802 matches
-
cei dinafară, care tropăie plănuind un asalt sângeros, e foarte clar: cetatea nu trebuie atacată și distrusă, în ea se poate intra firesc, nu are porțile ferecate. Dar pentru reformă e nevoie de participarea ambelor părți; și cei dinăuntru să descuie poarta, dar și cei dinafară să apese pe clanță și să pășească înăuntru". Cum se vede astăzi lumea scriitoare din România? E USR-ul un Turn Babel? E structura de conducere a USR un turn de fildeș, bun de cucerit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
O anchetă a revistei "Lire", de acum trei ani, despre "desuetul" concept de inspirație, realizată între scriitori importanți de limbă franceză, a scos la iveală o concluzie considerată șocantă: chemată sau provocată, venită intempestiv, inspirația e cheia cu care se descuie orice text de calitate... Definițiile date de scriitori, inclusiv cea dată de Saint Simon, laureatul Nobel, semănau cu definițiile romanticilor despre aceeași chestiune... Ne așteaptă un nou romantism în literatura lumii? Cred. Te poate inspira un câine șchiop, o clădire
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
totdeauna știm să mulțumim. Aici sunt niște ziduri Împrejur, Înalte de tot, iar Între ele este ca un bazin lung de vreo 9 m și lat de vreo 4 m. Este și o poartă cu un arab, el ți-o descuie dacă-i plătești. Și-a primit dreptul de la noi și ne-a dat voie. Am coborât pe trepte, vreo douăsprezece. Am văzut cum vine apa din stâncă În bazin. Acum În bazin e apa de vreo 40 de centimetri. M-
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
murdară, încât el a cerut o cârpă pentru a șterge praful, i-au adus un pantalon de copil, rupt și cu pete suspecte. Mâncarea le venea pe o masă de lemn infectă, fără șervet și cu un tacâm ruginit. Soldatul descuia ușa, asista la aducerea tăvii și o încuia după ce jupâneasa o punea pe masă. Nici laptele, nici apa de la mine nu le-a văzut. Chiar la closet se ducea cu santinela. De la noi n-a primit nici o știre și o
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
sugari fără lupoaică. Într-un timp, se fura și lupoaica. „Am sugarii, mi-ajunge - a spus domnul casier Huțupan, care-i ținea încuiați în seiful cu valută -, lupoaica s-o ia cine nu-i însurat!“ Domnul Huțupan avea dreptate. Una-două, descuie seiful, una-două încuie seiful și fă-le procese verbale de predare-primire. Vara, mai ales, când grupurile de japonezi se iveau pe neanunțate, nu mai putea să facă plăți. Până să cheme lăcătușul, până să-l lase nițel să se dezmeticească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
o cafea. Locuia în capătul celălalt al străzii față de casa Florentinei, în subsolul unui bloc interbelic cu două etaje. Am urmat-o în jos, pe trepte, ducând una din sacoșe, într-un coridor semiântunecat, mirosind familiar a uzină termică. A descuiat o ușă, apoi s-a descălțat, lăsându-și pantofii pe covorașul din fața ușii, a aprins lumina și m-a poftit înăuntru. M-am descălțat și eu, mi-am așezat pantofii lângă ai săi și am intrat. Camera era pătrată, fără
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
politician. („Ai văzut, dragă, cum a venit cu andrelele în emisiune?“) Totul stă sub semnul lui „Ai văzut aseară?“ - o formulă care nu transmite o informație, ci e un fel de parolă de recunoaștere reciprocă, un fel de cheie care descuie ușile comunicării cu cel de lângă noi. Numai că ușa aceasta duce către nicăieri, iar deschiderea ei este țelul final. Nimicul revărsat de televizoare în casele noastre ne umple viețile și ne ajută să ne integrăm în jungla socială (nimicul propriu
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
ochi și nu sesiză nici o viclenie. Cu o zi sau două înainte de a părăsi marea se duseră prin magazine și făcuse cumpărături. Cumpărase cadouri pentru fiecare. O conduse într-un apartament foarte bine pus la punct și cu toate utilitățile. Descuie ușa apartamentului cu emoții apoi zise bucuros: - Bine ai venit acasă, doamna mea! După cum vezi, aici locuiesc. În momentul asta nu pot să îți ofer altceva. Te rog să te simți ca la tine acasă. Sună cineva la ușă, era
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
a spus: Bine, Mihai, așa inginer ești tu?! Află că-n apartamentul meu, numai holul de la intrare e mai mare și mai mobilat decît toată locuința ta... Da?! m-am mirat eu, și-atunci, de ce-ai venit aici?!... Am descuiat ușa, am deschis-o și, fără alte vorbe, doar printr-un gest politicos, am invitat-o să iasă. Am mai făcut o dată o imprudență: l-am invitat la mine pe inginerul Prunaru, un fel de hahaleră cu studii superioare. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
gîndesc să-mi fac o cafea, dar cafeaua mi s-a terminat de cîteva zile și alta n-am mai adus din oraș. Ceva cald tot trebuie să beau. Caut în sertarul cu scule un capăt de sîrmă cu care descui lăcățelul pus la ușa dulapului. În dulap, deasupra tuturor dosarelor, stă agenda de lucru, pe care o iau și o bag în buzunarul din dos al scurtei îmblănite, în locul mănușilor. Pun termo-plonjonul în cana cu apă, torn zahăr și răscolesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
combinatului" pentru că aici sînt aduse majoritatea deșeurilor să fie carbonizate, mai mergem un timp peste un teren gol și ajungem în fața complexului de sere. Rău mai miroase pe aici, zic eu. Groapa asta de gunoi, arată Tomiță spre Reziduuri. Tomiță descuie ușa serei din mijloc și pătrundem într-un cîmp cu garoafe albe pe dreapta și garoafe roșii pe stînga. Minunată priveliște, Tomiță! exclam eu. Nu știam că avem o seră așa mare. Păi de unde credeți, dom' inginer, că sînt toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
guturai, așa că scot din buzunar o aspirină, o mestec între dinți și beau un pahar cu apă, clătindu-mi îndelung gura. Ies din birou, duc instinctiv mîna la buzunar, să mă conving că am tabla făcută de Ghiță, cu care descui yala și trag cu putere ușa. Obțin semnătura lui Teodorescu, președintele de sindicat al secției, apoi merg în clădirea Controlului tehnic de calitate și obțin semnătura șefului, după care fac cale-întoarsă și urc în secretariat. Dom inginer, îmi spune secretara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ne considera pe toți inventatorii niște "paraziți de intelectuali", iar eu, realmente, mă feream să-l întîlnesc, de teamă să nu-mi ceară înapoi banii primiți pentru o invenție... Lasă, Petre, rîd eu, lovindu-l peste umăr, actualul general e descuiat, cu facultate serioasă, făcută la zi, nu din ăla cu examenele date prin telefon. Oricum, ca prieten, am să-ți țin pumnii. Mai bine mi i-ai împrumuta, să am patru pumni, la o adică, rîde Graur cu același gest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
alături de mine sau împotriva mea". Gîndește-te bine la toate astea, Ina Cristian. Acum, îi spun după un moment lung de tăcere, poți să strigi după ajutor, că pînă vine ajutorul, eu am plecat, închei surîzînd. Mă întorc și răsucesc cheia, descuind ușa. O clipă, te rog! murmură doamna Cristina. Intră în baie, o zăresc prin ușa întredeschisă cum deschide apa rece, se spală de cîteva ori pe ochi, se șterge în fugă cu un prosop, își aruncă privirea în oglindă să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mereu, iar mușchii spatelui mă dor tot mai tare. De artroza mea nici nu-mi mai pasă; cînd și cînd, cîte o durere ascuțită îmi fulgeră mușchii, scrîșnesc, și-mi văd de drum. Scot din buzunar tabla confecționată de Ghiță, descui ușa și intru. Cînd aprind lumina, văd pe jos, lîngă ușă, un bilet. Îl las acolo să mai aștepte. Cred că-i vreun bilet lăsat după ora două, cînd eram căutat de Don Șef. Pun agenda și documentația tehnică în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ceea ce, pentru ora asta, înseamnă că nu e acasă. La mine în ușă, deasupra clanței, stă un bilet. Vreau să-l iau și să-l bag în buzunar nedesfăcut, dar pentru că-i împăturit doar în două, în timp ce aleg cheia ca să descui, îl desfac și citesc: Cînd vii acasă, treci urgent pe la mine. Nelu Arbore". "Ce l-o fi apucat pe Ion?! mă mir, băgînd cheia în ușă. Tata! exclam. O fi venit cineva de la Ion de acasă și-mi aduce vreo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
scărilor, așa că s-a oprit pînă trec eu. Mă lipesc mai mult balustradă și urc treptele în continuare, trecînd pe lîngă ea cu capul plecat, poticnindu-mă la fiecare treaptă. Pe culoarul etajului patru, merg încet, cu un ultim efort. Descui ușa, o deschid, aprind lumina și intru. "Sînt la mine acasă!", mă înfioară un gînd plăcut. Jos, lîngă ușă, mă așteaptă revistele din ultimele două săptămîni, invitația pentru premiera de alaltăseară de la teatru, invitația pentru vernisajul expoziției prietenului meu Cetină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
nu i-a mai trebuit” <endnote id="(259, p. 394)"/>. În unele descântece populare Înregistrate În Maramureș, duhurile care au putere asupra bolii apar sub forma unor „fete de jid” : „Trei fete de jid Încuie [= constipă], trei fete de jid descuie” <endnote id="(579, p. 547)"/>. În fine, În descântecele de dragoste din Transilvania, când descântătoarea cheamă la ordine un demon feminin Înaripat, ea Îl aseamănă cu o evreică grasă măritată, folosind termenul corespondent În limba idiș (Balabuste) <endnote id="(774
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
porcilor. Pusese la îngrășat o scroafă care fătase mai multe rânduri de purcei și spera s-o facă de vreo 200-250 de kilograme. − Da, sunt acasă, da’ cine mă strigă? − Eu, Marie, Ileana lui Alexandru de la vale. Hai, vino și descuie portița, că am să -ți spun ceva; − îndată, Ileană, numai să dau oleacă de apă pe mâini și vin; își clăti mâinile, le șterse cu pestelca, apoi deschise portița poftind-o pe cumnată-sa înăuntru. − Bună ziua, cumnată și bine te-
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
am știut că acolo e un om căzut, i-am spus să aștepte că merg după ajutor, am venit acasă și le-am spus părinților de asta. Mama și tata au vorbit, au luat o frânghie, au intrat în grădină descuind poarta cu cheia lăsată de domnul Obreja și eu cu tata și Gheorghiță l-am scos pe moș Ghiță Ciotacu din fântână, plin de noroi până la ochi și numai julituri pe mâini și picioare. A încercat dumnealui să iasă de
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
din urmă să-l prindă În șapca mea, după care a fost transferat, cu șapcă cu tot, Într-un șifonier unde Mademoiselle a așteptat cu drag ca naftalina dinăuntru să-l omoare peste noapte. Totuși În dimineața următoare când a descuiat șifonierul ca să ia ceva din el, drăguțul meu Swallowtail i-a zburat În față cu un foșnet puternic și apoi s-a Îndreptat spre fereastra deschisă și curând nu mai era decât o pată aurie plonjând și plutind, Înălțându-se
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
totdeauna știm să mulțumim. Aici sunt niște ziduri împrejur, înalte de tot, iar între ele este ca un bazin lung de vreo 9 m și lat de vreo 4 m. Este și o poartă cu un arab, el ți-o descuie dacă-i plătești. Și-a primit dreptul de la noi și ne-a dat voie. Am coborât pe trepte, vreo douăsprezece. Am văzut cum vine apă din stâncă în bazin. Acum în bazin e apa de vreo 40 de centimetri. M-
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
însemnele regale, polivitaminele din cutii de tinichea americane, toate și multe altele rămâneau întrebări suspendate la care timpul avea să aducă răspunsuri neașteptate. Mai era o ladă brașovenească plină cu alte multe secrete păzite de lacătul care refuza se se descuie. După mulți, foarte mulți ani, între fărâmături de hârtie, aveam să descoperim comoara, inutila comoară: registre de cantină școlară de la Câșlița Dunării, dintr-o Basarabie ucrainizată de tătuca cu șapcă și mustață Stalin la a cărui moarte o școală întreagă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
-o la loc. Din spatele unei icoane cu Maica Domnului a luat o iconiță mică pe carton cu chipul Mântuitorului și mi-a dat-o. Apoi, a închis fără zgomot ușa fișetului. Acum poți să pleci, mi-a spus și a descuiat ușa. Am plecat confuză spre sala unde aveam colocviu după-amiază. Uitasem complet de geanta pentru care venisem în cabinetul profesorului. Peste câteva zile ne-am întâlnit prin curtea Academiei. Domnule profesor, dumneavoastră sunteți un om credincios? 162 Da, sunt credincios
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
geamul întredeschis. Informația circulase foarte repede în noaptea aceea, și se pare că era cât se poate de gravă. Mergi acasă și adu tot ce ai primit de la nemți! Să nu cumva să ascunzi ceva, că o ncurci! Tremurând, am descuiat dulapul și am scos sacoșa pe care am răsturnat-o pe masă. Asta-i tot? A luat băiatul meu niște bomboane învelite în staniol acasă. Le-a mâncat, dar a păstrat staniolul, am spus printre lacrimi. Vreți să merg să
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]