1,183 matches
-
aștepta din zi în zi manumissio, eliberarea, importanta funcție de libert imperial. Dar Sertorius Macro spuse că merita mai mult, „inclusiv pentru a-l putea folosi mai bine...“ Propuse să i se dea libertatea prin rara, privilegiata formulă a lanțurilor nu desfăcute, ci sfărâmate pe nicovală, declarându-se astfel că, prin legea romană, nu fusese niciodată sclav - o ștergere a trecutului care îi îngăduia să ajungă la cele mai înalte trepte ale ierarhiei sociale. Asta și făcură. Gândirea Împăratului începu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
băteau scena ca o chemare. Mâinile cu degetele răsfirate alunecau de-a lungul trupului, mângâindu-l; senatorii, magistrații, ofițerii urmăreau cu răsuflarea tăiată degetele care apucaseră șnururile perizomului. Iar el, fără să vadă pe nimeni, cu pleoapele întredeschise și buzele desfăcute, era cuprins de demonul delirului. Își scutura capul; părul negru scăpase din strânsoare și îi cădea pe umeri, lung și strălucitor. De o parte și de alta, în penumbră se unduiau dansatori cu părul și brațele vopsite în nuanțe verzui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nu se uita la el, ci vedea doar veșmintele Împăratului pe pardoseală, trupul prăbușit al acestuia și balta de sânge de un roșu întunecat pe marmură. Chereas nu trebui decât să întindă pumnalul; băiatul se înfipse în el cu brațele desfăcute, fără să scoată un sunet. Chereas trase lama în sus cu putere, mărind rana. Trupul băiatului se rostogoli pe jos. Julius Lupus se oprise să privească. Acum chiar trebuie să mergem, zise Chereas. Atriul rămase pustiu. Se auzeau însă mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în schimb bine conturate, expresive și senzuale. Pare să privească spre cineva aflat mai jos de el, poate spre tânăra Cleopatra, în vârstă de șaptesprezece ani, care, pentru a ajunge la el evitând controalele severe, iese pe neașteptate, cu părul desfăcut, din covorul în care se ascunsese? Există în acest portret un amestec inextricabil de senzualitate și putere. Antonia se află la Museo Nazionale Romano: părul îi este prins în onduleuri perfect împletite, încât par o diademă. Un surâs imperceptibil, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fu o pereche de pantaloni de alergat, o bluză cu guler, o pereche de pantaloni largi, un tricou alb și un telefon mobil. Și - asta era de departe cel mai ciudat lucru - o trusă de machiaj. Și niște hârtie igienică desfăcută. Toate astea nu păreau să însemne nimic - era ca și cum singurul său scop fusese să arate mai gras. Ciudat... Burke trase din nou aer în piept, dar de data asta fu mai puțin norocos, căci o adiere de vânt îi băgase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
răspuns. - Agent 52, pe ce stradă te afli? Sachs mai privi o dată atent pe alee. Inima ei aproape se opri. - Nu se poate. O luă la fugă și găsi pe pavaj lângă un container de gunoi o pereche de cătușe desfăcute și o frânghie de plastic, care fusese tăiată. Atunci se apropie și Bell. - A deschis nenorocitele astea de cătușe și apoi a scăpat și de strânsorile de la picioare. - Bine, dar unde au dispărut amândoi? întrebă unul din agenții în uniformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
prieteni ai nu știu ce, una dintre multele petreceri la care Adriana o luase după ea în anul acela. Emmy îl observase înainte să vină el la ea, deși nici acum nu știe de ce. Să fi fost costumul lui șifonat și cravata desfăcută, ambele de un bun gust conservator și asortate cu măiestrie, foarte diferite de uniformele de bucătar, lălâi, făcute din poliester, cu care ea se obișnuise atât de mult. Sau poate pentru felul în care el părea să cunoască pe toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
strălucitoare, cu aceeași privire bănuitoare ca a țăranilor din Hungjao care se uitau de pe orezăriile lor la Packard-ul părinților săi. Jim goni muștele de pe gura și ochii domnului Maxted. Arhitectul zăcea fără să se miște, cu coastele albe din jurul inimii desfăcute, dar Jim Îi auzea respirația slabă. Vă simțiți mai bine, domnule Maxted... Vă aduc niște apă. Jim se uită printre gene la șirurile de mașini. Chiar și micul efort de a-și concentra privirea Îl extenua. Încercînd să-și țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
a apucat mama să facă curat În bucătărie și s-o reorganizeze. Nu că m-ar deranja - de fapt Îi sunt chiar recunoscătoare - dar toată vremea mormăie și mă face să mă simt ca o tâmpită. Ruby Îi Întinse punga desfăcută. Fi luă un pumn de alune și se așeză. — Știi, Îi răspunse Ruby, te cred că e exasperantă, dar Încearcă și tu să te faci că nu auzi comentariile lui Bridget. Profită și tu de ea cât o ai prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
că singura suprafață cât de cât reflectoare era fundul cutiei ei de tinichea Illy pentru cafea. Se duse În dormitor și-și scoase prosopul. Dacă s-ar fi uitat cineva pe fereastră, ar fi văzut o femeie dezbrăcată, cu picioarele desfăcute larg care arăta de parcă era pe cale să se masturbeze cu o cutie mare pentru cafea. Sigur că suprafața nu era suficient de strălucitoare, și Ruby nu a putut să vadă decât un contur roz nedefinit. Se Îmbrăcă, Încă nesigură dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
era absentă, ca o figură de ceară. Îmi scuipă în față puțină apă de mare, apoi se scufundă, continuând să înoate în fața mea. Ascultam zgomotul trupului ei care despica apa, tot mai departe. Eram nemișcat, țineam ochii închiși, picioarele puțin desfăcute, mă lăsam legănat de curent. Poate dedesubt era vreun peștișor care scruta chila trupului meu. M-am întors și am coborât cu ochii deschiși în strălucirea care străpungea albastrul, am coborât până la răcoare, și am rămas pe fundul apei, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în schimb, era trează, m-a privit, m-a suportat. Cine suportă nu uită. Depărtător autostatic. Poate i-au făcut un control ginecologic, și-a întors capul într-o parte, pe patul alb, și a acceptat umilința. Acolo, cu picioarele desfăcute, privind în gol, a hotărât să mă distrugă pentru totdeauna. Kelly. Poate au recoltat resturile lichidului meu seminal. Din nou Kelly. Nu, nu se poate să mă fi găsit, nu știe nimic despre mine, nu știe ce adresă am, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
poate și speranța mea era modestă și ușoară ca a ei. Se îndreptă pieziș către dormitor, încercând să se acopere cu tricoul prea scurt. Se întoarse curând îmbrăcată cu o pereche de pantaloni de trening și cu sandalele ei multicolore desfăcute: — Ies o clipă. Am urmărit-o pe fereastră reapărând în spatele casei, unde, mi-am dat seama, era o mică grădină. Cu tocurile înfundate în pământ, cu o lanternă în mână, căuta pe un strat cu țăruși. S-a întors ducând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
-o, i-au atins intimitatea și ea a suportat totul ascultătoare ca un bebeluș. Se mișcă în sus și în jos prin cameră cu mâinile pe șolduri. Din când în când se oprește și rămâne așa, cu capul aplecat, picioarele desfăcute, și burta aceea mare atârnând. Geme încet. O ajut în respirație, îi mângâi spatele. Din când în când Bianca vâră capul pe ușă: — Cum merge? întreabă. Atunci Elsa încearcă să zâmbească, dar nu prea reușește. A citit într-un manual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nemotivat retuș al machiajului sau poate doar un salut, o urare pentru viața care va veni. Mă aplec să iau sacoșele, mă lasă, șoptește „Mulțumesc“ și merge să-și ia jacheta de mucilagine care e întinsă pe divan, cu mânecile desfăcute ca un crucifix în așteptarea brațelor ei. Ajunsă în prag, se întoarce să mai vadă o dată casa, umila ei casă. Nu mi se pare că există vreo urmă de nostalgie în ea, doar grabă și un soi de neliniște ascunsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în fața unui portret de-al tău, de-al tău însuți, de-acum douăzeci sau treizeci de ani? Prezentul etern este misterul tragic, e tragedia misterioasă a vieții noastre istorice sau spirituale. Și iată de ce voința de a reface gata făcutul, desfăcutul, este o tortură tragică. Și aici își află locul și întreprinderea de a te retraduce pe tine însuți. Și totuși... Da, e nevoie, ca să trăiesc, ca să retrăiesc, ca să mă agăț de acel trecut care-mi este întreaga realitate viitoare, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
deloc surprins când, În vis, femeia s-a transformat În mama mea și nu am Întrebat-o unde era partea ariană. Până am ajuns pe malul apei. Pe țărm stătea un bărbat cu mustață blondă, tunsă militărește, cu picioarele larg desfăcute, Îmbrăcat Într-o uniformă Închisă la culoare, care a spus: «Trebuie să separi». Astfel m-am lămurit că Îi era frig din cauza apei și că n-aveam s-o mai văd niciodată. M-am trezit cuprins de tristețe și, nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de cabinet În Spitalul Șaarei Țedek de pe strada Jaffa, o splendidă clădire abandonată, care Începuse să cadă În paragină de când spitalul se mutase Într-o clădire nouă. La lumina lămpilor, Își așeză miniștrii În semicerc, printre bănci rupte și paturi desfăcute și ruginite. Ceru fiecăruia un scurt raport despre situația din departamentul său. Apoi Îi lăsă muți de uimire, informându-i că intenționa să zboare cu avionul până la Tunis, a doua zi În zori, ca să se adreseze Consiliului Național Palestinian. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
care din ele. Expresia „produsul preferat“ i se păru grosolană, iar formularea „de gravidele“ de-a dreptul jignitoare. Trecu mai departe și șterse praful imaginar de pe patul ginecologic. Se luptă cu tentația de-a se culca pe el cu picioarele desfăcute, ca să experimenteze senzația. Era convins că În careul Tamarei se strecurase o eroare, pentru că nu-și putea cu nici un preț aminti o țară africană din unsprezece litere, În afară de Africa de Sud, care nu se potrivea, pentru că nu avea doi de E. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
al unui prunc abandonat Într-o pătură udă, pe o pantă a văii. Parcă primise sarcina să fugă chiar În clipa aceea să-și ajute mama să-și găsească copilul pierdut. Își spuse că precis era numai zgomotul unor jaluzele desfăcute. Sau unul din copiii vecinilor. Sau vreun pisoi Înghețat prin curte. Oricât Își forță ochii, nu zări nimic În noapte. Oriunde privea, nu vedea decât Întuneric. Nu apăru nici un semn, pe dealuri sau printre luminițele slabe ce veneau din căsuțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de granit ale școlii, încât până și mersul însuși părea de lemn. Spre deosebire de ghetele cu ținte, mai aveau și avantajul să lase pe ghețușuri - limbi de gheață pe sub șirurile de ferestre ale școlii, pe care se dădeau băieții cu brațele desfăcute - niște dâre a căror lungime nu putea fi depășită. Eu, în pantofii mei cu tălpi de cauciuc, stăteam deoparte, rezemat de un tei și priveam la băieții care se dădeau pe gheață cu gurile căscate, cu fularele înfășurate în jurul gâtului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
când veneam acasă o găseam pe mama fie în sufragerie, fie în grădină, stând nemișcată și totuși acolo, prezentă. Spatele ei forma, împreună cu ceafa, o linie dreaptă pe care i se odihnea părul ondulat. Își ținea mâna dreaptă cu degetele desfăcute, de parcă tocmai i-ar fi căzut un obiect din palmă. O strigam și mama, fără să-mi răspundă, se apleca asupra florilor, lua un tacâm de pe masă și-și continua acțiunea întreruptă, fără să-mi acorde nici o atenție. Eu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
stopată, se clătina deasupra golului. —Aparatul trebuie ancorat în cabină, spuse tata, să zicem cât mai la-ndemână, și fratele meu își trase ambele lațuri pe picioare. Ușa era deschisă, făcu pașii necesari până la margine, stătea acolo cu brațele ușor desfăcute și auzi vocea tatei nerăbdătoare, poruncind: —Sari odată! Era pentru prima oară când se făcea verificarea aparatului și fratele meu sări, coborând razant înspre pământ, apăsând maneta din dreptul obrazului său. Aparatul îi frână căderea, îl făcu să se oprească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
niște gogoși. Ale mele sunt cozi împletite simple și le port pentru că nu m-am spălat pe cap. Maria s-a aplecat spre mine și a început să-mi despletească cozile. Tot nu te pot lăsa așa. Îmi asasinezi privirile. Desfăcute arătau ca o perdea grea de păr negru, drept și rebel. Așa, acum semeni mai tare cu tine. Trebuie să-ți lași părul desfăcut ca să compenseze nasul lung și fruntea înaltă. Am auzit că sunt niște lucruri pe care nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
și a început să-mi despletească cozile. Tot nu te pot lăsa așa. Îmi asasinezi privirile. Desfăcute arătau ca o perdea grea de păr negru, drept și rebel. Așa, acum semeni mai tare cu tine. Trebuie să-ți lași părul desfăcut ca să compenseze nasul lung și fruntea înaltă. Am auzit că sunt niște lucruri pe care nici prietenii cei mai buni nu ți le-ar spune. Din păcate, nu există lucruri pe care Maria să nu mi le spună. Inspiră adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]