2,891 matches
-
zi ne-au măcelărit cu parii, centiroanele, picioarele, susținuți de echipa odiosului Țurcanu Eugen, care după plecarea oficialității, vocifera: “în curând trotuarele orașelor vor deveni culoare de penitenciare”. Și acesta a fost începutul din “Camera 4 Spital”. Probabil că în demența lor criminală, comuniștii intenționau să facă prin această reeducare prin tortură, cadrele executorii ale unei reeducări de acest tip la scară națională. Dar nimeni nu vrea să pună punctul pe i și să precizeze că reeducarea prin tortură a început
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
se par vii cum nu i se mai păruseră de la șaisprezece ani. Îi e foame tot timpul, iar zădărnicia muncii ei îi dublează energia. Conexiunile ei se accelerează. Seamănă cu acel caz din ultima carte a doctorului Weber, femeia cu demență frontal-temporală care a început brusc să producă cele mai somptuoase tablouri. Un fel de compensație: când o parte a creierului e copleșită, alta preia controlul. Țesătura pe care o întrevede e atât de complicată, atât de amplă, încât oamenii ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
loc, dar de fiecare dată fusese împins înapoi de niște oameni care nici măcar nu-și întorseseră capetele ca să-l privească. Grosvenor se lăsă păgubaș. Deodată, auzi din nou glasul directorului: - Dacă vreunul dintre voi are vreo idee, s-o spună! - Demență spațială! zise cineva. Ideea asta îl enerva pe Grosvenor. Era o noțiune absurdă care continua să circule de atâta amar de ani, de când începuseră călătoriile spațiale. Faptul că unii oameni își pierduseră mințile în cosmos, din pricina singurătății, a fricii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
gândurilor, printr-o răsucire a cadranului encefalostatului. Trebuia să fie foarte prudent. Chiar să fi vrut, tot n-ar fi putut să se pună la unison cu acești extratereștri. Pulsațiile astea ritmice ascundeau toate nuanțele posibile ale rațiunii și ale demenței. Trebuia să capteze doar undele care ar fi apărut ca "normale" în graficul unui psihiatru. Aparatul le proiecta pe o rază de lumină care, la rândul ei se reflectă direct pe imagine. Făptura din spatele imaginii nu părea afectată de aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
orice preț. În acest pariu care se întemeiază pe cărțile și bucățile de os moștenite de la pirați, ironia destinului domnește fără rival. Comoara nu va fi stăpânită de nici unul dintre ce care visează la ea. Într-un gest ce evocă demența majestuoasă a lui Aguirre, personajul lui Werner Herzog, gardianul insulei, rătăcitul și nebunul soldat, va trage din vechile sale tunuri cea mai scumpă salvă de artilerie din istorie : proiectilele sunt chiar dublonii pe care pirații i-au ascuns, iscusit, în
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
piatra prețioasă care zace ascunsă sub ascunzișul tombal al Veneției. Trepidant și fastuos, textul lui Pratt nu este altceva decât o succesiune de măști care își relevă identitatea ascunsă - smaraldul atrage pe toți cei care locuiesc în orașul lagunelor, iar demența aristocraților ce lâncezesc în palatele lor este ecoul îndepărtat al istoriei comorii ce urcă până la varegi și bizantini. Fabula venețiană poate fi citită în dubla cheie pe care o propun variațiunile postmoderne ale lui Eco : ca un joc al aventurii
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
la un „obiect”. Unde dorința este pusă pe un piedestal, demnitatea umană este pusă în pericol. Dorința dezordonată îl face pe om mai animal decât animalul. Într-adevăr, Sigmund Freud spunea: „absența simțământului de rușine este un semn sigur de demență”. În realitate, avem de-a face cu un spirit al timpului cu adevărat „demențial”, dacă, acolo unde cel ce se crede liber devine sclav, pentru că a pierdut din vedere complexitatea sexualității, și nu stăpânește aspectele ei eronate. Cine nu ține
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
prin pământul îmbibat de ploi. Iarba creștea cu o putere uimitoare, ca un incendiu care se pregătea să cuprindă porțile, gardurile, casele, totul. Și nu numai iarba. Arbuștii, copacii, întreaga vegetație părea cuprinsă de un fel de delir, de o demență feroce. Flori carnivore apăruseră prin curți, dar și fluturi și șobolani care fugeau de ele. Numai furnicile nu scăpau; erau prinse și devorate. Copacii vuiau acum ca o mare, frunzișurile lor deveniseră imense, formau valuri și umpleau întreg orașul de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ocupat cu un pasaj de sinteză. — Dă-mi drumu-năuntru! — Știi bine că n-ai voie niciodată să intri aici. Doamna Reilly bătu cu pumnul în ușă. — Nu știu ce se întâmplă cu tine, mamă, dar bănuiesc că treci printr-o criză de demență. Dacă mă gândesc mai bine, mi-e și frică să-ți deschid. S-ar putea să ai un cuțit sau o sticlă spartă de vin. — Deschide odată ușa asta, Ignatius. — O, valva mea! Se închide. Ignatius gemu tare. Acum ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sunt încă în viață, blindându-mă împotriva ororilor care mă așteptau în Cartier. Buzele mele roșii și caste rostiră tare multe rugăciuni, unele de mulțumire, altele de implorare. L-am rugat pe Sfântul Mathurin, care este invocat pentru epilepsie și demență, să-l ajute pe domnul Clyde (Mathurin este, întâmplător și sfântul patron al bufonilor). În ce mă privește pe mine, i-am trimis un salut umil Sfântului Medericus, pustnicul, care este invocat pentru tulburări intestinale. Meditând la chemarea mormântului pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
personale sau cele legate de corporații prin internet. Sunt disponibile stocarea cognitivă, vânzările sau reformatarea Utile pentru păstrarea înregistrărilor companiilor și în cazul proceselor. De vânzare memorii video, audio sau de stocare de date. Previne producerea bolii Alzheimer sau a demenței. Este asigurată certificarea pentru recaptare și reanimație. Legătura dintre China și Statele Unite Relațiile dintre China și Statele Unite sunt esențiale pentru viitoarea creștere economică și securitatea întregii lumi. Ambele națiuni sunt conștiente de acest lucru. Nu se vorbește prea des despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
era esențial să fii bogat. Destul de curând... Se uită și văzu că puștiul Tolman dispăruse. Scaunul era gol. Dar-ar dracii! — Progresul este misiunea noastră, chemarea noastră sacră, strigă Watson. Progresul în învingerea bolilor! Progresul în oprirea îmbătrânirii, în eradicarea demenței, în prelungirea vieții! O viață fără boli, degradare, dureri și teamă! Cel mai mare vis al omenirii ... devenit, în sfârșit, realitate! Vasco Borden nu mai asculta. Mergea în lungul rândului, spre culoarul lateral, examinând ușile de ieșire. Două persoane plecau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
că nu a fost deja testată. — Ea nu vrea să afle, zise Diehl. Există o șansă de cincizeci la sută să aibă gena. Dacă o are, în cele din urmă va dezvolta boala și va muri zvârcolindu-se în chinurile demenței. Dar are douăzeci și opt de ani. Este posibil ca boala să nu apară pentru încă douăzeci de ani. Așa că, dacă ar ști-o de acum ... i-ar putea distruge tot restul vieții. — Dar ar putea să o și liniștească, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
anul acela, creatorul nu făcea nimic pe roz. Aveau doar verzi sau albe. Mama lui ceru s-o încerce pe cea albă. Vânzătoarea plecă. Mama lui îi zâmbi lui Ellis. Foarte nepotrivit. Aproape ca și cum ... Ar putea fi un început de demență, își spuse el. Ar putea fi primul semn. — De ce te uiți așa la mine? — Cum mă uit, mamă? — Nu sunt nebună. Nu o să mă duci la azil. — De ce spui asta? Știu că voi, băieții, vreți banii. De aceea vindeți casele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
unei dureri de cap teribile; iar Petite-Ma... ei bine, Petite-Ma a continuat pur și simplu să-și mănânce supa de iaurt. Poate fiindcă surzise destul de tare În decursul ultimelor luni. Sau poate fiindcă traversa deja primele faze ale demenței. Sau poate pur și simplu considera că nu are de ce să se agite. Când era vorba de Petite-Ma nu puteai ști niciodată. — Cum ai putut să-ți ucizi propriul copil? a Întrebat Cevriye Îndurerată. — Nu e un copil! a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Cu încrederea oarbă a tinereții, rezolvară problema dincolo de orice dubiu. Drozdov era medic și era gata să garanteze personalitatea este un dat fiziologic. Argumentul era irefutabil. Din moment ce personalitatea unui subiect poate fi modificată de o boală morbidă, ca în cazul demenței praecox, este logic să tragi concluzia că aceasta nu își are baza în ceva etern și imutabil. Iar dacă o boală poate tranforma sufletul unui subiect, este la fel de logic să concluzionezi că moartea îl va termina. Acum, pierdut și abandonat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
prin pământul îmbibat de ploi. Iarba creștea cu o putere uimitoare, ca un incendiu care se pregătea să cuprindă porțile, gardurile, casele, totul. Și nu numai iarba. Arbuștii, copacii, întreaga vegetație părea cuprinsă de un fel de delir, de o demență feroce. Flori carnivore apăruseră prin curți, dar și fluturi și șobolani care fugeau de ele. Numai furnicile nu scăpau; erau prinse și devorate. Copacii vuiau acum ca o mare, frunzișurile lor deveniseră imense, formau valuri și umpleau întreg orașul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
oh, ochii tăi mari de smarald care aci scânteiază, aci tânjesc. Oh, demon de voluptate. Are și ce să spună, mizerabilul, pe când tu acum Îți miști coapsele Înfășate În pânza albăstruie și Întinzi pubisul ca să Împingi flipper-ul până la ultima demență. — Oh, vedenie, zice Rodin, fii a mea, numai pentru o clipă, umple cu o clipă de plăcere o viață irosită În slujba unei divinități geloase, răscumpără cu o sclipire de desfăt eternitatea de flacări la care vederea ta acum mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ele își au sorgintea în degenerarea psiho-mentală a creatorilor acestor manifestări deviante, iar vina o poartă deopotrivă atât cei ce emit aceste lucrări artistice, cât și a acei receptori entuziasmați de aceste apariții ”fermecătoare” a nebuniei morale, imbecilității și a demenței.... Artiștii desconspirați de falsitate și impostură, apar în societate ca niște victime inocente, iar deseori criticul obiectiv, ce își propune prin discursul său o îndreptare și o educare a ”consumatorilor” de artă, este privit ca un dușman al artei 4
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
succesul mondial al Dadaismului, „asemănător marilor circuri în turneu” („Dadaismul“). Treptat, textele descriptive lasă locul comentariilor ostile sau rezervate. Numărul 8/1920 al revistei ieșene Viața românească citează la „revista revistelor” un text al italianului R. Cantalupo, intitulat „Dada sau demența precoce“. Sub semnătura „Sbilț”, un articol din 2 august („Bolșevismul în artă“) evaluează „manifestele haosului” de după 1917. Nu lipsesc cronicile „la zi”: sub titlul de refren dadaist „Tzaca, Tzac, bumbarassa!“, în numărul din 5 decembrie, Lucrezzia Karr(nabatt) prezintă acid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
românești a unor dramaturgi expresioniști, primele spectacole de acest gen (cu piesele Nju de Ossip Dymov și Pelicanul de Strindberg) au fost montate la București abia în 1922 de către regizorul german Karlheinz Martin și primite cu ostilitate în presă (calificativele „demență”, „puerilitate” etc. apar frecvent); în același an, „Kunstleriche Schaubuhne” din Berlin juca la Cernăuți piesa Jederman a lui Hugo de Hoffmanstahl, iar în 1923, ansamblul german „Raoul Aslan” reprezenta în Capitală Der Brand in Opernhaus de Georg Kaiser, iar Lulu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a fost invadat nu numai de fiziologic, ci și de patologic”, autorul se situează în linia adepților „sănătății” organice a operei, taxînd - în spirit dogmatic-clasicizant - „aspectul morbid al poeziei anarhice”. Deși uneori pare a concede că „arta anarhică” nu e demență pură, ci „simularea demenței, născută din tendința spre singularizare și epatare”, el alunecă totuși spre determinisme psihologice riscate atunci cînd diagnostichează „relația dintre literatura anarhică și consumarea drogurilor excitante”. Pe de o parte, Emilian respinge îmbogățirea lexicului poetic prin cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
numai de fiziologic, ci și de patologic”, autorul se situează în linia adepților „sănătății” organice a operei, taxînd - în spirit dogmatic-clasicizant - „aspectul morbid al poeziei anarhice”. Deși uneori pare a concede că „arta anarhică” nu e demență pură, ci „simularea demenței, născută din tendința spre singularizare și epatare”, el alunecă totuși spre determinisme psihologice riscate atunci cînd diagnostichează „relația dintre literatura anarhică și consumarea drogurilor excitante”. Pe de o parte, Emilian respinge îmbogățirea lexicului poetic prin cuvinte vulgare („cu deosebire revistele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
înspre explorarea - transestetică - a unor teritorii-limită ale psihicului, valorificate doar de Urmuz și suprarealiști: „La urma urmei, în aceste domenii de limită ale poeziei moderne, Éluard și Breton au scris o carte de poeme care imitau formele de psihoză și demență, că nu mai putem ști dacă mai are o valoare conceptul de poezie. Urmuz preconiza în unicul său flirt cu absurdul o para-poezie. Geo Bogza este tot așa — o reacțiune contra temei esențiale a poeziei înseși și o reintrare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
recenzie ulterioară apariției Cărții cu poeți, criticul se pronunță despre primul roman al lui M. Blecher („Rînduri despre o carte ciudată. M Blecher”, Întîmplări în irealitatea imediată, în Adevărul, 50, nr. 16135, 30 august 1936, pp. 1-2). Sînt apreciate paroxismul „demenței poetice”, explorarea de sine împinsă pînă la „extrema rațiunii umane”, concluzia în privința lui Blecher fiind aceea că „punctul de plecare”, nu forma, „îl apropie de Urmuz, singularizîndu-l în literatura noastră” (sic!). Sînt de evidențiat și lecturile în cheie suprarealistă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]