954 matches
-
Țuțea, Radu Gyr, Mircea Eliade, Constantin Noica, Emil Cioran, ba chiar un Ion Barbu, un Vasile Băncilă, un George Călinescu, un Mircea Vulcănescu sau un N. Steinhardt, au fost stigmatizați pe rând, pe rând, într-o frondă ideologică fățișă sau deghizată sub felurite pretexte culturale, jenant de asemănătoare cu axiologia procustiană a comunismului." Așadar, iată ce reprezintă cultura pentru Răzvan Codrescu - un ring de box în care stânga aplică upercuturi dreptei. Acest tip de reducționism trivial, această deversare a ideologiei în
"Dreptăciuni" pseudocritice by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16840_a_18165]
-
iubirea în fantastic și-și ia o nouă înfățișare nocturnă: cea de demon, un demon al dragostei. I se abandonează pînă la urmă total, devorata de iubire, femeia-model a sătucului, Teibele, cea căreia demonul Hurmita îi reda dreptul la viață. Deghizatul Alchonon vrea să cucerească nu doar nocturnul, ci și diurnul și îi ordona să se mărite cu cabalistul, găsindu-se și dovada morții soțului ei. Deși îl disprețuiește pe Alchonon, pentru iubitul ei Hurmita, acceptă. Cînd află că cele două
Nopti cu demoni si Chagalli by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18055_a_19380]
-
devine tot mai explicită. La Martin Page, personajul are chiar și o istorie personală, dar este descris în culori atît de înduioșătoare, încît ai impresia că e o păpușă atîrnată în pomul de Crăciun de un moș binevoitor, agent literar deghizat. Nu, nu personajul se schimbă, ci lumina în care-l așază autorul: rece, aspră la Noul Roman, de lanternă, intermitentă la Echenoz, de lustră de apartament la Lapeyre, de beculețe colorate la Martin Page. Același personaj - un Molloy, bunăoară - ajunge
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
atîția ani). Sau: "ploile în oraș mai fac trotuarul - / trebuie ca piatra să își ascundă durerea" (liniștea umbrei). Revărsarea temperamental-imagistică e reprimată, accentele afective apar amortizate de un context deliberativ: "dorul acesta de ducă îl am de mult timp - / ochi deghizat și flămînd - și nu trebuie puse / întrebări pe valea ghețarilor (...) o fărădelege mai mare nu îmi vine în minte / ideea că am de ales - / o dată / de două ori / de trei ori - / între demoni și ea" (odihnă și tăcere). Prezumata puritate
Poeți maramureșeni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6643_a_7968]
-
filtru după colț, sau avându-l co-telespectator la Big Brother. Dar numai după miezul nopții când nevastă-sa zâmbea în somn visând, probabil, ora exactă a închiderii capitolelor pentru integrare europeană, anunțată la tv de Vasile Pușcaș și Alexandru Fărcaș deghizați concomitent-divin în tandemul arhanghelian Mihail și Gavril. Revenindu-mi, am făcut-o și eu pe deșteptul zicându-i: -Chestiile cu existențialismul și nihilismul le-am înțeles, da’ n-am priceput faza cu pomicultura, adică altoirea aia de arborele televizionistic... -Vai
Existențialism kierkegaardian by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12940_a_14265]
-
pictorii neerlandezi ai secolului al XV-lea pictează cu minuțiozitate petalele unei flori, o lacrimă, detalii ale țesăturii unui veșmânt. Pictează cu aceeași grijă cele mai mărunte elemente din viața zilnică sau ceea ce marele critic german Erwin Panofsky numea "simboluri deghizate" cum ar fi florile de crin, semn al purității Fecioarei. Pentru pictorii perioadei, realismul are o cu totul altă semnificație decât cea modernă. Este un act de devoțiune, un ritual ce invocă o lume ce transcende cea reprezentată. Libertatea de
Începuturile picturii în ulei. Personalități și influențe by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6849_a_8174]
-
cel mai nobil al cuvîntului, care, printr-un subtil și mereu schimbător echilibru între distanțare și implicare, pendulînd între compasiunea neputincioasă și caricatura atroce, a pus în toate cărțile sale adevărul profund și dureros al vieții, fiorul tragic reținut și deghizat în forme superior umoristice. Un sentimental deghizat în umorist, s-a spus adesea despre el și un mare silist. Scriitorul cel mai artist al generației sale, capabil să utilizeze toate registrele limbii spaniole. Scriitorul extrem de cult și chiar erudit care
Camilo José Cela sau adevărul profund și dureros by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/15459_a_16784]
-
notabilă supunându-l - în sensul cel mai nobil al cuvântului - unui permanent exercițiu de verificare a propriului orizont cultural și chiar a descoperirii propriei identități uman-spirituale. Căci, în timp ce semnificațiile artei clasice sunt intrinseci, cele ale artei contemporane sunt voalate, camuflate, deghizate, iar decriptarea lor necesită adesea efortul unor investigări în zonele adiacente artei respective - cea sonoră în cazul de față. Or, creația - indiferent de domeniu - are rolul unei veritabile oglinzi, care te ajută, cum ar spune Plotin, să „înlături prisosul, să
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
spiritul demitizantironic al avangardei, târgoviștenii în general au afinități cu Urmuz, cu Ionescu, fără să fi rămas la experiențele acestora, într-adevăr. Din goluri nu s-a născut nimic. Ar mai fi iarăși de urmărit în scrierile acestor autori, bine deghizată, o sugestie de subversivitate politică, chiar dacă totdeauna ei s-au dezis de politic, asemenea oniricilor, de altfel, cu care sunt contemporani. Gabriela Gheorghișor are în vedere toate aceste semnificații și încă altele care fac obiectul unei cercetări căreia foarte puține
O carte despre M. H. S. by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5224_a_6549]
-
Dan Croitoru În Amintiri deghizate, Ov. S. Crohmălniceanu surprinde câteva din liniile de forță ale prozei optzeciste: "observația concretă, vie, asupra lumii din jur", "interes maxim acordat vieții cotidiene, omului comun, atenție la culoarea langajului străzii, unghi comic, caragialesc, de contemplare a umanității, spirit ludic
Contrapunct by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17908_a_19233]
-
unei dinastii, împotriva unui Guvern. Teatrul nu este o joacă. Teatrul a schimbat Guverne pe vremea lui Shakespeare. Teatrul este o nevoie. La început, femeile nu aveau voie să joace în piese de teatru. Rolurile acestora erau jucate de bărbați deghizați", ne-a spus Sebastian Papaiani. Cât despre evoluția teatrului românesc în contextual actual, maestrul a adăugat: "Nu se poate vorbi despre așa ceva. La noi este o involuție. Teatrul românesc s-a fărămițat. El nu a devenit un teatru național. Este
Sebastian Papaiani, cu lacrimi în glas. Florina Cercel: Este un moment foarte dificil by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/39730_a_41055]
-
de fapt mecansimul deriziv care ruinează orice proiect de love story. Din cele două pseudo love story-uri lipsește un ingredient esențial, pasiunea, iar circumstanțele unei delicvescențe care să potențeze tensiunea amoroasă sunt penibil-hilare. Cei doi Bonnie și Clyde strâng borcane deghizați în inspectori de mediu și apoi le vând cu bucata la un centru de colectare, iar șoferul Grigore comercializează fraudulos câteva cartoane de ouă împărțind profitul cu "iubita". Viața sa conjugală a dispărut cu totul, pentru că soția înțelege să-l
De dragoste epocală by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6742_a_8067]
-
Iată adevărul piesei așa cum îl înțelege regizorul: "Una dintre scenele cele mai cunoscute ale piesei se desfășoară în ajunul bătăliei de la Azincourt. Îmbrăcat ca un simplu soldat, regele se amestecă printre oameni. În Annale, Tacit descrie scena în care Germanicus, deghizat, se duce printre soldați în ajunul unei bătălii decisive și aude doar elogii pe socoteala lui, ceea ce-i dă noi puteri. Henri al V-lea e mai puțin norocos. Își dă seama că a pierdut complet contactul cu soldații lui
Tur de orizont by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13693_a_15018]
-
dintre lumea reală și cea ficțională, existență și text, și să exploateze filonul bogat de experiențe, deopotrivă exterioare și interioare, sociale și sufletești. Tipul de literatură practicat de multe voci ale diasporei noastre acesta este: romane la persoana I, autobiografii deghizate, parabole cu concluzia dată, pamflete intrate în textura cărții. E suficient să ne gândim la ,ficțiunile" dureroase și îndurerate ale lui Paul Goma, pentru a ne face o idee despre această literatură a convulsiilor, deficitară artistic și impresionantă ca document
Oameni din Est by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11137_a_12462]
-
se adresează așa cum îi șade bine, imaginarului. Marian Drăghici practică o serie de evadări fantaste, menite a-l încredința de propria-i identitate ideală. Prin dedublare, ca și cum s-ar privi într-o oglindă în care are satisfacția de-a apărea deghizat. Imaginarul precum o oglindă-teatru: „n-aș avea nimic împotrivă/ să mă bîlbîi, da/ să roșesc, da/ mai ales acum că e iarnă și din criză de foc/ am ajuns să dorm în același pat/ cu eul meu lîngă eul meu
Poezia Solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2655_a_3980]
-
conștiințele și de a "șlefui" "omul de tip nou". Pentru că suntem puși în fața caracterului de clasă, zugrăvit în culori care pentru cine mai ține minte ce a fost aici înainte de 1989, sunt strident de cunoscute. Astfel scena la care asistă deghizatul principe îi are ca protagoniști pe negustor despre care se spune că este "rotofei" și pe un țăran căruia i se asociază atributul "bietul". Sigur, e un caz, o poveste, nu o analiză de clase și tipologii sociale. Dar la
Cuza și lupta de clasă by Marius Dobrin () [Corola-journal/Journalistic/15466_a_16791]
-
revista Cultura sub titlul de reportaje fictive. Întrevăd aici o ușoară schimbare în scrisul tânărului autor. Textele nu se îndepărtează de așa-zisul realism al surprinderii scenelor de viață domestică sau publică din realitatea proximă, dar capătă aerul unor fabule deghizate. Sensul e ușor metaforic, personajele abia simbolice, finalurile au tâlc. Am remarcat savuroasa - prin ineditul temei - povestire De-a Isus, în care niște copii se joacă în spatele blocului reconstituind ingenuu episodul biblic al judecării și condamnării lui Isus. Lucian Dan
Povestirile lui Teodorovici by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12825_a_14150]
-
Face războiul luptând în Transnistria și la Odessa, devine lucrător la Centrul Național de Românizare, instituție care urmărea purificarea etnică, apoi, schimbându- se politica generală, își schimbă și el țelurile și, din nou, identitatea. Se dă mort în război și, deghizat, trece de partea rușilor, „tovarăș” cu „dușmanul devenit aliat“. Face parte, în prizonierat, din „grupul operativ român“ și are un rol în crearea Diviziei „Tudor Vladimirescu“. Denumirea acesteia i se datorează. Personajul e versatil, fără doar și poate, schimbă mereu
Culori și sensuri by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2648_a_3973]
-
în grai aromânesc: �pe vremea aceea, Aromânii cu carte, oricât de grecizați au fost în cultură, ei n-au fost și în conștiință, pentru că întotdeauna au avut conștiința trează că se deosebesc de Greci" (ibid.). Și totuși, în această identitate deghizată - profitabil! - au apărut �Greci" - de fapt, Aromâni - și în țările românești (în sec. XVIII, sub Fanarioți!): este vorba de pătrunderi directe, din Peninsula Balcanică în nordul Dunării (unii sunt menționați de Th. Capidan 1932, p. 38). IX. în această benefică
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
aflată pe tren, provoacă emoție. Este scriitorul pe care îl știe toată lumea, e ca și cum, compară Murivale (Vasile Mureșan), eroul, Eminescu ar mai fi murit încă o dată. Dincolo de peripețiile care impresionează, chiar dacă ușor patetice, ale unui artist premiat pe la concursuri și deghizat, de nevoie, ba în muncitor, ba în soldat, mica istorisire cu trei secvențe care încep diferit și se termină cam la fel pune, subtil, o problemă. Aceea din versul din Eminescu: căci ce-i poetu-n lume și astăzi ce-i
Poetul și moartea by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2392_a_3717]
-
sfera literaturității pe teritoriul artistic la modul general, dar ambițiile sale rămîn aceleași: de panoramare a unui spațiu ce poate părea copleșitor de vast, prin reducerea sa în categorii construite conform unui aparat teoretic ce reprezintă extensia, deși poate subtil deghizată, a naratologiei sale. În Ficțiune și dicțiune. Introducere în arhitext, precedentul volum al teoreticianului (cel puțin în ordinea traducerilor romanești), există o distincție importantă între abordările care încearcă să definească literatura întrebîndu-se care este esența ei (așa numitele poetici esențialiste
O estetică pentru contemporani by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17151_a_18476]
-
de valori și în alt regn. La Fouquet, la Vaux-le-Vicomte, e tragic hedonism, cînd și cînd întrerupt de gesturi nobile dar inutile, ce niciodată nu salvează nici o victimă. Iar Curtea lui Carol al II-lea e un loc unde cinismul deghizat se îmbină cu dezmățul rafinat. Barocul este, peste tot, în floare. Ca și abisalul. Așa stau totdeauna lucrurile pe tărîmul mitului. În acest mit particular, e dominantă o cometă. Puțini sînt magii care o văd, iar celor care o și
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
numai proza, în continuitatea ei, cea mai importantă modificare postdecembristă constă în revanșa autobiograficului. Se vor restrânge mărturisirile despre sine la memorialistică, așa cum o cunoaștem din cele patru volume despre Sensul vieții sau există riscul să debordeze într-o ficțiune deghizată? Din câte știu, nu agreați proza narcisistă, ficțiunea narcisistă. N. B.: Am răspuns oarecum la această întrebare, când am amintit de romanul meu încă nepublicat, ce poartă titlul Singura cale și în care am încercat o foarte largă variantă a ceea ce
Nicolae Breban by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5782_a_7107]
-
există mesaje și frumuseți imposibil de exteriorizat altminteri, ideea că literatura trebuie să-și păstreze statutul de martor al unui anumit timp - fie el social sau intim. Totul făcut cu discreție și competența. Deși formația teoretică a autorului e bine deghizata, ascunsă în subtext, tocmai ea conferă siguranță în manevrarea unei intrigi permanent irigate de realitatea cea mai frusta. Numai că această realitate, conform incontrolabilelor legi ale vieții, glisează spre reverie sau spre șoc, spre extaz sau spre agonie. Acasă este
Douã romane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/17449_a_18774]
-
Simona Vasilache Ovid S. Crohmălniceanu, Amintiri deghizate, prefață de Ioana Pârvulescu, Editura Humanitas, București, 2012. Prin anii ’50-’60, Ovid S. Crohmă lniceanu ținea, la Universitate, un curs de literatură română interbelică, ce a circulat, multă vreme, bătut la mașină. Epoca se dusese, oamenii ei nu. Despre
Și scriitorii sunt oameni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4204_a_5529]