7,752 matches
-
târziu de acolo. Am urcat împreună cu un cioban la o stână, având într-o parte ținuturile păduroase, iar în cealaltă piscurile albe de calcar ale unui alt munte care, ca și cel pe care eram noi urca spre infinit, în depărtări. Ajunsesem într-o lume de legende și de miresme tari ale trecutului. La munte, unde lemnul ocupă un loc important în trebuințele localnicilor, ei intră în împărățiile brazilor și pinilor ca într-un templu, mulțumind pădurilor prin grija pe care
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
focului care scotea fum înecăcios, un cioban mai bătrân ne-a povestit ceva foarte frumos, văzut de el într-o noapte cu cer senin și înalt. Era o noapte rece și neagră, căci luna se ascundea în spatele piscurilor înalte din depărtări. Fusese o noapte frumoasă care despărțea toamna bogată și sonoră de iarna care urma să vină. Munții își dăduseră jos cămășile vegetației alpine, rămânând goi ca niște turnuri înalte de catedrală, culmi unice în blânda lor arcuire. Era ultima noapte
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de zi freamătul pădurii, șuietul apei și aerul curat de munte. În lumina fermecată a cerurilor albastre, calde, mângâiat de razele aurii și dulci ale soarelui, pe întinse revărsări de plaiuri pasc turme de oi, iar ecoul transmite în nemărginirile depărtărilor clinchetul răsunător al tălăngilor. Pădurile ruginite de toamna bogată și sonoră își scutură frunza, iar deasupra lor, imaginea este contemplată de norii albi, ușori ce se mișcă sub adierea suflării. Pământul întreg și vietățile care-l slujesc tresar din somn
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
vacanță, mi se oferă ocazia să merg la munte, în locurile minunate pe care ochii mei și sufletul meu doreau sa le vadă. Ne apropiem, iată, de muntele venerat. Drumul întortocheat iată că duce spre acea lume de legende. În depărtare, Ceahlăul se ridică peste împrejurimi, fiind parcă un uriaș al acelor locuri, un bătrân împărat ce privește solemn spre supușii săi. La poalele lui, casele parcă se întrec în a-i aduce venerații. Turla unei biserici, cel mai înalt loc
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Bistriței cât de relative sunt valorile. Ce linie măreață are acest munte și cât de aproape de Dumnezeu stă săgeata lui cea mai de sus, de unde în acele dimineți line de toamnă de care vorbesc se văd văile Moldovei în adânci depărtări. Spre pustia-inaltă și izolată unde au stat schivnicii din milenii, în asemenea zile limpezi privesc păstorii din tot cuprinsul țării, căci după cum spune și Dimitrie Cantemir, Ceahlăul se vede din limanul Nistrului, de la Cetatea Albă. Ceahlăul era domnul din veac
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
lor gazdă. Parcă erau ceasurile unor aeriene trenuri accelerate ce înaintau cu o sârguință uimitoare, spre un liman cunoscut numai de ele. Și tot urcau scările de văpaie ale asfințitului, până ce nu se mai vedeau decât niște puncte negre, în depărtări abia zărite. Începui să privesc iar misterioasa baltă, ce parcă adormea liniștită, legănându-și valurile fine, ca o părere. Și pe-ntinsul apei nu se vedea decât o lebădă albă ca spuma laptelui, ce dormita și ea, grațioasă, sub umbra
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
tărâmul său, surprinzând diferite momente ale mării. Ușoare unde de răcoare traversau adesea întinsul împărăției apelor, putând în undele lor văpaia existenței unor poetice lunci de flori liliachii înmiresmate de mirosurile dulci ale florilor rozii ale tufelor de tamarix. Din depărtări, șuvoaie lungi de păsări traversau întinsul cristalin al cerului presărat de norii albi ai paradisului. În amurg, apusul soarelui înroșea acest paradis de pe pământ, înflăcărând întreaga mare ce-și trimitea influența pe tărâmul existenței. Noaptea se strecurau prin frunzișul cenușiu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
abia simțite, ca niște păreri. Pe apa liniștită, care oglindea în limpezimile ei profunde un cer senin, o rață sălbatică își învăța boboceii să înoate. Pluteau ușor pe cărările nesfârșite de apă. Soarele se micșora din ce în ce mai mult, contopindu-se în depărtări cu apele. Rumeneala asfințitului se stingea încet, iar fiorul amurgului cuprindea împărăția apelor, dar și cea a uscatului, aducând cu el acel parfum amețitor al luncilor cu ciucurași liliachii de tamarix. Venea amurgul cu ușoare unde de răcoare. Adierile dulci
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
univers. De cum soarele se lasă spre apus, între munți, întregul ținut este cuprins de un fior al amurgului, ca o vrajă răspândită peste acest loc, cuprinzând întreaga natură. Lacul începe să aibă o apă purpurie, iar dacă te uiți în depărtare, el pare o mare înflăcărată a asfințitului. Misterioasa baltă se schimbă. Nenumărate vietăți din această împărăție a apelor întră într-o forfotă amețitoare. Unele păsări mici săgetau din când în când, brăzdând un val fin ca o părere, și producând
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
rai pământesc. Anca Romila, clasa a VII-a C O călătorie imaginară pe Dunăre E vară. Stau pe mal îngândurată și privesc valurile înspumate ale Dunării. Apele șușotesc, lovindu-se de mal, atingând uneori vârfurile îndoite ale sălciilor plângătoare. În depărtare, se vede o barcă din care doi bătrâni pescari aruncă sistematic undițele. Pe un nufăr galben, orăcăie o broască. În apă, berzele și pelicanii ciugulesc grăbite peștișori. Soarele se înalță ca un disc de aur, iar un alt soare strâmb
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
străpungeau cu săgețile insuportabile totul în jur, așa încât aveai senzația că te topești. Nici un zgomot nu se împotrivea căldurii toride. Lanul de grâu stătea aplecat, meditând la apropiatul seceriș. În acest univers torid, urletul de durere al unui câine sfredeli depărtarea. Nu-mi venea a crede ca în această arșiță o vietate mai poate totuși grăi. Cu pași iuți mă apropiam de inima lanului, iar zgomotul părea să se stingă treptat. O adiere de vânt ce culca spicele îmi dezvălui blănița
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pătrunzi ca într-un teritoriu netulburat de om. Licăririle amurgului îmbracă apele în argint, poleindu-le cu aur. Cerul și apa se întrepătrund, iubindu-se sub umbrele întunecate ale sălciilor. Pe când luna strălucește pe cer ca o corabie în albastre depărtări, solistele privighetori își înalță maiestuos cântecul în tufișuri cenușii. Adieri dulci-mirositoare se revarsă cu rumeneala asfințitului. Liliana Unguru, clasa a VI-a E Copilăria Deschide porțile spre viață căci ea e leagănul dorului și e cununa de lauri a universului
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
dincolo de gânduri sau sentimente, descrise cu stângăcie sau doar surprinse fugar În cele câteva pagini Într-un colaj naiv reflexiv, lucrul cel mai curios s-a petrecut cu trupul meu: s-a transformat Într-o arhivă de senzații pe care depărtarea de Petru nu le-a estompat ci, dimpotrivă, le-a amplificat. Întocmai ca absența alcoolului sau a drogurilor În perioadele de sevraj ale toxicomanilor. Petru se comportă ca un explorator miop și inocent, preocupat de detalii doar din a căror
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dormitorului. Lumea exterioară era alcătuită dintr-o stradă lungă și, de cealaltă parte a ferestrei, un șir de case terasate. Din loc în loc, la distanțe egale, se zăreau stâlpi de iluminat. La distanțe inegale se zăreau stâlpi de telegraf. În depărtare, se auzeau sunetele unui drum aglomerat - huruit continuu de motoare, hurducăit de camioane și, din când în când, o zdrăngăneală de difuzare. Dar - mi-am lipit nasul de sticlă și m-am uitat în stânga și-n dreapta - nici țipenie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
țârâitul se opri. Amintirea unui ecou se lovi de pereții din jurul meu. Am format 1471. Pe fir am auzit un zgomot ca vuietul unei scoici puse la ureche; acel sunet apropiat de timpan al unor valuri fantomatice spărgându-se în depărtare. Am apăsat clapele mici și negre de pe furca telefonului și-am format din nou. De data asta mi-a răspuns vocea metalică a telefonistei computerizate: „Ați fost sunat la... ora... opt... și... douăzeci și șase de minute... Apel cu număr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să străbatem apele spre continent pentru a lua avionul către casă. — Mă gândeam să mergem în golful animalelor, ce zici? — Ăăă, am spus. În ghid scrie că există un golfuleț izolat, cam la douăzeci de minute de mers pe jos depărtare de tabăra noastră, plin cu stânci uriașe, dintre care unele seamănă cu niște animale. Ghidul spune că golful ăsta este la apus unul dintre cele mai romantice locuri din toate insulele Ciclade și mai amintește, într-un fel surprinzător de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de la capăt ca să reintru în tempo. Dinspre mare bătea o briză slabă și cerul era încețoșat la orizont. Clio păstrase tăcerea mare parte din drum și-a rămas tăcută când am ajuns, urcându-se pe stâncă și uitându-se în depărtare, la valuri. Știu ce am de făcut atunci când se întâmplă asta, așa cum și Clio știe ce să facă atunci când sufăr de una dintre ciudatele mele schimbări de dispoziție. Datoria mea e să rămân pe aproape și să nu spun nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
întrebat și i-am întins sticla lui Scout. Ea ridică privirea din carnețelul roși, luând-o. — Bine. La capătul pasajului ăluia ar trebui să fie intrarea în subsolul unei biblioteci. Acolo trebuie să ajungem. Pasajul ăla? M-am uitat în depărtare. Pasajul cu pricina părea scurt și întunecos și aducea mai mult cu o fundătură. — Ești sigură? Scout zâmbi. — M-am înșelat vreodată până acum? Nu știu, te-ai înșelat? Încă n-am ajuns nicăieri. Ea clătină din cap, ridicându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și m-am spălat pe mâini, gândindu-mă în treacăt la un duș în cabina mică și galbenă din colțul încăperii, dar știind în același timp că eram prea obosit, prea sleit de puteri; granițele gândurilor se pierdeau deja în depărtarea creierului care trăgea încet obloanele. Trebuia să mănânc și să mă întind; restul trebuia să aștepte. Am ieșit din baie și m-am îndreptat pe coridorul de cărți spre ușa bucătăriei. Era deschisă, neonul de un albastru electric proiectând o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
încețoșată în zare. — Ian! am strigat, pe jumătate spre motan și pe jumătate de bucurie că-i văd bărcuța. Am fluturat din mână în direcția lui. Cred că-l văd. Tu îl vezi? — O, da, încuviință ea, uitându-se în depărtare, ferindu-și ochii de soare cu mâna. Te așteaptă necazuri mari. Haide. — Scout. — Mda? — S-a sfârșit, nu? — Da. S-a sfârșit. Se uită la mine. — Te simți bine? Am încuviințat din cap. Sunt bucuros, am spus încet. Și-acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de vii, ca și cum le-ar fi trăit el însuși, întocmai după vorbele lui. Lucreția Străbunicul avusese trei neveste și o singură iubită, aceeași pe parcursul celor trei căsătorii. Și povestea, în chipul cel mai natural, la toată lumea despre iubita lui din depărtări, cale de șapte sate. Povestea chiar și celor trei neveste, copiilor, nepoților, vecinilor și oricui se nimerea cu el pe aceeași prispă la o țigară, la asfințit; așa își îngropa timpul, pregătindu-l pentru ziua următoare. Și poveștile străbunicului erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în acel râs molipsitor, sunând fantastic și cristalin în liniștea nopții. Mă depărtez de răsuflarea lor ghiftuită și pestilențială. Mă îndrept cu pas alert către cușca cu pereții de plasă, puternic luminată, ce se ivește în toată enormitatea ei în depărtare, spre capătul de sud al plajei. Mama a rămas în urmă cu amicele ei, iar eu am luat-o înainte să întâmpin frontal mașina uriașă de netezit nisipul, ce se târa cu un zgomot asurzitor pe plajă. Nu mai văzusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lor te poate purta mai departe de iubirea de sine. Ajungem la plajă și, la insistențele mele, mergem de data asta mai departe, către locul unde ne-am plimbat ieri, când a fost urât și înnorat. Recunosc la o oarecare depărtare careul reliefat pe nisip. E delimitat de cearșafuri întinse parcimonios, exact până în marginile careului. Nu-mi vine să cred ochilor. Scot creionul din buzunarul pantalonilor scurți. E deja ascuțit la ambele capete. Îl înfig la loc, în colțul gol al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
alge în cele mai vii culori. Apa deosebit de clară și cristalină era irizată de o lumină de proveniență necunoscută, de la un soare scufundat în adâncuri ce lumina din străfunduri un acvariu uriaș: marea și deopotrivă cerul, straniu de gol. În depărtare se contura linia orizontului, atât de proeminentă încât părea retușată de un fotograf prost; ea despărțea cu un chenar gros și negru nesfârșirea verde a mării de cea de azur a cerului. Iar incerta și în același timp deosebit de clara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și când nu înceta din plâns îi înfigea andrele în palme, în pulpe, în gât, în laba piciorului, în cap, în ochi. Murind, plânsul înceta. Plângea acum tăcerea. Un plânset lugubru, îndepărtat, ca un scâncet de pui de lup, din depărtări înghețate, în noaptea supărată pentru că e făcută să fie noapte, să poarte acest nume, să se aștearnă adânc peste o lume moartă. Tăcerea e cioclul nopții. Noaptea-cioclu, noaptea-sicriu, noaptea care nu curge stă asemenea mecanismului pendulei cu zâmbetul împietrit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]