1,251 matches
-
națională. Pe atunci, era ca zi națională desemnată, ziua de 23 august, zi în care chiar dacă erai obligat să mergi la defilarea oamenilor muncii, după aceea, până pe 25 august, laolaltă cu poporul acesta al nostru, mai mult înclinat spre continua desfătare a stomacului proprietate personală, puteai să mergi în locuri precum Brodocul Vasluiului, unde fanfara cânta de mama focului, cârnații se prăjeau plesnind de veselie, copane de pui cumpărați, stând o noapte la rând, se frigeau pe grătarele puse direct sub
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
sug zi de zi sângele națiunii acestea, obidite, nu numai de Dumnezeu, ci și de oamenii planetei și să colind iar pe potecile dragi ale amintirilor. Dar se pare, că nu mi-a fost dat să ating această culme a desfătării ființei mele, fiindcă de undeva de după un colț a apărut un individ, care mi-a făcut complice cu ochiul, a scos un pachet de cărți de joc, ce păreau că fuseseră mult folosite la viața lor și mi-a promis
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
mă grăbesc să ajung la vecernie... Îți spun de pe acum poftă bună și apoi somn ușor, fiule! După ritualul obișnuit, m-am ospătat pe îndelete. Am ieșit apoi afară, să stau de vorbă cu stelele, așa ca în copilărie... Asemenea desfătare n-o poți trăi decât într-un colț unde nu te poate supăra nici lumina unei lumânări măcar... Altfel... După ce m-am așezat cuminte pe iarbă, prima mea grijă a fost să găsesc Carul Mare, apoi Carul Mic și de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ei era că mie-mi place cafeaua tare, ca și ei - trebuie să văd ce grozavă o să mi se pară după pâinea prăjită, tot prăjită tare. Te face bun pentru toată ziua! Micul dejun în doi fusese mai mult o desfătare vizuală decât gustativă; în fața mea, pe colțar, ședea Zina îmbrăcată sumar doar în maieul lăbărțat, agitându-și succesiv pe stinghia taburetului picioarele goale. Nu că m-ar fi făcut ea să elimin pâinea prăjită de pe lista alimentelor respingătoare (alături de căcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
o nouă semnificație. Marioritza, obișnuită cu altă lume, sesiză imediat diferența. Niciodată, în nici un salon italian sau parizian, chiar între prieteni fiind, nu mai simțise așa ceva. Descoperea o altă lume, pentru care timpul dobândea valoare doar dacă era trăit cu desfătare, cu delectare. Era pacea Crăciunului. Era zâmbetul pruncului Iisus care se întorcea din copilăria ei. Ajunsese, în sfârșit, acasă, într-o familie de un ordin sufletesc net superior. Acesta era locul după care tânjise subconștientul ei, locul pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ochii ei, fiind prea fericit că avea ocazia să-și verse tot năduful. Femeia, însă, știa că el nu suferise din grijă pentru soarta Franței, pentru că de asta se ocupase boierul informator, cât mai ales pentru liniștea și clipele de desfătare trăite în casa acelui boier, clipe care nu vor mai reveni niciodată. După cum nu vor mai reveni nici vinurile tămâioase gustate direct din buțile stivuite în pivnițele boltite, răcoroase și adânci. Ambrozii savurate pe îndelete din ulcioare păstrate în lăcașuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ardoare. Și el urcă spre ea coborând sau coborî urcând. Era traseul celui mai hotărât bărbat. Era însuși Orfeu. Impresia o tulbură. Privea fascinată spre hainele lui. Mătăsuri, catifele, blănuri, falduri princiare, tonuri inimaginabil de subtile, moliciuni promițătoare de amețitoare desfătări... Kutuzov sesiză noua orientare a primadonei, se răsuci și surpriza de a se afla atât de aproape, practic nas în nas cu omul la care tocmai se gândea, nimeni altul decât răzvrătitul din salonul croitorului, îl făcu să tresară puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
arap și o negresă, așteptau la picioarele lor, oferind oaspeților tăvi cu fructe, nuci sau flori, după anotimp. Un cerdac încăpător în față și balconașul din spate, cu vedere spre lac, împlineau arhitectura acelei case primitoare construite pentru liniște și desfătare. O undă de însuflețire învăluia perechile, căci, amănunt important, în fiecare trăsurică nu încăpeau decât cel mult doi invitați. Toți purtau costume mai mult sau mai puțin exotice. Manuc îmbrăcase costumul alb al unui prinț indian, cu un mare safir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pentru că ești cel mai fermecător Napoleon dintre toți Napoleonii lumii. Nu își dădea seama dacă ea râdea sau nu. Preț de o clipă, îi zări doar șiragul imaculat al dinților și buzele moi, roșii, bine conturate. Și o undă de desfătare îl străbătu ca un fulger blând din creștet până în tălpi. ― Marele Darius se declară învins. Calci deja pe pământul Persiei, mon général. Poporul meu dansează dinaintea ta și se bucură de robie. În trăsurica imediat următoare, Regele Soare își mușcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Regele Soare lasă mult în urmă orice barbă, fie ea și sardanapalică. Și, pentru că trăsurica din față se oprise, Regele Soare sări din mers, alergă spre Marioritza, o ajută să coboare și îi păstră mâna. ― Vino să-ți arăt regatul desfătării poetice. Am plăcerea să-ți ofer ceea ce nu ți s-a mai oferit niciodată și să-ți arăt ceea ce n-ai mai văzut nicicând. Ajunseră curând pe un culoar de la subsolul casei, acolo unde erau odăile slugilor, cămările și bucătăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Ledoulx, venind spre ei. Schimbă o privire cu pictorul peste capul Toinettei. Din păcate, draga mea, nu mai pot rămâne. Am de scris niște scrisori importante... Dar se opri deodată, cu o expresie de supremă surpriză. Liniștea și clipele de desfătare din casa marelui boier Filipescu... Vinurile gustate direct din buțile stivuite... Pivnița boltită... Răcoarea... Ambrozia savurată din ulcioare vechi... Lumina amețită a unui opaiț ținut în palmă de un fecior palid... Acel zeu alungat din Olimp... Glasul de înger... Cântecele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Era un rafinat cunoscător de artă și un pasionat colecționar de tablouri. O purtase în gondole aurite prin delirantele apusuri ale lagunei. Vizitaseră împreună atelierele sticlarilor din Murano. Și, urmărind flăcările, prefacerile și moliciunea sticlei topite, Fabio îi dezvăluise tainele desfătării. De fapt, la Murano, sub cerul înstelat, în legănarea gondolei, a și fost prima lor noapte de dragoste. Fabio nu era deloc stânjenit de privirile gondolierului. Ba chiar îl încuraja mereu să-i privească. Încă de pe atunci ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Mai devreme sau mai târziu, fetișcanele ajungeau să creadă cu toată convingerea în capacitatea acelei ape de a stimula noi și noi efecte amoroase prin dirijarea tainicului element către pământul virgin. O șarlatanie nevinovată care îi procura tânărului medic mari desfătări, în ciuda fizicului său oarecum deficitar. Într-o seară, în laboratorul lui, apăruse Marioritza. Rămăsese impresionat de transformarea ei. Devenise o femeie frumoasă, elegantă, sigură pe ea și care, amănunt deosebit de important, nu ducea lipsă de bani. I-a propus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
os... Care de care mai cu fantezie lucrată (vorbesc, În continuare, de unelte), mai frumoasă, mai... ciudată - și, uneori, chiar utilă... Bătrânul nu ascundea că uneltele lui erau mai degrabă de „prăjit” (adică de privit) decât de folosit. Și ce desfătare! Și ce „arătare” (demonstrație, demonstrare)! - Uite, băi’țălu moș’lui, zicea el, luând În mână de pildă, un cui de lemn de corn ceva mai lustruit. Aista-i pintru dat borț’ la covrig, bre! Iei covrigu cu mâna stângă, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
viață proprie, independent de voința stăpânului ei. Mă băgați în păcat, doamnă, recunoscu Ajamuk. Nevesti-mii, oricât s-ar strădui, nu îi ies la fel... își înfipse dinții enormi și foarte albi în aluatul crocant de migdale și-l savură cu desfătare. Cu gura încă plină, adăugă: — Permiteți, domnule locotenent, dar cred că ar trebui să-mi dați voie să merg cu dumneavoastră. Nimeni nu cunoaște ca mine regiunea aceea. — Cineva trebuie să preia comanda aici. Puteți avea încredere în caporalul Mohamed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
părăsiră ascunzișurile ca să pască frunzele tufișurilor pitice; acolo, în tufișuri, doborî un iepure frumos, pe care-l mâncă la lumina unui foc din ramuri de tamarin. Apoi privi stelele care veniseră să-i țină de urât și se cufundă cu desfătare în amintirile sale: chipul și trupul Lailei, râsetele și joaca copiilor săi, vocea profundă și cuvintele înțelepte ale prietenului său Abdul-el-Kebir și frumoasa, captivanta și memorabila aventură pe care îi fusese dat s-o trăiască în pragul maturității, ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
a glăsuit prea tare, dar, ca prin farmec, Întreaga asistență a tăcut, ținându-și respirația, ciulind urechea, urmărind buzele lui Omar. Care lasă să-i scape: Când vrem să bem vin, ne alegem cu grijă și paharnicul, și tovarășul de desfătări. Vocea omului cu cicatrice se Înalță puțin: — În ceea ce mă privește, n-aș bea nici o picătură, țin să am un loc În paradis. Tu nu pari prea dornic să mă Însoțești acolo. — O veșnicie Întreagă În tovărășia unor ulema 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
an mai intens, acesta va rămâne amintirea lui cea mai frumoasă. De ce să tăgăduim? E o bucurie perversă aceea de a te afla Într-un oraș asediat, unde barierele se prăbușesc În vreme ce se Înalță baricadele, iar bărbați și femei regăsesc desfătările comunității primitive. De câte ori, la Annapolis, În jurul inevitabilului curcan de sărbători, tata și mama n-au evocat cu emoție bucata de trompă de elefant pe care o Împărțiseră În seara Noului An parizian, cumpărată cu patruzeci de franci livra de la Roos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
seara aceea, iese și pleacă noaptea fără permisiune, călare, cu un pui de sarazin drept escortă și cu trei claponi atârnați de șa; se duce la o fată de moravuri ușoare și, Înavuțind-o cu acei claponi, găsește ocazia unei desfătări ilicite... Pe urmă, În timp ce el chefuiește, micul maur fuge cu calul, iar templierul nostru, mai murdar, mai asudat și mai zburlit ca oricând, se Întoarce acasă cu coada-ntre picioare și, căutând să nu fie văzut, strecoară niște bani (din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fericiți. Una dintre impresionantele scene ale acestui act a fost aceea a întâlnirii Constanței cu Belmonte care-i spune îmbrățișând-o: „Te strâng în brațe după atâtea zile amare”, la care Constanța îi răspunde: „Lacrimile-mi curg de bucurie/ Bucurie, desfătare, suferința s-a sfârșit” este refrenul cântat de personajele din scenă timp în care izbucnesc aplauzele în sală și ploaia de flori pe scenă, pe care artistul care joacă rolul lui Belmonte le culege și le oferă Constanței, adică Prințesei
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
grădina spitalului, care era de fapt un parc dendrologic și culegeam flori, punându-i-le în părul ei negru care se revărsa peste umeri. Avea o voce plăcută și de multe ori cânta melodii de muzică populară sau ușoară spre desfătarea mea. Eram fericiți trăind în paradisul existenței noastre. În prima duminică a lunii septembrie 1957, a mers din nou acasă, la părinți. Când s-a întors, părea puțin schimbată sufletește, îngândurată. Ne-am îmbrățișat și ne-am sărutat îndelung. Apoi
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
M-am născut aici, în India, și le cunosc mai bine decât tine. Sunt murdare, crede-mă. Și apoi, nu e nimic de făcut, nici dragoste. Fata aceea n-are să-ți întindă niciodată mâna... Ascultam toate acestea cu o nespusă desfătare, deși Harold nu înțelesese nimic din cele ce îi spusesem eu și credea că, dacă vorbesc de brațul unei fete, mă și gândesc la dragoste. Dar e ciudat cât de mult îmi place să aud vorbindu-se de rău de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dat ghirlanda și nu te-am strâns în brațe? ― Acum ne-a văzut Khokha, îmi explică Maitreyi, uitîndu-se în toate părțile cu teamă. Trebuie să întărim unirea noastră, să nu fim blestemați, să nu supărăm ritmul. Încercai aceeași deziluzie și desfătare pe care o aveam de câte ori descifram în dragostea și sufletul Maitreyiei jungla superstițiilor. Ritmul, karma, strămoșii... Câte puteri trebuiau întrebate și invitate pentru asigurarea fericirii noastre?... ― Ți-am ales piatra pentru inel, îmi spuse Maitreyi, dezlegând din colțul sari-ei o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ei bleumarin dispăruse sub un palton din stofă ecosez, pe care Dragoș nu-l mai văzuse niciodată până atunci. Verde cu roșu și cu alte culori. Nimic nu mai era așa cum fusese în toată după-amiaza scursă în tihnă și în desfătare în sufrageria din apartamentul de la etaj al unchiului Artemie și al mătușii Iuliana. Neti Pe alee, Dragoș se îndrepta către fundul curții trecând pe lângă casele înșirate pe-o latură, pline de chiriași proaspăt mutați, care încă nu prea ieșeau la
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
În Imperiul roman, doamnele romane erau admise ca spectatoare. Societatea introduce o normă a naturii (reglarea plăcerii sportive și a moralei în societatea naturală) și una a culturii (importanța creșterii copiilor). Se presupune că zeul, invizibil, primește un dar vizibil, desfătarea din actul sportiv, comportare decentă în cadrul competiției, competiția era și este un scop important în ceremonialul sportiv: -fie în familie, -fie în putere politică, -fie în mitologie. Ceea ce înțelegem noi prin sport în Europa antică, se referă la pământul mării
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]