10,581 matches
-
a asigurat controlul asupra Strâmtorilor, atenția să se îndrepta spre fluviul care se varsă în această mare și care îi facilita accesul spre centrul continentului european, dovedind că "gurile Dunării și strâmtorile Mării Negre alcătuiesc un intreg ce nu se poate desface în două părți și nici trata în mod deosebit."25 Acesta nu este primul moment în care o unică putere încearcă să controleze în mod exclusiv Dunărea: goții și mai apoi diferite seminții slave urmăresc și chiar reușesc să-și
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
a pus aici bănăretul pământului. Haide, ia-i, și să te cam cărăbănești din poiană. Altfel, e rău de tine! Înțeles-ai? DĂNILĂ: Ei, așa se schimbă treaba! Zici că-s parale acolo? CODÂRLIC: D-apoi cum? Puzderie. Ia privește... (desface sacul la gură, vântură un pumn de monede) Neam de neamul tău n-a visat așa bogăție! DĂNILĂ: Ia uite, măi frate! Apoi aveți noroc, spurcaților, că mi-i mai dragă viața decât pustnicia, că altfel v-aș fi arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
l-ai mai scos și pe-aista? DĂNILĂ: Las', nevastă, că ți-oi spune eu altădată cu amănuntul. Acuma umblă de adă niște banițe să cărăm în casă bănișorii pe care i-am dobândit cu capul ista prost al meu. (desface sacul la gură, vântură un pumn de monede. Din culise, vocile lui Ispas și Anisiei) ANISIA: Ba eu îți spun, barbate, că l-am văzut pe Dănilă călărind prin văzduh un balaur! ISPAS: Taci, Anisie, că te-a râde lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mlădiță firavă. M-am temut să nu fie o mlădiță de baobab, la început nu le poți deosebi. Firicelul a crescut, a apărut un boboc și, curând, s-a petrecut o adevărată minune. Într-o dimineață, din el s-a desfăcut cea mai frumoasă floare. Nicăieri nu se mai află o floare atât de frumoasă. Și eu am început să trăiesc doar pentru a o îngriji, pentru a o răsfăța. Avea încredere în mine. M-a întrebat: (Vocea Florii) "Ce ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
aștept... Mergi sănătos, bade Dumitre, și spune-i lelii Zamfira că îi mulțămesc pentru toate câte ne-o trimis. Drum bun! Când a ajuns la loc deschis, moș Dumitru a lăsat armăsarul să meargă în voia lui, iar el a desfăcut jurnalele pe rând. Tare ar fi vrut să poată desluși măcar o slovă din ce era scris acolo, dar de unde? Abia le vedea pe cele de-o șchioapă. Iaca un titlu : „Trupele germane au intrat în Polonia”. Bătrânul a întors
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
de ore să-și depună demisia. Dacă nu... va avea de furcă cu noi! Adică care noi? a întrebat Petrache fără să-și piardă cumpătul. Noi, legionarii. Sau voi nu știți pe ce lume trăiți. Da’ de când legionarii fac și desfac primari? Eu știu că primarul nostru a fost ales de obște și nu l-a numit nimeni - s-a îmbățoșat Petrache. Uite la el ce clanță are! s-a întors Vrăbioi cu râs ironic către Catârcă, care îl privea admirativ
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Spune-i că are douăzeci și patru de ore ca să-și depună demisia. Dacă nu, are de furcă cu noi”. „Adică care noi?” am întrebat eu. „Cu noi, legionarii. Sau tu nu știi pe ce lume trăiești?” „Da’ de când legionarii fac și desfac primari?” am întrebat. „Eu atâta am avut să-ți spun. Mâine seară, primăria să fie goală!” Și? Au ieșit trântind ușa... În încăpere s-a lăsat o liniște de mormânt. Costăchel privea când la Petrache, când la Măriuca, care își
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ceia? Ei! Parcă mata nu știi... Știu eu, dar voiam să-mi spui tu. Ia dă încoace hârtia ceea, să văd ce bucurie mi-o trimis aiștia! Măriucă! Cheamă-l pe Petrache! Spunei că o primit o scrisorică! Costăchel a desfăcut hârtia și a început să citească pe îndelete. În acest timp, Măcriș sorbea cu evlavie din ulcica aburindă... Ce scrisoare am primit, Costache feciorule? Ascultă aici tată: „Întrucât nu ați predat la timp cotele datorate statului, sunteți obligați ca într-
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mine? Ah, parcă eram mai bătăios înainte... Eloi, Eloi, lama sabachthani?” (Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? (în limba aramaică).) Cuvinte atribuite lui Isus Cristos Doar abia către ziuă, zbaterea năvalnică din el mai se potoli și, desfăcându-se treptat din încordare, se putu încredința somnului. Pe la orele amiezii, dânsul se deșteptă și, buimac și fără să știe prea limpede de ce, îmboldit fiind doar de niște îndemnuri cu totul tainice și neobișnuite, se îmbrăcă și se duse pios
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ochilor lui Victor, cu un cap proporțional cu trupul, din care ieșea un chip încântător și perfect conturat, ce părea a fi sculptat de mâna ușoară a unui înger, și din care se revărsau cu grație în valuri pletele-i desfăcute peste umerii fermecători, de dimensiuni egale. Iar, în centrul acestor forme de zeiță, stăteau doi ochi albaștri... Ce-i drept, întâlnim uneori persoane ce par atât de distinse și de nobile, atât de pure și fără de cusur, încât, la vederea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
tău, vedeai numaidecât natura cum renaște din cenușa în care, doar cu câteva luni mai devreme, frigul o prefăcuse fără milă. Iarba fragedă creștea vioaie și, în multe locuri, deja erau răsărite și încântătoarele flori primăvăratice. Mestecenii și plopii își desfăceau frunzulițele cleioase și înmiresmate, pe ramurile teilor plesneau mugurii plini de sevă. Rândunelele, vrăbiile și porumbeii își clădeau voios cuiburile, gâzele mărunte pretutindeni bâzâiau necontenit, iar priveliștea lor îmbătătoare își revărsa tot farmecul în sufletul omului. Pentru cel aflat în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nesfârșite; și până și pentru cei care iubesc atât de mult științele exacte - cărora le admit, fără ezitare, așa cum se cuvine, importanța -, când se pierd în labirintul complicatelor și fără de capăt socoteli, literatura, prin sensibilitatea penelului ei artistic, îi va desface din încordare și le va alina afectuos deziluziile. În acest punct, însă, oarecum obosit și cu gura uscată, Osvald făcu o scurtă pauză, ca să-și tragă răsuflarea și ca să-și pună ordine în idei. Continuă: mi-aduc aminte că domnul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
parcă din toate părțile... - Dar de ce? - De ce? Pentru că mă văd atât de neînsemnată... În fața morții, nimeni, dar absolut nimeni, nu are vreun cuvânt hotărâtor de spus. Dintre toți, singura stăpână pe ea este doar moartea, ai observat? Ea face și desface tot; vine când dorește, pleacă când crede. Este într-atât de înșelătoare și de alunecoasă, încât umblă mereu cu două fețe în așa fel, încât, pentru cei ce își așteaptă sau își merită sfârșitul, de multe ori aceasta nu mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Într-un bun nou si acesta va fi proprietarul bunului mai important sau mai valoros. În literatura juridică se discută despre trei cazuri de accesiune mobiliară și anume: a Adjuncțiunea, care Înseamnă unirea a două lucruri mobile care pot fi desfăcute fără să Își piardă individualitatea materială, chiar dacă se produce o degradare a bunurilor unite. Oricum, Între cele două lucruri contopite, unul este mai valoros si acesta este bunul principal, care poate fi apreciat ca atare, la nevoie și după mărimea
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
și prințul zămislit, cel mai drăgălaș și mai minunat din câți au existat! Încercau să creeze o atmosferă de sărbătoare, dar vocile lor nu aveau acea forță a fericirii care vibrează și te umple de fiori, ori de câte ori o invoci. Au desfăcut șampania care a Început să curgă În cupe de cristal, păstrate cu grijă și folosite de ai mei doar la ocazii speciale. M-au Îmbrățișat pe rând, cu căldură și dăruire, fiecare spunându-mi o vorbă bună, o mică glumă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
aduseră niciun rezultat, mama nu mai avea altă speranță decât mila Domnului. Se găsiseră, desigur, și femei care erau de părere că mamei i s-ar fi putut face vrăji, sfătuind-o să meargă pe la descântătoare, adică la femei care desfac vrăjile, dar mama nu credea în aceste lucruri. Când crescusem mai mare, îmi amintesc că o întrebasem odată ce credea despre o posibilă întâmplare legată de vrăji. Am rămas uluită de cele ce îmi povestise mama în continuare: „Da, mă sfătuiau
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
urme prin aerul material, ochii ei scânteiază de o fericire nemărginită, trupul se încovoaie într-un desen dumnezeiesc de bucurie și libertate. Această imagine se suprapune, unei viziuni ce apare mereu în visele lui Sandei. Chipul mamei alergând cu brațele desfăcute spre acel tânăr cu ochii verzi ca smaraldul, cu pielea arămie, cu părul de culoarea nisipului. Dansul cosmic, împreunarea. Fericirea înecată într-o pată uriașă de sânge. De fiecare dată când are această viziune, simte în creier o furnicătură, în jurul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
va face praf totul, vor rămâne în mijlocul câmpului, la zeci de kilometri de oraș, nu, nu se va întâmpla asta, deși s-a întâmplat de atâtea ori, cine îi garantează că vor ajunge până în oraș când autobuzul stă să se desfacă în bucăți. Mai bine să se gândească ce va spune la examen, dar nu mai are nimic în cap, nu-și mai aduce aminte de nimic, parcă nu ea a scris acea lucrare, parcă nu ea a inventat realitatea fiecărui
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pe platforma cu utilajele pregătite pentru export, erau cel puțin douăzeci de lăzi uriașe, sigilate, cu etichete în trei limbi, se uită pe sub sprâncene direct în fundul ochilor inginerului-șef, acesta e alb ca varul, acum e momentul, își zice, "ia desfaceți voi lada de colo", au desfăcut prima ladă, a doua, a treia, ranga rupea scândurile ambalajului, înăuntru nimic, douăsprezece lăzi goale goluțe, stăteau pe platformă ca niște oameni cu burțile sfârtecate, inginerul-șef se clătina, i s-a făcut greață
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
export, erau cel puțin douăzeci de lăzi uriașe, sigilate, cu etichete în trei limbi, se uită pe sub sprâncene direct în fundul ochilor inginerului-șef, acesta e alb ca varul, acum e momentul, își zice, "ia desfaceți voi lada de colo", au desfăcut prima ladă, a doua, a treia, ranga rupea scândurile ambalajului, înăuntru nimic, douăsprezece lăzi goale goluțe, stăteau pe platformă ca niște oameni cu burțile sfârtecate, inginerul-șef se clătina, i s-a făcut greață și a plecat de acolo fără
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
că acceptă, numai că schimbul e dezavantajos pentru ea. E hotărâtă să nu mai facă măcar un pas. Se simte obosită, îi e lehamite de ea. Va merge până la capăt. Trebuie să se vindece de această sminteală. Urcă în cameră, desface bagajele cu mișcări moi. Îi e teamă să-i dea telefon lui Alex. Îi e teamă de ezitările lui, de amânările lui, de scuzele lui. Și atunci, de ce mai stă aici ca o femeie beată, lipsită de voință? Ridică receptorul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pianului, își încinge hainele cu o sfoară și iese din peșteră. Amurgul înroșește depărtările. Pădurea a început să înmugurească. Pornește pe o cărare pe care nu a mai umblat până acum. Vrea să împrumute felul de a fi al Mariei. Desface brațele, închide ochii și începe să alerge. Simte cum pașii ei urcă pe cărare, urcă la cer, am să urc lângă sufletele mamei și Mariei, ale celorlalte călugărițe. Vrea să ajungă în satul pe care îl tot pândește de ani
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
unii îi rânjesc în față în timp ce îi umblă cu mâinile sub veșminte, se uită la ei înmărmurită, nu înțelege ce vor de la ea, de ce o lovesc, le simte mirosul urât, unul țipă și încearcă să-i înlăture pe ceilalți, îi desfac picioarele și țipă, i se face frică, omul de deasupra ei face gesturi pe care nu le înțelege, ea se uită la el, la ei, îi spun vorbe pe care nu le înțelege, deodată simte cum cel de deasupra ei
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
un tânăr își înlănțuise cu brațele țiganca, într-o scenă tandră de dragoste, urmăriți de câțiva puradei care-i priveau chicotind veseli. - Tu ce faci, mo!? Ai chef de hârjoană? Nu ai aflat că pornim la drum...? - Bulibașă! - Nici un bulibașă, desfă-ți cortul, tăbârcește-l în căruță și înhamă-ți catârii! - Cum asta, de-abia am poposit, gândeam... - Tu să faci cum ți-am poruncit, că altfel auzi glasul harapnicului. - Credeam... - Tu mai ales nu ai voie să crezi nimic, ai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Vișinel nu dă nici un semn de viață, Alex bătu la ușa camerei lui dar, de cum deschise ușa, rămase stupefiat. Vișinel nu se mai afla în pat. Fereastra era larg deschisă, semn că pe acolo evadase băiatul. Patul nici nu fusese desfăcut. Renunțase și la plăcerea de a parcurge drumul promis cu mașina. Plecase în toiul nopții cu gândul să întâmpine zorii zilei în șatră, înainte ca lichidul dimineții să cuprindă zările. Se vede că îi plăcea nespus de mult să vadă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]