121,439 matches
-
fără -că: lituaniană, indiană, germană, palestiniană și (cu o decizie ortografică discutabilă - izraeliană). Stilul actual al presei românești pare totuși să acorde drept de intrare în dicționare mai multor derivate în -că, întărind modelul tradițional de marcare a substantivelor care desemnează persoane.
Indiancă, germancă, europeancă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15746_a_17071]
-
Rodica Zafiu A fost deja observat faptul că în română substantive abstracte sau nume de materie care în mod obișnuit au doar formă de singular își produc cu ușurință și forme de plural. Acestea corespund unui sens suplimentar al cuvîntului (desemnînd subtipuri, aspecte concrete, varietăți: bucurii, tristeți, prostii, deșteptăciuni, mătăsuri, cărnuri etc.) sau doar unei nuanțe stilistice - de exemplu de intensificare expresivă ("adînci bătrîneți", "vai de tinerețile lui", "a-și băga mințile în cap" etc.). Nu e pe deplin clar dacă
Plurale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15768_a_17093]
-
cu valoare poetică de Macedonski, ac e un termen arghezian, jale, inimă, ars ne vin de la Dosoftei. Unele cuvinte sînt redescoperite ca avînd valoare poetică după o perioadă de uitare, așa e, de exemplu, carne: folosit de Heliade-Rădulescu pentru a desemna trupul, el este reutilizat în poezie abia de Voiculescu sau Ion Barbu, căutători de vocabule inedite. Putem depista și cuvintele cu cel mai mare succes: cer, cenușă, cărare, drum, casă, ceață cîntec, clopot, cuvînt, dimineață, fîntînă, floare, foc, fum, dar
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
sînt de ludici și de inventivi în literatură, pe atît își iau o "morgă" serioasă în critică. Nu e în nici un caz un reproș, pentru nici unul dintre scriitorii amintiți. însă gradul de rigiditate care intervine în actul lor critic poate desemna o întoarcere la "rădăcini", o puternică întoarcere la maniera clasică de a face critică (poate încă o întoarcere la Maiorescu?). Sintagma "postmodernism clasic" pe care am folosit-o în cazul lui Oțoiu, capătă și mai mult sens, odată cu apariția cărții
Poezia optzecistă în stil academic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15797_a_17122]
-
române în Republica Moldova sînt diferite de cele pe care le ridică utilizarea ei în alte state. În calitate de limbă de stat, româna - ca și oricare alta - presupune prezența, între numeroasele ipostaze prin care se manifestă în uz, a unei variante, frecvent desemnată prin termenul de limbă literară, variantă care se deosebește ca realitate a comunicării sociale, prin caracterul ei unitar și unic, de varietatea utilizărilor dialectale. Limba literară unică - asociată cu învățământul și cultura și identificată cu limba oficială - are o situație
Româna de dincolo de hotare by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16247_a_17572]
-
croit parcă pe același calapod cu pățitul Valerian Stan, dă iama prin oamenii noii puterii. Povestește presei că e urmărit și face public un raport în care reprezentanții Ministerului de Interne pică mai mult decît prost, iar alți miniștri sînt desemnați drept potențiale ținte ale corupției. În loc să-și apere achiziția, premierul îl lasă pe Grecea să cadă, sub motivul că nu lucrează în echipă. Așadar, peste cazul Grecea, există problema funcției pe care a îndeplinit-o și mult mediatizatul Piedone. Controlorul
Funcția de Ovidiu Grecea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16307_a_17632]
-
un Eminescu pentru a-i încredința un asemenea dar și, nu în ultimul rînd, o asemenea misiune. Am însă serioase dubii în ce privește perpetuarea în eternitate a etichetei fondatoare, cu tot ce implică ea. Luată în sensul ei originar, titulatura respectivă desemnează "alesul", sau, în termeni mai moderni, "purtătorul de cuvînt" al unei națiuni (identificate de regulă cu un "popor" sau, am zice azi, cu o etnie - fie și numai acest lucru creează, în lumea contemporană, serioase probleme). Cînd acest "purtător de
Vechi dispute, noi argumente by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/16269_a_17594]
-
Gheorghe Grigurcu Nicolae Steinhardt practică o critică afectivă, în așa măsură încît pare a susține - exemplar - acea concepție numită intropatie (Einfühlung), care desemnează proiectarea noastră simpatetică asupra obiectului (germenii ei, apăruți la romantici, au dus la teoretizările unor Lipps, Volkelt, Gross, Worringer, Wundt). Sîmburele intropatiei nu e neapărat estetic, putînd fi tot atît de bine constituit din alte valori pe care eul le
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
doi poli în jurul cărora gravitează majoritatea personajelor romanului, întîlnindu-se de fapt unele cu altele? T.P.: În parte, aceasta se datorează opțiunii mele pentru formula romanului polițist. Am dorit să scriu o poveste palpitantă într-o formă clasică. Literatura de specialitate desemnează această formulă prin "cine este făptașul". Este o formulă clasică. Crima se petrece la început, presupușii făptași sunt numeroși, fiecare dintre ei are un motiv iar detectivul trebuie să descopere în cele din urmă cine este vinovatul. Această configurație clasică
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
colectivizare, de colhoz estetic. * Alcoolul încearcă a transforma viața în ficțiune. Efectul său pare similar cu cel al artei. Dar e o artă care se destramă înainte de-a se naște! * Octavio Paz propune reintroducerea cuvîntului compathia, utilizat de Petrarca, desemnînd sentimentul dragostei transfigurat de bătrînețea sau boala iubitei. * Excesul e facil în sine. De unde dificultatea de a-l identifica cu păcatul, de a-i realiza gravitatea. * "Trecem pe lîngă absurditate și nu ridicăm măcar o sprînceană revoltați; auzim neghiobii și
Din jurnalul lui Alceste (X) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16349_a_17674]
-
amoroase, lipsită de orice poezie. Dar obsedantă pentru cititor rămâne prezența eroinei, al cărei proiect de existență autentică eșuează. Așa cum eșuează și în alte povestiri, de pildă în "Cehov", am cerut obosită. Aici eroina - care joacă și rolul de narator - desemnează cu termenul generic "scenariu" tot ceea ce așteaptă de la dragoste: " Ochii mei miopi căpătau, de îndată ce el apărea, o acuitate extraordinară sau poate dorința de a-l vedea dădea aerului o transparență de lentilă, astfel că îi puteam distinge și ridurile dimprejurul
Întâlnire cu literatura bună by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16368_a_17693]
-
spectacol), se adaugă mereu alte expresii colocvial-argotice, dintre care unele urmează tiparele predefinite, iar altele impun chiar modele de construcție noi. Numeroase expresii pornesc de la structuri obișnuite ale verbului, în care introduc elemente noi, adesea figurate: așa sînt cele care desemnează acțiunea de a produce o rană, o pierdere, o pagubă (a da buzunar, a da cep, a da gaură, a da țeapă etc.), sau cele care indică metonimic un act prin instrumentul utilizat: a da cu mangla, a da cu
"Dă bine..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16412_a_17737]
-
al rațiunii în general) o elogiază; "aici - la serbarea din octombrie 1875, deși Franzos are în vedere, probabil, Cernăuții și Bucovina în general, în contrast cu alte provincii habsburgice, deja măcinate de luptele naționale - încă mai sînt". Oricum, constelația mărcilor destinate a desemna alteritatea românilor (a țăranilor români) se dovedește, în seria de texte aflate la intersecția jurnalisticii cu ficțiunea, - texte despre care Franzos va repeta cu încăpățînare că ar reflecta cu maximă fidelitate "adevărul",- tot mai stabilă, chiar și acolo unde este
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
Rodica Zafiu Vorbeam săptămâna trecută de răspîndirea formulei "nea Gheorghe" pentru a desemna "omul de pe stradă", "românul mediu"; această evoluție poate fi confruntată cu unele date despre frecvența actuală a numelui Gheorghe. în lipsa unor informații complete, științifice, aduse la zi, instrumentul aflat la îndemîna oricui pentru un minimum de statistică onomastică e, desigur
Curiozități onomastice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16471_a_17796]
-
din primele opt secole) denumirea de Părinți. Așadar, acest titlu era rezervat, la origine, conducătorilor Bisericii, episcopilor, depozitari ai autorității doctrinare cât și disciplinare. Mai târziu, în tratatele teologice și lucrările conciliilor din secolul al V-lea, acest cuvânt îi desemna atunci pe apărătorii credinței împotriva ereticilor. Denumirea de Părinte o include pe cea de ortodoxie. Nu toți autorii creștini care au scris despre subiecte religioase sunt numiți Părinți ai Bisericii și fac obiectul Patrologiei, ci doar aceia care au respectat
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
Rodica Zafiu Folosirea unui nume propriu foarte răspândit pentru a desemna metonimic cetățeanul-tip, reprezentantul generic al unei etnii sau al unei categorii sociale, e un fenomen cultural universal; în Nume de persoane (1965) Al. Graur ilustrează fenomenul, printre altele, prin numele pe care le consideră simbolice pentru rus, german, român
"Nea Gheorghe" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16488_a_17813]
-
Al. Graur ilustrează fenomenul, printre altele, prin numele pe care le consideră simbolice pentru rus, german, român: Ivan, Fritz, Popescu). într-un studiu din 1928 (Divagazioni semantiche rumene), C. Tagliavini aduna o bogată serie de nume românești folosite pentru a desemna "omul simplu", "omul prost"; lista începe, nu întîmplător, cu Gheorghe (exemplul cel mai clar al sensului e o zicală culeasă de Pamfile într-o cercetare din 1908: "Nu fii Gheorghe" = "nu fii prost"). Și Graur, în volumul deja citat, amintește
"Nea Gheorghe" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16488_a_17813]
-
oraș decretat în urmă cu 750 de ani "regal", centru cultural cu vechi tradiții festivaliere, locul unde în 1884 s-a născut Béla Balàzs. "Cel dintîi sistematizator al materiei cinematografice" - cum l-a numit Aristarco - ar fi meritat să fie desemnat patronul spiritual al manifestării cu un generos Preludiu: cunoașterea reciprocă. Deziderat universal valabil, formulat indirect în "Omul vizibil", lucrarea în care la 1924 teoreticianul evidenția virtuțile complexe ale artei a 7-a. Lăsînd în seama organizatorilor - Ministerul Culturii din România
Senzor II: Szeged by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16492_a_17817]
-
deocamdată, țara era încercată de boala grea a regelui Ferdinand. Regele spera că va avea timp să evite încordarea în viața politică internă și, pentru asta, a dorit formarea unui guvern de uniune națională, în care fiecare partid să-și desemneze reprezentanți. Barbu Știrbei e însărcinat cu formarea noului guvern, format la 4 iunie 1927, și Partidul Național îl desemnează pe Stelian Popescu, căruia i se încredințează, din nou, Justiția. Dar boala regelui s-a agravat foarte și atotputernicul Ionel Brătianu
Patronul "Universului" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16524_a_17849]
-
în viața politică internă și, pentru asta, a dorit formarea unui guvern de uniune națională, în care fiecare partid să-și desemneze reprezentanți. Barbu Știrbei e însărcinat cu formarea noului guvern, format la 4 iunie 1927, și Partidul Național îl desemnează pe Stelian Popescu, căruia i se încredințează, din nou, Justiția. Dar boala regelui s-a agravat foarte și atotputernicul Ionel Brătianu nu avea timp să aștepte dezlegările funeste. Astfel încît la 21 iunie 1927 obține de la rege agrementul de a
Patronul "Universului" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16524_a_17849]
-
însă, ci, dimpotrivă, a amplificat fascinația pentru acesta, transformîndu-l într-o adevărată obsesie care a dus la postularea axiomatică - și cu valoare simbolică - a Literaturii originare. Monica Spiridon utilizează termenul de cratilism (preluat de la Platon, via Genette) tocmai pentru a desemna "acea nostalgie a originilor care îmbibă toate palierele literaturii de memoria tiparelor primordiale și a principiilor întemeietoare de sens" sau, cum aflăm ceva mai departe, "o practică a resuscitării, a rememorării, făcînd din succesorat, în toate variantele sale (de la plagiatul
O reeditare by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/16535_a_17860]
-
acesta din urmă preferînd să vorbească de "mimologism"), cratilismul se referă la motivarea limbajului în raport cu lumea pe baza unei relații de asemănare. Monica Spiridon nu folosește însă termenul pentru a sugera motivarea literaturii prin similitudinea cu existentul, ci pentru a desemna legitimarea generică a acesteia prin însăși autoritatea precedenței literare. Astfel, chiar mimesis-ul este supus reinterpretării. Arbitrarul în raport cu lumea - resimțit de literatură ca o culpă (v. așa-numitul "complex al lui Cervantes") și camuflat atîta timp prin diverse tehnici și artificii
O reeditare by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/16535_a_17860]
-
reproșau aspru comuniștilor din interior participarea la organizarea actului de la 23 august 1944, considerînd-o o gravă eroare politică. Se crease, așadar, o acută competiție de putere în PCR. Pînă la urmă, cu acordul lui Stalin, secretar general al PCR e desemnat Gheorghiu-Dej, acesta tolerîndu-i pe Ana Pauker, Vasile Luca, dar refuzând să-l accepte pe Pătrășcanu, pe care, repet, din trădător nu-l scotea. Ce-i drept, și cei din apropierea lui Pătrășcanu își cam băteau joc bine de Gheorghiu-Dej, Belu Silber
În apropierea lui Gheorghiu-Dej by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16556_a_17881]
-
a sufletului Cuvântul ἐπέκτασις este întrebuințat de Sfântul Grigorie de Nyssa cu un sens quasi tehnic, referindu-se direct la textul Sfântului Pavel de la Filipeni 3, 12-14. Acest text al Sfântului Pavel mai fusese folosit înaintea Sfântului Grigorie pentru a desemna caracterul progresiv al vieții spirituale 1, însă doar la Sfântul Grigorie apare ca fiind constitutiv acesteia. Epectaza este concepută ca o atitudine permanentă a sufletului. „Realitatea inteligibilă (τὸ νοετόν) și imaterială fiind pură de orice circumscriere, scapă limitelor sau mărginirii
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
literaturii române. Sîmbătă 5 martie, scriitorii Mircea Cărtărescu, Marin Mincu și Răsvan Popescu și-au prezentat la Castel Goffredo, vechi și elegant burg mantovan, operele traduse în limba italiană care intră în concurs, urmînd ca pe 2 iulie să fie desemnat un singur cîștigător, învingătorul premiului. Este vorba de un premiu internațional pentru proză, ajuns la a XIII-a ediție, care se acordă inițial literaturii unei națiuni și, ulterior, după ce operele candidate au fost citite și evaluate de un juriu specializat
Nominalizări - Premiul "Giuseppe Acerbi" pentru literatura română by Emilia David Drogoreanu () [Corola-journal/Journalistic/11871_a_13196]