831 matches
-
participa la crearea cultului imaginilor. Imaginea pe care literatura o propune mărturisește despre un adevăr ascuns cu grijă și mascat prin aparente. Femeia este o sclava așezată pe tron, rezumă Balzac cu amărăciune condiția feminină. Literatura devine un instrument de demascare a acestei duplicități, combătut de societate prin acuzarea scriitorilor de imoralitate. Scandalul inevitabil, ca în cazul lui Flaubert, Baudelaire sau Zola, antrenează, în toată Europa, incepand cu anul 1880, o generatie întreaga la demascarea ipocriziei. Prototipurile feminine, definite în Dictionnaire
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
feminină. Literatura devine un instrument de demascare a acestei duplicități, combătut de societate prin acuzarea scriitorilor de imoralitate. Scandalul inevitabil, ca în cazul lui Flaubert, Baudelaire sau Zola, antrenează, în toată Europa, incepand cu anul 1880, o generatie întreaga la demascarea ipocriziei. Prototipurile feminine, definite în Dictionnaire thématique du român de mœurs. 1850-1914 (2003) sunt: mama a familiei, înger, amantă pasionala, curtezana devoratoare, prostituată [v.Hamon, Viboud, p.246]. Dacă în prima jumătate a secolului al XIX-lea locul femeii este
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cultura înaltă și puterea politică a fost și mai uluitor atunci: în ciuda evidentelor sale mize și teze „antipolitice” (György Konrád), el a fost o carte publicată, nu un samizdat; cu tot impactul său public imediat și de durată, cu toată „demascarea” sa promptă de către mediile de informare în masă național-comuniste, el nu a fost retras din biblioteci și librării, ci a putut să aibă chiar o continuare în 1987, Epistolar, o culegere de scrisori schimbate de protagoniștii publicației inițiale între ei
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
etc.; verbul to unravel are denotații și conotații corespunzătoare, plus sensul figurat de decădere treptată. În consecință, exercițiul memorialistic-romanesc în care se angajează neiertătorul „Chick” este unul de aducere la lumină, descâlcire a ițelor, lămurire a unui mister, poate chiar demascare. Portretul lui „Ravelstein” este completat cu alte detalii negative: ca profesor, el nu este grozav (se bâlbâie, fumează în clasă - crimă supremă în Statele Unite), deși are pretenții mari de la studenții lui (le cere să-i citească pe Xenofon, Tucidide și
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în discursul intelectual-academic. Termenul nu s-a impus încă în franceza din Franța, unde communautarisme e folosit peiorativ în presa de mare circulație, pentru a desemna „derapajele comunitare”, „balcanizarea”, extrema dreaptă, antisemitismul (dar și extrema stângă), fundamentalismul islamic; sunt frecvente demascările „ispitei comunitare”, lucru firesc într-o cultură politică edificată pe referințe iacobine și în care l’idée républicaine, liberalismul francez, respinge net orice formă de antistatism sau orice aparentă resurecție a unor referințe și fantasme regresive, cum ar fi punerea
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
câțiva ani, „arzând etapele”, traseele unor discuții occidentale de câteva decenii) au conferit disputelor ideologice din sfera publică un aer suplimentar de irealitate, de inadecvare la problematica presantă a României, de gratuitate ludică (fără a exclude însă campaniile vitriolante de „demascare”). Radicalismul multor luări de poziție este, pe de altă parte, tipic culturilor afectate de perioade lungi de izolare și suspendare a exercițiului gândirii libere: „tenorii” aflați în competiție tind să adopte adesea cauze extreme, în care se angajează până la resentiment
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
apare și are un succes monstru. Firește, sunt satirizate racilele capitalismului, goana după bani, totul se vinde, totul se cumpără, senzaționalismul presei, publicitatea agresivă, cinismul mercantil al editorilor, corupția gardienilor, ipocrizia preotului. Dar fără „ură de clasă”, fără „înfierări” și „demascări” încrâncenate, totul cu un umor de bună calitate, ironii inteligente, enormități comice. Lumea capitalistă nu e prezentată ca o rezervație de monștri, dar ca o uriașă caricatură în care, mai greu, dar se poate și trăi. Apar, în premieră, momente
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
de clasă (contextul e cel al războiului, iar viziunea e tributară propagandei comuniste postbelice); o femeie dezaxată încearcă seducerea unui eminent compozitor, subiectul fiind tratat romanțios, cu elemente de senzațional și cu un psihologism de duzină, combinat cu exigențe ale „demascării” disoluției morale a burgheziei, proprii rețetarului realismului socialist. SCRIERI: Aripi, București, 1953; Diminețile patriei, București, 1959; Întâlnire de seară, București, 1965; Răscrucea vârstelor, București, 1966; Dincolo de aparențe, București, 1968; Ciob de univers, București, 1969; Exodul umbrelor, București, 1969; Cântec pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288774_a_290103]
-
între ei. Comunismul de la începutul anilor 1950 este foarte diferit de cel de la sfârșitul anilor 1960. Va trebui să așteptăm data de 9 decembrie 1999, pentru ca legea 187, privind "accesul cetățenilor la propriul dosar de Securitate și având drept scop demascarea caracterului politic al acestei organizații și deconspirarea Securității" să intre în vigoare după îndelungi dezbateri și amânări. În vederea aplicării acestor dispoziții legale, se înființează Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, organism autonom cu sediul la București. Acest Consiliu (CNSAS) este
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Moraru se eliberează de sentimentul vinovăției de a fi singurul supraviețuitor al unui detașament ajuns pe teren minat pictând peisajul acelui moment), volumul lasă a se întrezări posibilități formale și stilistice reale, nefructificate însă ulterior. SCRIERI: Femeia cibernetică, București, 1969; Demascarea lui Turnesol, București, 1970; Potirul Sfântului Pancrațiu, București, 1971; Postul clandestin (în colaborare cu Eugen Barbu), București, 1972; Dispariția profesorului, București, 1974; Războiul undelor (în colaborare cu Eugen Barbu), București, 1974; Damen-vals, București, 1975; Sub aripa vântului de noapte, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288123_a_289452]
-
1975; Sub aripa vântului de noapte, București, 1979; Întâmplări ciudate la miezul nopții, București, 1984; Aventurile unui soldat de plumb, Galați, 1993; Endograme, Caracal, 1998; La roata norocului (în colaborare cu Mihai Opriș), București, 2000. Repere bibliografice: Al. I. Friduș, „Demascarea lui Turnesol”, CL, 1971, 4; Sorin Titel, „Potirul Sfântului Pancrațiu”, RL, 1971, 49; N. Baltag, „Războiul undelor”, LCF, 1974, 32; Emil Manu, „Războiul undelor”, SPM, 1974, 188; Dan Mutașcu, Ironia ca mod de cunoaștere, SPM, 1974, 191; Emil Manu, „Damen-vals
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288123_a_289452]
-
de istorie a logicii, 1993; Curs de metafizică, 1995; Curs de filosofie a religiei, 1998 etc., toate la prestigioasa editură Humanitas, ea însăși metamorfozată din vechea Editură Politică) au fost repuse în circuitul intelectual ca restituții cardinale ale culturii române. Demascarea cursurilor lui Nae Ionescu ca plagiate de către Marta Petreu (2009) a produs rumoare și consternație în publicul românesc încă prins în mrejele "profesorului". Discipolii contemporani ai maestrului care a format (intelectual) și deformat (ideologic) generația '27 i-au legat publicistica
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
martie 2014 Printre prietenii mei radicali survine, periodic, câte un acces de indignare privitor la persistența foștilor colaboratori ai Securității în poziții-cheie în România post-comunistă și, în contextul recentelor dezvăluiri făcute de ICCMER și a campaniei orchestrate de Gândul de demascare a foștilor torționari, e resuscitat, periodic, proiectul unei legi a lustrației. Tema lustrației a fost lansată polemic de Dumitru Mazilu, pe 12 ianuarie 1990, când a încercat să-l dea jos de la putere pe Ion Iliescu (care își revendica legitimitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
reprezintă natura, ci o natură. El nu intră În rezonanță cu alte legi, ci și le creează pe cele proprii. Își oferă luxul gratuității: al unui limbaj și al unei forme 49. Adică cea dintâi (și minima) condiție a artei. Demascări Redus la statutul unei simple transcrieri, jurnalul intim nu spune mare lucru. Dincolo de punerea În pagină, trebuie studiată punerea În scenă. Un autor de jurnale pasiv este o contradicție În termeni. Mărturisirea Înseamnă și fermentul mărturisirii, după cum opera-oglindă nu e
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
în cazul unor minciuni, este în interesul mincinosului cît și al păcălitului să nu fie descoperite. Ambele extreme, lipsa dezvăluirii și dezvăluirea absolută, trebuie evitate. Totuși, avantajele și dezavantajele detectării minciunii nu pot fi analizate separat de un alt fenomen, demascarea. Majoritatea celor care au scris despre minciună par să fi neglijat acest aspect important. Depistarea minciunii îl afectează pe cel păcălit, însă numai odată cu demascarea începe acest lucru să îi afecteze și pe alții în mod direct, inclusiv pe mincinos
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Totuși, avantajele și dezavantajele detectării minciunii nu pot fi analizate separat de un alt fenomen, demascarea. Majoritatea celor care au scris despre minciună par să fi neglijat acest aspect important. Depistarea minciunii îl afectează pe cel păcălit, însă numai odată cu demascarea începe acest lucru să îi afecteze și pe alții în mod direct, inclusiv pe mincinos. Păcăliții trebuie să suporte singuri consecințele minciunii nedemascate, însă dacă are loc o demascare, consecințele vor fi diferite și pentru ei și pentru ceilalți. Efectele
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
important. Depistarea minciunii îl afectează pe cel păcălit, însă numai odată cu demascarea începe acest lucru să îi afecteze și pe alții în mod direct, inclusiv pe mincinos. Păcăliții trebuie să suporte singuri consecințele minciunii nedemascate, însă dacă are loc o demascare, consecințele vor fi diferite și pentru ei și pentru ceilalți. Efectele detectării și ale nedetectării diferă în funcție de domeniul în care apare minciuna, după cum în același mod diferă și avantajele sau dezavantajele demascării. În război, este în mod sigur avantajos pentru
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
consecințele minciunii nedemascate, însă dacă are loc o demascare, consecințele vor fi diferite și pentru ei și pentru ceilalți. Efectele detectării și ale nedetectării diferă în funcție de domeniul în care apare minciuna, după cum în același mod diferă și avantajele sau dezavantajele demascării. În război, este în mod sigur avantajos pentru liderii uneia dintre tabere să depisteze minciunile spuse de adversari, însă măsura în care acestea vor fi demascate trebuie să fie o decizie strategică și tactică. Adeseori este avantajos să induci în
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
asupra "naturii noastre fragile" decît a făcut-o Burke și cred că în viața publică ar trebui să evităm pe cît posibil "iluziile plăcute" oferite de minciunile nedescoperite. În plus, în acest domeniu, detectarea ar trebui să fie însoțită de demascare, cu excepția cazului în care aceasta din urmă i-ar face mai mult rău păcălitului decît mincinosului. În alte domenii, avantajele și dezavantajele detectării și demascării sînt mai greu de caracterizat. Minciunile inofensive spuse în scopuri terapeutice au probabil mai puțin
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de minciunile nedescoperite. În plus, în acest domeniu, detectarea ar trebui să fie însoțită de demascare, cu excepția cazului în care aceasta din urmă i-ar face mai mult rău păcălitului decît mincinosului. În alte domenii, avantajele și dezavantajele detectării și demascării sînt mai greu de caracterizat. Minciunile inofensive spuse în scopuri terapeutice au probabil mai puțin efect dacă sînt detectate, deși unii pacienți grav bolnavi, însă cu multă voință și stăpînire de sine, ar prefera să știe adevărul și nu și-
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Blaga vociferările și întreruperile au fost și mai numeroase. Din sală izbucneau mereu întrebări și apostrofe: Cine l-a dat afară pe Blaga?. Ședința s-a încheiat într-o confuzie totală. Acestui fapt i s-a datorat, credem, nepublicarea acestei demascări, concepută în cel mai pur stil jdanovist, în Era socialistă, conform ritualului binecunoscut. Episodul care nu poate fi exagerat, dar nici minimalizat dovedește că o conștiință intelectuală independentă există totuși în România. La ședința amintită au luat parte peste 750
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
în primul rând, de un examen rece, lucid, obiectiv. De o adevărată analiză și reconstituire istorică a climatului moral și cultural al unei întregi epoci. Avem în schimb, din plin, doar șantaje și polemici, procese de intenții, recriminări brutale și demascări violente. Este însă mult mai ușor să acuzi decât să înțelegi. în adâncime, onest și în cunoștință de cauză. Deci nici lamentări, nici condamnări, ci înțelegere. Ceva în sensul acesta ceruse de mult și Spinoza. încercăm, prin urmare, să nu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
totodată, și cu cea mai mare grijă, politizarea culturii, a tuturor acțiunilor culturale. în special a studiilor istorice care au suferit cel mai mult de pe urma acestei mentalități atât de agravate sub ceaușism. O istorie tendențioasă, polemică, făcută doar din replici, demascări și teze oficiale, în stil pur publicistic, n-are cum să se impună, să fie recunoscută nici de specialiștii adevărați din țară și nici, mai ales, din străinătate. Stilul violent, polemic, alarmist, demascator, foarte departe de principiul maiorescian naționalism în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
însă? Avem în față doar o culegere de articole publicistice ocazionale, din... Magazinul istoric, Contemporanul, Luceafărul etc. Stilul ceaușist de redactare le face improprii oricăror discuții și polemici științifice internaționale serioase. Ele erau scrise de fapt pentru consumul intern (eterna demascare), traduse doar ad hoc printr-o acțiune pur improvizată, cârpită, peste noapte, fără nici o urmare, fără ecou internațional. Nu mai vorbim de calitatea traducerii. Ion Vartic mai trece, în catastiful iluziilor sale (și ale noastre) științifice moarte un Compendiu al
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
a ideologului oficial, care a pierdut definitiv poziția dominantă și acum este nevoit să se apere, în condiții inconfortabile, la care nu este, în mod vădit, adaptat. Și atunci el revine, indignat la culme, la procedeul și stilul tradițional al demascării, amenințării și chemării drastice la ordine. Când cere dreptul la replică, de pildă la TV, în legătură cu obiecțiile unui critic, doar că nu pune pistolul pe masă și nu dă telefon la Secu: Umflați-l. Are gestul reflex al represiunii violente
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]