790 matches
-
asceza nu e o virtute. Dumnezeu ne-a lăsat darurile vieții ca să ne bucurăm de ele, nu ca să le disprețuim. Asceza neagă viața. Și poate nu greșesc văzând în disperare și chiar în sinucidere, de fapt, dovezi de vitalitate. Ești disperat că pierzi ceva ce iubești sau nu mai suporți viața deoarece nu vrei s-o accepți sub formă de terci insipid. O fi moartea muza filosofiei, dar "servilismul față de trup" nu-l pot socoti o rușine. Am fost un hedonist
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
undeva din visurile adolescentei care a fost, că l-a așteptat mereu doar pe el, chiar dacă s-a întâmplat să-l caute mai întâi în altul... Și nu l-a găsit! Și au trecut niște ani... Dar nici nu a desperat. Așteptarea și răbdarea i-au fost răsplătite când l-a cunoscut pe „acest Domn R.”, bărbat tandru și mereu prevenitor, receptiv la micile ei nebunii de copil care nu a fost răsfățat la timp, în fine, un om care face
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Instinctiv, ridică brațele; revăzu mâna dreaptă strângând sabia, i se păru că ridică brațul spre cer și auzi glasul acela: Nu-l ucide! Inima începu să-i bată nebunește și i se tăie răsuflarea; se ridică din nou, privindu-l disperat pe Salix, în timp ce tânărul cu părul negru din dreapta lui urla: „Skorpius!“ — O să-l ucidă pe ticălosul de Salix... Vreau să-l văd mort pe Salix, ticălosul! — Ești un dobitoc! izbucni Valerius. Ridică pumnul să-l lovească, dar își lăsă mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
s-a dus. S-a...duuus? Adică s-a dus ilegal? Nici vorbă! S-a dus foarte, dar foarte oficial! Că avea și popă. Spuneai ceva de copii... Nu spuneam. Citam. Și? Și din păcate am luat alte copii. Sunt disperat. Ajutămă! Fă-mi tu niște copii! Pardon, domnule. Adresează-te unei iepuroaice! PATRULA FANTASTICĂ Bună ziua. Sunt sergentul major Popescu Ubu din Brigada Rapidă, că de aia avem și biciclete de cursă. Poftim actele. Care acte? Cine v-a cerut acte
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
mai mult de gîndit. Nu pot descrie nici o Întîmplare definitorie pentru cărțile mele În afara celor deja povestite. Mai degrabă-i vorba de o suită de Întîmplări. Și un sentiment constant. Un ton: disperarea. Fără a putea preciza exact de ce sînt disperat și nici măcar dacă mă mai simt astfel. Prima mișcare a suitei a fost dirijată de Sren Kierkegaard. Citită-n adolescență, maladia ireversibilă m-a Învățat felul de-a fi al unui singur fenomen ce avea să mă urmărească fără pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
rîd pentru că mă simt bine, am o cravată nouă, și nu o pot purta fiindcă am gîtul fin, Îmi paralizează omușorul și alte lucruri, de mare interes. E o metodă de autoprotecție care intră-n funcțiune automat. Iar dacă ești disperat, te plictisești să stai toată ziua („scriitorii sînt niște ființe stranii care stau toată ziua În casă”, Martin Amis) ca să privești un punct fix pe tavan, chiar dacă-i tavanul altcuiva, al unei femei frumoase, să zicem, cu aluniță, și-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
deloc ascultătorilor noștri.” Totul e ca ascultătorii noștri să nu fie la volan. Ori la azil, unde poți muri fără prejudecăți și dintr-o acțiune mai puțin vioaie precum aceasta. Fănuș Neagu, În Țara, descoperă că „protestele Convenției Democratice sînt disperat crăcănate”. Asta pare că vine dintr-o poezie de pe vremuri. O disperare crăcănată m-a cuprins, iar toaleta-i ocupată și iubita complet beată. În viziunea aceluiași scriitor, Emil Constantinescu este „o șopîrlă de smarald fumigenă (...) castrată mai tîrziu (...) și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mă iertați dacă mă prezint astfel în fața d-niei voastre. Cred că am fost adus aici în timp ca aiuram. Vă rog încă o dată să mă iertați. Femeia râse cu poftă. Apoi, serioasă deodată: ― Bine că v-ați venit în fire. Desperasem. Ar trebui să telefonez d-lui Carr. Bietul băiat a întrebat în fiecare zi de d-stră.... Gândul că Harold s-a interesat de mine m-a mișcat atât de profund, încît mă podidiră lacrimile. Mi se părea că sunt singur
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
acum. Aș fi atât de fericit soțul ei! Atât de purificat, de senin..." "După-amiază, conversație cu Maitreyi asupra mariajului. Mă gândesc mult și mă închipui soțul ei, șef de familie și miracol etic. Satisfacții, liniște. Seara îmi spune că e desperată că nu i-a scris Tagore. Poetul e pentru ea mai mult decât guru, e prieten, confident, logodnic, zeu, poate amant. Îmi mărturisește că nimeni nu bănuiește legătura lor. O iubire indiană. Sunt gelos? M-am hotărât să-i spun
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pentru că se gândește la mântuirea sufletului meu... Dar dacă îi vine în minte să scoată acul siringei din venă? Probabil că aș supraviețui până dimineața, când vine internul. Iar dacă nu va observa el, va observa Profesorul. Singurul care e disperat, și umilit, că nu înțelege; singurul care vrea cu orice preț să mă țină în viață, să afle ce s-a întîmplat." Îl auzise, într-una din zile - renunțase să se mai întrebe când - îl auzise, după ce-i atinsese, cu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
odată ce le aduceam În forma finală, le și uitam complet, și de fiecare dată cînd le reciteam mă miram de ele și mă Întrebam cum reușisem. Deci stăteam Întins, fărĂ să mă mișc, cu pernele alea drept prieteni și eram disperat. Nu mai fusesem niciodată disperat, nu cunoscusem disperarea adevărată - și de atunci n-am mai fost niciodată. Îmi lăsasem fruntea pe carpeta persană care acoperea patul, o saltea cu arcuri pusă direct pe podea, și carpeta era plină de praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
folosindu-și mîna. Ea scrîșnește din dinți și tu la fel, pentru că te doare, iar tu Îți dai seama că ar fi trebuit ca mai Întîi s-o mîngîi, s-o umezești ca să ți-o bagi mai ușor, dar ești disperat, Îngrijorat să nu se răzgîndească În ultima clipă sau să nu vă deranjeze cineva. A doua oară e ca prima oară, dar a treia sau poate următoarea a treia sau a patra nu-ți poți aminti nicicum, asta a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
tu cu ai tăi să aveți tot binele din lume... Privind după el, cum mergea sprijinindu-se În baston, Lia reflecta: “Uite ce a putut să facă războiul dintr-un om deosebit!. Important Însă e faptul că el nu a disperat, ci se luptă să se mențină pe linia de plutire”... Când a ajuns la poarta spitalului, a intrat cu grabă. A dat bună seara portarului, vrând să treacă mai departe, dar s-a trezit apostrofată: ― Unde mergi? ― La soțul meu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ca și pentru mine... Chiar dacă e dureros ce ni se întâmplă, nu trebuie să ne turnăm cenușă pe cap și să ne lăsăm copleșiți de năpastă... O asemenea atitudine nu e bună, pentru că scade pofta de viață. Nu trebuie să disperăm. Problema care-ți dă bătaie de cap momentan poate fi rezolvată. Nu-i nimic, te-a păscut păcatul, nenorocul, neșansa. Țineți minte ce vă spun din propria experiență de viață: Tot răul ce se întâmplă unui om poate fi spre
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mor. Atâta că nu aveam voie să mor. 17 — Camera Mirandei Priestly, am răspuns eu din noul meu birou parizian. Cele patru mult râvnite ore care voiau să se numească noaptea mea de somn fuseseră Întrerupte de un apel telefonic disperat de la una dintre asistentele lui Karl Lagerfeld la ora șase dimineața, și exact acela a fost momentul În care mi‑am dat seama că toți cei care o sunau pe Miranda erau În mod automat redirecționați la telefonul din camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Dar minutele treceau nepăsătoare, și dragostea mea trecea prin Încercări Îngrozitoare. Numai gândul că s-ar putea să nu-l mai văd astă-seară mă exaspera, mă depășea. Degeaba, Însă, Petre n-a venit. În mine s-a prăbușit speranța, am disperat. Totul mi se părea negru În jur, Petre m-a părăsit. De ce Întâi mi-a robit inima, iar apoi m-a lăsat? Oare dragostea mea să nu-i fi plăcut, oare refuzul meu să-l fi jignit? Cert este Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
am scăldat după-amiază, În loc să Învăț. În mine clocotește ceva crud, ceva strivit prea mult, o mirare, o uimire, o revoltă, nici eu nu știu. Am primit vestea destul de calmă, dar i-am simțit din plin efectul. Nu mă zbat, nu disper, e de prisos. Nu credeam că o să se Întâmple, dar iată că s-a Întâmplat! Încă o dovadă că nu trebuie să-mi leg viața de oameni, ei mă distrug. Acum nu pot spune decât atât: Petre mă Înșală, nu știu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dat seara telefon că vine, l-am așteptat cu inima la gură și... n-a venit. Ce să cred? Să mă revolt? Nu pot, țin prea mult la el. Să plâng? De ce? E dureros, e adevărat, dar nu trebuie să disper, am doar În față lupta cu școala și cu poezia. Până vineri va trebui să fac o poezie. Voi Încerca să descriu Mălăieștii. Am simțit deplin vraja acelor nopți, când timpul parcă stătea pe loc În acea amorțire a firii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dar poate că eu nu văd cea mai mare tragedie, a mea proprie. Oare ce Îmi rezervă viitorul, oare fac bine că renunț să mai concurez? Altfel nu pot, dar se poate ca mâine să-mi frâng mâinile și să disper, acum Însă doresc un singur lucru: să mă iubească Marin, căci poate și eu Îl iubesc! 11 februarie 1962 (duminică) Ce-a fost oare azi? Tragedie sau dramă? Iată cum a fost: Mă duc după-masă la „public“ și vine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să mă mai uit la Albastră. Ieșind din traseu, Învingând, nu mă visam niciodată În săptămâna dinainte de intrare În Albastră, m-a torturat timpul. Vremea rea mi-ar fi zădărnicit escaladarea. Fiecare norișor Îmi Împiedica antrenamentul și mă făcea să disper. Știam că un singur strop de nor Îl va face pe Eugen să amâne totul. Dar eu nu aș mai fi putut rezista Încă o săptămână În asemenea tensiune. În săptămâna dinainte de intrare În Albastră, m-au torturat amintirile. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mai bine și să nu pierzi nădejdea în Dumnezeu, că Dumnezeu nu lasă pe cei drepți și cu credință. Trebuie să ai răbdare multă, dragul mamei, că nici pe acolo nu zboară pui fripți și plăcinte calde, omul să nu despereze, ci să lupte cu toate piedicile până ce izbândește cu ajutorul lui Dumnezeu... Are să înceapă în curând frigul și iarna, și nu știu dacă tu ai haine grosuțe. Să iei seama și din cei dintâi bani să-ți cumperi ori, dacă pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în lumea bună, va fi adus de la București și tineri serioși. Nadina le-a îmbrățișat într-adevăr foarte amabil și a poruncit lui Raul să le facă curte, însărcinare de care el se achita conștiincios și cu cîte-o privire tainică desperată după Nadina. Căpitanul Lache Grădinaru, crezîndu-se irezistibil pentru că numai cu săbioara lui a cucerit proprietatea Cantacuzu, de peste trei mii de pogoane, ca supliment la o nevastă urâțică și prostuță, bătea zelos din pinteni pe lângă Nadina și-și sublinia străduințele cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
îl ținea gura, precum a strigat de la primul moment, dar era târât și el în goana mulțimii, neputincios, ca o frunză pe un puhoi de ape ce au rupt zăgazurile. Ilie Cârlan, strângând cu mândrie pușca goală, gâfâia lângă Petre, desperat de desperarea lui. Mai departe, Nicolae Dragoș se zvârcolea să se apropie de Petre, să schimbe împreună două vorbe. Dar mulțimea îngrozită îi cuprindea pe toți, irezistibil, în aceeași fugă dezmățată, spre un adăpost împotriva morții care le țiuise tuturor
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vetrele lor, pocăiți și îndreptați, spre a-și relua munca în folosul și pentru propășirea Romîniei! Prin influența lui Baloleanu, tânărul Iuga voia să dobândească o slujbă pentru Titu Herdelea care, aflând de la Roșu situația lui adevărată la Drapelul, era desperat că rămâne iar pe drumuri. În cele din urmă Baloleanu, prin secretarul general de la Ministerul Domeniilor, reuși să-l plaseze într-un loc de referent la Direcția Dobrogei! ― Și ce voi avea de făcut acolo? întrebă emoționat Titu, pe care
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de apărare a statului roman pe Dunăre, rezultatul fiind evacuarea Daciei. Iată ce relatează Flavius Vopiscus, în Historia Augusta: "(Aurelian) văzând Iliricul devastat și Moesia pierdută, a părăsit provincia întemeiată de Traian dincolo de Dunăre, ridicând (evacuând) armata și pe provinciali, desperând a o mai putea menținea, și popoarele (locuitorii) luate de acolo le-a așezat în Moesia, pe care o numi Dacia sa (aureliană) și care acum desparte cele două Moesii". Apoi, Eutropius, în Breviarum historiae romanae și Sextus Rufus, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]