1,049 matches
-
că inextricabilul sinuciderii lui Anghelache i-a excitat în așa măsură pe cercetători încât, uneori, ei și-au cam pierdut uzul rațiunii literare și au transformat întâmplarea într-o chestiune în sine, liberă de context, într-o problemă teoretică, de deducție pură, extrăgând-o voluntarist și inadecvat din rețeaua de determinări propusă de textul lui Caragiale, în care, după părerea mea, misterul își află atât logica ascunsă, cât și dezlegarea. Multe exegeze mai vechi sau mai noi, de exemplu, depistează cheia
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
în situație penibilă pe un președinte de partid, co-președinte de alianță, Primar general, fost ministru, fost parlamentar etc., întrbându-l ghilotinat: - Știți cumva cine a scris Imnul național? - Anton Pann, a răspuns invitatul relaxat și încă vesel. Astfel stând lucrurile, prin deducție logică, rezultă că muzica Imnului a fost compusă de Andrei Mureșanu? Rezultă. Însă, marțialitatea lui R.T. nu s-a oprit aici... Trecându-se la proba următoare: recitarea textului (de cântat nici vorbă!), domnul Traian Băsescu a fost cu mult mai
Umilirea demnitarilor by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13405_a_14730]
-
pagina a patra a romanului: Își simțea pielea năclăită de sudoarea nopții. Să fim noi oare în secolul douăzeci, cum clamează părelnicele colendare, de douăzeci și șase de anișori? Că eu tot în al nouășpelea veac mă simțesc" (p. 10). Deducția mea e, poate, discutabilă (deși n-aș crede), dar e clar că ne aflăm la începutul veacului XX, undeva în Bărăgan, în plină vară. Cel puțin ultima situare (dacă nu toate trei) e în afara oricărei discuții. Prozatorul acumulează o mulțime
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
e dependentă de sex, ci din lipsă de repere sau din auto-destructivitate. Precum și din faptul că toți o vor, iar ea nu prea știe să îi refuze sau de ce ar trebui să o facă. Ultimele fraze sunt în mare măsură deducția mea, valoarea filmului constând tocmai în faptul că nu intră în analize, lăsând bucăți de ambiguitate de-a lungul firului narativ cum lăsau Hansel și Gretel fărâmituri de pâine. Nici nu face judecăți. Plus că arată povara frumuseții, un subiect
Cine are premiera în ianuarie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10934_a_12259]
-
se aprecieze gradul de coerență și logicâ din spatele declarațiilor adultților privitoare la situațiile legate de atațament, atât din copilărie cât și din prezent. Rolul principal este jucat nu atât de trăirea unor experiențe traumatice, ci din coerența declarațiilor se fac deducții legate de gradul de integrare și prelucrare a experiențelor copilăriei în situația prezentă. În acest sens, se definește ca fiind coerentă, acea declarație a peroanei intervievate care descrie experiențele trecute in mod succint, și logic corelându-le la situația lor prezentă
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
elemente, rămîne limitată la atît dacă lipsește cumva complementul ei dialectic, ideea unificatoare ce "domnește peste întreg" și care, pe cale genetică, dă conturul "imaginii generale" mai sus amintite. Empiria fără abilitatea generalizării, dar și generalizarea fără verificare empirică, inducția fără deducție, dar și deducția fără inducție, conduc doar la parțialitate și la incapacitatea de a atinge, prin puterea inerent limitată a subiectului, nelimitarea și certitudinea obiectului, care este natura în întregul ei. "Tipul" formal astfel definit devine, după Goethe, un fel
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
la atît dacă lipsește cumva complementul ei dialectic, ideea unificatoare ce "domnește peste întreg" și care, pe cale genetică, dă conturul "imaginii generale" mai sus amintite. Empiria fără abilitatea generalizării, dar și generalizarea fără verificare empirică, inducția fără deducție, dar și deducția fără inducție, conduc doar la parțialitate și la incapacitatea de a atinge, prin puterea inerent limitată a subiectului, nelimitarea și certitudinea obiectului, care este natura în întregul ei. "Tipul" formal astfel definit devine, după Goethe, un fel de "fir al
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
ea, dar inerent limitat în lipsa unei perspective a întregului, care nu poate veni decît prin reflecție. A doua, "maniera", constituie o cale de manifestare exclusivă a spiritului, un produs al "minții", complet rupt de contemplarea lumii din jur, o trufașă deducție a întregului, a cărei legitimitate devine contestabilă de vreme ce-i lipsește o confirmare "nemijlocită". Abia "stilul" reprezintă medierea între extremele ilustrate de precedentele trepte ale raportului dintre artist și natură: el asociază observația directă conceptului, favorizează trecerea de la concret la abstracțiune
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
mod clar, altceva decât un eseu. Pledoaria se amână de la un capitol la altul și de la o promisiune la alta. Iar decriptarea mărunțită înlocuiește, în mod nefericit, viziunea. Cel puțin la suprafață, acolo unde ar trebui să predomine afirmația, nu deducția. Și, cel puțin atunci când sub lupă, se află un autor de talia lui Cioran. Contrar regulilor de gen, contrar restricțiilor de spațiu tipografic, contrar - în definitiv - uzanțelor tacite, Mircea A. Diaconu scrie, pe mai bine de două sute de pagini, o
Cui i-e frică de critica literară? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8206_a_9531]
-
fidelă, valabilă nu numai pentru valorile estetice, ci și pentru toate celelalte valori, fără excluderea chiar a celor morale". Ideea generatoare a sistemului său (relativismul) e pusă, în mod evident, sub semnul prelungirii directe din temperament, ca și cum o astfel de deducție i-ar conferi o legitimitate mai mare. Iar la originea relativismului se află scepticismul, adică "senzația neantului universal". Această idee generatoare e - după cum am subliniat - "departe de a fi o manifestare bovarică". Se află mascat aici gestul de înlăturare a
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10619_a_11944]
-
particulare pe care a vrut să i le dea criticul". Tendința de destăinuire a criticului capătă o extindere mai largă, până la a se confunda cu întreaga operă. Aurel Sasu și-a construit un întreg eseu critic, excelent în analize și deducții, pe această idee a naturii confesive a personalității lovinesciene: Eul suveran. Paradigme lovinesciene (Ed. Dacia, 1994): Ce altceva sunt volumele lui Lovinescu, memorii sau romane, decât jurnalul unei nedesmințite nevoi de a se mărturisi, de a se analiza, de a
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10619_a_11944]
-
lui încă mai de sus îl ocrotesc de gura mulțimii. O scurtă slujbă religioasă, în cercul familiei, închide cazul. Și ce ar mai fi de zis? Din acel moment, Povestitorul începe o anchetă pe cont propriu, pas cu pas, din deducție în deducție, narațiunea evoluează pe un făgaș detectivistic, dezvăluind sordidele angrenaje ale unei societăți închise, deasupra legii, unde nu crima contează, ci ecoul ei, impactul informației. Va trece în neant acea crimă care riscă a clătina mecanismul de ceasornic al
Cheile unui incitant roman by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8233_a_9558]
-
mai de sus îl ocrotesc de gura mulțimii. O scurtă slujbă religioasă, în cercul familiei, închide cazul. Și ce ar mai fi de zis? Din acel moment, Povestitorul începe o anchetă pe cont propriu, pas cu pas, din deducție în deducție, narațiunea evoluează pe un făgaș detectivistic, dezvăluind sordidele angrenaje ale unei societăți închise, deasupra legii, unde nu crima contează, ci ecoul ei, impactul informației. Va trece în neant acea crimă care riscă a clătina mecanismul de ceasornic al regimului, care
Cheile unui incitant roman by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8233_a_9558]
-
acest demers fiind și cei mai importanți actori politici: președintele Traian Băsescu, președintele Senatului Crin Antonescu și premierul Victor Ponta. În opinia editorialistului, este vizibil faptul că dosarul instrumentat de DNA vicepremierului nu este construit pe probe juridice, ci pe deducții, fiind unul "eminamente politic" și "piesă cheie" în acest "asasinat politic". După ce amintește că încă din vara anului 2012 a considerat că referendumul pentru demiterea președintelui Traian Băsescu a fost fraudat, Ion Cristoiu se declară decepționat de ceea ce apare în
Cristoiu: Liviu Dragnea, ținta unui asasinat politic by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/34875_a_36200]
-
dosarul instrumentat vicepremierului, multe din probe sunt "interpretate forțat". „Nu numai că între cele prezentate ca probe împotriva lui Liviu Dragnea și infracțiunile comise de celelalte persoane nu există nici o legătură (în afară de cea pe care Lucian Papaci o face prin deducții!), dar, mai mult și mai grav, o serie de probe sînt interpretate forțat ca dovezi privind implicarea lui Liviu Dragnea. (...) Ca dovezi zdrobitoare pentru implicarea lui Liviu Dragnea în fraudarea Referendumului sînt reproduce un număr de 20 de SMS-uri
Cristoiu: Liviu Dragnea, ținta unui asasinat politic by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/34875_a_36200]
-
engleză cu studii introductive de Cătălin Cioabă și Andreea Eșanu, București, Edit. Humanitas, 2012, 274 pag. La o privire sumară, logicienii sunt naturi caste, cărora exigența coerenței le insuflă o disciplină draconică, de îngeri preocupați numai de ordine, simetrii și deducții. Un fel de puritani năzuind la întronarea formalismelor drastice, grație pornirii de a izgoni haosul din lume. Pentru ei, păcatul poartă numele de neorînduială, iar diavolul e sinonim cu dezordinea. Dar la o privire mai minuțioasă, firea lor despotică (căci
Logica cu virtuți etice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3856_a_5181]
-
final. Era îngrijorarea că rămâne fără căști pe urechi, că nu mai are jucăria preferată - și anume interceptările, dacă nu se operează acea modificare în Codul penal, prin ordonanță, fără de care e limpede că Victor Ponta e corupt. Asta era deducția foarte pe scurtătură a lui Traian Băsescu: dacă eu nu mai pot să ascult pe nimeni în țara asta, cum vreau eu, înseamnă că Victor Ponta este corupt”, a transmis Adrian Ursu, la Antena 3. Vezi și: Băsescu aruncă pisica
Cum traduce Adrian Ursu declarația lui Traian Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/47287_a_48612]
-
Anca Murgoci Mircea Băsescu este acuzat înșelăciune și inducere în eroare a organelor judiciare. Acest subiect a fost comentat de Radu Tudor, printr-o intervenție telefonică, la Antena 3. "Deocamdată, deși avem niște presupuneri, putem face niște deducții logice. S-ar putea ca noile înregistrări despre care vorbea ieri Pavel Abraham, avocatul familiei lui Bercea Mondial, să producă deja efecte. Noi știm că pentru infracțiunea principală nu mai există niciun dubiu. Mircea Băsescu a luat 250.000 de
Mircea Băsescu, nou dosar penal. Radu Tudor: E o palmă dată României by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/28479_a_29804]
-
să aibă o - fie ea și discretă - implicare creativă în toată arhitectura pliurilor finale. Dacă cea dintâi dintre poveștile en detail de aici livrează, sub numele memorabil Cheta la flegmă, un conținut cu atât mai memorabil cu cât stă la îndemâna deducției, și-a câștigat gloria neîntârziat, cea care pune capăt volumului s-a văzut de fiecare dată, am senzația, trecută în fundal cu o seninătate greu de admis. Totul se schimbă în acest caz. Până și gradul de dificultate al titlului
La închiderea ediției by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8280_a_9605]
-
asupra demersului evolutiv propriu al lui Descartes, începând cu prima îndoială fundamentală și până la certitudinea indestructibilă de care are parte prin ideea de „matematică universală” și prin principiile de bază ale metafizicii sale. Scopul spre care tinde tratatul este o deducție riguroasă a principiilor și adevărurilor obiective; în același timp, însă, involuntar și colateral, se va obține și defini clar aici tipul modern al personalității filosofice. E ca și cum noua unitate a „subiectivului” și „obiectivului”, idee sistematică fundamentală a teoriei carteziene, trebuia
Ernst Cassirer Kant – viața și opera by Adriana Cînța () [Corola-journal/Journalistic/3676_a_5001]
-
etic sau religios, ci izvorăște din energia pură și neînfrântă a gândirii înseși. Ideea se prezintă în structura sa obiectivă drept un sistem coerent de concepte și adevăruri, de premise și consecințe -, însă, odată cu aceasta, întregul proces al judecării și deducției devine totodată viu în fața noastră. Iar în acest sens, odată cu forma sistemului, se explică și „forma” personală a vieții. Dacă viața este dependentă de sistem sau, invers, sistemul dependent de viață, abia dacă s-ar mai putea pune sub semnul
Ernst Cassirer Kant – viața și opera by Adriana Cînța () [Corola-journal/Journalistic/3676_a_5001]
-
petrece în odaia copiilor, după ce-i încredințau doicilor să-i alăpteze, ceva prisosește chiar de la început în devotamentul absolut al Conchitei, care l-a pus la sân după ce-și pierduse copilul abia născut. Romanul lasă câmp liber presupunerilor și deducțiilor privind formarea lui Amadeo Lax ca pictor, felul cum și-a găsit propriul stil, liniile de evoluție. Tablourile sale - imaginate probabil de autoare - luminează forța unui artist, viziunea proaspătă adusă în pictură și manierele de creație ce se deosebesc de la
Casa poveștilor desferecate by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3232_a_4557]
-
Die Kunst der Fuge (Arta fugii), Erich va pretinde în fața lui Herbert von Karajan că nici un sunet din cele pe care le-a adăugat în partitură nu-i aparține, finalul care lipsește putînd fiind extras din spiritul Fugii, grație unei deducții logice. Fuga e o construcție strictă de perfecțiunea unui silogism, iar cine știe premisele poate anticipa concluzia, în chiar asta constînd contribuția lui Erich Bergel la completarea operei lui Bach: a adăugat epilogul ce lipsea din edificiul fonic. Astfel sasul
Contrapunctul al XVIII-lea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3712_a_5037]
-
Criticul avea acum o modalitate de înțelegere mai complexă a personalității. În prima tinerețe acordul dintre idei și temperament era singurul conotat pozitiv. La maturitate, constata că această linearitate cauzală nu există în această formă pură. Dar Lovinescu agrea aceste deducții și arăta cu satisfacție felul în care relativismului său temperamental pornea dintr-un scepticism funciar, ale cărui idei, la rândul lor, au o justificare psihologică profundă: "Îndărătul relativismului întregei mele opere se află, prin urmare, o realitate sufletească, conștiința de
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
știu cum iau naștere gîndurile și care e conținutul lor, pentru ca mai apoi să pot să mă întreb cît de valide sunt raționamentele pe care le fac cu ajutorul lor. Toate noțiunile cu care lucrează un logician - concept, judecată, raționament, inducție, deducție, generalizare, clasificare, definiție etc. - se referă la niște procese mentale care sunt cu precădere psihice, și nu logice. În fond, logica este încercarea de a da norme unei activități psihice care de obicei nu rabdă normele. Replica logicienilor sună astfel
Impuritatea gîndirii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7948_a_9273]