79,897 matches
-
răspunde din întunerec: "Într-o țară căreia îi aparține viitorul". Să recunoaștem că e, aici, o imagine plastică, bogată în nuanțe veridice care dă seama, bine, despre farmecul Bucureștilor de la mijlocul secolului al XIX-lea. Și mai urmează, desigur, si descrierea Șoselei și chiar, de ce nu?, a saloanelor bucureștene. Șoseaua e înfățișata drept corso-ul capitalei, firește, pentru boierime. Pentru că, socoate Kunisch, "întreaga viața socială se concentrează în saloane și pe această Șosea; iarnă se mai adaugă și frecventarea teatrului". Și
Călătoria lui Kunisch by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16451_a_17776]
-
și pe această Șosea; iarnă se mai adaugă și frecventarea teatrului". Și e uimit să constate că orașul, unde pe vreme ploioasa nu se poate trece stradă, are parte de o operă italiană, un teatru francez și un altul valah. Descrierea Podului Mogosoaiei, strada principală traversînd întreg orașul, bogat în palate și magazine, e făcută cu culoare și nuanțe. Șoseaua, la care revine, întrucît e vizitată numai de boierime, i se înfățișează asemenea unui imens salon. Dar surprinde călătorul nostru și
Călătoria lui Kunisch by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16451_a_17776]
-
esteticianului. Compozițiile sale cu țărani, muncitori, pescari și alte categorii socio-umane, selectate de pe versantul obscur al existenței, se împart în două mari categorii, susținute în mod tacit prin tot atîtea variante ale aceleiași teze: mai întîi, este vorba de o descriere afirmativă, de o celebrare a omului în sine, dincolo de orice proces de intenție, și atunci pictorul cade într-o retorică sămănătoristă de tip liric și grigorescianizeasă festiv, însă ceva mai bolovănos (Țărănci lîngă troiță, 1910, Țărănci din Vlaici, 1910, Țărănci
Mihailopol by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16475_a_17800]
-
și grigorescianizeasă festiv, însă ceva mai bolovănos (Țărănci lîngă troiță, 1910, Țărănci din Vlaici, 1910, Țărănci la biserică, 1912, Țărani în bătătura casei, 1914, și chiar Bărci cu țărani la Măcin, 1915 etc.). Nepunîndu-se aici problema individualizării personajelor sau a descrierii lor psihologice, ca personaje determinate ori ca tipologie, pictorul deplasează interesul pe atmosferă, pe cadrul idilic și feeric și pe un etnografism pe jumătate convențional, pe jumătate documentar.
Mihailopol by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16475_a_17800]
-
despre iubire, ea e adesea asociată plantatului (precum în Gefunden) - cu interpretare mai ales în cheie psihanalitică. Un punct culminant în dezvoltarea toposului grădinii rămâne opera lui Joseph von Eichendorff. Aproape nu există text care să nu cuprindă și o descriere a victoriei naturii /credința în libertatea eului autentic/ asupra operei uniformizante a omului. în schimb, grădina franțuzească apare ca mărginire a libertății. în poezia Prinz Rokoko din 1854, copacii tunși nu mai pot visa pădurea: "Prinț Rococo, ți-ai despărțit
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
eichendorffiene are o grație și un farmec jucăuș ce amintesc la rându-le de rococo. "Vechea grădină" devine la Eichendorff deopotrivă obiect al nostalgiei, ca orice lucru apus, și întruchiparea monotoniei - semn al vieții sufocate, îngrădite de reguli artificiale. Cele mai multe descrieri sunt ale grădinii pustii, cu statui în parte sfărâmate, cu bazine secate - sporire a impresiei de absență a vieții. Or, unde nu e viață, nu e nici poezie: Când a ajuns la modă filosofia matematică, codrul cel liber al poeților
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
primei soții, pe care n-a cunoscut-o și care i-a făcut viața imposibilă înainte de a muri, René compune o sonată după un moment de mare tristețe, autoarea își alină dorul de țară pictînd icoane în stil tradițional. Nu descrierea unei vieți noi este ceea ce oferă acest jurnal, ci mai degrabă efortul de a construi o viață conform unor principii niciodată abandonate. Frapează în primul rînd disciplina interioară, puterea extraordinară de a transfigura totul, de a se modela necontenit. După
Un jurnal fabulatoriu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16483_a_17808]
-
înfiorătoare dezagregare a unei imagini de ființă, cînd Mickey-Mouse-ul nu e, poate, decît caricatura propriei noastre mizerii și descompuneri trăite". Dacă ignorăm tonul acid, putem observa că avem de-a face cu o analiză extrem de reușită a desenului animat. Precizia descrierii ne arată receptivitatea extraordinară a acestui Noica interbelic. Fie că e vorba despre Descartes sau despre Mickey-Mouse, autorul respectă tot timpul retorica radioului - aceea de a fi profund dar, mai ales, amuzant, relaxant pentru că, în fond, îi vorbești acelui om
Noica on air by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16465_a_17790]
-
seara eventual cina, cu acompaniament de greieri și brotăcei." Scurtă istorie a dezastrului Frumusețea literară a textului este inepuizabilă. S-ar putea alcătui o antologie a pasajelor de neuitat din carte. Unele au o factură poematică, altele cuprind analize psihologice, descrieri ale unor scene de masă sau jocuri ale imaginației. L-aș frustra pe cititorul cronicii dacă nu aș reproduce măcar unul dintre aceste pasaje: " Lucrul cel mai tulburător era să-mi închipui, noaptea, fluviul care continua să curgă fără oprire
Annie Bentoiu își amintește... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16481_a_17806]
-
care le aduceau răbdător la starea de pietriș, apoi de nisip. Neagră în negrul nopții, lunecarea lichidă a straturilor suprapuse de apă avea loc nu departe de casă și totuși împrejur domnea o ciudată tăcere." Aici nu este o simplă descriere de natură, ci și portretul interior al unei adolescente de atunci. Ce legătură există între o fată care avea asemenea trăiri și o fată de azi, incapabilă să se exprime altfel decât prin interjecții? Nici una. De altfel, în Timpul ce ni
Annie Bentoiu își amintește... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16481_a_17806]
-
temperament eroic care ambiționează să construiască un Far într-o stîncă aflată pe malul mării și să-și ducă pînă la capăt strădaniile înfruntînd situații limită, cristalizate în mici povestioare ritualice. Nota expresionistă, forța spectacolului realizat într-o viziune expresionistă, descrierile voluptuoase, minuția detaliilor tehnice, deloc sufocante, dau impresia unor strădanii alchimice. Din această perspectivă, spectacolul încleștării personajului principal cu natura, animalele sălbatice și invaziile armate e o performanță. Din păcate există și o voluptate a derizoriului, autorul făcînd deseori risipă
Forță și prolixitate by Dorin Măran () [Corola-journal/Journalistic/16522_a_17847]
-
și de a le încadra într-o schemă cît mai simetrică. Rezultatul controverselor - transmis manualelor și devenit aproape o dogmă - postula existența indubitabilă în limba literară a stilurilor (sau limbajelor): științific (și tehnic), juridic (și administrativ), literar, eventual și publicistic. Descrierile detaliate ale acestora, cu particularitățile diferitelor lor nivele lingvistice (fonetic, morfo-sintactic, lexical, pragmatic), rămîn perfect valabile și pline de utilitate. Mai puțin fericită ne apare ideea separației nete dintre stiluri, și mai puțin acceptabile excluderile: de pildă, în schemele vremii
Diversitate stilistică... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16539_a_17864]
-
mai adînci ale excluderii erau politice: parafrazînd și banalizînd celebra formulă a lui Wittgenstein, ele se reduceau la principiul (nemărturisit) că despre lucrurile despre care nu se poate vorbi (onest și liber) trebuie să se tacă. Mai bine nimic, decît descrieri ale limbajului religios cu judecăți negative sau descrieri ale limbajului politic cu elogii - să ne închipuim cum ar fi trebuit să fie, în anii '80, un eventual capitol dedicat discursurilor lui Ceaușescu?! De altfel, cenzura însăși accepta acest principiu, sănătos
Diversitate stilistică... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16539_a_17864]
-
banalizînd celebra formulă a lui Wittgenstein, ele se reduceau la principiul (nemărturisit) că despre lucrurile despre care nu se poate vorbi (onest și liber) trebuie să se tacă. Mai bine nimic, decît descrieri ale limbajului religios cu judecăți negative sau descrieri ale limbajului politic cu elogii - să ne închipuim cum ar fi trebuit să fie, în anii '80, un eventual capitol dedicat discursurilor lui Ceaușescu?! De altfel, cenzura însăși accepta acest principiu, sănătos și pentru ea: în cazuri foarte clare, orice
Diversitate stilistică... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16539_a_17864]
-
una de dată recentă, favorizată de conjunctura politică a anilor '50; înainte de această dată vor fi fost doar accidente din biografia unor oameni, iar cazul celebru este, desigur, cel al lui N. Spătaru Milescu, autor al unei cunoscute și singulare Descrieri a Chinei, din secolul al XVII-lea. În orice caz, Drumul Mătăsii, pe care, poate, va fi mers Marco Polo, era unul al relației Occident-Orient, mirodeniile și mătasea din China interesînd doar pe bogații negustori venețieni, cum, la fel, călătorii
O experiență culturală by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16536_a_17861]
-
io, așa nițeluș! Dar să fie cu meșteșug, vorba gândită, deșteaptă. Mă omor după vorbele deștepte." În prozele lui Sorin Stoica se înjură științific, cu răbdare, și aproape filosofic. Jurnalist cu ochiul nesățios plimbat pe realitate, autorul excelează pe terenul descrierii. Fiindcă prozele sale sunt descrieri și în epic și în dramatic, dialogul e doar un prilej de a-i oferi cititorului niște personaje aproape remarcabile, chiar fără pretenția fineții analizei psihologice. E plăcerea pură a observației unor inși interesanți, de
Povestiri cu înjurături by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16590_a_17915]
-
fie cu meșteșug, vorba gândită, deșteaptă. Mă omor după vorbele deștepte." În prozele lui Sorin Stoica se înjură științific, cu răbdare, și aproape filosofic. Jurnalist cu ochiul nesățios plimbat pe realitate, autorul excelează pe terenul descrierii. Fiindcă prozele sale sunt descrieri și în epic și în dramatic, dialogul e doar un prilej de a-i oferi cititorului niște personaje aproape remarcabile, chiar fără pretenția fineții analizei psihologice. E plăcerea pură a observației unor inși interesanți, de obicei culeși de prin gări
Povestiri cu înjurături by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16590_a_17915]
-
tras scaunul la masă / și pe el m-am așezat / și de scris m-am apucat". Evident, în mod simetric începutului e tematizat și sfîrșitul comunicării, așa cum se întîmplă în fragmentul care urmează, introdus tot printr-un vers de tipul "descriere de natură": "Bate vîntul de la munte, / aș avea de scris mai multe, / dar din scris mă mai opresc / să văd ce răspuns primesc". Textele din care am citat mai sus pot fi comparate cu cele - foarte numeroase - dintr-o mai
Scrisori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16595_a_17920]
-
cf. J. Daniélou, Platonisme et Théologie Mystique ..., p. 232. Norme de redactare Tău”60. Ea acoperă ideea atracției exercitate de Dumnezeu asupra sufletului eliberat de tentațiile corporale. Metafora scării, a „muntelui cel duhovnicesc”, a aripilor și „homo bulla” folosite în descrierea urcușului spiritual Metafora scării (κλῖμαξ) cu treptele (βαθμίς) sale este o altă analogie întâlnită în legătură cu epectaza. Simbolismul ascensional al acestei imagini se face prin raportarea la viziunea patriarhului Iacov. În mod paradoxal, imaginea scării este asociată cu ideea de inaccesibilitate
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
cu dialectica platoniciană a dragostei. Dar, remarcabilă este insistența pusă pe ideea că orice achiziție (χαταλαμβανόμενος) este punctul de plecare a unui nou progres. Este ideea participării care lărgește capacitatea. Activitatea spirituală se întreține cu exercițiu, care vine să completeze descrierea pe care o face Sfântul Grigorie. E perspectiva unei ascensiuni vertiginoase, a unei urcări fără limite, în care sufletul, atras de forța irezistibilă a binelui, este dus fără final înspre El, printr-o gravitare spre înălțimi. Este „pondus ad sursum
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
GNO, 245.16. Norme de redactare Sufletul care este introdus în sanctuarul Cântării Cântărilor, are ca scop unirea (ανάκρασις) acestuia cu Dumnezeu. Acestei etape îi corespunde „cea mai puternică dintre plăcerile ce se mișcă în om (adică pasiunea dragostei) pentru descrierea în chip de ghicitură a dogmelor: ca prin aceasta să învățăm că sufletul care privește spre strălucirea negrăită a frumuseții dumnezeiești trebuie să aibă atâta dragoste față de aceea, câtă dragoste are trupul față de ceea ce-i este înrudit și de aceeași
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
de-a se (re)găsi, fără a scăpa vreo clipă resortul de sub control a condiționat, în bună măsură, selecția lui Mircea Martin. Listă care continuă cu Ferdinand Brunetičre, "baletînd" între maniera clasicistă și pozitivismul modern. Capitolul e, în esență, o descriere de cărți, extrăgînd din ele ideile importante pentru "conștiința de sine" a criticii. Dincolo de părerile atunci inovatoare, azi desuete, scrierile lui Brunetičre (mai) au ecou pentru efortul lor, poate rizibil, de-a formaliza intuiția. Meritul lui e, totuși, acela că
Critica în arabesc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11859_a_13184]
-
păstreze statutul economic, nu numai social, aceleași sînt tarele și degenerările castei. Însă, spre deosebire de autorii citați, Simonetta Agnello Hornby face doar aluzii la evenimentele istorice majore, cu efecte mediate asupra destinului personajelor. Reconstituirea ambianței se face în mod canonic, prin descrierea minuțioasă a interioarelor, a vestimentației, a întrunirilor mondene, a specialităților culinare locale, cultura mesei fiind, cum se știe, o rafinată trăsătură comună întregii Italii. Sînt elemente care fixează mediul, îl fac inconfundabil. Mult mai mult decît proverbele în siciliană (peste
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
idealul eficienței) și mai ales de noile medii de comunicare - Internet, telefonie mobilă - care impun rapiditate și limite de spațiu în comunicare. Descoperim deci periodic noutăți, unele dînd semne destul de clare de impunere, mai ales în limbajul tinerilor. Încercări de descriere sistematică și de ordonare a materialului pot folosi diferite criterii formale sau funcționale: modul de formare (inițiale, fragmente de cuvînt), tipul de material lingvistic de la care se pleacă, sursa preponderent scrisă sau orală, gradul de adaptare morfologica etc. Se vorbește
Abrev în RO by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11908_a_13233]
-
valoare, fără a se risca un ton sau o formulare patetică, doar din dorința de a convinge. În interiorul acestui teatru de voci, de tonuri, de ticuri golănești, de inflexiuni care transmit raporturile dintre personaje, își fac pe rând o detaliată descriere bărbatul de vârstă medie, șomer cu intermitențe, în cartea de muncă, un intelectual "de mucava"; cu înțelepciunea de țărancă transplantată la oraș, apare în prim plan nevasta cu "ritualuri" și vocație de mamă, stoarsă de orice mândrie proprie, care e
Profeți mincinoși by Ioana Crișan () [Corola-journal/Journalistic/11899_a_13224]