1,351 matches
-
pur, formă paradig matică, inalterabilă și eternă, redevine Hyperion - „cel care merge deasupra“. El adre sează o rugă pătimașă Demiurgului, cerândui săl dezlege de greul negrei vecinicii, în schim bul mistuirii până la cenușă în vremelnicia unei clipe de iubire. Răspunsul Demiurgului îi revelează lui Hyperion faptul că nici în lumea de jos nu există repaos, că moartea e și ea relativă, fiindcă oamenii se nasc spre a muri / Și mor spre a se naște. Hyperion în țe lege că blestemul omenirii
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
ca teritoriu al propagandei ideologice, „patologia stilistică totali tară“ a constrâns romanul românesc să preia „unele funcții ale jurnalismului politic (inca pabil de onestitate), ale istoriografiei (obligate să se limiteze la adevărul partinic), ale sociologiei (neagreate ca știință de către partidul demiurg)“ (Eugen Negrici, Literatura română sub comunism). CUPRINS: Item 1: evidențierea unei trăsături care face posibilă încadrarea nuvelei întro tipologie, întrun curent cultural/literar, întro perioadă sau întro orientare tematică În aceste circumstanțe, în care ariile tematice erau riguros cenzurate, Marin
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
creează după canoane teoretice"202, acestea fiind deduse ulterior din viața artei, ci și prin încercarea de a sistematiza opțiunile estetice, de a le organiza pe un făgaș care să hotărască definitiv destinul literaturii române. Însă a juca rolul unor demiurgi estetici nu a fost deloc ușor, mai ales când opțiunea trebuia făcută între doctrina clasică verificată, având ca rezultat opere fundamentale și cea romantică marcată de suflul prospețimii și al unui tumult spiritual care corespundea stării de exaltare a momentului
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Cuvântului. Iași: Junimea, 1994, 204 p. (Eminesciana; 57 bis) * VOICA, Adrian. Versificație eminesciană. Iași: Junimea, 1997, 318 p. (Eminesciana; 58) * COȘEREANU, Valentin. Eminescu Ipotești Eminescu. Ediția a 2-a revăzută. Iași: Junimea, 1999, 154 p. (Eminesciana; 59) * CIMPOI, Mihai. Plânsul Demiurgului. Noi eseuri despre Eminescu. Iași: Junimea, 1999, 204 p. (Eminesciana; 60) * RUSU, Vasile. Eminescu. Motivele vegetale și faunistice / Vasile Rusu. Iași: Junimea, 2000, 210 p. (Eminesciana; 61) o EMINESCIANA. SERIE NOUĂ * CRĂCIUNESCU, Pompiliu. Eminescu: paradisul infernal și transcosmologia. Prefață de
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
și ministru al Instrucției publice în două cabinete țariste. Versiunea românească a cărții sale s-a realizat de către Ștefan Berechet sub titlul Rusia și bazinul dunărean, Iași, 1940. 9 Apud Ion Agrigoroaiei, Basarabia în acte diplomatice. 1711 1947, Casa Editorială Demiurg, Iași, 2012, p. 37. 10 Vezi și Alexandru Moraru, Subteranele istoriei. Rolul lui Manuc-bei în vânzarea Basarabiei către Rusia, www.tribuna-basarabia.ro. 11 Fapt confirmat și de un studiu de paleogenetică realizat în Germania (2012) de către directorul Institutului de Biologie
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
contemporani vorbesc de gândire cinică și despre actul de la 1812: "Procedeul anexării Basarabiei prin Tratatul de la București (16/28 mai 1812) a ilustrat perfect lipsa de scrupule și cinismul diplomației țariste." (Ion Agrigoroaiei, Basarabia în acte diplomatice. 17111947, Casa Editorială Demiurg, Iași, 2012, p. 36). 94 D. Vatamaniuc, Publicistica lui Eminescu, Editura Minerva, București, 1996, p. 21. 95 M. Eminescu, op. cit., p. 47. 96 Ibidem, p. 48. 97 Ion Agrigoroaiei, op. cit., p. 45. 98 M. Eminescu, op. cit., p. 50. 99 Ibidem
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
of Language. Readings in the Philosophy of Language, Prentice-Hall, Inc., Englewood Cliffs, New Jersey, 1965 Fourastié, Jean, Comment mon cerveau s'informe, Editions Robert Laffont, Paris, 1974 Frâncu, Constantin, Evoluția reflecțiilor privind limbajul din antichitate pînă la Kant, Casa editorială "Demiurg", Iași, 1998 Gadamer, Hans-Georg, Elogiul teoriei. Moștenirea Europei, Polirom, Iași, 1999 Gadamer, Hans-Georg, Vérité et méthode. Les grandes lignes d'une herméneutique philosophique, Editions du Seuil, Paris, 1976 Gardiner, A. H., Langage et acte de langage. Aux sources de la pragmatique
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
primul volum al lucrării Philosophie der symbolischen Formen, (ediția franceză: La philosophie des formes symboliques, Les Editions de Minuit, Paris, 1972, vol. I, Le langage). 11 Vezi Constantin Frâncu, Evoluția reflecțiilor privind limbajul din antichitate pînă la Kant, Casa Editorială "Demiurg", Iași, l998, p.146-147. 12 Ferdinand de Saussure, op. cit., p. 29-32. 13 S-ar putea pune din nou problema legitimității opiniei în legătură cu începutul cercetării limbii abia în secolul al XIX-lea, ținînd cont că lingvistica generală s-a articulat sub
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
începând cu momentul Marii Treceri, e imobilism definitiv; moartea-finitudine (la Platon ritm în circularitatea lumii) a fost și rămâne sursă de profundități. Dincolo de coincidentia contrariorum, dincolo de conștiința nefericită, invocată de Hegel ca efect al nepotrivirilor dintre existență și esență, poetul (demiurg în modul său) aspiră la o reconstrucție alinătoare. Rațiunea, constituentă tuturor artelor, mediază, ocrotește și propune non-capitularea. La Paul Valéry, bunăoară, "azurul e lacrimă" (Vae), dar de partea poetului (cerebral) e "Gândul-știință" (Orphée). Un alt mediteranean, Odysseas Elytis ("Nobel" grec
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
să poarte un nume, / Li s-a spus / Eminescu". Rezultă astfel că Poetul e o expresie integratoare, totalizantă, a fenomenului românesc! Cu un enunț succint "Shakespeare a creat în șapte zile" se deschide poemul despre marele Will, acesta văzut ca demiurg; la el, fiecare zi cu înfăptuirile ei prelungește parodic "Facerea" biblică. În ziua a treia prilej de ironie i s-au înfățișat niște întârziați: "Creatorul le-a spus că nu le rămâne decât să se facă / Critici literari / Și să
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Ioanid Romanescu tentații hiperbolizante și intenționalități intimiste. O întrebare de genul: Ce știți dumneavoastră, Doamnă? presupune un dialog; în fapt, lectorului i se oferă un monolog interior, nu o convorbire. O aluzie la "uriași", la genii de mărimea lui Beethoven "demiurgul autoflagelat de groaza că niciodată nu putea ști / la ce distanță de oameni se află" (Sonata lunii) se sistematizează, finalmente, în tristețe. La Ioanid Romanescu, "lacrima strivește mâna care scrie". Poezia se vrea un "seismograf", însă aspirația de a înregistra
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cu cea a marilor întreprinderi. 4.4.5. Spre o nouă dinamică Stat-întreprindere De fapt, Statul își caută încă noul rol, oscilînd între a fi un stat moderator, care să vegheze doar la respectarea regulilor jocului sau un stat intervenționist, demiurg. Relațiile dintre Stat și întreprindere se rescriu pe noi temeiuri. Întreprinderea globalizată evoluează pe un spațiu economic global, cu armele sale, statul o poate ajuta mai puțin, punîndu-se chiar problema legitimității acestuia, pînă la izbucnirea crizei, cînd a fost rechemat
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
lumea va fi o vreme un loc periculos. S-ar putea ca secolul ce urmează după 2030 să fie unul chinez. Dar nu cred într-un conflict global cu acest scop. Pentru chinezi, nu există un început al lumii, un Demiurg. Au fost scutiți de angoase cum sunt "păcatul originar", sau " alungarea din Paradis". Ordinea se creează și se menține de la sine. Există un centru, dar matricea vieții este vidul, vidul plin, plin de potențialități, rădăcină a vieții. Omul este, cum
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Cuvântului. Iași: Junimea, 1994, 204 p. (Eminesciana 57 bis) * VOICA, Adrian. Versificație eminesciană. Iași: Junimea, 1997, 318 p. (Eminesciana 58) * COȘEREANU, Valentin. Eminescu Ipotești Eminescu. Ediția a 2-a revăzută. Iași: Junimea, 1999, 154 p. (Eminesciana 59) * CIMPOI, Mihai. Plânsul Demiurgului. Noi eseuri despre Eminescu. Iași: Junimea, 1999, 204 p. (Eminesciana 60) * RUSU, Vasile. Eminescu. Motivele vegetale și faunistice/ Vasile Rusu. Iași: Junimea, 2000, 210 p. (Eminesciana 61) Seria III * CRĂCIUNESCU, Pompiliu. Eminescu: paradisul infernal și transcosmologia. Prefață de Basarab Nicolescu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
să realizezi performanțe pentru a deveni starul de mâine. Noile obiecte de consum? Vechiului model bazat pe pasivitatea consumatorului i se substituie un model de comunicare care-l incită pe individ să acționeze, să se autogestioneze, să devină „propriul său demiurg”25. Frumusețea? Discursul mărcilor produselor destinate corpului recurge din ce în ce mai frecvent la terminologia științifică, la cifre și la statistici al căror scop este de a dovedi eficacitatea optimă a acestor produse 26. Concomitent, corpul feminin, glorificat de publicitate, consolidează obsesia tinereții
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
care a ales să dea piept cu oroarea, cu spaimele, de bunăvoie și fiind pe deplin conștient de asta”. El iese în întâmpinarea lui Gorgo cu mâinile goale, am putea zice. Dar, deși lipsit de apărare, artistul rămâne totuși același demiurg și magician de odinioară, capabil „să aibă intuiția existenței celeilalte lumi” și să deschidă calea spre invizibil, lucrând cu materia cea mai umilă, cea mai banală. EL ESTE CEL CE CREEAZĂ ZEII ÎNGERII CERUL ȘI IADUL SPECTRELE. Aceasta este concluzia
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
o metodă de a căuta soluții la problemele reale, dar care eșuează (nu mai asigură consistența consecințelor) când vede teoria-cadru (sau ipoteza fondatoare) ca invariabilă (ca infailibilă). Magistrala complexității satisface visul lui Einstein (Hawking, 1997) de a vedea prin ochii demiurgului pentru a înțelege Universul (un vis pe care l-a exprimat încă din secolul V î.H. pitagoranianul Archytas din Tarent) prin ambiția de a ajunge la limita absolută a cunoașterii «la capătul lumii» pentru a merge și mai departe
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
deschide Cutia Pandorei spre speculație și virtual, aducând grozăvia experimentului în plan social. Este faza încercării limitei, forțării ei pe căi iraționale, întreprindere accesată datorită virusării corpului Economiei cu Politica, ceea ce i provoacă Economiei nebunia de a se manifesta ca demiurg al spațiului public. Cu această alterare de funcții totul devine posibil, scopul este de acum să-și creeze singur mijloacele, iar acestea să aibă consistența de a acționa de unele singure. Se intră în faza decadenței absolute a conceptualizării economiei
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
altă consistență, după ce a întrerupt (nu anulat, pentru că evoluția cunoașterii este și cumulativă) continuitatea triseculară a ceasornicului, iar la rândul ei oprise (fără să o arunce la gunoi, ci păstrând-o în colecția de artefacte epistemologice) continuitatea metaforei quintomilenare a demiurgului. Istoria cunoașterii este o construcție de continuități întrerupte simbolic, metaforic, de alte continuități, pe alte niveluri de înțelegere și sinteză, tot mai cuprinzătoare a ceea ce există și trebuie explicat. Universul cunoașterii a repetat filogeneza universului care explică posibilul și credibilul
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
alte continuități, pe alte niveluri de înțelegere și sinteză, tot mai cuprinzătoare a ceea ce există și trebuie explicat. Universul cunoașterii a repetat filogeneza universului care explică posibilul și credibilul și relevează obiectualitatea, adică universul omului. Cunoașterea a trecut de la atotpotențialul demiurgului la atotfuncționalul mecanismului, ajungând să treacă firesc (de la teză și antiteză, la sinteză) la atotintegratorul uman. Are acest drum prin deșertul cunoașterii valoarea emblematică a eliberării rațiunii de convențiile constrângătoare, inclusiv de propriile excese, după regula performanței imposibile de a
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
o mișcare. Punctul dat al unui timp filosofic funcționează în dialectica unei durate lungi. Care-i autorul invizibil ce povestește publicului odiseea în toate detaliile ei? Cine scrie istoria filosofiei - altfel spus: cine anume spune adevărul filosofic? Unde se ascunde demiurgul său? 2 Minciuni fără autori. Istoriografia pare o aventură al cărei autor nu poate fi identificat. Nicio istorie a filosofiei nu se impune de la sine, poate doar într-o țară totalitară care prezintă numai versiunea ei oficială. Dar tot așa cum
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
anumită dietă și mâncând mai puțin, muncind din greu pentru a urma lecțiile de rezistență și de sobrietate oferite de animale - broaștele și șoarecii, care se bucură de afecțiunea lui Diogene... -, filosoful își creează libertate, se construiește ca propriu-i demiurg. În această ordine de idei, Diogene ajunge, în mod paradoxal, să facă elogiul Medeei, îndeobște prost văzută și coborâtă la statutul de prototip al femeii isterice, orbită de gelozie, răzbunătoare, capabilă, pentru a șterge afrontul unui banal adulter, să-și
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
îi recuză - fără să-i numească! - și pe cei care studiază natura plecând de la axiome vide, nesocotind complet observația. Ne gândim la evidența cifrelor și a numerelor, la formele arhetipale explicitate de Platon în Timaios, la zeu și la alți demiurgi, la cauzalitățile transcendente, la explicațiile abracadabrante departe de orice știință, încă impregnate de mitologie sau chiar de teologia moștenită de la cei mai vechi presocratici. Pentru Epicur, care n-o spune în acești termeni, Platon gândește ca un Anaximandru sau ca
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
238-239; ideal inaccesibil 273; inaccesibili la solicitări 191; inactivi 191; inexistenți 61, 66, 271-272; în interlumi 191, 236-237, 274-275, 300; înlăturarea lor 41, 190; materiali 40, 191, 236-237; model etic 300; preafericiți 190, 298; prieteni ai filosofilor 238; puterea unui demiurg 52; Venus 234, 236, 261-262, 268-270, 277, 284, 287 Retorică cuvânt - și abilitate 93, 163; utilizare agonică 84, 160; pentru el însuși 144, 150; abordat de Philodem 221, 241-242, 311 sofiști - bibliografie 305-306, 308-309; democratizarea științelor 85-86; dușmani ai lui
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
nu poate fi decît eronată, din moment ce se Întemeiază doar pe o deducție incompletă, pe care o contrazic Întregi sectoare de date aflate În posesia noastră. Astfel, nu toți gnosticii au fost și anticosmici, encratici sau docetiști; nu credeau cu toții În Demiurgul acestei lumi și nici că lumea este rea În esență, nu credeau cu toții În metensomatoză sau Încarnarea sufletului preexistent. Și atunci, dacă gnosticii erau liberi să creadă În orice și În contrariul a orice, de ce mai susținem existența unui fenomen
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]