7,301 matches
-
după ce am văzut cei doi ochi, după ce am văzut-O pe Ea, am încetat cu desăvârșire să mai înțeleg sensul și valoarea oricărui efort sau mișcări. Lucru straniu, de necrezut, nu știu de ce motivul compozițiilor mele nu se schimba niciodată. Desenam, totdeauna, un chiparos sub care era ghemuit un bătrân adus de spate, asemănător yoghinilor din India. Îmbrăcat într-o aba, cu capul înfășurat într-un turban, își ținea degetul arătător de la mâna stângă pe buze, imobilizat într-un gest care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
o fată îmbrăcată în negru se apleca mult spre el să-i ofere o floare de nufăr - un pârâu îi separa. Oare mai văzusem înainte această scenă sau îmi fusese sugerată în somn? Nu știu. Știu doar că niciodată nu desenam altceva. Involuntar, mâna mea plăsmuia acest tablou. Mai ciudat era că se găseau amatori pentru desenele mele; chiar trimiteam astfel de piei desenate, în India, prin intermediul unchiului meu, care le vindea și îmi expedia banii. Această scenă îmi pare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
la desen. Asta s-a petrecut acum două luni, nu, acum două luni și patru zile. Era în a treisprezecea zi după Nouruz. Mulțimi de oameni invadaseră împrejurimile orașului. Închisesem fereastra camerei pentru a lucra în pace. Crepusculul era aproape. Desenam cu ardoare. Dintr-odată ușa s-a deschis și a intrat unchiul meu. Eu nu-l văzusem niciodată, pentru că, încă foarte tânăr fiind, plecase într-o îndepărtată călătorie. Era, se pare, armator. Mi-am imaginat că a venit să trateze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
un artist adevărat să dea viață unei capodopere. Dar eu, eu care n-aveam nici un talent, eu, nefericitul decorator de truse de scris, eu ce puteam face? Obișnuit să produc în serie imagini seci, lucioase, fără suflet, ce puteam să desenez ca să devină o capodoperă? Cu toate acestea, mă simțeam invadat de entuziasm și pătruns de o ardoare intensă: era ca o vervă, ca o inspirație singulară... Voiam să fixez pe hârtie acești ochi care se închiseseră pentru totdeauna, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
a lumânărilor, trăsăturile feței deveneau mai calme, iar în umbra luminoasă a camerei luau o expresie misterioasă și diafană. Am luat hârtia și toate cele necesare. M-am apropiat de patul Său (căci, de acum, patul Îi aparținea). Voiam să desenez liniștit, după natură, această față condamnată să se descompună lent și să fie resorbită de neant, această față care părea imobilă și imuabilă, fixându-i pe hârtie liniile esențiale, alegându-le pe acelea care mă frapaseră. Un crochiu, oricât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
și translucid. Avea reflexul castaniu-auriu al elitrelor de cărăbuș. Pe una dintre fețe era decorat un cadru în formă de romb, făcut dintr-o ghirlandă de nuferi albaștri. Iar în centrul cadrului... În centrul cadrului în formă de romb era desenată fața Ei... O față de femeie, cu ochii negri imenși, mai mari ca de obicei, ochi acuzatori care păreau să-mi reproșeze un păcat de neiertat, de care eu însumi n-aveam cunoștință. Doi ochi înfricoșători și fermecători, dar în același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de pe vas. Nici cea mai neînsemnată diferență. Păreau calchiate unul după altul. Erau unul; de altfel, erau făcute de aceeași mână, cea a bietului decorator de truse de scris. Poate că spiritul artistului care ornase vasul intrase în mine în timp ce desenam și îmi condusese degetele. Era imposibil să disting cele două desene unul de altul. Doar că al meu fusese executat pe hârtie, în timp ce desenul de pe vas era dintr-un vechi email translucid, materie care împrumuta portretului un suflet straniu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
un mediu „corporatist , trimite vacanța peste uma noizii robotizați”, și „vulgarizează copios unele pasaje grețos-romantice”. Mai aflăm cu nedumerire și că Madam Vintilă devine...domnul Vintilă ” bărbat căruia Îi plac bărbații”, iar „Corina Îl corupe pe Jeff”, cerîndu-i „să-i deseneze pe corp o hartă imaginară a locurilor fierbinți”... E clar că prin roboți, pederaști și pedofile, dramaturgia lui Sebastian scapă de „pasaje grețosromantice”; e clar și că regizorul nu scapă de fixațiile sale. Neclar rămîne pentru mine, În continuare, de ce
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
asemeni lui Agamemnon, semnînd condamnarea la moarte a Ifigeniei lor . Ei nu pot concepe ca ea [livada] să fie doborîtă. O formă de inconștiență, sau de rezistență ?” (p.29); „Livada...este Furtuna secolului nostru. Ea Îi Înregistrează crizele și Îi desenează relieful”(p.37) ; „Stăpîna va sfîrși prin a se asemăna cu Maria Magdalena și va cerși iertarea păcatelor, pe cînd Varia va Înălța compor tamentul său sacrificial la rangul de virtute” (p.51) ; „Cehov face din livadă un sălaș al
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
șase sute de pagini -, treceau În revistă modurile de atac asupra aripii În care se aflau americanii. Ca orice strateg silit să lupte indoor, Napoleon studia planurile clădirii, schema de evacuare În caz de incendiu și traseele instalației de climatizare, toate desenate de Leonardo În AutoCAD din mai multe perspective, și dădea ordine precise, pe care Descartes le nota conștiincios În caiet. Ne vom Îndepărta Însă ușor de Împărat, folosind acea tehnică de filmare care permite alunecarea camerei peste obiecte și chipuri
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
care li se putea Întâmpla În acest furnicar. Foloseau fiecare oprire pentru a se săruta, ceea ce stârnise câteva claxoane mânioase din partea șoferului mustăcios al dubei din spate, o hardughie pe care scria „Guido Pepperoni - aparatură electronică second-hand“. Pe benă era desenat chiar chipul zâmbitor al șoferului, cu mustățile lungi, arcuite ca două aripi În zbor, ceea ce contrasta teribil cu originalul Încruntat, expus În cabină, la nici un metru distanță. Înaintam de vreo jumătate de oră În ritmul unei coloane de condamnați legați
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
să dea atacul. Cu armele deja pregătite din momentul intrării pe carosabil, a venit din unghiul mort al șoferiței. Ea s-a trezit cu un jet de spumă pe parbriz, apoi, În mai puțin de o secundă, T-ul băiatului desena arcade pe sticlă. Chiar atunci, aparatul radio din mașină a pierdut postul și m-am aplecat să-l reglez. Ascultam muzică, Îmi amintesc chiar și melodia: Drive My Car a grupului Beatles. Brusc, vocile și chitarele electrice s-au stins
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dăruită mai departe. E ca o soartă de om. Sfârșitul lumii nu e o problemă de matematică, ci de interpretare. Imaginați-vă, de pildă, că nu stați sprijinit cu coatele deasupra caietului pe care e scris enunțul și unde ați desenat schema cu punctul A și punctul B unite de un segment, ci vă aflați chiar În interiorul problemei, conducând mașina pe drumul care unește punctul A de punctul B. Legat strâns de scaun, precum Ulise de catarg, v-ați trezit cu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cutremurat duzele pulverizatoare, tulburând parbrizul cu jeturi subțiri. În acea noapte, n-a mai contat nici una dintre acele opreliști așezate În fața lor de dorința Producătorului: că el funcționa pe benzină, iar ea se hrănea cu motorină, că Alfina purta haine desenate de un cunoscut designer italian, În timp ce Fauvé nu avea nici măcar un singur opțional În afara echipamentelor Înscrise În dotarea de bază; și-au desenat inimi de cauciuc ars pe asfalt, apoi s-au iubit din toate puterile, până la strâmbarea barelor și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dorința Producătorului: că el funcționa pe benzină, iar ea se hrănea cu motorină, că Alfina purta haine desenate de un cunoscut designer italian, În timp ce Fauvé nu avea nici măcar un singur opțional În afara echipamentelor Înscrise În dotarea de bază; și-au desenat inimi de cauciuc ars pe asfalt, apoi s-au iubit din toate puterile, până la strâmbarea barelor și Îndoirea caroseriilor, până la istovirea curelelor de distribuție, până când, În zorii următoarei zile, roata de rezervă a Alfinei s-a desprins din suportul ei
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
-te să tragi draperiile, ce mai aștepți?“ „Îndată, trufandaua vieții mele“. Părăsesc așternutul conjugal ca pe scena unei crime, atent să nu las urme. Cu coada ochiului, privesc spre cetaceul eșuat În așternut, imaginându-mi negativul imaginii, adică un contur desenat cu creta pe asfalt. Imaginația e bună, te poate ține În viață câteva ore, apoi va trebui să inventez o altă imagine, la fel de veselă, cum ar fi un cașalot străpuns de cange și pus la murat. Afară, teatrul de operațiuni
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
timp, discuțiile despre femei au fost În mod natural Înlocuite cu poveștile de pescuit și vânătoare, care permiteau aceeași evocare a unor fapte mărețe de arme și etalarea trofeelor imaginare, ale căror contururi erau, ca și În cazul victimelor feminine, desenate prin aer cu gesturi largi. Erau, În fond, domenii În care tendința naturală de exagerare a numerelor și a propriilor performanțe nu constituia chiar un motiv de supărare pentru autoritățile invizibile. Puteai, bunăoară, să povestești cum ai dat gata două
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
toată muzica i-ar fi dedicată ei, restul oamenilor fiind acolo doar din Întâmplare. Lobul urechii i s-a scurs, ca un cercel din piele, către obraz, iar sub voaletă se vede cum un colț al gurii i-a coborât, desenând un rictus amar. „Femeia aceasta e din ceară“, Îi șoptesc lui Édouard, cu tonul unei bârfe nevinovate, la care el Îmi strânge palma cu un gest ferm și totuși tandru. Cel așezat pe scaunul din față are ceafa albă ca
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
insulei rătăcitoare. Fostul guvernator al Californiei vine de urgență pentru a se fotografia alături de masiva arătare, cu care acum seamănă bucățică ruptă. Tit nu mai păstrează nici forma blândă, nici proporțiile armonioase ale unui sân; coca translucidă prin care lumina desena cândva filigrane, reflectând uimitoarea lume subacvatică, se transformase Într-o magmă solidificată și Împuțită. Pare o navă de luptă pe care se ridică, asemenea unor catarge, clădiri care seamănă cu niște hale industriale printre care curge un râu Întunecat și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și automobile, de remarcat și indicele lui de actualitate. Timpul n-a mușcat deloc din el, așa cum n-a mișcat un milimetru Situația, eterna situație românească. Iată: "Profunda neseriozitate a politicii românești nu are nevoie de criză pentru a se desena în proporții naturale. Circumstanțele, fie mari sau mărunte, grave sau banale, apăsătoare sau comode - omul nostru politic e același, respirând în neseriozitate ca peștele în apă. Neseriozitatea este elementul lui biologic și spiritual. Trăiește cu ea, din ea, pentru ea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9174_a_10499]
-
brizată de o lamă de cuțit, în ea se înscriu medalioane serafice și scene de cruzime, scabroase, fără nimic vulgar însă, alcătuind tablouri de gen, o frescă monumentală ca și posterele care invită direct în paradisul de pe Coney Island, postere desenate în stilul Art Nouveau al începutului de secol. La poarta închisorii îl așteaptă Max (James Woods), cu o curviștină goală într-un sicriu pentru a sărbători întoarcerea printre cei vii a lui Noodles al cărui rol magistral îl are Robert
America, odată ca niciodată... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9191_a_10516]
-
vol. IV). Citez (din același loc) o frază tipic brebaniană, în prelungirea aceleiași idei: "Darul zeilor este, cred eu, tocmai această regăsire activă a temelor adolescenței sau chiar ale pubertății, când cerul idealurilor de deasupra capetelor noastre vii și înfierbântate desena cu claritate acea "cale lactee a destinului" - "cale" pierdută mai târziu, în timp și în alte vârste, poluate, cum sunt marile orașe care nu mai au stele în nopțile de august, de interese și necesități de toată mâna, derizorii, spre
Nicolae Breban ca personaj by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9183_a_10508]
-
aproape aidoma celui pe care i-l furase românul de la cîrciumă. Era Întrebarea lui obișnuită, numai că de data asta nimerise cam prost. Amîndoi lucrau. Vic, În camera lui, la calculator, iar Christina, la masa din bucătărie, unde Încerca să deseneze la scară, pe o hartă a orașului, Marea Spirală. Căci urma ca a doua zi să o Întîlnească pe Joanna-Jeni și dorea să fie bine pregătită. — Tom, tu știi să faci o spirală? — Orice linie care nu e nici dreaptă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
unde se Întîlneau, despre ce pisici era vorba... Cu un pic de noroc, În cîteva săptămîni, dosarul cazului avea să ajungă pe biroul directorului CIA, și nu oricum, ci gata rezolvat! Maiorul luă o foaie de hîrtie și Începu să deseneze pe ea, cu pixul, tot felul de linii. La capătul unora dintre ele se găsea cîte o cifră, Încercuită sau Într-un pătrat, sau o steluță, sau o săgeată În sus, sau În jos. Unele linii erau curbe, altele drepte
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
În urma camionului cu ambalaje de bere? ... Te-ai speriat că mergeam prea aproape și ar putea sări din el o sticlă goală peste mașina noastră?...“ Ca din Întîmplare, În timp ce vorbeau, aplecați peste masa din bucătărie, degetul lui arătător Începu să deseneze, pe Învelișul de mușama, o linie cu multe curbe, un fel de hartă, dar fără nici un reper, iar Christina, urmărindu-i mișcarea degetului, știa că vede drumul pe care el va merge. ZÎmbind trist, făcînd efortul să zîmbească, ea acceptă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]