754 matches
-
vârsta de 3-4 ani, iar perioada dintre două nașteri este de 2-2,5 ani, în unele cazuri 3-4 ani. Gestația durează 97-112 zile, în medie 103 zile. Tigroaica își aranjează culcușul în locuri greu accesibile: în peșteri, între pietre, în desișurile de trestii. Poate folosi una și aceeași ascunzătoare mai mulți ani la rând. Tigrișorii se nasc în martie-aprilie, câte doi-trei, mai rar unul singur și încă mai rar câte cinci-șase. Dacă toți puii se nasc morți, femela este capabilă să
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
încrucișată. Lipsa acesteia este cauza principală pentru obținerea unei cantități mici de fructe, de aceea cultivatorii recurg la polenizarea manuală sau la agățarea unor bucăți de carne pentru a atrage insectele. Acest arbore colonial are puternica tendință de a forma desișuri dacă nu este controlat. Primele atestări ale acestor fructe sunt dintr-un raport al unei expediții din 1541 a lui Hernando de Soto, care i-a găsit pe americanii nativi cultivând arborii la est de râul Mississippi. Expediția lui Lewis
Pawpaw () [Corola-website/Science/301496_a_302825]
-
de sud și valea inferioară a fliviului Yangzi, unde Împăratul Kangxi a măgulit elitele, fuseseră închegate cu mult timp în urmă rețele de funcționari și proprietarii de pământ. Împăratul Yongzheng a trimis comisari manchurieni cu experiență pentru a penetră în desișul registrelor funciare falsificate și a cărților de cont codificate, dar s-au întâlnit cu trucuri, pasivitate, si chiar violență. Criză fiscală a persistat. În 1725 Împăratul Yongzheng a conferit titlul ereditar de marchiz descendentului casei imperiale Ming, Zhu Zhiliang, care
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
cestor fresce, pentru care Uccello a renunțat chiar și la fidelitatea față de realitatea zugrăvita. "Vânătoarea" (1470) este ultima compoziție a lui Uccello, executată în "tempera" pe lemn. Uccello reda cu o deosebită sensibilitate jocul fin și anmat al luminilor din desișul pădurii. Pictorul utilizează o paletă bogată a culorii verzi, de la pastel la cele mai închise tonalități. Se inspiră mult din gotica și din tradițiile pictorilor de miniatură. Pentru a obtine efecte de lumină, folosește plăci de aur. cu trecerea timpului
Paolo Uccello () [Corola-website/Science/314908_a_316237]
-
dominante în nord-estul bazinului fluviului Congo. Localnicii îl mai numeau și „câinele sălbaticilor”, ori „câine de tufișuri”. Și în swahili, numele câinelui sună foarte asemănător. Basenji a dovedit dintotdeauna abilități foarte bune la vânătoarea ratonilor și a altor rozătoare, prin desișurile dense ale pădurilor tropicale. În 1943 AKC a adoptat în mod oficial rasa de câini Basenji. Stocul oficial de reproducere al Clubului Basenji din SUA a fost completat în anul 2010 cu circa 40 de exemplare native, colectate din zona
Basenji () [Corola-website/Science/322982_a_324311]
-
încă nu și-a câștigat dreptul să-i înfrunte tăișul”. Jack îl ridiculizează pe negru, îl lasă în chiloți și în propria piele, căci mușchii lucrați pe care negrul îi afișa se dovedesc a fi doar un costum. Deodată, din desiș își face apariția o armată de roboți. Negrul o ia la picior, dar este imobilizat de un robot cu un jug de fier și trebuie să asiste la luptă de la pământ. Jack îi învinge pe roboți cu bățul de bambus
Samurai contra samurai () [Corola-website/Science/319449_a_320778]
-
este puțin înalt, corespunzător câmpiei aluvionare a Mekongului. Pădurile tropicale acoperă mai mult de jumătate din suprafața totală a teritoriului. Acestea sunt o prelungire a vegetației din regiunea Kampuchia, în timp ce pădurile din regiunile montane nordice, formate din prerii intercalate cu desișuri, se aseamăna cu vegetația din centrul Vietnamului. În Laos crește o vegetație formată din arbori de bambus, liane, stuf și palmieri. Fauna este formată din pantere și un numări mic de tigri, elefanți asiatici și leoparzi. Elefantul a fost și
Laos () [Corola-website/Science/298115_a_299444]
-
tipuri de păduri. Pădurile de conifere reci predomină în partea de nord a țării, susținând specii de animale, cum ar fi elanul, ursul tibetan, împreună cu peste 120 de specii de păsări. Pădurile mai puțin înalte de conifere umede pot conține desișuri de bambus. La altitudini montale mai înalte se întâlnește ienupărul și tisa, bambusul fiind înlocuit de rhododendron. Pădurile subtropicale, care predomină în centrul și sudul Chinei, susțin mai multe 146.000 de specii de floră. Pădurile umede tropicale și sezoniere
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
ospățul: mese încărcate cu bucate delicioase și vinuri alese. După masa copioasă, amețiți de licoarea vinului, tinerii nu mai puteau să urce spre castel. Cu timpul, turnurile castelului s-au topit. Dar locurile din împrejurimi, poteca ce duce spre castel, desișul pitoresc al Răcovățului păstrează și astăzi misterioasa denumire "La Castel".
Raionul Edineț () [Corola-website/Science/297497_a_298826]
-
trăiește în colonii și populează zonele din jurul lacurilor care au malurile acoperite de vegetație hidrofită și zonele din preajma apelor curgătoare. Cuiburile lor sunt reprezentate de galerii lungi de 3-5 m, care pornesc de la nivelul apei spre zonele uscate sau în desișul vegetației. Animale seminocturne, nutriile sunt active seara și la începutul nopții sau dimineața devreme, ziua fiind mai mult în vizuini. Trăiesc în grupuri mici sau familii, acestea fiind compuse în mare parte dintr-un mascul și 3-5 femele cu puii
Nutrie () [Corola-website/Science/319861_a_321190]
-
stăpânului său, cu ajutorul cheilor false. Turnul dădea într-o curte interioară a palatului, ale cărei terase dominau de sus marea de Marmara; cum nu trecea nimeni pe acolo, ea era plină de ierburi înalte: Andronic se pitulă mai întâi în desiș, "ca un iepure", și așteptă momentul potrivit spre a se servi de frânghiile ce luase cu el. Ca un om priceput ce era, ieșind din celulă el avusese grijă să închidă ușa în urma lui. Atfel, când ofițerul de serviciu făcu
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
apucat de dureri violente și fără încetare cerea păzitorilor voie să coboare de pe cal, spre a se depărta un moment de drum.. Când veni noaptea, el înmulți aceste opriri și în vreme ce soldații îl așteptau răbdători, în drum, el, în umbra desișului în care se adăpostea, înfige bastonul în pământ, îl acoperă cu mantia, pune peste ea pălăria, îi dă înfățișarea unui om stând pe vine; după aceea, târându-se pe pământ, se depărtează cât poate de repede. Când gărzile, găsind că
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
fusese înainte o pădure de foioase deschisă, dar în perioada colonială copacii fuseseră tăiați treptat pentru a obține cărbuni pentru turnătoriile de fontă. Când aprovizionarea cu lemne a fost întreruptă, turnătoriile au fost abandonate și pădurea crescuse din nou, formând desișuri de tufe, plante agățătoare și arbuști. Turnătoria Catherine, abandonată în anii 1840s, fusese recent reactivată pentru a produce fier în sprijinul efortului de război confederat. Cavaleria confederată condusă de gen.-mr. J.E.B. Stuart avea să joace un rol important în
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
determina care sunt intențiile inamicului. În vreme ce generalul Jackson mărșăluia spre vest pentru a face joncțiunea cu Anderson în dimineața zilei de 1 mai, Hooker a ordonat o înaintare spre est pentru a-l lovi pe Anderson, împingându-și oamenii în afara desișului impenetrabil și a jnepenișului care împresura zona. Mulți comandanți unioniști considerau aceasta a fi cheia victoriei. Dacă armata unionistă, mai mare, ar fi luptat în pădurile denumite „sălbăticia Spotsylvaniei”, semnificativul avantaj al artileriei ar fi fost minimizat, întrucât artileria nu
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
nu a luat măsuri de apărare în caz de atac-surpriză, deși Hooker îi ordonase explicit aceasta. Flancul drept unionist nu era ancorat de vreun obstacol natural, singura sa apărare împotriva unui atac pe flanc constând din două tunuri îndreptate către desiș. De asemenea, Corpul XI avea și moralul scăzut. Comandantul lor fusese generalul de brigadă Franz Sigel, un general numit politic pe baza părerilor sale aboliționiste. Deși incapabil ca lider militar, el era foarte popular în rândul etnicilor germani din armată
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
se strecoară nevăzut la colibele huțulilor pentru a le da foc și apare pe neașteptate la cotiturile potecilor pentru a-i jefui pe angajații exploatării. Nimeni nu-l cunoaște așa că fugarul începe să fie considerat o apariție supranaturală zămislită de desișul pădurii. Înfrângerea suferită de inginerul Bernard dobândește o dimensiune fantastică. Pădurea îi ocrotește pe cei care vor să o apere, făcându-i să nu fie găsiți de autorități. Romanul lui Sadoveanu promovează comuniunea între om și natură, element baladesc impregnat
Nopțile de Sânziene () [Corola-website/Science/324371_a_325700]
-
parte, sunt lipsiți de capacitatea de a toarce. Toți reprezentanții genului sunt animale răpitoare și se hrănesc cu mamifere mari, mai ales cu copitate. Adeseori prada este mai mare decât felina. Vânează de obicei din ascunziș, pândindu-și prada în desișuri și în preajma locurilor de adăpat. Obișnuiesc să-și sufoce prada mușcându-i gâtul. Mănâncă întinși pe burtă, cu ghearele înfipte în animalul doborât. Sunt activi și ziua și noaptea, dar sunt mai bine adaptați condițiilor nocturne. Sunt animale solitare, cu excepția
Panthera () [Corola-website/Science/326794_a_328123]
-
ai întunericului”. Darwin învățase de la Henslow cum se studiază distribuția geografică a speciilor, și în special aflase despre speciile aflate în legătură pe insulele oceanice și pe continentele apropiate, așa că a încercat să colecteze plante înflorite. A găsit din belșug desișuri de arbuști „prăpădiți” din doar zece specii, și foarte puține insecte. În mod remarcabil, păsările nu se temeau aproape deloc de oameni, și în prima sa notă de teren a consemnat o pasăre mimus trifasciatus similară celor văzute pe continent
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
cordata"), frasin ("Fraxinus excelsior") ș.a.; cărpinița ("Carpinus orientalis") este inclusă în Cartea Roșie, iar "Sorbus torminalis" și "Sorbus aucuparia" sunt catalogate că plante rare pentru floră Modovei. Etajul arbuștilor este redat de specii ce cresc solitar și doar unele fomează desișuri: scumpie ("Cotinus coggygria"), porumbar ("Prunus spinosa"), corn ("Cornus mas") spinul cerbului ("Rhamnus cathartica"), măceș ("Roșa spinosissima", "Roșa canina"), păducel ("Crataegus monogyna"), salba moale ("Euonymus europaea"), sânger ("Swida sanguinea"); clocotișul ("Staphylea pinnata") este specie de plante rare. Învelișul ierbos este alcătuit
Rezervația naturală Molești-Răzeni () [Corola-website/Science/329964_a_331293]
-
Goranu este un sat ce aparține municipiului Râmnicu Vâlcea din județul Vâlcea, Oltenia, România. Unul dintre cele mai deosebite obiective turistice din zona Râmnicului, piramidele sau șiroirile de pământ de la Goranu, reprezintă o rezervație geologică spectaculoasă. Printre copaci și desiș, piramidele parcă s-au ascuns de privirile turiștilor și ale localnicilor, tocmai din această cauză este un fenomen unic prea puțin cunoscut în România. Rezervația naturală Piramidele de pământ din Valea Stăncioiului a fost declarată arie protejată în anul 2000
Goranu, Vâlcea () [Corola-website/Science/328298_a_329627]
-
medie de 1,4-1,8 km. Lunca este bilaterală, cu lățimea de 100-200 m. Suprafața văii este netedă, uscată, cu vegetație de pajiște. În locurile unde se resimte remuul apei de la lacurile de acumulare, lunca este înmlăștinită, cu stufărișuri și desișuri de arbuști. Albia este puțin șerpuitoare, fără ramificații, cu lățimea de 0,5-2,0 m, până la satul Doibani, prezintă un șir de bălți, legate de un fir de apă. La gura râului, pe malul stâng al Nistrului, este situată Rezervația
Râul Iagorlâc () [Corola-website/Science/328362_a_329691]
-
ambele sexe la fâse, însă la codobaturi sunt multe diferențe. Hrana este formată mai ales din insecte și alte nevertebrate mici în sezonul cald, dar iarna și din semințe. Cuibul și-l fac pe pământ, în crăpături de stânci, în desișuri sau în scorburi de arbori, uneori în diferite construcții. Femelele depun 2-7 ouă, frecvent albe, maro sau cenușii, pe care le clocesc 2-3 săptămâni. Puii sunt nidicoli (ies din ou golași și orbi) și părăsesc cuibul după 12-18 zile. le
Motacilide () [Corola-website/Science/329325_a_330654]
-
brun. Picioarele sunt roșu-vișinii. De la sfârșitul lunii aprilie până la migrarea din septembrie, turturica este de preferință o pasăre a peisajelor deschise din regiunile de deal și de câmpie presărate cu arbori, tufișuri, garduri vii și boschete. Se întâlnește și în desișuri, păduri cu mult subarboret, cu apă în apropiere. Este adesea găsită în desișurile care mărginesc terenurilor agricole, unde își căuta hrana. Spre deosebire de porumbelul gulerat, turturica este rar găsită pe clădirile orașelor. Ea preferă, conform firii sale prudente, să rămână la
Turturică () [Corola-website/Science/329494_a_330823]
-
este de preferință o pasăre a peisajelor deschise din regiunile de deal și de câmpie presărate cu arbori, tufișuri, garduri vii și boschete. Se întâlnește și în desișuri, păduri cu mult subarboret, cu apă în apropiere. Este adesea găsită în desișurile care mărginesc terenurilor agricole, unde își căuta hrana. Spre deosebire de porumbelul gulerat, turturica este rar găsită pe clădirile orașelor. Ea preferă, conform firii sale prudente, să rămână la adăpostul unei vegetații de înălțime medie. Turturica este răspândită în Europa, Africa de Nord, Asia
Turturică () [Corola-website/Science/329494_a_330823]
-
o substanță numita "lapte de porumbel", bogată în grăsimi și proteine, care este secretată de gușă. Este răspândită în toată țara, în regiunile de câmpie și de dealuri, prin dumbrăvi, plantații, în păduri cu subarboret sau la marginea pădurilor, tufișuri, desișuri, cu apă în vecinătate, în Deltă și pe litoral. În România este prezentă subspecia "Streptopelia turtur turtur". Ne vizitează în sezonul cald; toamna migrează în cartierele de iernat din Africa Centrală. În perioada de primăvară și toamnă apar și populații
Turturică () [Corola-website/Science/329494_a_330823]