1,050 matches
-
final? Și poate fi măcar siguranța biruinții?“ (3, 75). Resorturile intime nu mai funcționează, refuzînd chiar să intre în contact cu tovarășii din închisoare. Aspirațiile pe care le cultivase încep să-l chinuiască din ce în ce mai aspru. „Nu văd nici o greșeală în deducțiile mele de odinioară, dar nu am tăria de a le duce pînă la ultimele consecinți, sau chiar să mă opresc asupra lor. [...] viața trebuie trăită, - cu condiția numai să fie înțeleasă“ (3, 175 - 176). Întrebări acute îi frămîntă sufletul. „Care
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
distincția dintre științific, neștiințific și pseudoștiințific. Este un principiu de bază al hiperbolei îndoielii din cartezianism. Preocupările principale ale filosofiei științei sunt interpretarea, veridicitatea, utilitatea și predicțiunea futurologică. Filosofia științei utilizează în determinarea universalității descoperirilor științifice metodele analizei, reducției, inducției, deducției și verificarea empirică. Esența filosofiei științelor este stabilirea implicațiilor pe care universalitatea legii descoperite le are asupra vieții omului, în toată complexitatea ei. Spirala evoluției tinde să devină foarte neregulată, cu valori foarte diferite ale legilor descoperite. Spre exemplu, Legea
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
cu creierele separate, în proporție de 90% (mai existau mici comisuri de trecere interemisferală). Spiralogia interpretează studiile lui Gazzaniga ca o dovadă a faptului că, în creierele cu emisferele separate, funcțiile de cunoaștere și conștiință sunt mai performante în domeniul deducției și abstracției (în emisfera stângă) iar în domeniul orientării artistice-spațiale și emoționale în emisfera dreaptă. Corpul calos unește cele două "performanțe", realizând unitatea funcțională armonioasă a creierului. Un alt domeniu care reușește să dea o privire de ansamblu asupra a
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
reacția fiziologică somatică, sau emoția, în sentiment pozitiv sau negativ. Controversa declanșată de William James și Walter Cannon continuă. Robert Zajonc 90, în articolul său Feeling and thinking: Preferences need no inferences ("Sentimente și gânduri: preferințele nu au nevoie de deducții"), din anul 1980, neagă supremația raționalului și susține existența independentă a emoției. John Barg91 confirmă conceptul. Această afirmație a declanșat valul de reclame luminoase menite să stimuleze, în jungla comercială, imagini provocatoare de emoții pozitive, favorabile cumpărării de marfă de către
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
IQ mai scăzut. A descris empatia expresiei faciale, susținând că, după 25 de ani de conviețuire, expresiile faciale încep să semene. Ultima sa lucrare intitulată Feeling and Thinking: Preferences Need No Inferences (" Simțurile și gândirea - preferințele nu au nevoie de deducții") pune, din nou, emoția pe primul plan în relația cu cognitivul. 91 John A. Bargh (1955), psiholog social la Universitatea Yale, este dedicat automatismului în procesele cognitive, de motivare și de evaluare. Studiază inconștiența automatismului și existența liberului arbitru. El
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
pentru membrii organizației, mai curînd atribute ale lumii decît simple convenții (Blau, 1955). Importanța acordată schemelor concepționale ale organizației este deosebit de mare în absorbția incertitudinii (6.27). Absorbția incertitudinii se produce cînd consecințele, deduse dintr-un ansamblu de dovezi și deducții, sînt comunicate în locul dovezilor înseși. March și Simon afirmă că, prin acest procedeu de absorbție a incertitudinii, receptorul unei comunicări are posibilități foarte limitate de a judeca exactitatea acesteia. Deși există diverse probe ale validității, care țin de coerența internă
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
ba le respinge. Dar ea nu poate dovedi: adevărul ar implica o adecvare precisă între lucrul descris și descrierea care este făcută. Codarea, traducerea simplifică întotdeauna la extrem ceea ce este făcut din carne, sînge și acțiune 66. Știința procedează prin deducție. Ce este de spus? Mai întîi, ea descrie, apoi explică, separînd descrierea și explicația. Explicația nu servește niciodată decît pentru furnizarea legăturilor suplimentare între elementele descrierii. Într-un cuvînt, explicînd se repetă ceea ce s-a descris. Descrierea se transformă în
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
analogia să-și joace rolul, ci, în acest tip de ficțiune experimentală care tinde să convingă prin probe, se înarmează cu referințe și dezvoltă pe experiențe simulate o baterie de noțiuni prezentate ca științifice. Nimic mai tulburător decît amestecul de deducții riguroase pornind dintr-un teren fictiv: unii se servesc de acest procedeu pentru a ne sugera absurdul. Este resortul utopiilor negative, logica impecabilă a absurdului: un tip de science fiction care se prezintă el însuși ca ficțiune. Dar, cu știința
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
om, un soi de înțelept bizar ale cărui opere au devenit astăzi rarisime, dacă nu cumva s-au pierdut irecuperabil..." În felul acesta cititorul este atras într-o fascinantă aventură, care e și o bizară poveste cu iz oriental, cu deducția că învățătorul Rebega este unicul, probabil, păstrător al unora dintre textele sacre ale înțeleptului, că stabilirea lui Emar-Hud în Varvara a fost un semn ceresc, vestitul pentru știința sa de carte gânditor venind în sat, după ce colindase peste mări și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
poți chiar bănui pe autor de impostură, dar vitalitatea delirului verbal nu-ți permite a fi nedrept cu acest stil" (p. 258). Îndeosebi afirmațiile din urmă, sunt niște semne concrete ale acelor "texte nevinovate... scrise mai mult intuitiv decât prin deducții și inducții", care au produs chiar unui critic de reală valoare impresia de filozofare gratuită, dar care totuși "nu-l recomandă nicidecum pe Victor Teleucă în postura fabricatorului de texte postmoderniste", deoarece textele lui Victor Teleucă au ieșit dintr-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în următoarea manieră: În ceea ce privește România, impozitul plătit de un rezident al României pe venituri și pe capital obținute în Costă Rîca, în concordanță cu prevederile acestui acord, va fi dedus din totalul impozitului român exigibil, conform legislației fiscale române. Această deducție nu poate să depășească fracțiunea de impozit calculată înainte de deducere, corespunzător elementelor sale de venit primite în acest celălalt stat. 2. În ceea ce privește Costă Rîca, veniturile obținute în celălalt stat contractant vor fi exonerate în totalitate. Capitolul 6 Dispoziții generale Articolul
LEGE Nr. 9 din 5 februarie 1992 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Costa Rica privind evitarea dublei impuneri în materie de impozit pe venit şi pe capital. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/108173_a_109502]
-
nu-i zici nică! mișcare rural rural pe sălbăticiunea băieți tunși perie, tîrgul la Todireni în cîmp bețe omenești, drobi de sare mașinile, 8,10? opt și zăși! sat pe coastă, biserică albă pe cer, iazul sub mal lipsește din deducția că hîrtia nu suferă vizualul, auditivul din spirit de contradicție, două berze și altele se adună cu aripile mari, bunica poartă tulpan cafeniu, cercei bumbi de argint în ureche, îndoctrinarea mea continuă cu judecată, cum să am o atitudine, înghit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
teorii: în lanț și ierarhice. În cadrul celor dintîi, legile ce le alcătuiesc intră într-o "rețea de raporturi, așa încît să constituie o configurație sau un model (pattern) identificabil". În celelalte, legile ce intră în componența lor sînt prezentate ca "deducții dintr-un mic ansamblu de principii fundamentale" [1964, 297-298]. În știința politică nu există o alegere teoretică precisă și univocă. Mă opresc, acceptînd ideea că cea mai mare parte a politologilor consideră că, în cele mai fericite cazuri, este posibilă
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
se deducă în mod automat, așa cum fac unii cercetători, că politicienii și guvernanții se află mereu la același nivel cu ceilalți actori care contribuie la procesul de realizare a politicilor publice; uneori ei se situează la un nivel subordonat. Aceste deducții ar trebui să fie supuse unei verificări empirice în timpuri, locuri și sisteme politice diferite, cu referire la o pluralitate de politici publice. Este vorba despre deducții care, evident, nu pot constitui punctul de plecare al analizei generale, dar care
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
realizare a politicilor publice; uneori ei se situează la un nivel subordonat. Aceste deducții ar trebui să fie supuse unei verificări empirice în timpuri, locuri și sisteme politice diferite, cu referire la o pluralitate de politici publice. Este vorba despre deducții care, evident, nu pot constitui punctul de plecare al analizei generale, dar care ar putea reprezenta rezultatul unei analize privitoare la o anume politică publică într-un anumit context. Modelul party government În capitolul despre executive a fost conturat modelul
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
1.7. Identitatea structurii formale S P cu "formula" adevărului corespondență / 131 3.1.1.8. Sensuri non-judicative ale unei meontologii aristotelice / 133 3.1.1.9. Alcătuirea judicativului constitutiv în primul sistem de logică / 136 3.1.2. Inducție, deducție, reducție și reconstrucție / 139 3.1.2.1. Introducere / 139 3.1.2.2. Inducție fără reducție / 141 3.1.2.3. Originaritatea intuiției intelectuale / 142 3.1.2.4. Corectitudinea gândirii și constituirea silogismului prin operația de mediere / 149
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cunoștința veritabilă / 174 3.2.1.5. Raportul de timp și experiența posibilă / 177 3.2.1.6. Necondiționatul, cunoștința aparentă și precomprehensiunea non-judicativului / 185 3.2.1.7. Schița dictaturii judicativului la Kant / 194 3.2.2. Reducție și deducție; constituirea cunoștinței / 197 3.2.2.1. Introducere / 197 3.2.2.2. Analitica transcendentală ca organon al constituirii cunoștinței veritabile; semnificația ei judicativă ca topos al constituirii fenomenale (a fenomenului și a cunoștinței veritabile) / 198 3.2.2.3
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Aristotel; dacă nu cumva și mai devreme, ținând seama, spre exemplu, de interesul lui Socrate și al lui Platon, dar și al sofiștilor, al stoicilor din prima generație, pentru anumite operații logice, cum ar fi definiția, diviziunea, clasificarea, generalizarea inductivă, deducția, analogia, dialectica etc. Totuși, Aristotel nu ne-a predat o "teorie" a formelor gândirii, ci mai degrabă trei teorii, câte una pentru fiecare formă a gândirii. De altminteri, compoziția Organon-ului, chiar dacă a fost stabilită la distanță apreciabilă în timp
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
originar pe care îl reprezintă însuși timpul în orizont judicativ (l-am anticipat și pe acesta: este logos-ul). Și poate că în acest fel, prin toate aceste medieri reducția fiind prin excelență o operație a medierii, așa cum sunt și deducția, inducția sau reconstrucția -, conștiința repoziționată pentru a recupera nimicul din ființă și-ar deschide o cale către fenomenul revenirii logos-ului la sine, fenomen în structura căruia ea însăși este element. Oricum, pe această cale, gândirea ar putea ieși din
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dintr-o perspectivă propriu-zis logică, determinate fiind deja înseși condițiile de posibilitate ale dictaturii judicativului precum și sensurile puterii acesteia de a regla tot ce tinde către legitimare, autorizare etc. în orizontul gândirii, rostirii și făptuirii omenești. 3.1.2. Inducție, deducție, reducție și reconstrucție 3.1.2.1. Introducere Mișcarea structurii originare S P de la ipostaza sa strict formală și individualizată către ipostaze "interpretative" presupune una sau mai multe dintre operațiile pe care logica, apoi metodologia filosofică le-a identificat, descris
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
originare S P de la ipostaza sa strict formală și individualizată către ipostaze "interpretative" presupune una sau mai multe dintre operațiile pe care logica, apoi metodologia filosofică le-a identificat, descris, explicat, utilizat (aplicat); este vorba mai întâi despre inducție și deducție, apoi despre reducție și reconstrucție. Primele două sunt operații propriu-zis logico- judicative, în sensul în care ele sunt asumate ca atare în știința logicii și sunt recomandate sau impuse altor domenii de cunoaștere: filosofia, știința. Celelalte două sunt mai degrabă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
prin care capătă chip (întruchipare) un fapt filosofic: întrebare, idee, problemă, soluție, argumentare, aporie, teorie, viziune etc. Dar reconstrucția are și un sens propriu-zis logico-judicativ, atunci când ea, preluând normativitatea judicativă, trece în condiția analiticii și/sau dialecticii. Inducția (epagoge) și deducția (apagoge) sunt, în primul rând, tipuri de raționament, structuri "tehnice" de raționare alcătuite din formula cea mai simplă, din punct de vedere logic, a demersurilor prin care individualul (și particularul și generalul) și universalul sunt legați între ei. Structura judicativă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
alcătuite din formula cea mai simplă, din punct de vedere logic, a demersurilor prin care individualul (și particularul și generalul) și universalul sunt legați între ei. Structura judicativă originară este multiplicată minimal în constituția lor. Modurile diferite de interpretare a deducției și inducției în ceea ce privește structura, contextele potrivite pentru aplicarea lor, sensul lor mai tare sau mai slab pentru cunoaștere etc., se datorează, în primul rând, ambiguității termenilor respectivi în lucrările lui Aristotel, acolo unde ei sunt tematizați ca atare, pentru întâia
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în primul rând, ambiguității termenilor respectivi în lucrările lui Aristotel, acolo unde ei sunt tematizați ca atare, pentru întâia oară. Sensul operării inductive, de exemplu, este acela de la unul sau mai multe fapte particulare, la un fapt general.67 Sensul deducției este invers: de la general la particular. Dar inducția este, de asemenea, un tip de silogism, la Aristotel, care are o structură asemănătoare cu silogismul propriu-zis, deductiv: două premise, trei termeni etc.68 De asemenea, trebuie amintit și contextul surprinzător din
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pare a admite faptul că "primele principii" sunt cunoscute prin inducție. E drept, aceasta este despre individual, dar datorită ei inducției sunt fixate anumite "informații", care conduc către general sau chiar către universal.69 La fel se întâmplă și cu deducția. Ea este, mai întâi, silogismul propriu-zis: structura logică alcătuită din trei termeni și două premise, plus concluzie și care respectă alte reguli privitoare la cei trei termeni (major, minor și mediu) și la cele două premise și concluzie. Dar deducția
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]