1,794 matches
-
Așa cum toată lumea cunoaște serviciile importante pe care mi le-a făcut vărul meu, cardinalul duce de Richelieu, si multele avantaje pe care, cu binecuvântarea lui Dumnezeu, le-am primit datorită sfaturilor sale, nimeni nu se poate îndoi de faptul că deplâng pierderea unui ministru atât de bun și credincios. Dar aș dori ca lumea să știe, prin intermediul mărturiilor mele pe care la aduc cu fiecare ocazie care se ivește, cât de dragă îmi este amintirea lui [...]. Am reușit să păstrez în
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
Iată-l pe împielițatul!... Sînteți niște dobitoace că nu îndrăzniți să scoborâți în pimniță!... Ironia lui era amară. Soldații năvăliră în pimniță, unde nu se găsi decât o sticlă de Bordeaux spartă. Restul era la loc. {EminescuOpVIII 592} Tovarășii lui deplânseră soarta sticlei sparte, însă, ca niște oameni bravi, ținură a ieși fiecare cu câte o butelie în mână. Li s-a dat voie spre a le goli. Sergentul însă zise: - Cât despre mine, voi păstra această sticlă pentru ziua nunții
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a unei întrupări a acestuia), Diavolul - după ce află unde și ce face Noe - dezmembrează arca atunci când e gata. „Corabia se desface și lemnele sar în picioare pe la locurile lor, de unde au fost tăiate” (3, p. 128). În timp ce- și deplânge soarta, Noe aude o voce (Dumnezeu sau un înger) care îl învață ce trebuie să facă. Noe se duce la primul copac pe care l-a folosit la construcție (de regulă un paltin), face din el o scândură și două
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
semnificații ale unor credințe și rituri specifice. De multe ori, ele erau străine de ideile religioase ale străinilor, cazuri în care fie că omiteau să le redacteze, fie că le „înghesuiau” între coordonatele mentalității lor proprii. Ar fi zadarnic să deplângem sărăcia documentelor - scrie Mircea Eliade -, dar nu trebuie pierdut din vedere că informațiile privind ideile și practicile religioase ale geto-dacilor sunt fragmentare și aproximative. Cele câteva documente valabile transmise de autorii vechi se referă numai la anumite aspecte ale religiei
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a serviciului public au adus coucurența ce-și fac cetățenii într - această carieră la un grad funest moravurile noastre publice, astfel încît s-ar putea zădărnici orice încercare de serioasă îmbunătățire din partea unui guvern luminat, cu intențiune sinceră. Totuși Adunarea deplânge că guvernele Măriei Tale, nu mai puțin decât acelea ale predecesorilor Măriei Tale, departe de-a cerca a combate acest defect al moravurilor noastre, care este una din cauzele principale ale paraliziei societății noastre, v-a făcut decât a-i
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
sunt expresia cea mai proprie și fidelă a diferitelor influențe străine asupra spiritului național încă nematurizat. Noi le regretăm, dar le găsim totodată justificate pentru că sunt în sine atât de firești și de ușor explicabile încît am putea cel mult deplânge necesitatea lor psihologică incontestabilă iar nu să-i acuzăm pe cei care le poartă. Pătura de mijloc există desigur în germene, dar în mare parte ea nu este de origine evreiască. Nu vrem să negăm că de la germene la starea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
adevărate și neiluzorii a Cuvîntului lui Dumnezeu", au decretat deținerea și venerarea icoanelor ca fiind o dogmă a credinței. Decizie miraculoasă care nu a venit de la sine. "Civilizația imaginii" ni se pare naturală; ea a cucerit planeta. Fie că îl deplîngem sau că îl ridicăm în slăvi, Hollywood-ul ar fi trebuit să ridice o statuie Sfîntului Ioan sau basileului Bizanțului care a știut să țină piept iconoclaștilor. Cu Iahve ca regizor sau cu Mahomed la putere n-ar fi existat nici
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
micul telegrafist bucălat și pîntecos nu mai inspiră încredere, într-atît a invadat frescele și porticurile. Creștinii înșiși nu cred prea mult în el, și n-au dreptate. "Îngerii sînt marii necunoscuți ai acestei epoci care încearcă să idolatrizeze cosmosul", îi deplîngea pe drept cuvînt Ioan Paul I; și, într-adevăr, angeologia este, dintre toate discursurile teologice, cea care se prezintă cel mai rău. Doar directorii de protocol, experții în ordinea priorității și ierarhii subtile mai pot gusta și găsi sens în
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
prin așezarea la un același numitor a noilor matrici. Ne plîngem astăzi de înmulțirea "cuvintelor aruncate la întîmplare" lipsite de reflecție sau de referință intelectuală solidă fără să ne dăm seama că sînt cel mai bine adaptate la suporturile aeriene. Deplîngem decadența noțiunilor de lege, de universal, de virtute civică, vorbind despre criza principiilor în privința serviciului public, a interesului general, a civismului și laicității. Iată-le "literă moartă". Și pe bună dreptate, de vreme ce pe cînd trăiau exista un cult al lor
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
-și atribuie prea mult cine nu se compară cu nimeni.” (Quintilian)Însă chiar și În condițiile realizării unor comparații, aroganța Îi face pe unii să-și atribuie merite, pe măsura disprețului lor față de alții. * „În taina ființei lor oamenii Își deplîng greșeala, dar față de lume și-o apără.” (B. Gracian) Mai mult chiar, din dorința de a-și apăra orgoliul, stăruie În greșeală, sperînd ca astfel să-i convingă pe cei din jur că au tăria de caracter de a merge
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
devine o atitudine interesantă cînd știm să-i sesizăm diferitele motivații: „Ceea ce numim generozitate nu este, de cele mai multe ori, decît vanitatea de a da, care ne place mai mult decît ceea ce dăm” (La Rochefoucauld). Același mare filosof al moralei remarcă: „Deplîngem adesea nenorocirile dușmanilor noștri mai mult din orgoliu decît din bunătate; le dăm dovezi de compasiune pentru a-i face să simtă că le sîntem superiori”. * „Plăcerea de a critica ne-o răpește pe aceea de a fi Încîntat de
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
niște posibili strămoși evrei portughezi, dar nimic sigur în această privință... Și totuși, în timpul călătoriei sale în Italia, în Germania, în Elveția, el își prezintă blazonul drept carte de vizită prestigioasă. Când moare, cum n-are moștenitor pe linie bărbătească, deplângând și lipsa unui ginere căruia să-i lase pământurile, numele, cunoștințele, el îi transmite lui Pierre Charron blazonul familiei. La Roma, ca să rezumăm, Montaigne se consideră cetățean al Cetății Eterne, nu fără a fi cerut în prealabil, și a fi
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
libertatea de a acționa dacă pornești să vânezi ceva ce riști să nu găsești. A te întoarce cu coada între picioare generează prea multe ocazii de frustrare din perspectiva logicii hedoniste, pentru că timpul pierdut nu-l mai regăsești niciodată. Aristip deplânge faptul că cei mai mulți oameni nu știu să găsească jubilarea acolo unde se află ea: în adeziunea la clipă, în expansiunea de sine limitată la prezentul de care trebuie să profiți ca de o oportunitate care nu se va mai repeta
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
lapții masculului și astfel are loc fecundarea, numai că, în cazul de față, nu suntem la Aristotel, nu este vorba de ihtiologie, ci doar de o metaforă...) Așa a luat naștere, ceva mai tarziu, legenda onanismului diogenian. într-adevăr, Diogene deplângea faptul că nu-și poate satisface dorința sexuală cu aceeași inocență și candoare ca animalul marin. Sau ca oamenii, semenii săi, care își astâmpără foamea și setea culegând măsline din copac sau răcorindu-se cu apă la izvor când le
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
posibil neutră axiologic. Astfel, hiperglobaliștii de sorginte neomarxistă consideră că termenul globalizare este un slogan menit să escamoteze încercările unor liberali extremi de a dezmembra sistemele naționale de asigurare a bunăstării și de a reduce cheltuielile sociale ale statului și deplâng extinderea monopolului capitalismului imperialist. Scepticii de orientare stat-centristă consideră că statele sunt în continuare actorii principali ai relațiilor internaționale, politic și economic, dar eventualitatea - fie și numai ipotetică - a anulării autorității statelor este indezirabilă, întrucât statele sunt nu numai cele
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
o durere de măsea, și puțini în stare să se înduioșeze, măcar, auzind despre milioanele de morți ale unui război pe care, nu l-au văzut. Am impresia că între durere și imaginație nu există nici o comunicare. Hegel ar fi deplâns soarta lui Socrate numai dacă s-ar fi imaginat pe sine în situația dată. — Dar nu s-a imaginat în situația aceasta. Să nu uităm că Hegel a cam ținut, în genere, cu tiranii. Și asta pentru că, poate, nu-și
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
contradictorii în care s-a crezut până acum. Cei mai buni dintre tineri înțeleg acest lucru instinctiv; dar cred că nu sunt capabili să îl exprime. 9 decembrie 1973. Aculturație și aculturație 1tc "9 decembrie 1973. Aculturație și aculturație1" Mulți deplâng (în aceste vremuri de austerity) neajunsurile cauzate de lipsa unei vieți sociale și culturale organizate în afara Centrului „rău”, în periferiile „bune” (văzute drept cartiere-dormitor fără verdeață, fără servicii, fără autonomie, fără raporturi umane autentice). Lamentație retorică. Dacă la periferii ar
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Comunist au analizat eronat situația „reală” a Italiei. Ambii poli au demonstrat că îi observaseră în mod greșit pe italieni și că nu au crezut în capacitatea lor de a evolua chiar foarte rapid, dincolo de orice calcul. Acum, Vaticanul își deplânge propria greșeală. PCI, în schimb, se preface că n-a greșit și își serbează surprinzătorul triumf. Dar oare a fost cu adevărat un triumf? Eu am motive întemeiate să mă-ndoiesc de acest lucru. A trecut de-acum o lună
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
vadă miracole la tot pasul - lucru care însă nu mi se pare demn de tine. „Țărișoara” este mic-burgheză, fascistă, creștin-democrată; e provincială și stă la marginea istoriei; cultura sa este un umanism scolastic, formal și vulgar. Vrei ca eu să deplâng toate acestea? În ceea ce mă privește, această țărișoară a fost o țară a jandarmilor, care m-a arestat, m-a judecat, m-a persecutat, m-a linșat timp de aproape douăzeci de ani. Lucrurile astea poate să nu le cunoască
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
pierdut „rolul conducător”. La un moment dat, persistă senzația că ambasadorii sînt un fel de chibiți care, ținînd cu echipa de la putere, speră ca aceasta să ia măsurile optime pentru a-și salva poziția. De pildă, reprezentantul român la Beijing deplînge lipsa de unitate a conducerii politice chineze În privința recurgerii la forță pentru Înlăturarea demonstranților din Piața Tienanmen, iar atunci cînd armata intervine, În noaptea de 3/4 iunie, constată cu satisfacție: „Se pare că există, de data aceasta, hotărîrea mult
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ale unor întâmplări mărunte, de cele mai multe ori puțin semnificative. Cu oarecare pătrundere psihologică și cu delicatețe, autorul scoate în evidență puritatea unor personaje, tăria de caracter sau sensibilitatea ascunsă a altora, dar și încondeiază, cu bonomie, veșnice deficiențe omenești sau deplânge discret suferințe consumate în tăcere și singurătate. Este o perindare de oameni comuni, „fără bucurii prea mari și fără dureri prea adânci”, ale căror principale trăsături par să fie resemnarea, seninătatea, bunătatea. În narațiune descrierile, dialogurile, epitetele sunt menite să
MANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287977_a_289306]
-
putregaiului”, „decăderii” și „gunoiului” din orașe, lucruri de care Le Corbusier voia să se debaraseze. Mahalalele din ilustrații erau calificate drept „scursori”, iar o fotografie cu capitala Franței era Însoțită de următorul text: „Parisul istoric și tuberculos - istorie”. Le Corbusier deplângea atât condițiile de trai din cartierele sărace, cât și pe oamenii cărora acestea le dăduseră naștere. „Câți dintre acești cinci milioane de locuitori șadică cei veniți din zonele rurale să-și caute norocul În capitalăț nu sunt decât o piatră
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
asemănătoare cu cele ale metaforei militare. De pildă, În ambele cazuri apare nevoia de metode autoritare și de control centralizat. Astfel, Lenin scria despre necesitatea ca partidul „să distribuie cele o mie și una de funcții mărunte ale activității organizaționale”, deplângea „deficiențele tehnice” și Îndemna la unificarea „tuturor acestor fracțiuni Într-un singur tot”, concluzionând că „specializarea presupune În mod necesar centralizare, iar aceasta, la rândul său, atrage după sine specializarea”. Faptul că Lenin alege un subiect - promovarea revoluției - care este
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
regulilor, Îndoctrinat, Învățat, Înscris pe liste și verificat, estimat, evaluat, cenzurat, supus ordinelor... A fi condus Înseamnă ca fiecare operațiune, tranzacție, mișcare să Îți fie notată, Înregistrată, numărată, cuantificată, Îndrumată, Împiedicată, reformată, redresată, corectată”. Privind lucrurile din altă perspectivă, ceea ce deplângea Proudhon de fapt este tocmai marea realizare a statului modern, iar eforturile și perseverența cu care s-a ajuns la ea merită să fie supuse analizei. Vorbind la modul general, majoritatea statelor moderne sunt mai „tinere” decât societățile pe care
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
mai mare, cu atât procesul de creare de sate planificate se Începea mai târziu și se făcea mai puțin sistematic. Când Nyerere a aflat cât de nerealistă era ficțiunea persuasiunii și cât de răspândită brutalitatea, s-a declarat dezamăgit. A deplâns eșecul compensării țăranilor pentru colibele distruse și a recunoscut că unii reprezentanți ai autorităților Îi mutaseră pe oameni În locuri inadecvate, fără apă potabilă și cu insuficient teren arabil. „În ciuda politicilor noastre oficiale și În ciuda tuturor instituțiilor noastre democratice, unii
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]