1,081 matches
-
Moldovei cu o domniță munteană”277, se vorbește chiar despre o „ambasadă” de pețitori în 1562, compusă din boierii moldoveni Avram, Banilovski, pârcălab de Hotin, și Ion Moțoc, despre portretul („icone sponse”) pornit spre Moldova 278. N-a reușit nimic (Despot fixase și nunta, în ziua de Sfânta Maria Mică și îi poftise, ca un european ce se pretindea, pe regii Spaniei și Poloniei; amânată întâi, căsătoria a fost apoi anulată în schimbul unei sume de bani) din acest proiect (se pare
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
se pretindea, pe regii Spaniei și Poloniei; amânată întâi, căsătoria a fost apoi anulată în schimbul unei sume de bani) din acest proiect (se pare că, după ce s-a înscris, la Montpellier, în rândul studenților la Medicină, la 28 aprilie 1548, Despot - care își zicea atunci Iacob de Marchetti - „s-a căsătorit cu Gilette d’André, văduva ușuratică a unui nobil, al cărui copil l-a ucis, pentru a nu-l stânjeni”, a comis și o crimă, din gelozie, și „nu a
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de colane și brățări”): „Doamna purta brățări, inele și colane strălucind de mărgăritare mari și rubine...”322. Era și imposibil să nu impresioneze, să zicem, înfățișarea împărătească a Miliței, soția lui Neagoe Basarab, o „Despină”, căci cobora din familia de despoți sârbi a Brankovicilor, așa cum apare în tabloul votiv de la biserica episcopală din Curtea de Argeș (repictat ori măcar retușat în trei rânduri între secolul al XVII-lea și secolul al XIX-lea, dar păstrându-și - zic specialiștii - caracterul autentic) și în icoana
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
au luat cartea, și o au dus în țarigrad, și o au tins la mâna împăratului”346. Cititor al lui Ureche, Anonimul Bălenilor preia știrea, întărind informațiile despre caracterul olograf al scrisorii: „Și doamnă-sa Elena, fiind sârbă, fată de despot sârbesc, cu mâna ei au scris carte la împăratul Suliiman, cu umilință rugându-să să-l erte și el își pleacă capul supt sabia lui...” 347. Am fi putut s-o auzim pe Elena Brancovici - de care va depinde atât de
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în zisa biserică, glorioasa ascendență paternă. Ascendența paternă, aducătoare de noblețe, este evocată și în inscripția funerară a Doamnei Elena, soția lui Petru Rareș: (trad.) „Această groapă e a roabei lui Dumnezeu Elena, Doamna lui Petru Voievod, fiica lui Ioan Despot țarul, care s-a strămutat la aceste lăcașuri și la veșnicele lăcașuri; veșnica ei pomenire [...] 70...”89. O glorie consolidată prin părinți. Inscripția a rămas necompletată. Indolenți au fost - dacă acceptăm opinia lui N. Iorga, potrivit căreia piatra a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Dumitru Buhuș -, căci aflase că „acest câne neertat” uneltea pentru aducerea pe tron a lui Gheorghe Ștefan; nici Ion Neculce, pribeag cu Cantemir în Rusia, n-a scăpat de o asemenea pedeapsă) ori de descoperirea unor periculoase „visuri de domnie” (Despot Vodă l-a omorât pe marele stolnic Andreica, fiindcă „se arăta că umblă după domnie”) li se adăuga lăcomia de nepotolit a unor Domni. Dumitrașcu Vodă Cantacuzino, decrepitul care nu-și ascundea pulsiunile erotice (și nu disprețuia caznele aducătoare de
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a lui Ștefan cel Mare - a ajuns, astfel, printr-un joc al soartei, doamna cea mai cunoscută, mai ales datorită reprezentărilor votive din biserici și de pe broderii”577), la Putna în 1511 (Doamna Maria - o Despină, înmormântată călugărește, după obiceiul despoților sârbi -, văduva lui Radu cel Frumos, odihnea acolo din anul 1500; murise pe 11 mai) și i-a pus pe mormânt, doi ani mai târziu, un văl în care-și declara și originea drăculească: „Acest acoperământ l-a împodobit Io
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mormântul întru sfințenie răposatei sale mame, Maria, doamna lui Ștefan voievod, în anul 7021 [1513], ianuarie 30”578. Alături de soțul ei, Petru Rareș, la Probota (Mănăstirea Probota Nouă), a fost înmormântată Elena Ecaterina Brancovici („Doamna lui Petru Voevod, fiica lui Despot țarul”; lespedea funerară, care are un chenar excizat, alcătuit din inscripție, afișează un câmp central plin de flori desprinse parcă dintr-un brocart 579), ucisă poate din ordinul unui Alexandru Lăpușneanu, în anul 1553 („a pus de ou sugrumat pe
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
descendenți să se ocupe de îndatoririle funerare (inscripția de pe lespedea de mormânt a Elenei Ecaterina Rareș proclamă o glorie consolidată prin noblețea ascendenței paterne: (trad.) „Această groapă este a roabei lui Dumnezeu Elena, Doamna lui Petru voievod, fiica lui Ioan Despot țarul, care s-a strămutat la aceste lăcașuri și la veșnicele lăcașuri ...”583; „Cu mila lu Dumnezeu și cu ajutorul Precistii creștinul și luminatul Domno Io[an] Constantin Șărban Voevod” - scrie Domnul în 1656, dar biserica din Dobreni o ridicase în
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
bărbat; Băsescu se crede; bătrîn; băț; biruință; boală; bogătan; bogăție; cap; capabil; carne; casei; castel; cățel; cel de sus; cel mai bun; pe cineva; de cîine; cîini; cîrmă; comandant; comandă; conducere; constrîngere; control; convins; coroană; cuceritor; cumsecade; curent; demn; dependență; despot; deștept; deținător; dispreț; dominant; dominus; Domn; domnie; drastic; drepturi; educat; el; nu există asta; fia cel mai mare; forță; frică; genunchi; grijuliu; guvernator; harnic; hotărăște; hotărîre; iluzie; imperiu; impunător; inele; inexistent; infidel; ingenios; iubitor; înalt; încredere; îngrădire; înlănțuire; înrăit; înrobire
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
legendare. Ei sunt caracterizați de trăsături spirituale ale fibrei naționale străvechi - setea de adevăr și dreptate, vitejie, curaj, putere de sacrificiu, dorința de libertate. Opere reprezentative: Frații Jderi, Neamul Șoimăreștilor . - Epoca de decădere a Moldovei, în timpul domniei lui Duca-Vodă, un despot lacom, egoist, indiferent la viață grea a oamenilor, necruțător, ilustrând antieroul absolut, complet opus imaginii de pater familias a lui Ștefan cel Mare. Românul Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi-Vodă are la bază construcției literare motivul străinului, care observa și comentează
Paul Nechifor, Carmen Dimitriu, Angela Căşăriu, Adela Jitaru by Monografia Colegiului Național ,,Mihail Sadoveanu" Pașcani () [Corola-publishinghouse/Science/91876_a_93485]
-
ocupă, bineînțeles, cu instrumentarul estetic, de fuziunea inevitabilă a realității cu ficțiunea și de întregul set de transformări și mutații ce rezultă de aici. Romanul descrie, rafinat, maniera în care ficționalul "înghite" realul și, în consecință, textul "învăluie" existența. Adevăratul "despot" devine, în acest context, scriitorul. El e manipulatorul unor destine, autoritatea "din umbră" care "face" și "desface" nu doar literatura, ci și viața. Big Brother îmbracă, în romanul lui Murakami, redingota prozatorului tipic, din orice timp și din orice spațiu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Numeroși sunt și scriitorii care se abjură de crezul comunist. În articolul intitulat " Infinitul tupeu al lacheilor", publicat în 1990, Vladimir Tismăneanu exclamă: "Credeam că numai în Balcani se poate întâmpla așa ceva: după decenii de servilă prosternare la picioarele unor despoți sanguinari, după o pe cât de umilitoare, pe atât de bine remunerată pactizare cu torționarii securității, purtătorii de cuvânt ai recent prăbușitelor regimuri comuniste să renască precum niște prunci inocenți, gata să dea lecții întregii cetăți și să-i ponegrească fără
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
nucleul statului dobrogean; o a fost recunoscută de Bizanț în 1325; o în 1325 avea în frunte pe Balica, care s-a implicat în războiul civil din Imperiul Bizantin dintre Paleologi și Cantacuzini. -Urmașul lui BalicaDobrotici (Dobrotiță) a fost numit despot de către Bizanț și a reușit să unifice “țările ” dintre Dunăre și Marea Neagră (după 1347), întemeind Dobrogea: o a avut relații cu Vladislav-Vlaicu, cu care a negociat în 1369 restaurarea lui Stratimir la Vidin. -Din despotatul lui Dobrotici s-a desprins
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
profit personal pentru domnitori. Sistemul aplicat în perioada domniilor fanariote a fost condamnat nu numai pentru corupția lui fiscală și politică, dar și pentru stilul și preponderența lui grecească. Idealul fanariot era Imperiul Bizantin. Domnitorii din Fanar nu puteau fi despoți bizantini la Constantinopol, dar aveau posibilitatea să fie la București și la Iași, astfel încît adoptau la curte un ceremonial elaborat, înconjurîndu-se cu articole de un lux exorbitant și tratîndu-i pe cei inferiori lor, adeseori și pe boierii pămîntului, cu
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
cei inferiori lor, adeseori și pe boierii pămîntului, cu dispreț și indiferență, conform a ceea ce credeau ei că însemna demnitate imperială. Ei erau totuși permanent conștienți de precaritatea poziției lor. Iată ce scria un observator contemporan: "Ceea ce este remarcabil în legătură cu despoții aceștia... este că toate bogățiile, toți banii, toate bijuteriile, veșmintele și mobilele lor se află tot timpul în lăzi și cufere de călătorie, ca și cum ar trebui să o ia din loc în orice moment."24 Deși o supraevaluare a pagubelor
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
și de atmosfera Iluminismului. Efectul acestor doctrine asupra mișcărilor naționale va fi examinat ín secțiunile de mai jos. Deocamdată, importanța acestor idei noi constă în faptul că ele au afectat direct atitudinea unui grup de conducători cunoscuți sub numele de despoți luminați, din care făceau parte Ecaterina cea Mare, Frederic cel Mare și monarhii habsburgi. În ciuda faptului că erau deosebiți în multe privințe, ei erau cu toții animați de ideea că datoria lor era să-și consacre domniile îmbunătățirii vieții supușilor și
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
prin aceea că intenționau să facă din autoritatea guvernului central un scut între nobilimea feudală și marea masă a țărănimii înfeudate împovărată de taxe. Statul urma deci să joace rolul unui moderator și al unui judecător între două clase sociale. Despoții luminați nu erau absolut deloc democrați; ei nu-i considerau egali pe senior și pe țăran. Autocrați înnăscuți, ei erau deciși ca guvernele lor să fie controlate de ei înșiși sau de reprezentanții lor. Erau susținători ardenți ai principiului "totul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
bisericii. Cu toate acestea, domnia ei a marcat instituirea unui sistem laic de școli elementare și înființarea de instituții de învățămînt superior. Noii funcționari ai birocrației din cadrul guvernului central întărit aveau evident nevoie de o instruire laică. Ca și alți despoți luminați, ea avea o mare încredere în educație ca mijloc de îmbunătățire a situației sociale și politice; nu voia să aducă daune bisericii, dar considera pur și simplu aspectul acesta ca fiind efectiv de competența statului. Fiul ei era mult
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
fericirii și bunăstării omului, ei doreau înființarea unor instituții de stat care să slujească și să fie în beneficiul celor guvernați. Conceptele lor nu erau neapărat democratice. După cum am menționat, unul dintre aceștia, Joseph al II-lea, ca și alți despoți luminați, intenționa indubitabil să domnească autocratic, dar țelul lui era să acționeze în interesul tuturor nivelurilor sociale ale populației austriece. În ciuda faptului că unele dintre doctrinele iluministe serveau realmente intereselor monarhiilor centralizate, alte aspecte erau total opuse acestora. Atacînd conceptul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
acesta erau înmulțirea cererilor de rezolvare a chestiunii pămîntului și pericolul tot mai mare pe care îl prezenta naționalismul maghiar. Problema socială majoră a monarhiei era constituită de nemulțumirile țărănimii. Deși condițiile erau foarte diferite, în multe zone nici măcar reformele despoților luminați nu fuseseră puse în aplicare. Situația devenea din ce în ce mai nesatisfăcătoare atît din punctul de vedere al țăranului cît și din cel al elementelor progresiste din rîndul marilor proprietari funciari. Mai ales atitudinea țărănimii era fluctuantă. Exista o mai mică înclinație
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
unor români. Câteva dintre tălmăcirile publicate în acest domeniu - Johannes Sommer și Christianus Schesaeus, Scrieri alese (1988), Nicolae Spătarul Milescu, Manual sau Steaua Orientului strălucind Occidentului - Enchiridion sive Stella orientalis splendens occidentali (1997), A. M. Grazianus și Johannes Sommer, Viața lui Despot Vodă (1998), Petru Movilă, Ortodoxa confessio fidei catholicae et apostolicae ecclesiae orientalis (2001) - deschid noi perspective, nu numai istoricilor, ci și istoricilor literari, filosofilor și filologilor. Exegetul se arată preocupat și de teme controversate ale domeniului sau mai puțin abordate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286747_a_288076]
-
alese. Poezie latină din epoca Renașterii pe teritoriul României, ed. bilingvă, Iași, 1988; Nicolae Spătarul Milescu, Manual sau Steaua Orientului strălucind Occidentului - Enchiridion sive Stella orientalis splendens occidentali, ed. bilingvă, introd. trad., Iași, 1997; A.M. Grazianus, Johannes Sommer, Viața lui Despot Vodă. Proza latină din epoca Renașterii despre români, ed. bilingvă, Iași, 1998; Poeți latini postclasici, ed. bilingvă, introd. trad., Iași, 2000; Platon, Gorgias, București, 2000; Petru Movilă, Mărturisirea ortodoxă a credinței universale și apostolice a Bisericii Orientale - Ortodoxa confessio fidei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286747_a_288076]
-
1984, 1; Petru Zugun, „Eminescu și clasicismul greco-latin”, AUI, lingvistică, literatură, t. XXX, 1984; Gabriel Țepelea, Un arhipelag puțin explorat, RL, 1988, 33; Marius Alexianu, Profil de traducător: Traian Diaconescu, AUI, limbi străine, t. I, 1988; Ștefan Cucu, „Viața lui Despot Vodă”, AUC, t. XX, 1998, 1-2; Matei Bălan, N. Milescu, „Stella orientalis”, CRC, 1998, 6; Gheorghe Badea, Dialog cu un filolog clasic: Traian Diaconescu, CL, 1999, 4; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 151-152; Dorina Tărnăuceanu, Publilius Syrus în vestmânt român, CL
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286747_a_288076]
-
se comportă tiranic, paranoic, cu semne vizibile de trecere fariseică de la sentimentalism de două parale la lătrat populist. Lacrimile lor sunt simple iritări, nu emoții! Jigodiile noastre sunt nostalgicii regimului comunist, cei care, apărați de securiștii aroganți, au devenit mici despoți, unii cu pistoale, alții cu poeme omagiale la adresa "marilor conducători". Satisfacția lor supremă fusese faptul că ajunseseră să ia decizii în privința vieții și a morții celor care își permiteau să gândească altfel decât ei. Jigodiile știu că au pierdut trenul
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]