1,412 matches
-
ar spune nimănui. Ar înțelege. Ar păstra secretul. — Deci. Se oprește în mijlocul străzii, cu degetele în buzunare. Îmi spui cine ești ? — Poate, zic în cele din urmă și mă trezesc zâmbind. Nathaniel îmi zâmbește și el, și ochii i se destind încet, și-l fac și mai atrăgător. — Dar nu chiar acum. Mă uit în jur la strada aurie a satului. E o seară prea frumoasă ca să o stric cu povestea nenorocirii și a suferințelor mele. Îți spun mai târziu. Mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
că acum sunt aici. Și tocmai am petrecut cu tine cea mai frumoasă seară din viața mea. Din toată viața mea. Văd pe chipul lui că ar vrea să mă provoace ; deschide chiar gura să zică ceva. Însă încet-încet se destinde și își întoarce privirea, fără să spună nimic. Simt cum mă cuprinde disperarea. Poate că am stricat totul. Poate că ar fi trebuit să-i spun adevărul, cu orice preț. Sau să inventez rapid o poveste complicată cu un iubit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nu. Tu chiar nu vezi cât de mult te-ai schimbat ? Nu mai tresari din orice. Nu mai ești încordată la culme. Îmi ridică brațul și-l lasă să cadă. Brațul ăsta ar fi stat rigid ! — OK, bine, m-am destins un pic! Îmi arunc mâinile în aer. Știu că m-am schimbat. M-am calmat și am învățat să gătesc și să torn bere de la draft... și m-am simțit de milioane. Dar a fost un fel de vacanță. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Nathaniel ! Până la urmă, îmi revine glasul. Nathaniel ! La țipătul meu disperat, ridică în fine privirea și tresare vizibil în clipa în care mă zărește. Preț de un moment, pare că nu-și poate crede ochilor. Apoi toată fața i se destinde într-o explozie de încântare. Aud ușile trenului trântindu-se. E gata să plece. Haide ! Țip, făcându-i semn insistent. Îl văd că se ridică în picioare în tren, își înșfacă rucsacul și se strecoară pe lângă femeia din scaunul alăturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ca să asiste la concedierea mea ? Ce e ăsta, un fel de training despre cum-se-dau-oamenii-afară ? — Bună, zic, străduindu-mă să-mi păstrez calmul. Dar simt că-mi ard obrajii și știu că arăt probabil destul de fîstîcită. — Bună. Chipul lui Jack se destinde Într-un surîs. Emma... te rog, relaxează-te. N-ai de ce să-ți faci griji. Voiam doar să te Întreb ceva. Aha, spun, surprinsă. OK, hai că acum m-a zăpăcit de tot. Ce naiba poate să vrea să mă Întrebe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mai bine să inventez repede ceva. Nu e important. Încerc să iau hîrtia, dar Jack se trage un pic mai În spate, ca să nu-l ajung. Din partea biroului domnului Ernest P. Leopold, citește cu glas tare, și chipul i se destinde Într-un surîs Încîntat. Văd că vrea să comande 6000 de cutii de Panther Cola. Un client de nădejde, văd, acest Leopold. — E pentru un eveniment al companiei lui, Îi explic. În mod normal, se servește Pepsi, dar recent unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
spune tata, turnîndu-i un pahar de vin. — Se poate spune și așa, zice Jack după o pauză. Să zicem că... am lucrat. — Ești Între slujbe ? spune mama cu tact. Da, cred că se poate spune și așa. Chipul i se destinde Într-un surîs. — Of, of ! face mama cu compasiune. Ce păcat. Și totuși, eu sînt sigură că vei găsi tu ceva. O, Doamne. N-are nici cea mai mică idee cine e. Nimeni din familia mea nu știe cine e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ia coșul. Toate astea, fără să-și ia ochii de la mine. — Emma, vreau neapărat să mă revanșez față de tine, spune, iar femeia dispare grăbită. Pot să te invit să mîncăm ceva ? Să bem ceva ? La... un shake ? Chipul i se destinde cu un mic surîs, dar eu nu-i zîmbesc. SÎnt prea confuză ca să pot surîde. Simt că o parte din mine Începe să cedeze; simt că o parte din mine Începe să-l creadă. Și vrea să-l ierte. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
dumneavoastră de pildă... este o ființă reală... Domnule! Sunteți o ființă reală? (Moment de încordare; ȘEFUL GĂRII stă aplecat deasupra călătorului, așteptând răspunsul; se privesc drept în ochi; călătorul este crispat și încurcat în primele secunde; apoi fața i se destinde și devine zâmbitor; în loc de răspuns îi dă ȘEFULUI GĂRII o palmă ușoară, demonstrativă; ȘEFUL GĂRII o primește nelămurit, apoi fața i se destinde și începe să râdă cu poftă; călătorul îl urmează în acest hohot de râs.) ȘEFUL GĂRII: Ha-ha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
se privesc drept în ochi; călătorul este crispat și încurcat în primele secunde; apoi fața i se destinde și devine zâmbitor; în loc de răspuns îi dă ȘEFULUI GĂRII o palmă ușoară, demonstrativă; ȘEFUL GĂRII o primește nelămurit, apoi fața i se destinde și începe să râdă cu poftă; călătorul îl urmează în acest hohot de râs.) ȘEFUL GĂRII: Ha-ha... ha-ha-ha... Ce fascinant! Cât e de fascinant! he-he-he. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Așadar n-ați crezut? ȘEFUL GĂRII: Nu! Nu! Pe cinstea mea! N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
imperiu compus din ei înșiși - un imperiu pentru doi. Pe o bancă de vizavi de mine s-a așezat un american între două vârste. Arăta ca un neghiob care trăncănește verzi și uscate. S-a desfăcut la șireturi ca să-și destindă picioarele și s-a apucat să citească un număr vechi de-o lună al ziarului Sunday Tribune din Chicago. Trei chipeși ofițeri SS au trecut țanțoși pe aleea care ne despărțea. După ce s-au îndepărtat, omul a pus deoparte ziarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
S-a uitat la mine zâmbitor și mi-a spus: — Nu sunt furios pe nimeni. — Fără îndoială așa și trebuie, l-am aprobat eu. — Îți voi da un sfat, continuă el. — M-aș bucura să-l aud, am zis eu. Destinde-te, mă sfătui el, radios, radios, radios. Destinde-te și atâta tot. — Așa am și ajuns aici, l-am informat. — Viața se împarte în mai multe faze, începu el. Fiecare e foarte diferită de celelalte și în fiecare fază trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
a spus: — Nu sunt furios pe nimeni. — Fără îndoială așa și trebuie, l-am aprobat eu. — Îți voi da un sfat, continuă el. — M-aș bucura să-l aud, am zis eu. Destinde-te, mă sfătui el, radios, radios, radios. Destinde-te și atâta tot. — Așa am și ajuns aici, l-am informat. — Viața se împarte în mai multe faze, începu el. Fiecare e foarte diferită de celelalte și în fiecare fază trebuie să fii în stare să-ți dai seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
de date precise și clare pentru a putea oferi un răspuns cât mai complet. După cunoștințele noastre, spuse Y, bunica ta (și iartă-ne că-i spunem „babă”, e un apelativ comic la care recurgem uneori când vrem să ne destindem) are un generator NDG, care nu numai că produce nanoboți de ultimă generație, dar îi poate antrena să se autogenereze în funcție de situația celulară întâlnită în momentul inserției. Deci, am insistat, bunică-mea își poate transfera creierul într-una din voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Ioana se plimba întotdeauna pe străzi pustii, unde singura animație era dată de câțiva băieți șezând pe marginea caldarâmului, iar când aceștia scremeau câte un comentariu aparent admirativ, Ioana tremura de plăcere, bătăile inimii i se potoleau, fața i se destindea, încrederea în sine îi umplea fiecare nerv și căuta din nou aglomerația marilor bulevarde. Prietenia dintre aceste două fete a început în septembrie 2000, odată cu admiterea la una din cele mai promițătoare facultăți din țară. Stătuseră una lângă alta în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
un bun prieten al meu... Ministrul nu uită să facă și o glumă intelectuală, undeva pe la mijlocul discursului. Publicul nu uită să râdă. Câțiva spectatori adăugară la rândul lor un cuvânt sau două, ceea ce făcu poanta și mai savuroasă. Atmosfera se destinse. Profesorii Dușcă și Paltonaru își puseră picior peste picior. Calomfir asculta discursul dedicat lui însuși și, cu un deget la bărbie și sprâncenele ridicate, se apleca din când în când într-o parte privindu-l ghiduș pe vorbitor. Treptat, figurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
strigăt de îngrijorare și se repezi să salveze cablurile, călcând totul în picioare în calea lui. Colegii lui, care fuseseră în spate, începură imediat să se prostească, astfel că întreaga zonă se umplu de zarvă pentru că toată lumea voia să se destindă după tensiunea recentei descoperiri. În toată această nebunie, exclamația ultimului sosit fusese uitată pentru moment. Încercând să nu chicotesc, m-am concentrat mai mult asupra peretelui din spate ale zonei de servicii, acolo unde se afla scara lui Iacob; peretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ușor refrenul. — „El coase ochii mortului...“ „Niciodată nu va mai vedea acest mort...“ - traduse Correcaminos. Când ochii și buzele celui de al doilea cap fură și ele cusute, comunitatea scoase un suspin de ușurare și chipurile războinicilor și vraciului se destinseră. Scăzu încordarea, pentru că, din acest moment, morții nu mai puteau nici să vadă, nici să vorbească, iar capacitatea lor de răzbunare slăbise. Acum vor trebui să meargă prin lume pe bâjbâite, fără să comunice cu alte spirite, și, în asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
când o să ne vadă pitulându-ne precum copiii?! Vor zice că am înnebunit și va fi bârfa zilei! Uf! Este irațio... Victoraș, îl opri Odette, sub privirile tăioase ale lui Ion, zic că Celia ar avea dreptate. Să ne mai destindem, să ne mai relaxăm... E doar un joc scurt, nu face nimănui rău. Lasă-le pe slujnicele alea să vorbească până și-or răci gura. Celia săltă voioasă și o luă pe anemica Odette de lângă Victor; cu greutate, căci erau
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
scrijeliră cerul cu o poftă nebună. Uitându-se la ceas, Omul cu Tatuaj îi spuse huidumei de lângă el: - Ai fi putut să iei o umbrelă. Șoferul încercă să deschidă gura, poate că dorise să facă o glumă, pentru a mai destinde atmosfera, poate nu reușea să înțeleagă importanța obiectului numit umbrelă în condițiile în care te pregătești să suni la ușa unuia pentru a-i face de petrecanie și pentru a recupera un geamantan cu bani. În timp ce Omul cu Tatuaj aprinse
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
caldarâm afundându-se în Land Rover. Săriră scântei în toate direcțiile, iar casele de pe partea cealaltă a străzii rămaseră fără curent. Degetele Omului cu Tatuaj încercară să păstreze chiștocul de Camel între ele, ca pe o ultimă dorință, însă se destinseră brusc și țigara căzu între picioarele chircite. Tunetul care se făcu auzit în același moment păru un simplu gong care anunța sfârșitul unei alte reprize...” Merse către fereastră și trase colțul draperiei. Vijelia începu să se întețească, norii negri se
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
reluat serviciul. Nu mai avea repetiții la dansuri, ele urmând să se reia în primăvară, acum avea mai mult timp liber. În afară de faptul că citea seara, se mai îndeletnicea și cu goblenuri. Îi plăcea să migălească iar pe ea o destindea foarte mult această artă. Nu le păstra pe toate, mai făcea și cadouri prietenilor sau rudelor de la oraș. Învățase la ora de practică pe care le-o introdusese în orarul de la școală, din clasa a V-a, la două săptămâni
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
și cazul doctorului Eugen Tomescu, care-și relatează povestea iubirii pentru doctorița Pavelescu, colegă de facultate. Câte personaje, tot atâtea povești de viață. Fiecare cu interpretarea lui. Idila care se înfiripează între Iuliana și doctorul Eugen e menită să mai destindă atmosfera încordată legată de accident. Iustin Dobrescu începe să-și depene amintirile în fața doctorului curant la fel de firesc de parcă s-ar fi aflat în fața unui prieten vechi. Pe alt palier epic și tot sub forma dialogului cu sine, se dezvoltă povestea
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
doctorul Eugen Tomescu, „vraciul” de la terapie intensivă, doamna asistentă Ofelia Bălan este mâna mea dreaptă, sufletul secției, iar doctorul Grigore Emilian este inimosul alergător în teren, salvator de vieți, interveni Eugen pentru a face prezentările într-o manieră menită a destinde atmosfera... Și, cum aici niciodată nu avem prea mult timp liber, vă spun acum tot ce vă Marian Malciu interesează, tot ce trebuie să cunoașteți, continuă doctorul să-i vorbească, în timp ce o conduse atent și o invită să se așeze
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
întreb...Bun! Și eu, ca făcând parte din familie curând, sper, sunt de acord! Vă rog, mergeți mai departe cu tot ce este de explicat, doamna... Laura! - Vai, domnule doctor, iar suntem oficiali? întrebă Laura râzând, mai mult pentru a destinde atmosfera. Ei bine, în cazul lui Tinu, corneea, această foiță transparentă de la exteriorul ochiului, care permite luminii să pătrundă în ochi, a fost afectată de traumatismele suferite în accidentul de acum trei ani... A fost opacizată. Se pare că și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]