1,309 matches
-
Încă o dată, aflarea adevărului cere trudă, ingeniozitate, mijloace tactice. Supravegherea poate avea și alte justificări, dar în teatru căutarea adevărului rămâne cea mai importantă dintre motivații, iar scena, astfel testată, ne dă curaj și încredere prin puterea ei de a demasca tot ceea ce individul sau societatea se străduiesc să ascundă. Supravegherea în teatru este interesantă și pentru faptul că nu operează decât rareori fără știrea spectatorului; dimpotrivă, spectatorul - martor și complice totodată - urmărește, etapă cu etapă, elaborarea dispozitivului și îi constată
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
mai mici detalii. El vede trupurile prinse, chiar în fața lui, într-un proces la care a asistat încă din prima clipă, dar nu poate rămâne indiferent la consecințele dispozitivului, implicându-se în destinul ființelor pe care strategia adoptată le-a demascat sau le-a salvat. Din spectator brechtian, el devine spectatorul aristotelic surprins și emoționat de imprevizibilul evenimentelor și de răsturnarea situațiilor. Informat asupra procesului, sucombă sub impactul efectelor acestuia. În timpul supravegherii, spectatorul întreține o dublă relație, convertibilă, cu acțiunile și
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
neprevăzut, i-a provocat reacții neașteptate, nebănuite. Astfel, neutralitatea primă, obligatorie a supravegherii se încarcă de afectivitate, iar noi urmărim din sală destrămarea travestirii: unde voia ea la început să ajungă și unde a ajuns... Supraveghetorul sfârșește prin a se demasca și capitulează în fața unei forțe mai puternice decât el, forța supravegheatului. Supravegherea pusă la cale e alterată de învălmășeala sentimentelor, agenții sunt deconspirați, misiunea e compromisă. Să nu uităm însă că tocmai elaborarea unei supravegheri se află la originea acestei
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
să-și deosebească aliații de informatorii puși să-l tragă de limbă. A reținut învățămintele desprinse din Principele lui Machiavelli și le aplică cu discernământ: acolo unde scopul scuză mijloacele, mai întâi trebuie să-i faci pe trădători să se demaște. Hamlet începe, așadar, prin a dezamorsa supravegherea lui Claudius, asigurându-și astfel securitatea, pentru a-și proteja secretul pe care Polonius speră să-l descopere: „... o să aflu eu/ Unde se ascunde adevărul, chiar de-ar fi pitit/ În centrul pământului
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Orgon), Tartuffe schimbă rapid macazul și se arată dispus să pactizeze cu puterea pentru a răsturna raportul de forțe ce-i devenise între timp nefavorabil. El pune la dispoziția „serviciilor secrete” documentele care îl acuză pe Orgon de activitate subversivă. Demascat în cerc restrâns, Tartuffe caută refugiu și sprijin la nivel înalt, bazându-se pe faptul că regele nu a încetat nici o clipă să-l țină pe Orgon sub observație. Astfel încât, crede el, regele va interveni și-l va susține atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Comunități explozive capabile să producă o puternică sociabilitate, care comportă riscuri de contaminare de netăgăduit. Serviciile de informații nu-și slăbesc atenția și supraveghează constant un public din rândul căruia unii spectatori lasă deoparte orice prudență, nesocotesc constrângerile și se demască fără să le pese de urmări. Poliția a știut întotdeauna, mai ales în secolul al XIX-lea, să profite de această breșă. Mai târziu, aceleași strategii vor putea fi regăsite în țările din Est sau în America Latină. Tot ce este
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Între ele: faptul că, În scopuri diametral opuse, ambele „deconstruiesc” aceeași transcendență, și anume transcendența iudeo-platonică, așa cum și-a găsit ea Întruparea pe parcursul a aproape două milenii de creștinism. Pentru dualismul occidental, aceasta este falsa transcendență care trebuie să fie demascată și demolată pentru a se proclama adevărata transcendență; pentru nihilismul modern și această transcendență este tot falsă, fiind un construct mental la adăpostul căruia am ignorat, mai bine de două milenii, realitatea dură a nihilismului, și ea trebuie demascată ori
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
al PMR conținutul notei prin care Legația română de la Washington relata despre intervenția publică a președintelui american și propunea un protest oficial. Dej respingea ideea protestului oficial și propunea În locul acestuia „un articol bătăios/țeapăn” În presă, În care „să demascăm politica lui Truman și trumanilor de a se amesteca În treburile interneă”54. Pentru moment, s-a Întețit campania propagandistică Împotriva imperialismului și s-a continuat campania de represiune Împotriva poporului român. În vara anului 1952, când valurile de arestări
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
își primește critica, pe un alt palier de analiză, prin vocea lui Paul Virilio. Acesteia din urmă îi este rezervat un spațiu mai larg, în vederea zdruncinării optimismului exagerat al transumaniștilor, deși și critica sa este, la rândul ei, criticată și demascată de extremism retoric și speculativ, de la analiza crizei subiectului în contextul tehnoștiinței la teoria percepțională a mașinii viziunii, de la teoria bombei informaționale la teoria bombei genetice. Capitolul al patrulea începe cu prezentarea pluralității și a contradicțiilor mișcării cyberfeministe, mișcare conturată
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
nomadismului, nu este privată de experiențe corporale diverse. Ideea trupului eteric, angelic, spectral sau nemuritor în realitatea virtuală (idee promovată cu precădere de transumaniștiă nu convine perspectivei materiale, spațiale și perceptive abordate în acest capitol, transumanismul fiind astfel criticat și demascat în punctele sale vulnerabile. Pe de altă parte, nici ideea trupului pulverizat sau imobilizat în contextele simulaționale sau substitutive ale tehnologiilor comunicaționale (susținută de Baudrillard și respectiv de Virilioă nu pare rezonabilă și credibilă, întrucât se situează la cealaltă extremă
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
a citi lumea și a citi literatura? * Pot fi considerate ambele lecturi o operație de "demascare" a ceea ce se află ascuns dincolo de "text"? * Sensul textului literar se află dincolo de el, așteptând "un cititor cinstit" care să îl descopere, să îl "demaște"; dar sensul lumii? * În ce ar consta responsabilitatea noastră de cititori: ai literaturii și ai lumii? Produsul acestei dezbateri va fi un eseu liber, pe care îl va realiza fiecare elev. Tema eseului: " Jos, masca!" Reflecția didactică Această ultimă oră
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
ale acelorași idei: Un creator creează o lume, nu o imagine nouă a lumii (Mihaela Muntean); lumea e o creație artistică pe care eu o întregesc (Oana Hălmăgean); din orice formă de artă culeg bucăți din mine (Kovacs Ingrid); putem demasca un artist, citindu-l prin opera sa (Vidican Alexandra); lumea, deși complexă, o putem citi din lucrurile care o compun (Oprea Emanuela); voi avea grijă ce voi exprima prin munca (creația) mea (Iriminescu Andrada) ; lectura lumii și a artei nu
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
creația) mea (Iriminescu Andrada) ; lectura lumii și a artei nu poate fi tratată cu superficialitate (Lazea Ileana); cineva sau ceva poate avea mai multe chipuri (Chindriș Anuța); noi percepem subiectiv doar fragmente de creație (Savulov Tulia); când receptez o operă, demasc o lume (Camelia Circa-Chirilă); nu putem cunoaște pe nimeni pe deplin, nici chiar pe noi înșine (Zorlențan Cristina); pădurea de stejar din sâmburele de ghindă (Foltean Adrian). La ce idee vei mai medita (te vei mai gândi), când te vei
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
care l-a convins pe Brejnev să-l elibereze de la închisoare pe un condeier guraliv, care, mai târziu, luând un premiu internațional, pentru biografia sa cu zile de închisori și nu pentru cărțile sale, a găsit de cuviință să-l demaște, ca turnător, pe cel care-l eliberase de la pârnaie, vorbind cu Brejnev!.. Și prin asemenea cazuri sunt sigur că Alexa Visarion a început să-și desăvârșească, liniștit precum Donul, cunoașterea feței nevăzute a lunii. Montând la Cluj povestea unei Păsări
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
umane este pasărea dintr-o altă zi, obosită de zborul chinuitor, obosită de timp... (George Genoiu) În prim plan Liviu Rozorea Livian și Silvia Ghelan Anișoara Condamnând cu patimă lașitatea, minciuna, fuga de răspundere [...], Alexa Visarion, prin metafora sa regizorală, demască pe toți cei care tăinuiesc crima, făcându-ne să înțelegem că posibila victimă de mâine se află printre tăinuitor. Nu există decât o singură șansă: recunoașterea adevărului. (Ion Cocora) 1972 VINOVATUL Ion Băieșu Teatrul Nottara Mircea Anghelescu El și Cristina
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
moment, aproape crud, al marii declarații. Exasperat, Vanea iese în avanscenă și de acolo transmite umanității șansa lui ratată de a fi fost un Dostoievski sau un Schopenhauer. Ceea ce în interpretarea lui Smoktunovski suna plauzibil, devine acum sancțiune teribilă. Eroismul demască de fiecare dată epuizarea lui Vanea. El redevine adevărat doar în final, când își asumă abandonul unui luptător de mult înfrânt. Spectacol de excepție, Unchiul Vanea, marchează un moment decisiv în tradiția românească a montărilor cehoviene. (George Banu) "Reprezentant de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Visarion, pe textul lui Leonid M Arcade, ne pune în față o oglindă în care realitatea rânjește prin diformități degradante și farsă bălțată. Cred că așa arată un spectacol de atitudine în zilele noastre: înconjurat de suspiciuni, disconfort, neplăcere. Dar demascând răul care ne macină. E greu să-l privim. Dar prin acesta se validează și se legitimează în contextul teatrului de azi. (Doina Modola) 2006 LIVADA DE VIȘINI A. P. Cehov Teatrul Național "Marin Sorescu" Craiova Poate nici o altă perioadă din
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și certitudini în care trăiesc, ci și lumea textului, plasată pe nisipurile mișcătoare ale cuvintelor care relativizează orice personaj, ambiguizează orice referent: „Nu cred că prin cuvinte se poate spune adevărul. Prin cuvinte, cel mult, minciuna poate fi parodiată și demascată“ (Mircea Nedelciu). 3. PROPUNERI DE SUBIECTE Variantele 1-10 Filiera teoretică - Profilul real; Filiera tehnologică; Filiera vocațională - Toate profilurile, cu excepția profilului pedagogic - VARIANTA 1 SUBIECTUL I (30 de puncte) Citește următorul text: Dănuț mai avea un an de școală și isprăvea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ajungă la adevăr, ceea ce înseamnă cu totul altceva decât "exactitatea goală" pe care o exersează intelectul 201. Subliniem însă că dincolo de elementele dogmatice ale pozitivismului său filozoful francez nu revine totuși la modelul tradițional al metafizicii transcendente, precritice. Dar chiar dacă demască falsele probleme ale filozofiei tradiționale și caută să înlăture definitiv iluziile acesteia, părintele pozitivismului nu poate rămâne străin de drama metafizicii în genere, așa cum a fost ea pusă în lumină de către Dilthey: avansând pe terenul filozofiei, nu ai cum să
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
purcede la curățarea terenului de iluzii, de prejudecăți, de false adevăruri ori de pseudovalori. Nu altfel au procedat, de exemplu, Socrate sau Descartes în filozofia universală, ori Titu Maiorescu în critica literară românească. 194 Ibid., p. 156. 195 Încercând să demaște "iluziunea realistă", C. Antoniade recurge la un sofism atunci când consideră că în cazul lui Comte avem de-a face, în fond, cu o recunoaștere a existenței absolutului. Ceea ce neagă Comte spune autorul citat este doar posibilitatea noastră de a cunoaște
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
1933), autorul ei este calificat drept un "autoritar fără autoritate". Calificată drept o necropolă de Pompiliu Constantinescu, ediția Botez are obsesia manuscriselor supuse măsurii mecanice a lui I. Crețu. Șerban Cioculescu o acuză de provincialism și spirit arhaizant. Același critic demască lipsa de deontologie a ediției girate în 1937 de Mihail Dragomirescu, în ciuda strălucitelor note stilistice ale profesorului. Prima sinteză în materie de editologie eminesciană între direcțiile Ibrăileanu - Botez o dă G. Călinescu, acesta despărțindu-se sever de concepția arheologizantă a
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
mult viața ca să o piardă; nu era un fanatic, nici un elitar incurabil. Ca orice om inteligent, știa că dușmanul poate fi cumpărat, dîndu-i senzația că te cumpără. Și-a donat bogățiile personale, conștient că oricum le va pierde; și a "demascat" averea celorlalți din grup convins că, oricum, cineva mai mic îi va turna... Flatați, noii conducători au slăbit vigilența și s-au lăsat înșelați de acest nobil dedat la proletarlîcuri. Nemaiavînd nimic, omul nostru, modest, nu a cerut nimic altceva
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
al ultimelor decenii. E o carte care are tot ce trebuie: umor, tristețe, alonjă culturală, întîmplări cu oameni de teatru, sarcasm social-politic, sinceritate. E o carte serioasă care se-ntinde pe trei decenii deloc plicticoase: sînt portretizați mari actori, e demascată o epocă a tiraniei și a penuriei (1971-1989), se fac referiri la odioasa de cenzură, la inerentele umilințe cotidiene ale cetățenilor României... epocii de aur. E greu de sintetizat un volum atît de greu (la propriu și nu numai). Cum
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
pe lîngă "talentul nativ"; și-a găsit un erou, Franzi din Iosefin, care i-a adus, în rîndurile publicului șvab, o extraordinară popularitate; a apucat să joace, prin anii '60, în cîteva filme (apoi i-a fost oprit accesul, fiind demascat ca o "cizmă teutonă); a plecat, apoi, la teatrul din Galați, pentru a se pune la punct cu limba română; a ajuns la Viena dintr-o întîmplare (rudele de stînga), într-o vreme cînd Securitatea nu-i dădea voie să
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
unor cicluri succesive de expoziție"(6). Tradiția prozei imprimă relației spațiu-personaj însemnătatea bine știută, fundamentată pe motivația în cod realist. Natura metonimică se relevă cu deosebire, atunci cînd mediul / habitatul / spațiul "descriu" pe locuitor, îl "explică", îl substituie sau îl demască. Reciproc, spațiul poartă amprenta tendințelor ascunse, a aspirațiilor personale, nenumite, "tușele" unui tablou în devenire al personajului. În materialitatea ornamentului, romancierul strecoară esența volatilă, dar persistentă, a voinței decoratorului. Nu doar "aerul timpului" transpare din încremenirea arhitecturii, din mobilitatea vizuală
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]