3,056 matches
-
podul bisericii”. Podul bisericii este locul unde se păstrează amintirile noastre comune. Locul în care alții depun pentru noi, și noi depunem pentru alții, fapte de viață postume.Doar cărțile mai sunt, între aceste lumi, scrisori a căror hârtie se destramă când le descoperim în podul bisericii - al cuvintelor noastre, și sufletelor, clopot și țintirim. Dar Iisusul doamnei Melania Cuc nu este numai în podul bisericii. Pentru că în penultima scrisoare, din cele 13, “Duminică fără Iisus”,scriitoarea ne mărturisește: “Cu Iisus
EVANGHELIA DUPĂ MELANIA CUCU, CRONICĂ DE JIANU LIVIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363132_a_364461]
-
voaluri, când iarna așteaptă să spună povești. Doar mâna o-ntind și culeg un crâmpei din ziua ce nopții îi deapănă somnul. Cu mine când ești pe seara de gene-ți alerg. Ajung asfințitul și-l sorb, să nu se destrame. ȘI PLOUA... Și ploua și ploua, iubirea de pe frunze o împrospăta cu apa vie a dimineții, dor ce-mbie omul călător să poposească în iubiri ascunse, ferite de al rugului amnar ce jaru-și dă și-așterne în cenușă timpul trecut
CREANGA DE CUVINTE (POEME) 1 de CORNELIA JINGA HETREA în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363195_a_364524]
-
fabricarea lor în Roma Antică, numit „Templul Iunonei Moneta”. Mai târziu s-au deschis și alte monetării și monedele romane au fost acceptate pentru schimburi în toată Europa, din Insulele Britanice până în Turcia. Când Imperiul Roman a început să se destrame și au apărut națiunile în Europa, fiecare țară a preluat și menținut controlul asupra propriului sistem monetar. Până nu demult banii existau exclusiv sub forma monedelor - bani metalici -, o monedă conținând o cantitate exactă de metal, precum aur sau argint
BANII ŞI VIAŢA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363226_a_364555]
-
Pictează-mă în straie de aramă, Valsez cu norii fără nicio teamă Când bolta la tăcere mă condamnă. Imagini fără nume stau în ramă, Doar ploaia către tine mă îndeamnă, Amurgul rubiniu azi mai înseamnă Povestea unui dor ce se destramă. În ochii tăi s-au furișat izvoare, Cu ele curge doina-n răsărit, Pădurea-și cântă fără încetare Balada unui suflet dezgolit. În noi apune toamna și mă doare Că visul nostru n-a mai înfrunzit. Referință Bibliografică: Sonetul toamnei
SONETUL TOAMNEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368314_a_369643]
-
afund. Care e rostul gândurilor mele? Căci doar cu tine sensul e profund! SONET IV Te-ai întrupat din ceruri de aramă, Te unduiești în freamăt de păduri Și, printre stele, teama o înduri Când vălul rece-al nopții se destramă. Din toamnă ți-ai zidit alte armuri, Dar te pictez în blânda lunii ramă; Un anotimp brodat se țese-n dramă- Și-o ultimă petală îmi mai furi. Vei rătăci mereu și vei desface A vremii pânză-n nouri de
POEMELE VISULUI IMPLINIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368365_a_369694]
-
Trăiseră o perioadă cu impresia că tinerelul nu avea să se lege de randament și de pierderi. Cel puțin, Ilie, contabilul-șef, era sigur că hârtiile erau un teritoriu pe care nu avea ce căuta un inginer agronom. Iluzia se destrămă în ziua în care Man îi chemase în biroul lui, luându-i la întrebări: - De ce s-a depășit planul de tăieri din această lună? - Erau câteva exemplare bolnave, tehnicianul a semnat actele, răspunsese curajos Marin, cel mai versat dintre măcelari
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368309_a_369638]
-
OBLOANE ÎNCHISE Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 1365 din 26 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului N-am să mai spun la nimeni cum mă cheamă, Am să-mi ascund tăcerea-n mână stângă; În mine firul iute se destramă, Iar umbrele pe umeri se bălăngă. E începutul care mă așteaptă... Nu mă atinge nici măcar misterul; Voi coborî încet treaptă cu treaptă, Să pot simți cât de adânc e cerul. Și bine îmi va fi, căci după mine, Obloanele vor
OBLOANE ÎNCHISE de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368405_a_369734]
-
se lase umiliți și îngenuncheați de puteri străine. În această poezie glasul poetului este mâhnit peste măsură: „Cu teorii despre democrație/ Ne-au fost impuse legi umilitoare/ Îngenuncheați sub jug și silnicie/ Ne-au sufocat ginte minoritare// Secătuită țara se destramă/ Finanțele-s pe mână de borfași/ Președinția - permanentă dramă/ Senatul țării - pentru arendași// Se construiesc secrete catacombe/ Atacă corbii cerul României/ Și croncănesc ca Țara să sucombe/ Plătim cu viața drumul sărăciei// Ne înjosesc minorități păgâne/ Modificând versete din scriptură
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368389_a_369718]
-
și o cucerise cu delicateța sa sufletească, manierele desăvârșite, felul ocrotitor și siguranța ce i-o inspira. Se simțea bine în prezența lui. Când întâmplător a aflat cu ce se ocupa el, a avut o ezitare care însă s-a destrămat repede și au devenit prieteni foarte buni. În incinta sălii de de gimnastică de care se ocupa împreună cu Diana, au înființat și o astfel de sală de autoapărare pentru femei în mod special. Multe din aceste lucruri Desire nu le
PETRECERE NEFASTĂ(5) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368499_a_369828]
-
și coordonat de Ion Lăcătușu zis și Baronu. Diferența de vârstă între cel mai bătrân și cel mai tânăr era pe acea vreme de vreo 30 de ani. Așa se făcea trecerea treptată și preluarea ștafetei fără ca grupul să se destrame, ci să fie în permanență reîmprospătat și cu un repertoriu mereu îmbogățit. Din grup mai făceau parte Gică Gurgui, Ion Berbece, Achim Berbece, Gheorghe Borcan, Spiridon Florea, Mircea Vărăticeanu, Petrică Ungureanu, Nelu Efrim, Trache Vărăticeanu și Nelu Fuerescu. Dintre membrii
RITUALUL COLINDĂTORILOR CE VESTESC NAŞTEREA DOMNULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367820_a_369149]
-
-ne către aleea cea mare, străjuită de plopi înalți, dinspre Arcul de Triumf. Ajunși la „banca lui”, ne așezarăm, iar el începu să-mi povestească de ce și cum, într-o zi, banca devenise „a lui”: Dar se petrecu ceva ce destrămă tăcerea, căci răsună dinspre stânga mea o voce subțirică: -Ei, zău așa! Mă uimiți! Luai seama precipitat în jurul meu, dar nu era nimeni. Ședeam în continuare singur pe bancă. Îmi revenii, gândind cum ajunge omul să împletească, de la o vârstă
BANCA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367938_a_369267]
-
trăim alene, Cu păcatul cel dintâi prins în taină de călcâie; Cu scheleticele brațe mreje urcă din abisuri, Fac din pieritor un Narcis, iubind a sa plămădire, Moștenind delir de sânge, de aur pân’ la smintire, Îl cuprind și îl destramă, pomenindu-i paradisuri; Și de vrem noi, pieritorii, să ne agățăm de luntre, Peste ape adâncite, ochi eterici ca fantasme, Când se fac rază de moarte, când se fac soare de basme, Ne-amintesc că rostul nostru e să fim
AUTOR MĂDĂLINA BĂRBULESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367966_a_369295]
-
mă ciupesc. Nu se clintește din loc, parcă nu vede nimic iar eu, nu exist în fața ei deși, trenul staționase cu zgomot infernal de frâne. Compartimentul meu s-a oprit chiar în dreptul ei! O secundă nesfârșită de delir sufocant mă destramă ... i-am prins privirea pe care n-o pot uita. Vede prin mine ... sar în picioare nedumerit și strig fericit: - Giulia! Giulia!? Însă ea nu se clintește din loc. Surescitat, mă reped la ușa compartimentului, dau buzna pe culoar și
EXODUL de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367318_a_368647]
-
răsputeri postamentul, însoțiți negreșit de stele de aceeași culoare, pe care le va vedea cel mai bine electoratul la urmă... Și-apoi, o uriașă sferă de foc, jerbe îngemănate de fulgere brăzdând cerul și umplând aerul pentru o clipă și destrămându-se în neasemuite geometrii de artificii multicolore. Ca la marile aniversări și momente festive, pârjolind totul... M-am trezit brusc, speriat și plin de broboanele unei sudori reci, deloc părelnice. O luminiță - cea de la capătul tunelului? telepatică mă aflase transpus
PAMFLET: TURNUL DE FILDEŞ AL UNUI MAHĂR SAU PSEUDO-CETATEA LUI A. de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367370_a_368699]
-
să fii convingător. Altfel totul riscă să rămână pură și ridicolă vorbărie. Nostalgia comunistă a populației are și ea explicații. Măsurile comuniste, deși absurde, în zarea timpului par clare și dătătoare de ordine. Proiectul noii societăți în loc să se clarifice, se destramă și se compromite singur. Greu de spus, dacă intenționat sau nu. Discuțiile ușor glumețe de la mesele foștilor analfabeți, ajunși patroni cu acte în regulă și Jeep-uri în bătătură, mi se par pasibile de binecunoscutul, celebrul gest al spălării mâinilor
INTELECTUALII CA REPER de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367376_a_368705]
-
poporului nipon. După ce în anii 50 statele străine au constrâns guvernul Japoniei să țină cu ele legături comerciale și de alt fel, japonezii i-au privit mai întâi pe barbarii străini cu multă bănuială, acum însă, încet-încet, începe să se destrame teama că străinii vor pune stăpânire pe Japonia. Trebuie să te afli aici ca să vezi și să crezi cu câtă sete nestinsă se avântă tineretul local să însușească limbi străine, mai cu seamă engleza, pe care o învață, pur și
ANATOLIE TIHAI, UN MISIONAR BASARABEAN ÎN JAPONIA (1) de VLAD CUBREACOV în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367272_a_368601]
-
a ajunge în gară, dacă mă întâlnea cineva, aveam o mașină închiriată, un apartament închiriat, aveam soție, un copil, al doilea copil era pe cale să se nască, aveam socrii, bunic, sora, aveam societatea comercială. Este incredibil cum toate se pot destrăma deodată. REPORTER: Stimați cititori, Corneliu Tont nu a făcut nici o greșeală sau nu și-a identificat nici o greșeală până în momentul când a ajuns jos de tot. Poate ar fi un mic amănunt aici de observat, si anume: și-a făcut
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367375_a_368704]
-
stilul de „aventurier” în care se obișnuise să trăiască și care i se potrivea ca o mănușă. Și astfel, inevitabilul s-a produs, neînțelegerile ținându-se lanț în familia lor, după o perioadă de încercări de reconciliere, cuplul s-a destrămat. Nadine a intentat divorțul și s-au despărțit, fiecare dintre ei urmându-și calea. Nadine totuși nu l-a putut uita. Când a prins de veste că Dan s-a mutat aproape de granița dintre Franța și Elveția, s-a mutat
DAN ISĂCESCU – VISUL FRANCEZ SUB GLASUL ROŢILOR DE TREN! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367412_a_368741]
-
profundă carte pe care o are, al meu Zarathustra, și se consideră, fără nici o ezitare, ultimul discipol al filosofului Dionysos și dascălul eternei reîntoarceri.” (F. Nietzsche, Werke, Band VII, p.14) În timp ce îl demolează pe Socrate, acest despotic logician care destramă înțelepciunea instinctivă, ușe unică prin care filosofia greacă de până la Nietzsche privise lumea; paradisul fanteziei, pedepsit de biciul silogismelor, îngheață sub veghea nemiloasă a rațiunii. Dialectica optimistă„ a lui Socrate distruge muzica tragediei. Combătându-l pe Rousseau, Nietzsche consideră că
AL.FLORIN ŢENE NETZCHE ÎNTRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366924_a_368253]
-
metaforice iar poezia prin sensuri noi date cuvântului, și toate la un loc formează un concert al unei zone mixte ce încântă și ne încântă:” Cântarea mea, înflorită,/ mi-o aruncă visele în plopi-/ maldăr de lumină care, / noaptea, se destramă-n stropi; “( Maldăr de lumină ).Uzând de dereglarea sistematică a simțurilor, exacerbate până la inflamarea lor, poetul forțează limitele realului. Experiența e o epuizare completă a trăirii, prin elan vizionar și trăire metodică, prin exaltarea resorturilor vitale încorsetate într-o poezie
CONSTRUCŢIA POETICĂ-MOD DE A LĂRGII ARIA EXPRIMĂRII EULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366959_a_368288]
-
-i? Nici în gânduri nu mai am sărbători... Sunt ca un viscol fără-adăpost Și Poezia e tot mai puțină Pe pământul acesta pe care-am mai fost- De toate acestea cine-i de vină? Doamne, ce Dor ne-tradus mă destramă, Dor de pasăre cu aripa frântă, Mi-e dor de-o Duminică, Mamă, Mi-e Dor de-o Duminică sfântă... Referință Bibliografică: Mi-e Dor de-o duminică, Mamă... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 212, Anul
MI-E DOR DE-O DUMINICĂ, MAMĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366967_a_368296]
-
plec din România ca să fiu fericit... dar ei habar n-aveau cu cine au vorbit. Viitorul mi-l fac singur. Nopți pierdute, zile trăite, foi și pixuri ce le port ca pe arme. Cunosc familii ce sunt pe cale să se destrame... Tot ce ți s-a spus e o minciună cum că nimeni nu te vrea sau că nimeni nu ascultă. Totul e făcut să pleci capul la văzul sabiei și să pupi inelul așa cum au făcut și ei odinioară. Tot
REȚINE de ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367604_a_368933]
-
plec din România ca să fiu fericit... dar ei habar n-aveau cu cine au vorbit. Viitorul mi-l fac singur. Nopți pierdute, zile trăite, foi și pixuri ce le port ca pe arme. Cunosc familii ce sunt pe cale să se destrame... Tot ce ți s-a spus e o minciună cum că nimeni nu te vrea sau că nimeni nu ascultă. Totul e făcut să pleci capul la văzul sabiei și să pupi inelul așa cum au făcut și ei odinioară. Tot
ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/367610_a_368939]
-
s-a spus să plec din România ca săfiu fericit... dar ei habar n-aveaucu cine au vorbit.Viitorul mi-l fac singur. Nopți pierdute, zile trăite,foi și pixuri ce le portca pe arme.Cunosc familii ce sunt pe cale săse destrame...Tot ce ți s-a spus e o minciună cum că nimeninu te vrea sau că nimeninu ascultă. Totul e făcut să pleci capul la văzul sabiei șisă pupi inelul așa cum aufăcut și ei odinioară. Tot ce spun acum, reține
ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/367610_a_368939]
-
dar totuși, Doamne, Ție-ți mulțumesc, știu că într-o zi, mă re-ntorci în sat, ca ultima dorință s-o trăiesc... Ce dor de albastru și de mamă, mă cuprinde în amurg de vară, sufletul ce-n mine se destramă, poartă visul ce-acasă mă cheamă... Autor, Mihail Janto Referință Bibliografică: Sunt acasă... Mihail Janto : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1884, Anul VI, 27 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihail Janto : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
SUNT ACASĂ… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367671_a_369000]