7,081 matches
-
-i acorda! Lăsați-l să se descurce singur! Cum, singur și-a făcut-o, cu propria mână, și prin propria obișnuință. De foame nu o să moară. Iată: a sosit primăvara, ies urzicile, bureții și ciupercile. Acuși cresc guliile. Să se descurce! Să supravețuiască, atâta cât va mai putea.De-acolo-ncolo-drum bun! Discreția -ROMAN Discreția nu prea era cunoscută prin împrejurimi. Mai cunoscut era Discret pe atunci, un minuscul născut pierdut în noianul de eroi ai vieții din epoca respectivă. L-a scos
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
a mai lăsat vorbă, gardianului de servici: ai grijă să nu se fure vreo armă, ori vreun cartuș, iar mai către dimineață, care cum se va dezmetici, să fie sfătuit să se ducă la casa lui. Cum s-o fi descurcat, fiecare, cel de sus știe. Vina a căzut, totuși, asupra conducătorului auto. Pentru că, el, ar fi trebuit, cu propria-i mână, să pună în câte un buzunar, nota cu adresa pușcașilor. În felul acesta, ar fi putut să caute, să
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
o scrisoare, din partea plecatei; câte un telefon tot mai rar. Până ce, în urmă cu câteva zile, telefonul fatal: eu, măi bărbate, nu mai mă întorc în țară. M am măritat. Am să văd cum am să fac cu fata. Tu? Descurcă-te cum poți și cum știi . Năucit ,părăsitul, a hotărât pe loc. Mă spânzur. Eu, da; însă, cu fata, ce fac? În clipele următoare a decis ce face și cu fata. E prea mică. Dacă rămâne singură se prăpădește. Mai
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și câmpia largă a țării, care începea aici și se termina tocmai la marginea dantelată de spumă si valuri, a mării celei mari. Neavând cine să-i scoată din rătăcire, pe acei străini, a fost trimis, de către bunic, să-i descurce el, copil, încă, păzitor de capre și oi, la casa bătrânească. Sa descurcat bine. Când a fost o altă rătăcire de vizitatori ai acelor părți din țară, tot el a fost găsit, sa-i descurce. și i-a descurcat, și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
trimis, de către bunic, să-i descurce el, copil, încă, păzitor de capre și oi, la casa bătrânească. Sa descurcat bine. Când a fost o altă rătăcire de vizitatori ai acelor părți din țară, tot el a fost găsit, sa-i descurce. și i-a descurcat, și pe aceia, bine. Apoi, binele acela a devenit o obișnuință, ori de câte ori era necesar să scoată din impas persoane ori grupuri rătăcite. Anii au tot trecut, iar el, a devenit părintele autentic al turiștilor. Cu tot
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
-i descurce el, copil, încă, păzitor de capre și oi, la casa bătrânească. Sa descurcat bine. Când a fost o altă rătăcire de vizitatori ai acelor părți din țară, tot el a fost găsit, sa-i descurce. și i-a descurcat, și pe aceia, bine. Apoi, binele acela a devenit o obișnuință, ori de câte ori era necesar să scoată din impas persoane ori grupuri rătăcite. Anii au tot trecut, iar el, a devenit părintele autentic al turiștilor. Cu tot ce implică sintagma respectivă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
au ajuns la prag, conu Leonardo a tresărit. Musafirii purtau cagule pe cap. A dat să se retragă, dar n-a fost cu putință. De-acum, gata, ești al nostru. Cum, adică?! Poftiți în casă, și vom vedea cum ne descurcăm, dacă, cumva, este ceva încurcat. Au intrat. Vestibulul era amenajat ca o încăpătoare sală de primire. Luați loc, i-a poftit el, și, să stăm de vorbă. Însă, rogu-vă, pe scurt, că am destulă treabă. Pe scurt. Iată. Ne
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mai bun psihiatru. Toate experiențele pe care le-am făcut cu bolnavi, fac parte dintre amintirile mele preferate de regizor”. Îi admir pe cei care pot face teatru cu actori inadecvați - bolnavi, deținuți, copii ai străzii ș.a. Eu abia mă descurc cu cei (așa-zis) normali... Cum se Întîlnesc, din nou, peste ani, Caragiale și Ionescu! „Cuvîntul teatral Întruchipează, el Însuși, conflictul” zice Conu’ Iancu. „Există cuvîntul-luptă, de conflict. Dacă la unii autori el nu e decît discuție, greșeala e de
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
serioasă!". Mai mult ca sigur că și nenea Vijulie, la o adică, era și el tot un om serios. Mă rog, să fie sănătoși. Problema era ce făceam eu mai departe, o dată ajuns în această situație. Trebuia, cum-necum, să mă descurc în postura asta atât de dorită, în fond, nu? în care mă găseam pe nepusă masă. Deci: era luni dimineață. Băși, mai mult ca sigur, constatase că nu catadicsisem să apar pe la Facultate. La fel și colegii mei. Însă aveam
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ajungând un fel de "el lidero maximo" printre ei. Așadar, fii liniștit! Peste o săptămână oricum pleci în America, la frate-miu și cumnată-mea. Transmite-le vestea asta faină și lor. Spune-le să nu-și facă griji. Mă descurc extraordinar de bine. Te îmbrățișează al tău fiu și-ți dorește multă sănătate. Semnat: Dan". Ei, cum să comiți o asemenea scrisoare? Și cine naiba ar crede ce-i scris acolo? Orice om normal ar zice că-i o farsă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
toată situația dramatică în care mă aflam, m-a pufnit râsul. Cum să se afle cartezianul de frate-miu într-o situație ca asta? Numai mie mi se putea întâmpla așa ceva. Dar, mă rog, să admitem cazul. Cum s-ar descurca el în privința tatălui nostru? I-ar spune direct: "Tată, eu o să fiu plecat un timp. Indiferent cine ce-o să-ți spună, nu-l lua-n seamă! Din când în când, o să-ți mai dau eu de veste, așa că fii liniștit
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
un soi de disperare sau de lehamite care mă determinau să las lucrurile să se desfășoare de la sine, mizând mai apoi, când ajungeam la deznodământ în situație de avarie, pe inspirația de moment. Uneori, chiar spre uimirea mea, mă mai descurcam. Acum însă eram pe deplin conștient ce vorbă mare! că lucrurile nu pot fi lăsate la voia lor și că trebuie să iau o decizie. Vine un moment în viața oricărui mare om în care acesta ia hotărâri cruciale. Iată
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nu-i cazul. Nu că n-aș fi conștient de ce fac, așa cum ar comenta un răuvoitor sau un cititor neatent. Nu, categoric nu! E vorba pur și simplu de faptul că sunt doar unul și că trebuie, cum-necum, să mă descurc și în această situație. Sigur, pentru orice lucrare serioasă există tot felul de izvoare colaterale care pot furniza detaliile de care scriitorul are nevoie pentru a-și închega opera. Au existat și aici. Mi-a luat ceva timp să le
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
totodată, om de omenie, om de bine și bagă bine de seamă! tată de familie. Dar nu numai atât. Este, fără umbră de îndoială, și băiat deștept. Păi, cam ce face, mă rog, un băiat deștept? Un băiat deștept se descurcă. Nu stă, domnule, ca momâia numai pe salariu. Că salariul, oricine știe, ți-l află una-două femeia și nu scapi de inventarul pe puncte pe care ți-l face și nici de gura ei după aia. Deși, când nu se
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ce-am fost io, da' ce-am ajuns, că nu mă mai ajung cu banii nici d-o margarină, nevastă-mea s-a îmbolnăvit că am ținut caloriferele închise toată iarna, texte clasice românești la greu!" "Și cum s-a descurcat taică-tu cu el?" "L-a lăsat să-și facă număru' și după aia i-a dat mutarea-n plic. Două mii de euroi, ca pentru pensionari, he, he, he! Ăla să-și smulgă păru' din cap, nu alta. Că-i
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
niște barosani, nu?" "Și normal!" Un telefon dat la timp și o prelevare discretă pentru cine trebuie cam cât crezi că face? Asta așa, dincolo de mulțumiri cu ochii-n lacrimi. Ă? Văd că deja te-ai bunghit. Cu familia te descurci, în momentul în care faci dilu' cu băiatu' finuț și cu bani. Un stop cardio-respirator e pe buzele tuturor! Ai băgat-o p-asta, te-ai scos. Simplu și bonjur! Până atunci, nici n-apucă ai lui să caute-n
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
vrut să intre în conflict cu acesta. Acum trebuia să găsească o metodă să-l îmbrobodească pe coleg. Deocamdată nu prea vedea cum, faptele erau prea evidente. Dar nici trebușoara asta nu-i apăsa prea tare cugetul. Ei, s-o descurca el cumva. Avea timp o săptămână să găsească o ieșire din impas. Socoti că nu mai avea nimic de făcut pe acolo și tocmai se pregătea să-l salute pe Anton, când acesta îl prinse de umăr și-i spuse
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de etichete: “Tot în acel februarie fierbinte, după ce Valy îi arătă încăperea secretă, care atunci, cu o zi înainte nu-l fascinase de loc, Gerard decise să revadă întregul traseu, având tot timpul senzația că n-o să se mai poată descurca și deci, n-o să găsească ușa fosei. Așa că descuie ușa din dos, a Casei de Cultură și pătrunse în holul lung și aglomerat de tot felul de obiecte fie aranjate, fie aruncate așa, în viteză, unele peste altele, ca și cum nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
e frică să glumiți așa? - îl consolez eu pe Regizor. Crezi că se poate glumi altfel? - zâmbește el cu privirilei sclipitoare, ca atuncea când profesorul de matematică, dându-i elevului, o problemă dificilă de rezolvat, așteaptă să vadă cum se descurcă acesta, la tablă. Deja se crease terenul propice unor confesiuni mai serioase. Limbut cum eram, recunosc, puteam să scot pe gură orice, fără să triez prea mult. Ar fi fost culmea să-i spun ce se înfiripase între mine și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ca femeie de serviciu. Astfel de fete în ziua de azi, nu se mai nasc - rupe Karin-tante, mai apoi, tăcerea din simplul motiv că nu suporta să stea cu nepotul său la masă, ca muții-Sigură cu trei copii și se descurcă. Una din fete e mai mare și o ajută la toate. Ba o mai trimite și aicea sus, la mine, ca să mă ajute la treburi. Toate astea, pentru ceva bani pe care-i dau din amărâta mea de pensie. Soț
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pusă la încercare. Eram așa de aproape să-mi realizez independența financiară și totuși viața îmi rezervase din nou un eșec. Am mers din nou la mama acasă, supărată și disperată, ce era să fac, nu știam cum să mă descurc în oraș. Eram destul de speriată de necunoscut și viața de oraș. Sufeream de complexul de inferioritate, pentru că mă consideram mai slabă pentru că eram de la țară. Nu mă puteam compara cu orășenii. La țară eram sigură pe mine, autoritară și curajoasă
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
te-ai gândit la același om ca și mine. Dar ești sigur că nu greșim, Pâcule? Nu greșim, Dumitre. Nu vezi că în ultima vreme el are grijă de toate? L-am cam lăsat și eu, să văd dacă se descurcă... Nu numai că știe foarte bine ce-i de făcut, da’ și oamenii îl ascultă. Și asta nu-i de ici de colo, Dumitre. Da’ ia spune, mai ții să mergem la iarmaroc, să ne luăm câte un cal? Ce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pe hârtiile către Aizic, iar eu voi avea grijă cum se încarcă fieacare car. La drum, tu ai să mergi în urma șirului de care, iar eu în frunte și... Să ne dea Dumnezeu vreme potrivită pentru treabă, că ne-om descurca noi - a vorbit Hliboceanu. Ca de fiecare dată, șirul carelor își urma drumul în ordine spre locul de încărcare... Hliboceanu însă mergea - ca niciodată - cu capul plecat. Se vedea că simte deja povara răspunderii. Una era când moș Dumitru și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
a început să râdă și să-și facă cruce cu mâna stângă. Ține-mă, Doamne, să nu cad! Ieri v-ați făcut testamentul - cum s-ar spune - și azi ați înviat. Sau te pomenești că oamenii nu puteau să se descurce fără voi și v-au luat pe sus. Care-i adevărul, fraților? Măi Costache! Ca să nu îmbătrânești neștiutor - ca să nu spun altfel - află tu că cărăușia îi ca și băutura. De ce bei, de ce ai mai bea. Ai lăsa-o tu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cârma convoiului... Doar Hliboceanu ținea coada șirului. După un timp, s-a auzit glasul lui Cotman: Mitruță, băiete! Mai lasă-mă și pe mine să conduc convoiul, că sunt deșcă bătrână și cunosc drumul ca în palmă și m-oi descurca eu! Apoi așa oi face, că se cam îngroașă gluma. De nins o cam uitat Dumnezeu măsura. Iar cât despre vânt, o scăpat Belzebut din cușcă și uite ce face! - s-a arătat de acord Mitruță. Noul conducător al convoiului
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]