809 matches
-
dușman este de obicei cel de-același sânge cu tine, iar Bora Bora s-ar pomeni, dintr-odată, ca cel mai mare dușman este propria-i regina. Clatină încă o dată din cap. Ar fi nu numai periculos, ci mai ales deprimant. Și ce s-a gandit Miti Matái să facă cu ea? Nu știu, recunoscu sincer băiatul. Și cred că, de fapt, nici el nu știe. Tot ce pot să-ți spun este că mi-a cerut să nu-i permit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cînd ești lipsit de scrupule - ca și ei , cînd ești la fel ca și ei?... Ce rost mai are răspunsul la această întrebare?... Ce rost mai are orice în fața voinței majorității, care înseamnă lipsa iubirii?... Ce rost mai are orice? Deprimant, nu ești de acord? E chiar exasperant... adeseori... De ce îmi pasă mie de cineva care nu prețuiește sentimentele mele, de ce îmi pasă de cineva care e prea departe în inaccesibilitate, de ce îmi pasă de cineva care nu răspunde la ceea ce
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
pot găsi o mie de explicații, Își dădu cu părerea fata. — Nu chiar o mie, Anna, o ironiză tînărul. Apoi, adresîndu-se lui Rowe: Nu vă puteți aminti cumva de vreun amănunt În stare s-o convingă? Ardoarea lui era mai deprimantă decît scepticismul ei. Întreaga poveste devenea parcă o glumă, cu neputință de luat În serios. Nu, nu-mi amintesc nimic altceva, răspunse Rowe. Hilfe se uită pe fereastră. — Vino Încoace puțin, domnule Rowe, spuse el. Îl vezi pe omulețul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
epocii lor, la care de altfel aderă, indivizii simptomatici au În general o existență simplă și fericită; povestea unei vieți poate atunci, de regulă, să Încapă Într-o pagină sau două. În ce-o privește pe Janine Ceccaldi, ea aparținea deprimantei categorii a precursorilor. Perfect adaptați, pe de o parte, modului de viață majoritar al epocii lor, preocupați, pe de altă parte, să-l depășească „ridicându-se deasupra lui”, propovăduind comportamente noi sau popularizând unele Încă puțin practicate, precursorii au nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
părul lung, buclat și negru, eșuată În dormitoarele sinistre ale internatului de fete din Meaux În urma unor complicații familiale fără ieșire, Caroline Yessayan, chiar și singură, constituia un motiv de a spera În umanitate. Dacă totul căzuse Într-un vid deprimant, era din cauza unui detaliu minor și aproape grotesc. Treizeci de ani mai târziu, Bruno era convins: acordând elementelor anecdotice importanța lor reală, situația putea fi rezumată În aceste cuvinte: de vină era doar minijupa Carolinei Yessayan. Pentru Bruno, a pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mine. Nu mai voiam să am de-a face cu tine. Michel se gândi iar la momentul acela: chiar, ce-l făcuse să se ducă la ceremonia aceea sinistră? Revedea templul protestant din Neuilly, sala aproape despuiată, de o austeritate deprimantă, pe jumătate plină cu o asistență ce se ferea să-și etaleze bogăția; tatăl miresei lucra În finanțe. — Erau de stânga, spuse Bruno, de altfel toți erau de stânga atunci. Li se părea absolut normal să trăiesc cu fata lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ca Între un zgârie-nori și micul Trianon. Proust rămăsese profund european, unul dintre ultimii europeni alături de Thomas Mann; cele scrise de el nu mai corespundeau nici unei realități. Fraza despre ducesa de Guermantes rămânea splendidă, evident. Dar toate astea deveneau cam deprimante și am sfârșit prin a mă orienta spre Baudelaire. Angoasa, moartea, rușinea, beția, nostalgia, copilăria pierdută... numai subiecte beton, teme solide. Era bizar, totuși. Primăvara, căldura, toate puștoaicele acelea excitante; și eu care citeam: Durere, fii cuminte și nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
vechiului; informațiile se adăugau la alte informații ca niște grămăjoare de nisip, predefinite În natura lor de cadrul conceptual care delimitează câmpul experiențelor; astăzi mai mult ca oricând, era nevoie de o perspectivă nouă. Zilele erau calde și scurte, curgeau deprimant. În noaptea de 15 septembrie, Michel avu un vis neobișnuit de fericit. Era lângă o fetiță care călărea În pădure, Înconjurată de fluturi și flori (la trezire Își dădu seama că această imagine, revenită după treizeci de ani, era din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Atâta doar că își rotiseră scaunele la 180°, să ne poată privi în timp ce își pileau unghiile, își tăiau pielițele, își scoteau punctele negre. C XXIV Oricum, în dimineața aceea ofilită simțea că trebuie să fie emo, să arate cât de deprimant era universul din jurul lui. Pe lângă asta, excitația îi trecu repede și-l aruncă într-o dispoziție softcore. Deschise computerul, tastă increase your johnny. N-avu curajul să-și deschidă mail-ul. Vagabondă o vreme pe tot felul de site-uri: fetish
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
spre Mamaia. Malul mării e pustiu. Gheretele care vara umplu miile de burți cu mici, bere și gogoși sunt acum prada vântului puternic. Hotelurile jerpelite aduc și ele cu niște blocuri bucureștene vopsite ca de carnaval, înaintea alegerilor. Litoralul e deprimant și asta îmi face bine. Nisipul, altă dată galben, e plumburiu, valurile înalte par de păcură. Albi au rămas doar pescărușii, dar și ei țipă disperați. Briza îmi ridică părul în vârful capului, mirosul sărat îmi face poftă de murături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pumnul în ușă, Roddy fusese nevoit să-și folosească propriile chei și apoi insistase să care singur până sus ambele valize, plus mapa lui Phoebe, ținută într-un echilibru precar sub braț. Ea îl urmase în tăcere, copleșită de atmosfera deprimantă și sinistră care emana din toată casa. Tapiseriile atârnate pe pereți erau roase și zdrențuite; draperiile grele de catifea de pe scară erau deja trase, nelăsând să pătrundă nici un pic din lumina muribundă a soarelui; două armuri, care stăteau într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Mă pot baza deci pe prezența dumneavoastră? Puteți. — Vă mulțumesc. Domnul Sloane se întoarse și dădu să plece, apoi adăugă: Veți rămâne peste noapte la Winshaw Towers. Vă sfătuiesc să vă aduceți multă îmbrăcăminte groasă. E un loc friguros și deprimant; iar vremea e neobișnuit de aspră în această perioadă a anului. — Vă mulțumesc. Voi ține seama de sfatul dumneavoastră. — Pe mâine deci, domnule Owen. Și stați liniștit, nu trebuie să mă conduceți. În atmosferă plutea o ciudată senzație de așteptare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
introducere la istoria lui Michael, o înșiruire completă și detaliată a oribileler crime săvârșite la Winshaw Towers în noaptea de 16 ianuarie a acestui an. Alcătuirea acestui capitol - având la bază dosare și fotografii ale poliției (mai grafice și mai deprimante, mi s-a spus, decât cele întâlnite în lunga carieră de patolog a celui care le-a furnizat) - nu mi-a făcut nici o plăcere; dar publicul are dreptul să aibă acces și la cele mai dezagreabile amănunte ale acestui caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Carbon tresare, zvâcnind din apa băii. Doamne Maica Domnului! E sâmbătă! E parastasul bunicii, la Cislău! Iar ea era cât p-aci să se înece în propria cadă, colac peste pupăză! Iese repede din apa băii încercând să nu privească deprimanta vopsea gălbuie, de ulei, a pereților asudați. În curând va fi roz! Toată baia va fi roz! Lăsând peste tot mici băltoace de apă cu parfum răcoritor de lămâie, aleargă în pielea goală în dormitor, scotocește în geantă și scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Și concluzia asta se impune și se răspîndește ca bucuria dragostei, ca floarea de păpădie În octombrie, ca holera: să nu-l privim pe Michelangelo decît o dată, să nu-l ascultăm pe Mahler decît o dată, cînd sîntem mici, că-i deprimant, să nu-i citim pe Ionescu, Joyce ori Tolstoi decît o singură dată (sau deloc), să nu dirijăm a IX-a decît o dată, c-o știe toată lumea. Unii, mai neavizați, mai trîndavi, ar fi-n stare să creadă că Everac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
STEJAR, EXTREMĂ URGENȚĂ ! Și cînd te gîndești că Dumnezeu a avut nevoie de șase zile ca să facă lumea. Ar fi putut-o isprăvi mai repede. Deoarece rezultatul din țărînă, creația de vîrf pentru care-au fost modelate celelalte, e destul de deprimant. Ori ne-a mințit ? Și Adam și Eva locuiesc la aceeași adresă? Atunci sîntem coșmarul Tatălui. Creația diavolului, că ăsta umblă cu șerpi și mere, Îi plac fructele, unora le place jazzul, „mă uitam la televizor, ca contribuabil”, aud la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
intelectuali, polițiștii umblă cu chipuri aristocratice, coafezele prezintă o linie perfectă a nasului, e ilogic, și rafinamentul cvasiconstant al profilurilor Îți creează invincibila dorință de-a te privi În oglindă, lucru ce devine la un moment dat peste măsură de deprimant și-atunci renunți, optînd să te minunezi doar În fața anorganicului, așa c-am admirat peste tot debordanta fantezie a construcțiilor, nici o casă nu seamănă cu alta, sînt roșii, albe, brune, vii, de o inepuizabilă varietate a formelor, fiecare cu personalitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sobru pe un culoar strălucitor de o parte și de alta a căruia se Înșiră ferestrele rezervelor, nu există decît rezerve aici, totul e cromat, nichelat, cauciucat, fără zgomot, nici urmă de mirosul specific de spital, iod, ghips și pansament deprimant, În rezerve sînt flori, tablouri, televizoare cu sonorul Încet, tuburi de perfuzie și nenumărate aparate de monitorizare de ultimă generație pe care nu le-am văzut nici În revistele de specialitate, și prin care pacientul este supravegheat cu maximă vigilență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
bucăți de hârtie cu însemnări de mâna Maitreyiei (multe din ele de pe vremea lecțiilor de franceză), într-un cuvânt, toate urmele acelui episod definitiv al tinereții mele. (Plicul l-am deschis zilele! trecute, când am scris ultimele capitole. Câte lucruri deprimante aș putea spune eu despre relicve și amintiri!...) Îmi plăcea, mai cu seamă, să recitesc preliminariile dragostei mele, să-mi bat joc de naivitatea mea, de infatuarea mea sentimentală, care mă făcuse să trăiesc atâta vreme o iluzie. Nu primeam
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
acum tot binele pe care i l-am făcut, cu toată sărăcia mea. De-abia îmi dă un ceai când mă duc să-l văd pe Harold. Nu mai am nimic de vândut. Am rămas cu vreo șase-șapte cămăși. Zi deprimantă; multe, prea multe plictiseli. ...Întâlnire cu Khokha. Îmi aduce iar o scrisoare de la Maitreyi. Refuz s-o primesc; îi spun că mi-am dat cuvântul (dar oare mi l-am dat? Nu știu nici acum) către inginer. Khokha pretinde că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și patetici și că e un funcționar ridicat În slăvi, așa cum sînt În ziua de azi și polițaii, profesorii și asistenții sociali, mai mult decît atît nu se poate. Medicul nostru, În general plin de viață, ne umple cu putoarea deprimantă a eșecului lui, putoarea unui om pe care l-au ajuns din urmă propriile-i limite. E o duhoare cu care ne-am obișnuit În ultima vreme. Emană din fiece por bolnav al trupului meu, la fel de veritabilă ca și sudoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
natal: „Priveam îngândurat spre locul unde era via nobilă a tatei, pe care o păzeam până plecam la școală. Câte cărți n-am citit eu și ce frumusețe de struguri avea tata atunci, în timp ce astăzi totul e părăginit, părăsit, dezolant, deprimant...” (p.17) Imaginea paradoxală, realizată stilistic prin antiteză și enumerarea celor patru nume predicative pe lângă verbul a fi, surprinde trăirea cu gust amar generată de situații create de guvernările post-decembriste. Contrastul dintre entuziasmul copilului de odinioară și durerea maturului care
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
am trimis un e-mail lui Claire de cum am terminat convorbirea cu Alex, după care am reușit să adorm și eu În propriul pat. Poate, cine știe, totul va fi bine. ↔ Claire McMillan: nici vorbă. Locuia Într-un apartament Întunecos și deprimant, În mijlocul unei clădiri care aducea cu fundul iadului, și am dat și peste un drogat care se sprijinea de ușă când am ajuns acolo. Celelalte apartamente pe care le-am vizitat nu erau cu mult mai acătării. Un cuplu voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
din punga de gunoi și Îl doseam sub birou până când Îl puteam strecura acasă. Câteva butonașe pe calculator la eBay sau o mică vizită la o consignație de pe Madison Avenue și brusc salariul nu mi se mai părea atât de deprimant. Nu furam, gândeam eu, utilizam pur și simplu ceva care Îmi stătea la dispoziție. Miranda a sunat Încă de șase ori Între orele șase și nouă seara - Între miezul nopții și trei dimineața, ora ei - ca să Îi facem legătura cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
făcut legătura cu altcineva. — Editorialul, s‑a răstit o altă femeie care părea stresată. M‑am Întrebat dacă așa suna și vocea mea când răspundeam la telefonul Mirandei și mi‑am spus că, dacă nu, spre așa ceva tindea. Era așa deprimant să auzi o voce atât de Încredibil, de indiscutabil nefericită să vorbească cu tine, de mai că‑ți venea să Închizi telefonul. — Bună ziua, vreau să pun doar o Întrebare foarte scurtă. Cuvintele mi se rostogoleau din gură În mare viteză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]