1,414 matches
-
erau strașnic păziți, ca să nu își manifeste în vreun fel gândurile, să nu converseze, să nu-și arate cunoștințele, să nu uzeze de limbile străine pe care le cunoșteau. Însă ei izbutesc să își păstreze nealterată demnitatea și, ca să-și deghizeze nefericirea, țin în secret conferințe, schimbă idei. Al. Paleologu „își purta zeghea ca pe un costum de vacanță, iar conversația lui schimba baraca mizerabilă în salon”, Sergiu Al-George vorbea ca în templu, I.D. Sârbu ca într-o aulă universitară, iar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288741_a_290070]
-
fotografiile respective și a spus : „Eu, dragă, nu știam. Dacă e așa cum spuneți dumneavoastră, este foarte regretabil“. După care a deve‑ nit complet patern și a zis : „Copii, eu n-am vrut să vă provoc necazuri“. Toate astea erau invitații deghizate de felul „Treceți de partea mea și ne împăcĂm imediat. Ce putem face s-o dregem ?“. De unde ni se părea că toată opinia din oraș o facem noi, iată că puțin mai târziu opinia publică din oraș nu mai era
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
răței ca și mine, din regimentul de țărani ilfoveni cojani, În care nu știu cum nimerise un papugiu de bucureștean ca mine. și am participat, așa-și-așa, la două războaie: În 1913, la par tea sedentară a regimentului meu de militari deghizați În salopete de măturători de stradă, ca să salveze, chipurile, Bu cureștii de holeră; și În 1916-1917, sub ordinea unui colonel de stat-major cu eghileți la umăr, care mă tot Îndemna să ne pre dăm amândoi inamicului. A murit, cu toate
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu slujitorii ei; apoi F. Aderca, eseist viu și temerar, polemizând, Încă de pe băncile liceului, cu directorul revistei și cu Duiliu Zamfirescu; apoi poe tul copil D. Iacobescu, trecut printre noi plăpând și sfios, braț la braț cu Muza-i deghizată capricios În rococo; și șt. Antim, economist de concepție burghezo-capitalistă. Buna Întovărășire, prietenie și conlucrare a conducerii Noii Reviste Române cu acești scriitori - Într-o vreme când evreii, rasă proscrisă, nu erau nici măcar cetățeni ai acestei țări și când N.
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Tatălui. Fiul și Duhul Sfânt sunt două creaturi, „dar există din veci”. Cu ele Începe creația „spiritelor inferioare”, care, „În realitate, nu sunt create la fel, dar sunt emanații ale ființei divine”. Ar fi vorba, În realitate, de un panteism deghizat În doctrină creștină. De altfel, Origen este un „pesimist”; doctrina sa despre eterna reîntoarcere nu-i decât o variantă a gândirii mitologice grecești, impregnată de deznădejde. Conform acestei concepții, lumea nu-și va găsi niciodată odihna și mântuirea; ciclurile se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
persoane mascate în demoni, cu îmbrăcăminte de culoare roșie sau verde, purtând o mască cu păr încâlcit și coarne. Ritualul este un fel de exorcism. Sărbătoarea își are rădăcinile într-o legendă din care aflăm că, în vechime, un căpcăun deghizat într-un om obișnuit, a înnoptat la o bătrână. Cum el avea un ciocan magic, a răsplătit-o cu un chimonou deosebit de frumos din cea mai fină mătase. Atrasă în cursă, bătrâna s-a lăsat ispitită de frumusețea chimonoului. Din
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
poemul Căsuța din Kolomna, trecut și el la „bibliografie“. Regăsim aici o tînăra fată, o mamă bătrînă, cu ocupația predilectă de a împleti ciorapi, precum și o bucătăreasă, tot Fiokla și tot surdă! În sfîrșit, regăsim și un iubit (la Pușkin, deghizat în femeie și tocmit ca bucătăreasă în locul decedatei Fioklaă sub același acoperiș. Iar visările Nastenkăi nu mai sînt atît de hieratice, ele avînd, de fapt, un singur final posibil: căsătoria (mai întîi cu un prinț chinez și apoi cu tînărul
[Corola-publishinghouse/Science/2088_a_3413]
-
se luptă cu strigoiul, pe când Gore sau, cel mai evident, Gavrilescu, nu înțeleg nimic din ceea ce li se întâmplă. lrealul nu mai pătrunde brusc în Real, pentru a perturba mecanismul lui logic, odată cu conștientizarea acestui fapt de către personaje, ci se „deghizează“ în Real, lăsând impresia că nu alterează atât mecanismul, cât conștiința. Noaptea de Sânziene, considerată de Mircea Eliade însuși „piatră de hotar între trecut și viitor“, este „rodul unei maturități artistice de excepție“. În viziunea autorului epicul are o semnificație
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
Dej, care, probabil ca și Nae Ionescu, confunda ortodoxia cu românismul - mai bine zis voia, Îi convenea să creadă acest lucru, Împingând În suferință, În underground, o istorică instituție românească, iar pe capii ei la Canal, În pușcării directe sau deghizate În mânăstiri. (Episcopul de Cluj, Iuliu Hossu, semnatar al declarației de unire a Ardealului cu Vechiul Regat, la Alba-Iulia, la 1918, a murit În pușcărie, la Aiud, unde a fost Învestit de către Vatican cu demnitatea primă În clerul românesc, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
vizită la Brasov, cazarea fiind la Predeal doua nopți. Era încă iarnă, frig și zăpadă și se luaseră măsurile necesare pentru paza înaltului oaspete, la vila de protocol a lui Ceaușescu, frumoasa construcție fiind zi și noapte înconjurată de "organe", deghizate chipurile în "vânători de munte-Armani" -aveau bocanci cu șosete albe "răsfrânte", pantaloni de schi...sacou și cravata! Am fost întrebat de câțiva membri ai delegației ecuadoriene cine sunt "persoanele", surprinzător de decorative chiar și pentru niște latino-americani, avansând formula că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
chipul galben ca lămâia al lui Mișu din primul episod, dar și armonicele sentimentaloide ale marșului Margareta fluierat mai puțin talentat de către Mișu. Oroa- rea și comicul se întâlnesc în acest hybris care este motorul spectacolului pe care farsa îl deghizează abil. Fluierarea unui marș face aluzie la ariile de operetă debitate de o întreagă pleiadă de innamorati, dar și la caracterul aven- turos și militar al înfruntării. Sadismul farsei este deliberat, cruzimea constituie sarea și piperul ei, iar consecințele nu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Cum măsurăm această trecere rapidă de la Monarhie la Republica constituită ad hoc, de la revolta care nu întâm- pină nici cea mai mică rezistență la sărbătoarea care îi adună pe aproape toți cetățenii noii republici ? Naratorul a asamblat acest dispozitiv critic deghizat de o serie de locuri comune, iar reglarea obiectivului a făcut parte din strategia sa de omologare a evenimentului. Remarcăm faptul că relativizarea coordonatelor spațio-temporale, în avantajul unei perspective esențialiste a rolului istoric, permite licențele perspectivale ulterioare. Deformarea ține de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
familiei Sofianu este dovedit și de fraza următoare: „În perioada sărbătorilor de iarnă urmează să trimitem la domiciliul său și pe informatorul Alexandrescu din Codăiești care va fi verificat și acesta În cazul respectiv”. Dar, ghinion pentru tovarășul securist care, deghizat În orice, urma să intre În apartamentul omului pentru a monta faimoasele A.C.T.-uri ce nu erau altceva decât microfoane În miniatură: „Din verificările efectuate rezultă că soția acestuia șade În prezent numai la domiciliu Împreună cu o soră a
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
De fapt, ce conta meciul față de formidabila știre despre Evul Mediu redivivus? La câteva săptămâni distanță, apar două știri despre România, chiar și cu poze. Regele Florin Cioabă, în biserică, ține sceptrul în mână, flancat de bodyguarzi, alături de o fetiță deghizată în mireasă, Ana Maria Cioabă. Fetița comite o veritabilă rebeliune transformată în scandal internațional: nu vrea să fie măritată cu forța. Dincolo de acesta, subiectul a fost de bună seamă toleranța statului față de asemenea „aberație”. Și așteptarea ca, eterna noastră opoziție
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
lui Voronin a permis înspăimântarea oamenilor, populația se temea să-și revendice drepturile la studii, cuvânt, independență, proprietate etc. Republica Moldova, treptat, se transformă într-o oază izolată de toată lumea. Să sperăm că școala dramatică a opt ani de dictatură comunistă, deghizată în una democrată, jertfele de vieții omenești de la 7 aprilie, va prilejui tuturor locuitorilor de pe această palmă de pământ o maturizare efectivă în definirea opțiunilor sale proeuropene. Întrucât mai multe popoare își cer dreptul la reabilitare la etapa actuală, a
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Valeriu Ostaş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1708]
-
alte mostre pe care același Liviu Rusu le invocă sunt culese din inițiativele din sânul societății fondate în 1964, unde "iniția ajutorarea celor lipsiți de mijloace și era întotdeauna între cei darnici"7, atitudine culminând cu generozitatea față de Eminescu, delicat deghizată în celebra scrisoare pe care i-o trimite acestuia. Apoi, ajuns ministru al instrucției, face proba puterii de a ierta, repunându-l în drepturi pe Nicolae Ionescu, unul din inamicii săi declarați, sau, devenit ministru al justiției, propune un proiect
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
sunt numeroase, iar alunecarea în retorism frapează pe alocuri. Ulterior, deși polemizează violent cu avangardiștii de la „unu”, reproșându-le falsul modernism și lipsa angajării sociale, se îndreaptă el însuși când spre formule suprarealiste (Vioara destrămată), când spre un sentimentalism ascuns, deghizat în veșminte medievale (Tristan și Isolda, Envoi), când spre romanul-reportaj „militant” (Viața șantierelor. Constructorii). Vocația, câtă a fost inițial, cedează constrângerilor și noua încercare lirică din anii 1945-1947 eșuează în cântece despre partizanii greci și o „baladă despre Gheorghe Dimitrov
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286510_a_287839]
-
fără de Dumnezeu te-ar face să uiți blestemele unui Dumnezeu inuman? Mai că-ți vine să eviți din răsputeri acest pământ al catastrofelor și al speranțelor deșarte. Dar atunci, urmând aceeași logică, noi suntem cei care va trebui să ne deghizăm, căci, prin ceea ce e barbar pe acest pământ de înaltă civilizație, omul își demască propria-i barbarie, și vede în ea același lucru pe care-l vede și în Dumnezeul său: pe sine. Este oare greșeala oglinzii dacă nu suntem
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
începea domnia automobilului...). Punînd capăt plimbărilor la trap mărunt în echipaje maiestuoase, noul rege nu mai apărea în mijlocul mulțimii romane decît în trecerea rapidă a unui automobil Fiat decapotabil, în care abia putea distinge după obiceiul vremii de a se deghiza sportiv un grup de scafandri 46. Teatrele și sălile de concert aproape că nu i-au mai văzut pe suverani în loja regală și, abandonînd Qurinalul pentru a trăi între Vila Savoia și domeniul de la San Rossore, în apropiere de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
cea a spălării picioarelor, cînd într-una din sălile de la Hofburg puteau fi văzuți Suveranul și arhiducii desemnați pentru acest serviciu, așezați în genunchi, simulînd prin cîteva mișcări de prosop, căni și lighene de argint, săpunirea extremităților celor doisprezece sărmani deghizați pentru această ocazie în figuranți de teatru manta neagră și tricorn. Pentru Sărbătoarea Domnului, Corpus Domini, Franz Iosif, înconjurat de mai mulți arhiduci, mergeau pe jos în urma Sfintei Cuminecături, în spatele baldachinului Arhiepiscopului, pînă la Domul Sfîntului Ștefan, fără a părea
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
pregătite din timp la Roma, devenea o rotiță importantă a spionajului austriac în Italia. Cînd totul s-a copt însoțit de trei pușcăriași aleși în prealabil din penitenciarul de la Nisida printre spărgătorii de case de bani cei mai pricepuți, și deghizați în soldați dezertori de la Stelvio, ofițerul de marină, în timpul unei nopți de week-end, pătrunse în Consulatul Austriei, unde, cu perdele negre puse la fereastră și ustensile de sudură, spărgea safe-ul Consulatului, al cărui conținut l-a transportat la Legația
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
lui Jean Constantin, un turc din Ada Kaleh devenit patron de bar sexy în București ; primul îl caută pe al doilea cu ajutorul prietenei sale (Rona Hartner), dar chestia devine zăpăcitoare (travestiuri, mizanpliuri), nu mai înțelegi nici de ce trebuie să se deghizeze nenorociții una-două, nici ce caută șeicul arab în România, nici ce e cu turcu, nici ce-i cu pistolu. E partea care mi-a plăcut cel mai mult : parcă toți scenariști, actori au înnebunit subit ori s-au prostit sau
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
convertibil în femei și mașini, face cadouri scumpe și dă bacșișuri grase. Nu-l complexează nimic, nu i e rușine de nimic, nu înțelege ce ai cu el. În general se tunde scurt, ceea ce îi dă un aspect de bodyguard deghizat în patron. Se îmbracă inadecvat, se poartă frust, râde zgomotos. E sentimental. Are grijă de mama, își răzgâie copiii și, mai ales, își (le) face case ample, pompoase, în stilul vilelor de activiști ai vechiului regim (pe dinafară), cu lucioase
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
speculă la locul de întretăiere dintre viață și moarte: pe inoportuni îi zvârle într-ascuns de la etaj, îi aruncă sub roțile trenului sau ale mașinii, le face vânt de pe poduri, îi atârnă de-o funie, îi otrăvește - iar apoi își deghizează omorurile în sinucideri. Pune ca fugarii să fie sfâșiați la graniță de câini dresați, îi lasă să zacă acolo pentru ca mai târziu, la vremea secerișului, țăranii să dea pe câmp peste leșurile pe jumătate putrezite. Pune ca cei ce fug
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
am putut-o scrie nimănui. Ajunsă acasă, am vârât-o într-un sertar sub tot felul de hârtii. Zace acolo de ani de zile. Nu pot s-o scriu nimănui, și nici să scap de ea. Așa cum elita puterii își deghiza asasinatele în sinucideri, proceda și invers, când era vorba de propriii ei reprezentanți, prezentând sinuciderile unor mari ștabi drept accidente. Clicile de activiști politici superiori și mijlocii din întreaga țară trebuiau sau voiau să-l imite pe marele vânător Ceaușescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]