1,786 matches
-
castele sau case cu mobilier și opere de artă ce reprezentaseră cadrul de viață al donatorilor, cu condiția de a se asigura întreținerea și conservarea bunurilor transmise. Aceste donații către colectivitate sunt de multe ori determinate de o ruptură în descendență care lasă donatorii fără urmași direcți [Assouline, 1997]. Unele hoteluri private oficial înregistrate în ghidurile turistice atestă această bogăție culturală, precum cele din zona parcului Monceau, astăzi înghițită de birouri, dar care în secolul XIX era spațiul de reședință al
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
trădând un anume resentiment față de schimbările greu suportate. Alte familii au devenit cu totul pariziene și nu-și mai asigură veniturile din exploatarea pământului. De multe ori au păstrat castelul sau casa de familie, unde este păstrată și cultivată memoria descendenței. Vânzarea unui astfel de bun, ceea ce se poate întâmpla atunci când nu mai există suficiente resurse pentru a-i asigura întreținerea, este trăită ca o adevărată dramă, ca pierderea unei ființe dragi. Este o nouă dispariție pentru ascendenți, de data aceasta
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
dintre cele mai mari averi din Belgia, accede astfel la culmile gloriei. Adaugă averii acest titlu, obținând de la prințul regent ceea ce, se pare, nu ar fi putut cumpăra cu bani, intrarea în cercul închis al celor care nu datorează decât descendenței, și nu propriilor merite, faptul că se află pe culmile societății. Acest drept cvasi-divin nu poate fi negat de niciun fel de modificare a averii. Nou-veniții pot astfel acumula o serie de caracteristici ale descendenților vechilor familii. Pentru Albert Frère
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
Șeremetiev ne permite, ca și în cazul Franței, să afirmăm că o revoluție nu este suficientă pentru a face să dispară secole întregi de creditare a caracterului superior și excepțional al celor care nu își datorează poziția și prestigiul decât descendenței. În opinia celui implicat, căutarea tradiției și aura atașată numelui conferă fiecărei vizite, o dată sau de două ori pe lună, de cincisprezece ani, "o valoare excepțională, în care fidelitatea și dăruirea [îi] sunt mereu demonstrate". Un prestigiu de neclintit Emigrația
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
cea de-a doua parte a lucrării sistemului de alianțe matrimoniale, "constituirii căminului monden". "Gradele" de burghezie Nobilimea nu mai deține monopolul asupra acestui raport privilegiat cu timpul care îl înscrie pe individ în durata lungă, prin intermediul apartenenței la o descendență. Pentru că burghezia a știut, și ea, să își creeze grade de descendență burgheză, după modelul gradelor de noblețe, fiecare grad corespunzând unui ascendent. Prin transmiterea ereditară, burghezia caută și găsește o sursă de legitimare a poziției sale dominante. Magia socială
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
căminului monden". "Gradele" de burghezie Nobilimea nu mai deține monopolul asupra acestui raport privilegiat cu timpul care îl înscrie pe individ în durata lungă, prin intermediul apartenenței la o descendență. Pentru că burghezia a știut, și ea, să își creeze grade de descendență burgheză, după modelul gradelor de noblețe, fiecare grad corespunzând unui ascendent. Prin transmiterea ereditară, burghezia caută și găsește o sursă de legitimare a poziției sale dominante. Magia socială care permite atribuirea unor calități specifice celor care combină bogăție și putere
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
nenobile. Creând și ea dinastii, înalta burghezie contribuie la menținerea, în avantaj propriu, a credinței în calitatea specifică a nobilimii. Se alătură acestei categorii substituind mitului meritocratic al Republicii pe cel al caracterului înnăscut al competențelor, darurilor și virtuților diferitelor descendențe. Acestea dovedesc, prin însuși faptul că sunt linii de descendență și deci pot transmite mai departe, permanența acestor calități în fiecare individ, peste generații. Sprijinindu-se, astfel, pe timp și pe durată pentru a-și legitima privilegiile, înalta burghezie se
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
în avantaj propriu, a credinței în calitatea specifică a nobilimii. Se alătură acestei categorii substituind mitului meritocratic al Republicii pe cel al caracterului înnăscut al competențelor, darurilor și virtuților diferitelor descendențe. Acestea dovedesc, prin însuși faptul că sunt linii de descendență și deci pot transmite mai departe, permanența acestor calități în fiecare individ, peste generații. Sprijinindu-se, astfel, pe timp și pe durată pentru a-și legitima privilegiile, înalta burghezie se amestecă într-o nouă nobilime, în care particula și titlul
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
Prin aceasta, el repetă acțiunile care îi asiguraseră succesul dușmancei de până mai ieri, nobilimea învinsă în 1789, refăcută odată cu Restaurația, în ciuda unor episoade deloc plăcute. Noile dinastii burgheze, născute în lumea industriei și a băncilor, prin intermediul gradelor lor de descendență burgheză atestă o relativă vechime, care devine destul de repede suficientă, odată cu a doua sau a treia generație, pentru a permite alianțe cu dinastii nobiliare, ducând, în cele din urmă, la constituirea unor confrerii ale marilor familii, noua aristocrație a banului
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
asupra vieții și, prin consecință, asupra operei autoarei. Grevată de un interes complex, care ține atât de restituirea imaginii personalităților românești angajate deschis în opoziția anticomunistă, cât și de restituirea literară a operei diaristice, epistolare și de istorie privată a descendenței familiei lui E. Lovinescu, aparținând, așadar, unui patrimoniu deja constituit, lucrarea este o valoroasă contribuție la cunoașterea acestor teme și câmpuri istorico-literare intersecta(n)te. Ideea ei este de a prezenta sistematic palierele scrisului Monicăi Lovinescu, distingând între mijloacele discursului
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
al alăptării, cult care probabil a generat ulterior atâtea credințe în legătură cu doicile și cu alăptatul. Pe seama alăptatului și a greșelilor de alăptat, în Moldova au circulat credințe în legătură cu apariția unor tulburări psihice, credințe care au persistat până în epoca noastră. Urmărind descendența credințelor și practicilor culturii din epoca bronzului (în Moldova au predominat, în jumătatea de nord, cultura de tip Bilâi-Potik-Costișa, în jumătatea de sud, cultura Monteoru, ambele însă înglobate în cultura Costișa, jud. Neamț), reținem apariția unei puternice viziuni cosmogonice, explicată
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
de un studiu de paleogenetică realizat în Germania (2012) de către directorul Institutului de Biologie Umană și Antropologie al Universității din Hamburg, Alexander Rodewald, în colaborare cu Georgeta Cardos, biolog în genetică. Concluzie: populația majoritară a României actuale nu este de descendență romanică, ci continuatoare a populației străvechi, de aproximativ 5000 de ani. Faptul nu contrazice etnogeneza daco-romană, fiindcă aceasta se reflectă îndeobște la nivel lingvistic, elementul biologic autohton rămânând dominant, după cum arată și realitățile istorice, dat fiind că romanii n-au
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
jos, orientată deci spre lumea materiei, creaționistă dacă vreți și a doua Holotropică, așa cum am explicat, presupunînd reîntoarcerea conștiinței la unitatea sa originară nediferențiată. Plotin numea cele două mișcări Efflux și Reflux, iar mai recent, Ken Wilber folosea termenii de Descendență și Ascendență, pentru a descrie practic același lucru. În epoca modernă a predominat mișcarea Hylotropică, impunînd o materialitate tot mai grosieră și o devoluție spirituală marcantă. Așa s-a ajuns și la forma aceasta de economie, bazată pe egoism, mercantilism
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
ca să rămână evrei, aveau totodată datoria sacră de a transmite mai departe hispanitatea inseparabilă de iudaitatea lor. Problema transmiterii apare în toată intensitatea ei atunci când examinăm existența acestor expulzați de-a lungul mai multor generații. Toate sunt obsedate de tema descendenței. Exilul destructurase la propriu familiile, separase cuplurile, îi lăsase pe mulți părinți fără copii. Peripețiile călătoriei agravaseră situația provocând moartea unor apropiați, copii, soți și soții. Convertirile forțate, bolile, răpirile, epuizarea distruseseră celula familială. Unii rămăseseră în Peninsulă, preferând plecării
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
unei familii pentru a înfrunta noua realitate. În acest Ev Mediu târziu când evreul rămâne legat de credință, când, în plus, noțiunea de individ așa cum o cunoaștem noi încă nu există, distrugerea familiilor însemna înainte de toate o ruptură în continuitatea descendenței și o punere sub semnul întrebării a supraviețuirii poporului evreu însuși. Într-un asemenea univers, expulzarea din Spania avea să rămână pentru mulți un traumatism originar constitutiv al existenței în Orient. Și exilul, și nenorocirea personală cereau o explicație, iar
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
jos, orientată deci spre lumea materiei, creaționistă dacă vreți și a doua holotropică, așa cum am explicat, presupunînd reîntoarcerea conștiinței la unitatea sa originară nediferențiată. Plotin numea cele două mișcări eflux și reflux, iar mai recent, Ken Wilber folosea termenii de descendență și ascendență, pentru a descrie practic același lucru. În epoca modernă a predominat mișcarea hylotropică, impunînd o materialitate tot mai grosieră și o devoluție spirituală marcantă. Așa s-a ajuns și la forma aceasta de economie, bazată pe egoism, mercantilism
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
geto dacilor cu populațiile străvechimii (complexul daco neolitic), de a-și asuma ca identitate culturală și lingvistică originea romană. Acest proces produce efecte importante care definesc națiunea română și în prezent. Putem pretinde că de abia acum devine adevărată povestea descendenței din Decebal și Traian, deși, așa cum spuneam, moștenirea geto dacă a fost vânturată de războaie, iar picături de sânge roman nu au curs aproape deloc prin venele strămoșilor noștri. În Evul Mediu, urmând o filieră bisericească, s-a depus adstratul
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
mulțumit, pînă la urmă, cu numele strămoșului respectiv, pe care l-au luat ca nume de familie. Față de nimic, și aceasta este ceva, dar vorba veche: Fala goală traistă ușoară! Mai mult, unii, fără a-și putea dovedi, cu documente, descendența dintr-un neam mare, și-au luat, ca nume de familie, nume vechi, de neam mare. Bunăoară, la 1790, martie 20, în vremea cînd Vasile Iurașcu încă era copil, un preot paroh semna, ca martor, pe un zapis: "Constantin Iurașc
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Hotin, dar numele de familie Iurașcu nu s-a perpetuat în aceste sate. Preotul putea dovedi că tatăl, bunicul și străbunicul său au trăit în acest sat, pe moșia neamului Iurașcu, dar nu putea dovedi că și el aparține, prin descendență, acestei familii. Iar originea lui Vasile Iurașcu este și mai neclară. El și-a zis pe țărănește: Iurașc, adesea Iurașcă, iar mai rar, Iurașcu. Faptul că el și-a părăsit satul de baștină e o dovadă că n-avea pămînt
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
a curentelor arhipelagice pe care le scot la iveală - gnosticii licențioși sau epicurismul creștin, libertinii baroci chiar, extremiștii iluminiști, socialismul dionisian sau nietzscheanismul de stânga, printre alte arhipelaguri, în haosul filosofiei ca material brut, viu, evoluând nu atât după principiul descendenței (hegeliene), cât după cel al rizomului (deleuzian). Evident, aș vrea ca această Contraistorie să fie citită ca o istorie. Tot așa cum, prin antifrază, Antimanualul meu de filosofie propune nu renunțarea la manual sau abolirea genului, ci revoluționarea lui metodologică, acest
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
existența mai ușoară, mai plăcută? Sau toate acestea nu-s decât vanități și vânare de vânt? Antiphon conchide că este inutil să-ți irosești timpul și energia cu asemenea simulacre. Tot astfel, pretinsele plăceri ale familiei și ale generării unei descendențe se împuținează pe măsură ce timpul trece și constatăm dispariția progresivă a libertății și autonomiei noastre în activitățile de cuplu și familiale. Grija pentru sine, singurul obiectiv al filosofului, devine imposibilă când suntem confiscați de grija pentru altul. Aceste plăceri întrezărite - a
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
sa nu cuprinde aproape nimic sigur: nici datele exacte ale nașterii și decesului, nici originea lui geografică, nici rangul social, nici înfățișarea fizică, nici caracterul, nici temperamentul, nici relațiile, nici aventurile amoroase, nici angajamentele politice, nici ascendența sau potențiala lui descendență, nici măcar locul sau locurile lui de reședință... Totuși, nu lipsesc sufletele milostive care să umple aceste spații albe cu presupuneri una mai extravagantă decât alta. Cei mai preocupați să dea o umbră de veracitate acestor presupuneri extrapolează plecând de la poezia
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
drum spre templu, atras de fumigațiile celorlalți credincioși și de incantațiile preotului. Filosoful recurge la o alegorie cu atât mai legitimă cu cât registrul poetic o permite fără subînțeles. Faptul că Cezar își explică succesele prin Venus Genitrix și prin descendența lui în linie dreaptă din Enea - căci trebuia s-o facă... - nu transformă textul lucrețian într-un manifest politic sau într-o pledoarie pentru puterea unui singur om! Venus exprimă pur și simplu atât plăcerea sexuală, cât și bucuria divină
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ori biologii secolului douăzeci - au o coeziune În virtutea faptului că aparțin aceluiași sistem, generat de premise similare. Aceste curente de idei nu pot fi privite ca derivînd unul din celălalt, În orice caz, nu În conformitate cu conceptul de derivare sau de „descendență” utilizat În mod curent În cadrul disciplinelor istorice. (După cum vom vedea, ne confruntăm, În unele cazuri, cu un proces care poate fi definit drept „transmisie cognitivă”.) Dar oare nu la același lucru se referă structuralistul care afirmă că ideile sînt „sincronice
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În mod explicabil, să respingă referințele ereziologiei), Începînd de la Ignaz von Dőllinger (1890), prin variate metode care, În anii 1960, tindeau să devină ceva mai sofisticate. În majoritatea cazurilor se căuta (fiind găsită numai de autori mai puțin scrupuloși) o descendență directă a unuia dintre aceste curente medievale din cel precedent cronologic. Acest mod de a aborda lucrurile a dat rezultate surprinzătoare numai atunci cînd erau efectuate uriașe salturi În timp (cum ar fi de la origenism la catharism); Însemna că vechile
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]