848 matches
-
trasează caracteristicile „sectei parazite”, analizează modificarea malignă a caracterelor, divulgă răsturnarea valorilor și ascensiunea mediocrității, demitizează falsa schimbare care a constat În Înlocuirea peste noapte a ideologiei comuniste cu Biblia, face portretul „hibridului” - ipostaza de tranziție a omului nou, diagnostichează dedublarea existențială a românului, care s-a resemnat să execute tot ceea ce i se cerea, cumulând lașitatea, frica și disperarea Într-o sinteză sinistră. Un text impresionant este „Uciderea pruncilor”, publicat În luna mai 1990, reportaj târziu al unei Întâmplări tragice
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
se naște și se dezvoltă parcurgând, prescurtat, drama gândirii și a conștiinței universale.” Eugeniu Speranția 742. „Drama înfăptuirii unei cărți ține de întreg tragicul vieții. În carte, autorul își depune inima și creierul, palpitarea și cugetarea, cartea e ecoul răspicat, dedublarea magică a vieții cotidiene, cu toate șerpuirile, avânturile și zbuciumele ei; e însăși <<viața>> lui desprinsă din cuibul ei autentic, transplantată și păstrată ca într-o glastră, ca într-un acvarium, spre a putea fi multă vreme regăsită și văzută
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
publică este formată din administrația statului (serviciile exterioare ale administrației ministeriale și ale administrației centrale de stat cu caracter autonom, prefect etc.) și administrațiile colectivităților teritoriale locale (consiliul local, consiliul județean, consiliul comunal, consiliul general, primar etc.). Astfel, apare fenomenul dedublării funcționale, adică îndeplinirea, de către un organ administrativ de o anumită categorie, pe lângă sarcinile sale principale, și a unor atribuții administrative privind interesele publice ale celuilalt tip de colectivitate teritorială. Așa se întâmplă în cazul funcției primarului, organ administrativ propriu al
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
comentariile sale care vor apărea, b) și alții, Lee pare să excludă posibilitatea unei relații romantice sănătoase între persoane de culori diferite o poziție cvasi-segregaționistă pe care o viziune multi-culturalistă mai progresistă ar repudia-o. Există, de asemenea, și o dedublare a femeilor care sînt văzute, în filmele lui Lee, ca fiind și "bune", și "rele", lucru în special evident în X, unde prietena lui Malcolm, Laura, evoluează dinspre bine înspre rău. Laura este mai întîi descrisă drept prietena bună a
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
gest, o privire, un cuvânt, favorizat de lipsa de control și de frânare a impulsurilor agresive. O altă cauză a declanșărilor este scăderea nivelului de serotonină. Condițiile extraordinare de la Pitești au impus adaptarea psihicului, astfel că s-a ajuns la dedublarea personalității, Ioniță dând exemplul unor mici gesturi prin care aceiași colegi care îl agresau îi arătau înțelegere și compasiune. Mihai Buracu face o interesantă paralelă între destinul deținuților politici și cel al lui Iona, considerând eliberarea ca o trecere dintr-
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Iar Între cele două categorii de credincioși, ai partidului și ai lui Dumnezeu, s-a aflat o categorie și mai largă de practicanți ai dublei gândiri și ai dublului discurs: și cu partidul, și cu Dumnezeu (despre acest gen de dedublare Orwell a spus În 1984 tot ce era de spus). Comunismul i-a Învățat pe oameni să supraviețuiască și să mintă. Este una dintre cele mai grele moșteniri pe care a lăsat-o. Nici o țară comunistă n-a ajuns să
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
băgat chelea di porc în foc, în cuptior. El s-o trezit în n’irosu ceala di păr di porc” (Vizureni - Galați). Decodarea în registru lumesc (nărav) a aspectului luat în fața profanului este agravată de folosirea principiului ignic pentru anularea dedublării. Mistuirea este ireparabilă și contaminează energiile focului cu învelișul nefast, rod al vrăjilor malefice. Limitarea în planul fenomenal este accentuată prin enunțuri scurte, percutante, care insistă asupra secvențialității banale a fetei și o conduc în pragul dezastrului ontologic. Așezarea celor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a umplut tot dă bube”. Fragmentul așază cuplul și mama fetei întrun raport de opoziție și scoate din culpă tânăra soție. Tendința distructivă a mamei vine dintr-un sentiment de protecție supradi¬mensionat din cauza incapacității ei de a pătrunde misterul dedublării. Rămasă fără soțul din sacru, fiica îi va reproșa mamei greșeala comisă pe care o va răscumpăra ea însăși, printr-un drum lung și chinuitor. Ca și blestemarea lui Mistricean, hybris-ul înfăptuit de mamă asigură integrarea copilului ei în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
limitat la referenți perisabili, provoacă dezastrul ontologic. Ființa de pe tărâmul de nicăieri are o existență condiționată în contingent de obiectul emblematic și distrugerea lui anulează capacitatea rămânerii în lume. Adevărat intermediar între forțele expuse măcinării și energiile regeneratoare sacre, cămașa dedublării ori biciul ce încorporează minimal domeniul mitic constituie mobilul declanșator al greșelii rituale și asigură statutul de călător neofitului. O interdicție comportamentală încălcată întotdeauna de neofit, și nu de cea care l-a adus în lumea albă o constituie odaia
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cu un bobârnac bine țintit face să se rostogolească bolovanul la poalele muntelui, pe când criticul Sisif trebuie să-l urce, cu mare trudă, din nou, în pisc. Poetul trăiește în metafizic, criticul îi aproximează contururile. Trăiește Gheorghe Grigurcu această dureroasă dedublare, această morală a unui joc de-a cine pierde câștigă? Lăsând gluma la o parte, mărturisesc că nu-mi joc "la noroc" o latură a scrisului meu în defavoarea alteia. Cu toate că scopul meu intim a fost (și este) poezia, critica alipindu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Lumea reinterpretată să vorbească despre osmoza figurilor, cronotop și motive etc. În secțiunea Omul și "Reflectul", eroul eminescian este văzut sub aspectul dublului său:"Eroul eminescian stă mereu sub teroarea rupturii. El își caută sau își descoperă dublul, ori multiplele dedublări, în făpturile întâlnite în jur, în femeile sau bărbații iubiți, în proiecțiile fantastice sau onirice și chiar în propria lor ființă, scindată, uneori până la conștiința acută a schizoidiei. A atinge dublul, a te contopi cu el, a i te substitui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
i te substitui uneori, a-l presimți, a-l cunoaște, a-l lăsa să te substituie chiar sunt, toate, forme ale obsesiei dublului la Eminescu". Călin Teutișan a construit un sistem de reprezentare imagologică pe ideea oglinzii, ca metaforă a dedublării, în canonul căruia așează cu inteligență speculativă întreaga creație eminesciană, care se dovedește a răspunde perfect acestui nou tip de analiză, probându-și încă o dată modernitatea. De altfel, demersul exegetului e îndreptat în această direcție a demonstrației viabilității operei eminesciene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
opoziție cu lumea Luceafărului și a celor doi pământeni care constituie, în ultimă instanță, un singur "câmp" semantic omogen, a unei lumi hyperionice sau transcendentale, ce figurează un cu totul alt tărâm, de statut semantic și substanță ontologică radical diferite" (Dedublarea nemuririi și a Luceafărului-Hyperion). Că demonstrația este lungă, dificilă dar pasionantă, ne-o dovedesc toate cărțile ce au urmat, scrise sub semnul Luceafărului: Mihai Eminescu. Luceafărul. Text poetic integral (1999), Dicționarul Luceafărului eminescian (2000), Luna și sunetul cornului. Metafore obsedante
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
care vorbea Noica, sunt înscrise în profunzimea textului"), de la Dan C. Mihăilescu ("Cătălin devine într-o exegeză ca aceea semnată de Dan C. Mihăilescu, personajul principal al poemului. În viziunea mea, portretul semantic al lui Cătălin are o mai accentuată dedublare decât cel al Cătălinei, evoluția sa în text fiind abruptă și polarizată în două înfățișări substanțial diferite") și Rosa del Conte ("interpretarea Rosei del Conte nu părăsește opoziția tradițională cer-pământ, deși, paradoxal, se întoarce la ea după ce descoperise o cale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ajuns la un număr mare de clase de elevi supraaglomerate, la creșterea obligațiilor didactice ale personalului din învățămînt, cu urmări negative asupra calității instrucției și educației. Cea mai gravă consecință a sistemului de educație din perioada totalitarismului comunist o constituie dedublarea personalității tinerilor, pervertirea conștiinței lor. De îndată ce începeau să conștientizeze distanța dintre realitatea trăită și cele spuse la școală deseori fără convingere, dar totuși spuse! elevii mimau adeziunea la ideile promovate oficial și disimulau propriile lor convingeri. "Școala socialistă" care a
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
care obișnuim s-o numim în chip pompos „pasiunile omenești“... Mă simt ostenit... de iluziile mele, de dorințele mele, de această realitate care mă împresoară și mi se oferă. Dintr-odată, a fost în mine ca o sfâșiere, ca o dedublare: două erau ființele din mine, jalnice amândouă, dar bătăioase și pline de ură una față de cealaltă. Cea dintâi - sfrijită, dar certăreață și zgomotoasă, se revărsa într-un torent de gesturi, de spasme și de grimase... Pentru că totul era într însa
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
a fost secretar de redacție la o gazetă a lui Iuliu Maniu, spaime; eu, slujbă respingătoare la Ministerul Culturii, mereu prezentă pe toate listele de restructurări, epurări, disponibilizări, pentru că nu eram membră de partid și aveam origine proastă, spaime; schizofrenie, dedublare forțată între munca depusă «în câmp ideologic» și educația și mentalitatea mea micburgheză, spaime; trimisă cu mare tam-tam critic la «munca de jos», într-o editură, spaime, spaime.“ Închei citatul și mă minunez: de unde atâta umor și detașare? Ce supape
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
altele.“ Și eu am lăsat în urmă onorurile, iar acum nu mai am nevoie să mă preocup de ele. A.R. Ați vrea să explicați cititorilor noștri rațiunile susținutei intelectualizări și cerebralizări a vieții imediate în opera dumneavoastră? Cum justificați dedublarea, bifurcarea experienței prin teoretizare și universalizare? S.B. Mă întrebați de ce „intelectualizez“ și „cerebralizez“ experiența în romanele mele. Există mai multe explicații posibile. Una ar fi că, fără să-mi dau seama, am căpătat o deprindere neplăcută. Alta este că, dacă
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
și moralitate mijlocie, dar chiar când e vorba de oameni indiscutabil superiori. Ipoteza aceasta, rară de altfel, e nu numai ciudată în sine și aproape inexplicabilă dar extrem de interesantă în același timp. Mai întotdeauna ea se afirmă printr-o adevărată dedublare a personalităței, în felul celebrului caz Felida X examinat acum vreo patruzeci de ani de D-rul Azam de la Bordeaux. Poate în adevăr contesta cineva că Maurras, Charles Maurras care a scris încântătoarele pagini din Anthinea sau din Les Amants de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
principiul său, semnul său, mai mult decît o măsură de prudență. Practic, el distruge timpul pentru a se așeza În centrul său și a-l recrea. Expresia zeului e chiar anostă și aridă; ceea ce mă Îndeamnă să bănuiesc că abia dedublarea face din el un zeu. Orice față, despărțită de cealaltă, nu mai reprezintă jumătate de personaj, nici măcar jumătate dintr-o eroare, ci o față normală. Zeul decade atunci În obișnuit și intră sub sabia timpului. Pentru a fi etern, Ianus
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
timp, mi-am dat seama că ceva nu merge. Jouvet considera că actorul trebuie să-și uite propria identitate ca să o găsească pe a celuilalt - dublul - care e personajul. E fascinant exemplul lui Laurence Olivier, care era capabil de o dedublare neîntreruptă! Seara la teatru, În culise, Înainte de spectacol, marele actor, În costum, cu machiaj și perucă, era - natural - În centrul atenției: așteptându-și intrarea În scenă, Olivier glumea jovial cu tehnicienii, dar, odată intrat, devenea instantaneu Othello la patul Desdemonei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
anii ’1980, după cum indică grafia, pe marginea unor afirmații promovate de istoriografia vremii cu privire la evenimentele din perioada interbelică. În consecință, se pare că nu avem de a face cu o succesiune de atitudini radical diferite, ci cu o formă de dedublare, în care cele două atitudini coexistă. În egală măsură, memoriile lui Vladimir Dumitrescu sunt relevante pentru câmpul arheologic, mai precis pentru înțelegerea atitudinilor din acele timpuri față de practica arheologică, contextul socio-politic și acțiunea politică. În acest sens merită subliniat faptul
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
catafalcului acestuia, romanii realizau un funus imaginarium, un cortegiu al măștilor strămoșilor, al marilor figuri istorice și politice, care garantau valoarea defunctului și legitimitatea actului de consacrare. Obiceiul reprezenta doar parțial o inovație, pentru că romanii moșteneau din vechile credințe practica dedublării eroului mort prin diferite tipuri de "imagini" ale sale, mai ales materiale (v. fig. 1). Ceea ce schimbă ei este atât rolul pe care acest dublu − în cazul lor, masca funerară − îl are pentru ceremonial în ansamblu, atât funcția în cadrul ritualului
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
referiri la „proiectele faraonice ale Președintelui”, „distrugerea Bucureștiului” și a satelor prin sistematizare, oficializarea denunțului (Decretul 48 din decembrie 1985), Securitate ca „poliție a gîndului”. Un scriitor, cu care autorul ar fi stat de vorbă, i-ar fi descris astfel dedublarea la care recurg românii: „noi trăim cu măști”, „trăim oficial, dar avem și o viață privată”. Eu nu m-am simțit niciodată „mascat”! În ziare și reviste, „sărbători” cu Radu Felecan (tipul, mie antipatic, a fost secretar literar al Filarmonicii
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
crezut că sînt aceiași indivizi. „Bătrîne - mi-a răspuns el -, n-are rost să fii «original». Să te felicite Nancu sau Fănică (ștefan Olteanu) și să te toarne nu știu care... Nu, zău, n-are rost!” „Bine, dar are rost să perpetuăm dedublarea?”, i-am replicat. „Are, cîtă vreme mi-e frică să vorbesc despre anumite chestii chiar cînd merg pe aici, prin parc!” în această privință, dezacordul nostru e net. *E aproape plină strada cu ei. Au ieșit „pe centru”. Poartă geci
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]