1,973 matches
-
femeia aceea chiar trebuia să iasă - de fapt, nici n-ar fi trebuit să-i permită să intre. Regula numărul cinci din manualul dirigintelui Îi impunea să nu primească În birou vreo angajată fără martori, pentru a evita astfel un denunț de agresiune sexuală. Dar Emma nu se mișcă. Încet-Încet, părea că se topește pe scaun. Demnitatea ei, orgolioasă, se frânse. Șeful rămase câteva clipe În picioare lângă ușă - apoi, Încet, o Închise. Emma plângea. Suspina În tăcere ștergându-și obrajii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
anihilată. Totul În Încăperea aceea era mic, vechi și deteriorat. Zidurile erau cenușii - ca și cum timpul și-ar fi Întipărit pe ele tristețea. Dulapurile erau și ele din metal cenușiu, mobilele din imitație de lemn. Calculatorul sergentului În care se Îngrămădeau denunțurile părea ca scos de la rebuturi, pansat și supraviețuitor al multor cârpeli tehnice. Chiar și drapelul era vechi - un tricolor prăfuit, șters, ce atârna deasupra capului președintelui Republicii Italiene - nici acela nu era prea tânăr. Emma rămase Înspăimântată de neglijența aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
bine, exclamă sergentul, chiar dacă poate n-ar fi trebuit s-o spună. Însă existența unor antecedente ajuta mult. Cazul părea delicat. Blonda denunța un polițist, un agent principal, din serviciul de escorte. Va fi foarte util. Când ați prezentat celelalte denunțuri? — Una pe 13 noiembrie, În urmă cu trei ani, spuse Emma. — Vă amintiți data exact, se minună sergentul. — Era ziua de naștere a soțului meu. După patruzeci de zile de la acest eveniment plecase. Timp de un an de zile, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
eveniment plecase. Timp de un an de zile, În fiecare miercuri jucase la loto numerele acelea - 23.12.1998. Nu câștigase niciodată și se Întrebase dacă nu cumva și ăsta era un semn divin. Vă aduceți aminte unde ați prezentat denunțul? Întrebă sergentul. — La postul de poliție din Escquilino, dar am retras plângerea. Ajută-mă, salvează-mă, salvează-mă - Îi spuneau ochii ei, ațintiți pe uniforma neagră, pe chipul lui patern și binevoitor, pe imaginile din spatele lui. — De ce? suspină sergentul, ridicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de 4 mai 2001 am fost amenințată și agresată În automobil de soțul meu Antonio Buonocore, rezident la Roma, strada Carlo Alberto 17, de care sunt separată din data de 9 aprilie a.c. - citea cu voce impersonală agentul care scrisese denunțul. Acesta m-a lovit violent În față și m-a strâns de gât, cu ambele mâini, atât de puternic, Încât a lăsat echimoze evidente care reproduc amprenta degetelor sale, a Încercat să mă sugrume, Înjurându-mă cu epitete jignitoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ajutată de mama mea. În plus, menționez că de luni de zile Buonocore mă agresează și telefonic și verbal, de fiecare dată când Îmi repetam intenția de a nu mă mai Întoarce la el. Pentru toate acestea, am scris acest denunț referitor la Antonio Buonocore, pentru ca el să fie urmărit penal, pentru amenințări, injurii, leziuni personale și alte delicte pe care le-am menționat mai sus, solicitând pedepsirea acestuia. Obligându-mă să mă constitui În parte civilă. Nu am altceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dumneavoastră. — Ce mai este de verificat? țipă Emma. Uitați-vă la mine! Sergentul refuză să-i urmeze Îndemnul. Poate că - În ciuda evidentului hematom, femeia aceasta era o mitomană care, din răzbunare sau din cruzime, acuza un agent principal de poliție. Denunțul ei era oricum deplorabil. Emma Tempesta părea destul de instabilă emoțional, În timpul redactării denunțului fumase trei țigări. Întrebată ce profesie avea, refuzase să spună, pentru că o persoană nu este reprezentată de meseria pe care o face. Întrebată dacă Îi oferise lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
refuză să-i urmeze Îndemnul. Poate că - În ciuda evidentului hematom, femeia aceasta era o mitomană care, din răzbunare sau din cruzime, acuza un agent principal de poliție. Denunțul ei era oricum deplorabil. Emma Tempesta părea destul de instabilă emoțional, În timpul redactării denunțului fumase trei țigări. Întrebată ce profesie avea, refuzase să spună, pentru că o persoană nu este reprezentată de meseria pe care o face. Întrebată dacă Îi oferise lui Buonocore vreun motiv pentru gelozia lui violentă, răspunsese cu dispreț că ei reacționau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Când veselia era în toi, au năvălit agenții de la Prefectura Poliției Bucureștilor și i-au arestat pe presupușii anarhiști, indicați personal de Rapsodilea. S-a dovedit, a doua zi, că cei ridicați erau nevinovați. A fost luat însă birtașul, pentru denunț mincinos. Nu s-a putut stabili ce legătură era între Rapsodilea și subprefectul Teofil Marțu. Burtăncureanu lăsa să se ghiceasacă o legătură masonică, ambii făcând parte dintr-o lojă din Mizil, condusă chiar de Marțu. Tot romancierul mai sugera că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
din colțul cel mai îndepărtat al Amazoniei noastre, unde am dorit să ajung pentru a-i face cunoscut poporului yubani interesul meu pentru problemele lui și dezgustul meu pentru persecuțiile și asasinatele al căror obiect este în prezent. De asemenea, denunț de aici acest șantier inițiat de capitalismul imperialist, fără nici o altă rațiune, nici alt obiect decât acela de a se îmbogăți pe seama resurselor noastre naturale, chiar dacă va trebui să distrugă în acest scop selva noastră și pe oamenii noștri. Făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să i se ceară. Jurnaliști, fotografi și cameramani îl urmau credincioși, pentru că făceau parte din suita lui pe statul de plată. — Cum vi s-a părut? vru el să știe. — Discursul? Foarte interesant. Dar n-am înțeles foarte bine acel denunț al căilor pe care le urmează viața națiunii, comentă Inti Ávila. Urmăm căile pe care le urmează toată lumea. — Și asta este greșeala noastră, replică el. Să mergem pe unde merg toți, să vrem ca singurul țel să fie „superdezvoltarea“ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
spirit existența în perioada pusă în discuție de autorii cărții. În subtext sunt surprinse mentalitățile, concepția și confruntările ce vizau impunerea dominației spirituale după dispariția călugărului dominican care a instaurat la Florența o atomsferă de delațiune, de delict și de denunț vreme de aproape cinci ani cât a funcționat "republică lui populară". În straturile "de jos", în popor, cum aminteam și mai sus, o astfel de "stare de spirit" s-a mai menținut multă vreme. Cazul Antonio Rinaldeschi este emblematic și
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
strigat de milițianul Benedeck și Sekely: Măi, Paul, cine te-a pus să faci prostii? Mi-a povestit că are prieteni doar la Ploiești și București. Nu are Încredere În oameni. Am vorbit mai multe; era condamnat pentru omisiune de denunț(!!). După câteva zile ne simțeam apropiați. Măi, Paule, zic eu Între patru ochi, ce părere ai, mi-ai duce un răvaș acasă la ai mei? Nu știu nimic despre nimeni de 4 ani. Îl fac de nu-l găsește nimeni
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
stucaturi, tavanele cu casetoane, parchetul din lemn de nuc, pianul dezacordat din hol și canapelele și fotoliile excesiv de confortabile erau impregnate de gesturi, de cuvinte, de gînduri, de neputințe și de revolte mute, de șoapte și intrigi, de bîrfe și denunțuri, de glume și hohote de rîs. în timp ce Guy fotografia totul cu telefonul mobil, eu încercam să-i explic la ce servise fiecare încăpere. Jos, la parter : imediat pe stînga birourile diverșilor vicepreședinți, pe dreapta biblioteca, iar în față marea sală
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de puțin potrivit nume de ministru de Externe, încît s-a considerat apoi că-l avea mai potrivit pentru un individ azvârlit din avion? - ...Vâsleam într-o complicată relație de curtenie c-o sarsana ce-și vărsa săptămânal porția de denunțuri la secția a VI-a de Cercetări și Anchete Penale, de pe lângă Securitatea Statului București. Era o sarsana romanțioasă... Cum a fost încunoștiințată că escaladam treptele, îndreptîndu-mă către ea, îmi iese emoționată înainte, îmi sare înfierbîntată de gât și îmi spune
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
foiletoanele lor din ce în ce mai fioroase: "Jack Spintecătorul" ridică în "Mîna care ucide" "Cuțitul înamorat" și le stinge damelor " Lumina întunecoasă". Se comercializează, pe bani grei, nesuferiți câini de pază. Se tocesc creioanele amploiatelor, cu care sânt transcrise denunțurile preluate telefonic. În serile de 14, 15 și 16 iunie, apar neîndoielnicele semne ale altor asasinate. Chiar și cei plătiți pentru asta cu greu mai pot ține cont câte sânt Din nou în Cotroceni, pentru prima dată-n Floreasca, apoi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
hermeneutica culminează în Euharistie; una asigură celeilalte condiția de posibilitate: intervenția în persoană a referentului textului ca centru al sensului său, al Cuvântului, dincolo de verba, pentru a le reapropria ca «cele despre Sine, ta peri eautou» (Lc. 24,27)”1. Denunțul plictisuluitc "Denunțul plictisului" Demersul lui Andrew Louth nu este motivat cu orice preț de visul unei construcții irenice a relației între știință și teologie. O asemenea încercare ar fi sortită eșecului în absența unor clarificări conceptuale care să definească natura
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
în Euharistie; una asigură celeilalte condiția de posibilitate: intervenția în persoană a referentului textului ca centru al sensului său, al Cuvântului, dincolo de verba, pentru a le reapropria ca «cele despre Sine, ta peri eautou» (Lc. 24,27)”1. Denunțul plictisuluitc "Denunțul plictisului" Demersul lui Andrew Louth nu este motivat cu orice preț de visul unei construcții irenice a relației între știință și teologie. O asemenea încercare ar fi sortită eșecului în absența unor clarificări conceptuale care să definească natura gândirii științifice
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
a ajuns în afara vieții”2. Cu alte cuvinte, dogmele sunt reduse la o sumă de adevăruri propoziționale, abia reciclate de fiecare nouă generație a teologilor de catedră, rupți de patosul Scripturilor și surzi în fața întrebărilor veacului. La un veac de la denunțul semnat de preotul martir Pavel Florensky, pulsul adormit al gândirii dogmaticii ortodoxe este trădat de starea de lehamite a celor care-l perpetuează într-un organism artificial. „Sistemul nostru dogmatic se prezintă ca fiind plictisitor, atât de plictisitor încât oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
trădat de starea de lehamite a celor care-l perpetuează într-un organism artificial. „Sistemul nostru dogmatic se prezintă ca fiind plictisitor, atât de plictisitor încât oamenii renunță să mai polemizeze cu el.”1 Din această rațiune tare se naște denunțul gândirii slabe, capabilă doar să colporteze sloganuri și să confecționeze adjective, în decorul indiferenței și indiferențierii. Pentru a fi un veritabil scandal, teologia are nevoie nu de proba dialecticii burgheze, ci de retorica ascetică a Crucii. Contrar aparențelor, răstignirea patimilor
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
și de neîncăpătoare? Teologia spune lucrurilor pe nume, lăsându-i pe cei din Biserica Laodiceei să se perfecționeze în arta compromisului și a tergiversării. Pentru că are la temelii botezul în apele curăției și în Duhul adevărului, teologia începe cu un denunț al sclaviei noastre sub puterile întunericului. În fața capiștei idolești, teologul se îndârjește (Fapte 17, 16), nu tace. Discuțiile în Areopag nu-l inhibă, dar nici nu se prelungesc la infinit. Ele sunt oportunitatea unui dialog onest, nu un răgaz pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
motivate de ură, apare lumina pascală a iubirii, capabilă să dea și ultima iertare. Psalmul începe dramatic cu o întrebare („de ce m-ai părăsit”), continuă cu recunoașterea filială („din pântecele maicii mele Dumnezeul meu ești Tu”), se prelungește printr-un denunț al răutății („m-au înconjurat câini mulți, adunarea celor vicleni m-a împresurat”) și sfârșește, profetic, printr-o promisiune („seminția mea va sluji Lui, se va vesti Domnului neamul ce va să vină”). Pentru că învierea înseamnă, în primul rând, ridicare
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
obscură a experienței sublimului. Ochiul se fărămițează. Reapare, în schimb, nostalgia „tinereții fără bătrânețe”, ameliorată doar de legile televizuale ale iconoclasmului. Dimensiunea erotică a sublimului cu funcție de Ersatz nu este neapărat determinantă. Aceeași critică a „prezenței” și „identității” poate ajunge denunț estetic al reprezentării printr-o cenzură belicoasă a proporțiilor. Aici, problematica metafizică reapare sub o înfățișare mai generoasă. Războiul cubist împotriva reprezentării continuă, atunci când nici contemplația iconică a medievalilor, nici transfigurarea impresionistă a modernilor nu mai revendică vreo actualitate. Sub
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Cascadele empatiei romantice 90 Hermeneutica fenomenologică 94 Topologia paradoxului 97 Traducerea dialogului 99 Vocația peratologică a matematicilor 102 Perspectivismul epistemologic 107 Michael Polanyi (1891-1976) 113 Conștiința focală versus conștiința subsidiară 114 Cunoașterea tacită 117 Rațiunea crucificată și „arhivele tradiției” 121 Denunțul plictisului 126 Cheia alegoriei 128 IV. Nașterea sinelui și dilemele corporalității 131 Subiectul descărnat 131 Ambiguitatea erosului păgân 133 Noutatea creștinismului: asceză și teologie 139 Revelația Sinelui 144 Concluzii 151 V. „Născut, iar nu făcut”. Patosul Vieții la Michel Henry
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
în camere din apartamente comune cu mai multe familii sau în barăci, împărțind băile și bucătăriile. Sensurile intimității erau iremediabil pierdute. Vecinătatea ajunsese la cotexe "„cote" înalte de ostilitate, și fiecare metru pătrat în plus putea să fie subiect de denunț pe diferite motive. Nu era nevoie de „inspectori” în dormitoarele oamenilor fiindcă existența privată dispărea iremediabil (vezi Fitzpatrickxe "„Fitzpatrick,Sheila", capitolul II). Toate țările foste comuniste abundă de blocuri standard, adesea construite pe locurile caselor distruse, semn al omogenității sociale
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]