1,369 matches
-
după un ritual expiator. Numai că acel vârf era doar o protuberanță a unui sistem monstruos, ale cărui structuri s-au vădit redutabile. Seismul din decembrie le-a clătinat, fără să le poată dizloca. S-a observat de aceea cum, deghizate la nevoie, ele și-au regăsit vechile reflexe în slujba puterii, tinzând spre o evidentă restaurație. Nu e surprinzător că lumea, îndeosebi tineretul studios, a protestat în diverse orașe, cerând să se elimine scoriile vechiului regim. Zonele libere de comunism
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
atât visele din copilărie, construite pe schemă tentativei eșuate de zbor, soldate cu o cădere în abis, cât și cele adolescentine, centrate pe ideea posibilului eșec la examene, sunt că tipologie vise profetice, deci avertismente mai mult sau mai putin deghizate asupra unor evenimente ulterioare. Că structura și sens, visele protagonistului configurează, așadar, o "mitologie personalizată"9, însă una a prăbușirii, a zborului frânt și a eșecului. Deși impresia protagonistului este una cu totul contrară. Căci Ion Theodorescu și-a dezvoltat
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
foarte bine să dispară în fața primejdiei răstignirii, sau ar fi putut primi admirabilele tentații ale diavolului, care exprimă simbolic tentațiile vieții".3 Pentru Cioran, Dumnezeu e al celor mulți, a fost creat pentru a le slugări naivitatea. Cioran l-a deghizat pe Dumnezeu, l-a caricaturizat prin intermediul imaginației. "Dacă-i vorba de ales între erori, Dumnezeu rămâne totuși cea mai mângâietoare și care va supraviețui tuturor adevărurilor" spune Cioran.4 El critică ideea creștină conform căreia în final binele și virtutea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
senzația de a te simți privit din spate, de urmărire și conspirație universală pe care o încearcă și o proiectează asupra lumii transcendente și imanente protagonistul din Abaddon, Exterminatorul. Bănuiește sau, mai bine spus, este sigur că nocturnul se poate deghiza sub orice culoare, ființa sau act. "Poate chiar copiii doar se prefac că se joacă."82 Tunelul este însăși Argentina și argentinienii, cu problemele, frustrările și speranțele lor, iar omul argentinian cedează locul omului timpului, în sens general de om
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
mai ales confesiunea obișnuită, fără artificiu. Critica vremii nu a ezitat să declare și să întrevadă în aceasta actul de naștere al teoriei autentictății. Este interesant punctul de vedere al lui La Rochefoucauld, care afirma că sfârșim prin a ne deghiza chiar și față de noi înșine, sinceritatea literară refugiindu-se în mediul său de predilecție, reprezentat de jurnalul intim, autobiografic, memoriile și chiar corespondența privată. Rămâne, însă, următoarea întrebare: nu este neobișnuit faptul că tocmai într-o epocă de maximă stilizare
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
dorința sub controlul supraconștiinței, el se încă-pățînează să o refuleze pentru a o sustrage controlului. Sancțiunea se agravează. Dorința refulată este încorporată în dizarmoniile ambivalente ale subconștientului și suferă deformarea patogenică, cae poate ajunge pînă la renașterea energiei refulate, simbolic deghizată în simptom psihopatie. Justiția supraconștient imanentă persistă. Energia pervers stăpînită prin refulare și devenită motive pentru viitoarele acțiuni iraționale nu este niciodată complet absorbită de explozia simptomelor. Ea rămîne parțial subconștient ascunsă și se ridică din nou la nivelul conștientului
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
precădere asupra capacității ființelor umane, ca și actori economici, de a simpatiza unele cu altele, de a înțelege care sunt nevoile profunde ale Celui-lalt, această simpatie și această înțelegere nefiind reductibile nici la un altruism pur, nici la o formă deghizată de egoism. El atașează în mod explicit această aptitudine la comandamentul iudeo-creștin: "Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți". "Pentru a regîndi economia, trebuie deci reînnodate legăturile cu tradiția sa inițială, profund filosofică și profund umană. Cu toate schimbările ce
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
ai iluziei, autorul nu pregetă să răspundă unei cereri totale cu o ofertă totală; în speță, cu un roman despre voluptatea de a citi romane, structurat în zece ipostaze epice și stilistice, atribuite unor autori posibili în istoria epicii universale. Deghizat în imaginarul acelora, proteicul Calvino nu face decât să confirme fatalitatea cărților ce se fac din cărți, a textelor ce se scriu autocomentându-se, bănuindu-se mereu de a nu corespunde orizontului de așteptare a cititorului majoritar interesat de romanesc, de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
gândacilor roșii), Herta Müller își țese textul cu aceeași răbdare benedictină din absurde, scabroase, neliniștitoare senzații prozaice tip "Praful este în fiecare dimineață mai bătrân decât ziua" sau din înfiorătoare, incredibile realități: chiuretajul Clarei a fost posibil doar cu ajutorul securistului, deghizat în avocat. Ironia și persiflarea au gustul amar al sarcasmului, dar și al delirului cu noimă, naumian. Efecte inedite obține scriitoarea atunci când adoptă stilul unei eleve cu înclinații certe literare și care își face temele sau completează jurnalul: "Liviu e
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
românească semnată de Adriana Gliga și apărută în 2004, are un titlu ușor schimbat: M-am hotărât să devin prost (Editura Humanitas, 140 p.). Vor urma încă două romane: "Une parfaite journée parfaite" și "La libellule de ses huit ans". Deghizat în daimon ironic, acid și paradoxal, autorul își va urmări eroul înainte și după hotărârea de a deveni prost, recuperându-l la sfârșit printr-o parodie gotică, prilej cu care îl livrează partenerei ideale. Obosit prematur, la 11 ani Antoine
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
uniți în căsătorie de Ghenadios, călugărul ce-l va fi botezat, spovedit și binecuvântat, la cerere, pe Jean Ange. Schimbări spectaculoase se produc în sufletul amanților pe măsură ce asediul și războiul primejduiesc de moarte ființa orașului. Iat-o acum pe Anna deghizată în straiele și armura fratelui său și, asemeni unei Jeanne d'Arc bizantine, se decide să moară apărând orașul, alături de Jean Ange, recunoscând, în fine, că nu mai există viitor, de vreme ce, până și tatăl ei, megaducele Lukas, uneltește în favoarea turcilor
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Iar ceea ce arată analiza logică este tocmai ceea ce arată propozițiile obișnuite. Doar că este făcut mai clar.“28 Cei care cred că Tractatus ul propune o teorie cu privire la forma logică a reprezentării vor percepe acut tensiunea între observația că „limbajul deghizează gândul“ (4.002), că forma logică aparentă a propoziției nu trebuie să fie forma ei reală (4.0031), și afirmația că propozițiile limbajului cotidian sunt, așa cum sunt ele, pe deplin ordonate din punct de vedere logic (5.5563). Să vedem
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
să fie forma ei reală (4.0031), și afirmația că propozițiile limbajului cotidian sunt, așa cum sunt ele, pe deplin ordonate din punct de vedere logic (5.5563). Să vedem ce putea avea în vedere autorul când afirma că limbajul comun „deghizează gândul“. În Protractatus, versiunea inițială a lucrării (4.00141), ca și în Tractatus (4.002), se explică astfel cum deghizează limbajul gândul: „Și anume în așa fel, încât nu putem deduce din forma exterioară a îmbrăcăminții forma gândului care este
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
din punct de vedere logic (5.5563). Să vedem ce putea avea în vedere autorul când afirma că limbajul comun „deghizează gândul“. În Protractatus, versiunea inițială a lucrării (4.00141), ca și în Tractatus (4.002), se explică astfel cum deghizează limbajul gândul: „Și anume în așa fel, încât nu putem deduce din forma exterioară a îmbrăcăminții forma gândului care este îmbrăcat; căci forma exterioară a îmbrăcăminții este croită pentru cu totul alte scopuri decât acela de a permite recunoașterea formei
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
în evidență a formei logice a propoziției și, în acest fel, identificarea și înlăturarea unor nonsensuri ascunse, precum și prevenirea apariției lor.29 Considerarea feței mai puțin vizibile a Tractatus-ului va atenua impresia că există o tensiune între constatarea că „limbajul deghizează gândul“, îngreunând identificarea nonsensurilor, și observația că propozițiile limbajului cotidian sunt „pe deplin ordonate din punct de vedere logic“. 4. Ce este „ontologia Tractatus-ului“? Cum am menționat deja, versiunea finală a Tractatus-ului a fost produsă de Wittgenstein pe baza însemnărilor
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
avem în viața curentă sau în știință, răspunsul Tractatus-ului și cel pe care îl găsim în scrieri mai târzii sunt foarte diferite. În Tractatus, Wittgenstein împărtășea punctul de vedere al lui Russell, al logicienilor moderni în general, acela că limbajul deghizează gândurile, generând aparențe înșelătoare cu privire la forma lor logică. Încă din primii ani după reluarea activității filozofice, perspectiva lui va cunoaște o schimbare radicală. În lecțiile sale din anii ’30, Wittgenstein compara limbajul cu o țară sau cu un oraș pentru
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
soarele strălucește:/ abruptă și clară". Altădată, acest drog se antropomorfizează, apărând sub forma unui demon sexuat, care o supune unui viol a cărui brutalitate se conjugă, oximoronic, cu o voluptate a trăirii, pe care poeta nici nu intenționează să o deghizeze în spatele vreunui aparent refuz. Textul cu degete negre arată o altă Mariana Codruț, una intens reflexivă, neliniștită, încărcându-și pagina cu o tensiune epurată de orice rest de parodică detașare. Poeta preferă, aici, textul nervos, de o dinamică oarecum întunecată
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
unui clopot în brațe/ Încercând să-l întorc pe toate fețele". Pe lângă astfel de fabule ale inițierii colective, debutantului Nicolae Panaite îi place să cultive confesiunile camuflate, în care eul poetic, deocamdată împătimit de retorica teatrală, gesticulează larg și se deghizează neobosit: în bătrânul Olah, locuitorul De partea cealaltă, sau în "clownul (...) aproape fierbinte și gol" din Cântec, în dansatorul hidos din Fragment sau în îngrijitorul menajeriei circului amintite în ***. O figură aparte, utilizată adesea, este aceea a orbului, cu simbolistica
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
însuși, cum grano solis. Din această perspectivă, cartea următoare de poeme, General Museum (Editura Cronica, Iași, 2001), poate fi citită aproape ca o declarație de credință. Poema ce dă titlul volumului nu este decât una dintre exemplificările de arte poetice deghizate în stampe delicate prin care se denunță totala încredere a autorului în reconstrucția textuală a unei lumi demult apuse, cu decorurile, personajele și realitățile ei obiectuale tipice; stilizarea afectivă sau stilistică a acestui univers în esență livresc devine sinonimă cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
neputinței de a "pricepe", de a da sens unui "cântec suveran", după un sisific efort de a dezgropa "arsenalul de unelte oculte" din carierele lumii. Sub tirul de acuzații, eul poetic se vede nevoit a constata, cu o amărăciune insuficient deghizată sub scutul (auto)ironiei, propriul prizonierat în fața delegaților androgini ai trupului -binecunoscuta echivalență, în definitiv, sôma-sêma: "Sunt deținutul/ plămânului ficatului inimii creierului./ Ei îmi sunt dictatorii:/ patru androgini desăvârșiți,/ plutonul de execuție./ Până acum am reușit să-i îmblânzesc/ cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
parizieni mai autentici decât compatrioții lor din capitală. Provincialii și străinii nu sunt periculoși pentru Paris, deoarece individualitatea capitalei îi asimilează și îi supune individualității sale. Existența Parisului îi dizolva și îi conformează codului sau. Cei ajunși la Paris se deghizează în parizieni, copiindu-le costumele, manierele și, mai ales, felul de a vorbi, contopindu-se cu parizienii autohtoni. Femeile, în special, excelează în schimbarea identității, vestimentația sofisticată a secolului al XIX-lea ajutându-le în acest sens83. Identitatea Parizienei este
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
generozitatea telespectatorilor, stimulând astfel donațiile în favoarea teledonului. Sentimentul de culpabilitate generează un comportament altruist la o distanță de câteva secunde, până la câteva minute, după cum a arătat acest experiment: Psihologul Richard Katzev a realizat câteva experimente într-un muzeu. Un experimentator deghizat în gardian se apropia de unii vizitatori care aveau imprudența să atingă exponatele. El le determina un sentiment de culpabilitate, apostrofându-i fățiș, spunându-le că deteriorau opere de artă prețioase, că asta era interzis și că făceau ceva reprobabil
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
poemul Căsuța din Kolomna, trecut și el la „bibliografie“. Regăsim aici o tînăra fată, o mamă bătrînă, cu ocupația predilectă de a împleti ciorapi, precum și o bucătăreasă, tot Fiokla și tot surdă! În sfîrșit, regăsim și un iubit (la Pușkin, deghizat în femeie și tocmit ca bucătăreasă în locul decedatei Fioklaă sub același acoperiș. Iar visările Nastenkăi nu mai sînt atît de hieratice, ele avînd, de fapt, un singur final posibil: căsătoria (mai întîi cu un prinț chinez și apoi cu tînărul
[Corola-publishinghouse/Science/2088_a_3413]
-
evita diferendele dintre state, ea și-a îndeplinit atît de bine misiunea, încît conflictul în forma sa politică pare să fi dispărut. Însă actorii europeni sînt departe de a trăi într-o deplină înțelegere. Conflictul există, dar el este disimulat, deghizat sub aspecte juridice sau tehnice, descompus. Ceea ce dă deliberării o imagine tristă. Restaurarea conflictului nu înseamnă eliminarea procedurilor care au făcut posibilă civilizarea lui și, implicit, reluarea ostilităților din trecut. Este vorba, mai prudent, de o clarificare a termenilor dezbaterii
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
mărfurilor în scopul protecției proprietății industriale și comerciale. Statele membre au libertatea de a legifera restricții la libera circulație a proprietății intelectuale cu respectarea a două cerințe fundamentale: să nu constituie niciun mijloc de discriminare și să nu creeze restricții deghizate în comerțul dintre statele membre. Cu privire la aceste aspecte a se vedea, M. Voicu, Jurisprudență comunitară, Ed. Lumina Lex, București, 2005, p. 350. 33 A Cotuțiu, G.V. Sabău, op. cit., p. 39. 34 V. Iancu, C.S. Iancu, op. cit., p. 54. 35 G.
Dreptul concurenţei by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1417_a_2659]