condiția Însăși pentru ca o autoritate oarecare să poată a se afirma ca legitimă”. Giorgio del Vecchio Își Întemeiază argumentarea strânsă, pe adevărul că noțiunea unui „drept natural de egală
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
fixe și dinainte stabilite; pe când, În cel despotic, unul singur fără vreo lege și fără vreo regulă, mână totul după voința și capriciile sale. Iată ce numesc eu natura fiecărui fel de guvernământ. Trebuie să vedem care sunt legile ce decurg nemijlocit din această natură și care sunt, În consecință, primele legi fundamentale”. Întemeiat pe aceste exigențe devenite clasice, Giorgio del Vecchio evidențiază o dominantă a Dreptului: „Protecția constantă a drepturilor naturale ale persoanei este, În consecință, scopul imuabil al Statului
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
proprietății legitim dobândite; Dreptul la libertatea de mișcare și de emigrare; Dreptul la admitere la funcții publice fără excludere și fără privilegii, după singurul criteriu al meritului personal. Datoriile corespunzătoare acestor drepturi, arată cu claritate că din afirmarea lor Însăși „decurge necesitatea unui respect reciproc (Ă) ele nu pot fi exercitate decât În conformitate cu Însăși rațiunea lor (În latinește: quatenus juris ratio patitur). Astfel, de exemplu, prohibiția actelor de emulație, adică a acelor acte care - În dreptul de proprietate - „nu au alt scop
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
individuală și protejează proprietatea, ca fiind o naturală și legitimă exteriorizare a persoanei. Dreptul de proprietate nu este nelimitat - arată del Vecchio - și nu ar putea fi conceput, după vechea formulă, ca un jus utendi et abutendi. Limitele acestui drept decurg rațional din scopul dreptului În general, care este esențialmente social și trebuie să armonizeze posibilitățile fiecăruia cu cerințele binelui comun. De asemenea, dreptul la muncă - insistă exegetul italian - nu rămâne o formulă goală, vidă de orice conținut. Este indispensabil ca
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
al libertății cuvântului. Într-un Stat bine ordonat - observă Giorgio del Vecchio - pot deci coexista asociațiile avînd scopuri diferite și chiar opuse, nu numai În domeniul economic și intelectual, dar, de asemenea, În domeniul politic, cu excepția faptului dacă, din ea, decurge o amenințare concretă și directă pentru ordinea juridică a Statului”. Analiza pertinentă și echilibrată a filosofului neokantian italian apreciază, cu justețe și profunzime, că „normele care domnesc diferitele organizații sociale sunt adesea trase din acelea deja formulate sub formă generică
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
așa fel că aceasta reprezintă propriu-zis subiectul Întregii organizări juridice. Evident, această voință unitară nu poate, la rândul ei, să depindă de o altă voință, deoarece, Într-un astfel de caz, aceasta și nu prima, ar constitui Statul”. De aici, decurge logic faptul că „orice Stat are caracterul de suveranitate, noțiunea de Stat și cea de suveranitate fiind termeni În mod esențial echivalenți. Statele numite semi-suverane sunt, În realitate, semi-state”. Giorgio del Vecchio adaugă că, dimpotrivă, nu sunt echivalenți termenii de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
fie ele și rudimentare, fie imperfecte): el poate să emită pretenții și exigențe, tinzând de a impune activității altuia limitări corespunzătoare, cu condiția de a-și recunoaștelui Însuși supuneri față de limitări analoge, vis-à-vis de exigențele altuia”. Reflectând la „rezultanta” ce decurge, psihologic, din diversele tendințe individuale, gânditorul ajunge la concluzia că: „Printr-o necesitate profundă și umană, se poate afirma că acolo unde este societate (ceea ce e totuna cu a spune: acolo unde există un om), există un drept”. Ceea ce nu
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
comunități de interese Între asociați, au trebuit să fie recunoscute și protejate de puterile publice propriu-zise. Funcționarea lor corespundea intereselor mai generale, de exemplu, reglementarea producției, capabilă să evite atât penuria, cât și supraproducția, cu toate pericolele și primejdiile, ce decurg din ele, pentru toți cetățenii. Este vorba de statutele care au format „cel mai vechi document al Dreptului muncii”. Autorul enumera aici, ca statute: al datoriilor de membri, excluderea străinilor, ucenicia, prețul muncii, interdicția concurenței etc. Ele conțineau, totodată, regulile
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Oricum, filosoful Dreptului, care este Giorgio del Vecchio, observă cu suplețe dialectica Între: „ceea ce este voință a Statului” și „regulile edictate de organizațiile” recunoscute (sau nu) de către Stat, care au ele Înseși „conștiință de Stat”. Învățătura cea mai importantă, care decurge din cele de mai sus, ar fi aceasta: „Statul este cu atât mai tare și mai sănătos, cu cât el este expresia justiției, căci el trebuie să constituie sinteza armonică a tuturor energiilor juridice care există și care se desfășoară
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ca un fel de pipă a păcii, nu? Ina luă jumătatea de covrig oferită și schiță un zâmbet de bunăvoință. - Să fie și acesta un semn că prietenia noastră nu s-a stins! Ziua aceea și multe altele după, au decurs într-o armonie care-i îndepărta Inei, măcar prin aparență, orice motiv de suspiciune. Dar când îi povesti lui Alex cele întâmplate, acesta o avertiză: - Fii atentă! Olga e atât de ascunsă încât tu, care ești un munte de naivitate
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
-i dea vreun sfat. Cine poate da povețe în asemenea situații extreme? Ce sfat să-i dea? După câteva săptămâni, Olga născu în maternitatea orașului, întâmplarea făcând să fie asistată chiar de către medicului șef al clinicii. Se părea că totul decursese normal. Ceva însă îl neliniști pe medicul Popa, dar nu se hazardase să se pronunțe până când nu avea să intre în posesia unor dovezi certe. De aceea, ținu să-l reexamineze pe noul născut, cu toată atenția, chiar a doua
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
frigider, și cu o salată proaspătă, spera să le potolească foamea. Tocmai când totul era aproape gata, Alex deschise ușa și-i înmână soției sale un buchet mare de frezii, florile ei preferate. La scurt timp veni și Mihăiță. Masa decurse în liniște, fiindcă protagoniștii aveau o foame de lup. Ina îi spuse lui Alex, printre altele, că a primit o scrisoare de la Olga în care își plânge soarta. Alex trecu peste spusele Inei, având motivele lui, la care se adăugau
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
se alesese cu zgârieturi pe față, pe mâni, dar de nesuportat era durerea pricinuită de oasele frânte ale piciorului. Transportat de urgență la spital, primi îngrijirile necesare. Timp de două săptămâni conduse șantierul prin telefon. Maiștrii îl asigurau că totul decurge normal și că nu e cazul să-și facă griji inutile. În săptămâna a treia, sprijinit în cârje, veni la șantier. Nu putea lăsa o lucrare de o asemenea amploare fără o atentă supraveghere, deși era convins că oamenii lui
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
și îi făcu pe plac, până pe după miezul nopții. Pe urmă, ea adormi buștean, iar el plecă la Guvern. Acolo, totul era pregătit, întocmai cum îi descrisese, frumoasa-i nevastă, că va fi. Ungerea lui, ca ministru secretar de stat, decurse ca o apă leșinată. Doi tipi se bucurau tare de acest moment. Primul-ministru, un bondoc de râsul lumii, și el însuși: Bodroghină! La două zile după acest eveniment, surveni și celălalt: instalarea lui pe funcția de ministru plin. Aceasta decurse
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
decurse ca o apă leșinată. Doi tipi se bucurau tare de acest moment. Primul-ministru, un bondoc de râsul lumii, și el însuși: Bodroghină! La două zile după acest eveniment, surveni și celălalt: instalarea lui pe funcția de ministru plin. Aceasta decurse, și mai precum capra prin varză, decât evenimentul penultim. Seara, după ce veni acasă, cu gradul de ministru al muncii plin, soția făcu ce făcu, și-l ademeni din nou în pat. Înainte de a trece la fapte, însă, ea avu a
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
unei comisii statale - care, cu câțiva ani Înainte, Îl categorisise pe Gustav drept obiect, trecându-l apoi pe lista de inventar a spitalului, alături de paturi, dulapuri, extinctoare și instrumentarul medical - și l-a declarat om viu, cu toate drepturile care decurgeau dintr-o asemenea stare. Din acest moment, odată cu accesul la condiția umană, pentru G. au Început problemele. Mai Întâi, cele de ordin birocratic. Ca să poată trăi În continuare În spital, trebuia să se Încadreze Într-una dintre următoarele categorii: 1
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
lui; am cerut al doilea cal - am fost refuzat și am spus că nu semnez documentele de mobilizare. Întâmplător sau nu, o comisie a C. Tr. Ch. - Secția Înzestrare, a sosit la Brigadă pentru verificarea documentelor de mobilizare. Totul a decurs foarte bine, până la proba cu calul. Le-am spus celor de la O.M. și de la C. Tr. Ch. că dacă acest cal va fi încărcat cu mai mult de 60 kg (el avea 180 kg), se transformă într-un măgar
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Aurel MIHĂIESCU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93210]
-
la adult Este grefată de prognosticul afecțiunii ce a produs obstrucția și a statusului protrombotic. EHPVO și sarcina Este o situație critică atât pentru mamă cât și pentru făt. Consensul: - sarcina se dezvoltă normal în prezența EHPVO, iar nașterea poate decurge pe cale normală; - riscul de hemoragie digestivă prin efracția varicelor în sarcină este mai mare decât riscul pentru paciente gravide cu ciroză hepatică. Incidența avortului, a prematurității și a morții fetale este mai mare la pacientele gravide cu EHPVO. Hemodinamica în
Revista Spitalului Elias by ANA MARIA ORBAN-ŞCHIOPU () [Corola-journal/Journalistic/92032_a_92527]
-
nu au intenții ostile. Dimpotrivă, sunt dispuși la dialog și colaborare. Singura problemă o constituie amănuntul că ei se Întrețin cu energie psihică, celelalte forme de energie existente În universul nostru fiindu-le inaccesibile și, În definitiv, neinteresîndu-i. De aici decurg cîteva inconveniente, dintre care faptul că ei ne pot „citi“ gîndurile este cel mai mic. Dacă ne vom strădui să gîndim pozitiv, adică numai ce trebuie și cum trebuie, nu vor avea nici un motiv să se supere pe noi. Probleme
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
În raport cu anumite lucruri. Prin urmare, oricît ar părea de curios, elevii aceia reușesc, fiecare În felul lui, să-și imagineze cu destulă ușurință că fac ceva perfect și, În definitiv, asta Îi umple de mulțumire. Acum, să vedem cum au decurs practic lucrurile În cazul nostru. În centru Marii Spiralei se afla Christina. Ea ținea În mînă cristalul de cuarț În formă de piramidă, primit de la Joanna-Jeni, și anume, cu vîrful piramidei Îndreptat spre Polul Sud. Între timp, problemelor cauzate de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ca acel grup de oameni să aibă vreo legătură cu extratereștrii despre care Îi vorbise John Godbread și despre care se zvonea că ar intenționa să invadeze insula, dacă nu cumva o făcuseră deja, dar În secret. Într-adevăr, evenimentele decurseseră, pînă la un moment dat, oarecum logic, deși conduse de o logică oarecum ciudată. Persoane instruite și care acționau ca membri anonimi ai unor organizații filantropice se vor fi infiltrat și printre membrii Cercului Ascultătorilor Fideli - de mirare ar fi
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]