769 matches
-
subculturii lor deviante? * Sunt devianții înșiși o problemă? * Cât de mult din devianță este un produs al etichetării? Cauzează devianța rău altcuiva decât devianților înșiși? * Sunt normele contraculturilor implicate în fenomenul devianței? Care sunt aceste norme? * Cât de mult din devianța anumitor grupuri sociale izvorăște din ineficiența normelor sociale general acceptate? * Ce alternative există pentru soluționarea acestor situații? Studiul problemelor sociale prin abordarea conflictului de valori. Valorile unei societăți sunt estimările acesteia referitoare la valoare, la preferințele și respingerile ei. Forma
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
Conflictele de valori în societatea modernă contribuie la producerea problemelor sociale astfel: în primul rând, cauzează producerea problemelor prin definițiile conflictuale ale condițiilor și situațiilor sociale dezirabile și, în al doilea rând, prin aceste definiții alimentează confuzia morală care încurajează devianța personală. Multe dintre cele mai dezagreabile conflicte care se ridică în jurul problemelor sociale sunt legate de faptul dacă situația dată este corectă, dezirabilă, sau ea trebuie considerată o problemă socială. Acest lucru se produce deoarece condițiile sociale date nu afectează
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
an Explanatory Science, New York: Academic Press Comte, A. (1913) Discurs asupra spiritului pozitiv. Ordine și progres, Iași Cooley, Ch. H. (1964) Human Nature and the Social Order, New York: Schocken Cooley, Ch. H. (1929) Social Organization, New York: Scribner Cusson, M. (1997) Devianța, în Tratat de sociologie, coord. Raymond Boudon, Humanitas, București Dahrendorf, R. (1996) Conflictul social modern, București, Editura Humanitas, Editura Universității "AL. I. Cuza ", Central European University Press Davies, K., Moor, E. W. (1945) Some Principles of Stratification, în: American Sociological
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------2 7 1 12 SOCIOLOGIE GENERALĂ 14 OBIECTUL ȘI PROBLEMATICA SOCIOLOGIEI SOCIOLOGIE GENERALĂ OBIECTUL ȘI PROBLEMATICA SOCIOLOGIEI CUM SE FACE SOCIOLOGIA SOCIOLOGIE GENERALĂ PERSPECTIVE TEORETICE ASUPRA SOCIETĂȚII ȘI INTERACȚIUNII UMANE CULTURA ȘI STRUCTURA SOCIALĂ SOCIALIZAREA GRUPURI ȘI ORGANIZAȚII 266 265 DEVIANȚA, CRIMA ȘI CONTROLUL SOCIAL STRATIFICAREA ȘI MOBILITATEA SOCIALĂ CĂSĂTORIA ȘI FAMILIA EDUCAȚIA CA INSTITUȚIE SOCIALĂ 267 334 335 POPULAȚIA SCHIMBAREA SOCIALĂ ȘI PROBLEMELE SOCIALE REFERINȚE BIBLIOGRAFICE
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
bandele de la colțuri străzii (Whyte, 1943. Street Corner Society: The Social Structure of an Italian Slum), și alte grupuri marginale de acest gen. Părăsirea sociologiei de cabinet făcută din comoditatea fotoliului (armchair sociology), concomitent cu penetrarea empirică a sferelor de devianță constituite la periferia anterior neglijată a "societății onorabile", a avut consecințe remarcabile pe planul cunoașterii sociale, inaugurând o adevărată tradiție a sociologiei de teren. Ridicarea sociologiei din fotoliul reflexiilor speculative a însemnat în istoria sociologiei un moment decisiv pentru formarea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ieșit din scenă, iar Gorbaciov a preluat comanda, păstrătorii au încetat persecuțiile tuturor ereziilor, iar inovatorii au devenit mai îndrăzneți. Cei izolați, fără putere, sunt considerați "devianți" și li se rezervă soarta obișnuită, în societatea respectivă, pentru tipul lor de devianță. De exemplu, un inovator în domeniul valorilor estetice poate deveni subiect de amuzament sau poate fi amenințat cu moartea (așa cum i s-a întâmplat lui Salman Rushdie), conform ordinii culturale existente. Dacă inovatorii izolați reușesc să treacă de stadiul în
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
sau alta și vindecate. Locul preotului în confesional este luat de psihologi. În justiție, tendința este spre a ușura responsabilitatea personală a delincvenților și criminalilor, insistându-se mai mult asupra responsabilității sociale, adică acea parte a structurilor nedrepte care formează devianța. În loc să fie un instrument de răzbunare sau de ispășire, închisoarea ar trebui să își deschidă larg porțile de ieșire. Într-o a doua fază, s-a produs un reviriment. Publicul, sub influența creșterii accentuate a nesiguranței și a proceselor criminalilor
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
producție abundentă și competitivă, persistă atunci când vine vorba să se răspundă exigențelor celor două valori contradictorii. Am atras deja atenția asupra unei opoziții similare când am discutat despre responsabilitate (B. 7.). De fapt, după ce au tolerat substanțial diverse forme de "devianță" și au menținut permisivitatea, în special în domeniul moral, societățile noastre și-au reafirmat nevoia de siguranță (C. 9.). Această valoare are mai multe dimensiuni: siguranța în fața criminalității și a delincvenței, pe stradă și în transportul public, siguranța muncii, în fața
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
D Datorie, 122, 136, 142, 206 Demnitate, 98, 123, 140, 150, 153, 172, 199, 201 Democrație, 20, 40, 50, 71, 91, 101, 121, 123, 142, 148, 150, 157, 168, 170, 176, 197-198, 202, 205-206, 230 Deviant, 18, 23, 41, 202-203 Devianță, 41, 137, 141 Dezvoltare, 19, 113, 117, 126, 139, 158, 170, 202, 204 Dialectică, 9, 22, 29, 117, 143, 155, 158 Diagnostic, 58, 87, 102, 181, 185 Diagnosticare, 11, 57-58, 83, 87, 102, 107, 115, 214, 238 Difuzarea valorilor, 26
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
unor frustrări, carențe emoționale, situații conflictuale interiorizate care se „descarcă” prin aportul alimentar exagerat. Tulburările psihosexuale Această categorie ocupă un loc aparte în sfera psihopatologiei, motiv pentru care le tratăm separat de tulburările vieții instinctuale. Tulburările psihosexuale sunt date, dincolo de devianțele și manifestările patologice instinctuale, de normele morale, religioase și de sistemele de interdicție - reprimare ale acestor manifestări, specifice fiecărui model socio-cultural. În sensul acesta societatea „decupează” din cadrul formelor de comportament sexual, acele „aspecte” considerate de ea ca fiind „negative” în raport cu
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Pentru J.D. Guelfi și colaboratorii săi, tulburările conduitelor sexuale sunt reprezentate prin: a) tulburări prin exces (hipersexualitatea); b) tulburări prin lipsă (scăderea libidoului); c) tulburări de dinamică sexuală (tulburări de erecție și ejaculație, frigiditate, vaginism, dispareunie, priapism); d) tulburări prin devianță (perversiuni sexuale sau parafilii); e) tulburări de identitate sexuală (homosexualitate, transexualismul). R. von Kraft-Ebbing, descrie următoarele grupe de tulburări psihosexuale: a) stări paradoxale, în care sunt incluse emoții sexuale în afara perioadelor normale ale acestor tipuri de manifestări; b) anestezii sau
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Freedman, Kaplan și Sadock propun următoarea clasificare a tulburărilor psihosexuale, după cum urmează: a) tulburări sexuale asociate bolilor psihice; b) homosexualitatea; c) tulburări de dinamică sexuală: - la femei (frigiditatea, dispareunia, vaginismul); - la bărbați (impotența, tulburările de ejaculare, priapismul); d) incestul; e) devianțele sexuale în care sunt incluse următoarele: - devianțe de tip agresiv (sado-masochismul, pedofilia, gerontofilia, necrofilia), - devianțe anonime (exhibiționismul, apelurile telefonice obscene, fetișismul). Tulburările de activitate Cadrul general psihologic Activitatea este definită ca reprezentând ansamblul de manifestări psihomotorii ale unui individ orientat
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a tulburărilor psihosexuale, după cum urmează: a) tulburări sexuale asociate bolilor psihice; b) homosexualitatea; c) tulburări de dinamică sexuală: - la femei (frigiditatea, dispareunia, vaginismul); - la bărbați (impotența, tulburările de ejaculare, priapismul); d) incestul; e) devianțele sexuale în care sunt incluse următoarele: - devianțe de tip agresiv (sado-masochismul, pedofilia, gerontofilia, necrofilia), - devianțe anonime (exhibiționismul, apelurile telefonice obscene, fetișismul). Tulburările de activitate Cadrul general psihologic Activitatea este definită ca reprezentând ansamblul de manifestări psihomotorii ale unui individ orientat în vederea realizării unui anumit scop anterior propus
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
asociate bolilor psihice; b) homosexualitatea; c) tulburări de dinamică sexuală: - la femei (frigiditatea, dispareunia, vaginismul); - la bărbați (impotența, tulburările de ejaculare, priapismul); d) incestul; e) devianțele sexuale în care sunt incluse următoarele: - devianțe de tip agresiv (sado-masochismul, pedofilia, gerontofilia, necrofilia), - devianțe anonime (exhibiționismul, apelurile telefonice obscene, fetișismul). Tulburările de activitate Cadrul general psihologic Activitatea este definită ca reprezentând ansamblul de manifestări psihomotorii ale unui individ orientat în vederea realizării unui anumit scop anterior propus. În sensul acesta, fiind un tip de manifestare
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
unor evenimente sau situații negative de eșec cu care s-a confruntat individul (frustrări, complexe, situații castratoare, carențe afective etc.), dificultăți de dezvoltare și maturizare afectivă și morală primare sau legate de mediul de viață (dependență, imaturitate, situație oedipiană nerezolvată, devianțe de comportament). Toate aspectele mai sus menționate, vor fi analizate pe larg în cele ce urmează. Secțiunea a III-a PSIHOPATOLOGIE NOSOLOGICĂ Psihopatologia nosologică are ca obiect studiul fenomenelor psihice morbide organizate sistematic sub forma bolilor psihice, așa cum sunt ele
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
personalitate se traduce prin dificultăți de adaptare sau inadaptare permanentă la normele și sistemul de valori al vieții sociale, familiale etc. Această stare este cunoscută sub denumirea de dezechilibru psihopatic, sociopatie, personalitate antisocială, toți acești termeni desemnând acea formă, de devianță socială care se observă în special la sexul masculin și în mediile socio-familiale dezorganizate. Prin instabilitatea și incapacitatea sa de a se integra în grup, persoana dezechilibratului se deosebește de persoana dis-socială adaptată și integrată într-un grup marginal în
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
specifice din punct de vedere psihopatologic. Acestea sunt următoarele; 1) un stil de existență specific, caracterizat prin următoarele: instabilitate, impulsivitate, inadaptabilitate, tendință de mitomanie, disimulare, conduită labilă și imprevizibilă; 2) o anumită evoluție psihobiografică, caracterizată prin existența unor frustrări, psihotraumatisme, devianțe etc., așa cum se poate vedea în continuare: a) copilărie tulburată în cere semnalăm: alternanță de apatie și surexcitare, activitate școlară neregulată și indisciplinată, crize de manie, fugi. b) accentuarea tulburărilor în adolescență manifestate prin următoarele conflicte repetate cu autoritățile, profesorii
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ca o boală, iar persoana alcoolicului ca un bolnav care necesită tratament medico-psihiatric. b) Punctul de vedere social, sau normativ-juridic, în conformitate cu care evaluarea acestei obișnuințe și a acestui comportament are o semnificație social-morală centrată pe noțiunea de „păcat”, „viciu” sau „devianță” cu directe consecințe asupra judecății morale, a responsabilității sociale și juridice a individului și, implicit, a sancționării faptelor acestuia legate de schimbările comportamentale sub influența consumului de alcool. Predispoziția către alcool a dus la descrierea în psihopatologie a unei „personalității
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cădere” a ființei umane. Ea devine vulnerabilă, pierzându-și echilibrul și coeziunea interioară, siguranța de sine, stabilitatea, încrederea și curajul. Anormalitatea psiho-morală este caracterizată tocmai prin aceste trăsături. Anormalitatea psiho-morală este condiția și terenul pe care se dezvoltă suferințele psiho-morale. Devianțele individuale care fac ca Eul personal să devină iresponsabil de actele sale și să comită fapte reprobabile, care să ducă la suferințe sufletești și morale. Anomaliile psiho-morale, prin natura lor, se diferențiază de anomaliile care constituie tulburările psihice pure. Ele
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
populațiile africane și malaieziene (latahul, myriakitul, imu, koro, windigo). 3) La aceste grupe trebuie să mai adăugăm prezența unor afecțiuni psihice majore, comune majorității culturilor, reprezentate prin următoarele: psihozele endogene: schizofrenia, psihoza maniaco-depresivă, personalitățile psihopatice, în special cele de tipul devianțelor sexuale. Tulburările psihice mai sus prezentate, sunt manifestări psihopatologice în strictă dependență cauzală de factorii etno-culturali care normează grupul social în care acestea apar, se manifestă și evoluează. Dincolo de acestea, se mai descriu tulburări psihice care se datoresc unor situații
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cunoștințele psihopatologice pot fi aplicate în domenii importante ale disciplinelor umane cum ar fi: viața socială, științele juridice, psihoterapia bolilor psihice, educația specială etc. Datele psihopatologiei contribuie mult la înțelegerea multor aspecte ale vieții individuale sau colective, ale problemelor de devianță și sociopatii, de atitudine terapeutică a bolnavilor psihici, precum și în ceea ce privesc problemele speciale ridicate de unele situații reclamate de educație. Se poate desprinde din cele de mai sus faptul că psihopatologia aduce un aport original deosebit de importantă, în sfera
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
repetarea unor atitudini și gesturi, nejustificate și inutile, de către bolnav. Perversitate: anomalie a tendințelor instinctuale, care sunt deviate de la modalitatea lor de utilizare și satisfacerea pulsională normală, producând, prin această „deturnare contra naturii”, satisfacție persoanei respective. Perversiuni sexuale: anomalii sau devianțe ale satisfacerii dorinței sexuale, asupra altui obiect sau persoană, diferite de cele care caracterizează dinamica normală a pulsiunii respective. Piromanie: impulsiunea obsedantă, irezistibilă și subită a unor bolnavi psihici de a produce incendii. Pitiatism: ansamblul tulburărilor psihice de natură isterică
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
devenită obișnuință, pentru consumul de droguri psihotrope sau psihodisleptice, cu consecințe patologice grave, psihologice, neurologice, somatice și sociale pentru individ. Travestismul: adoptarea de către individ a ținutei vestimentare, a modului de conduită și atitudini specifice persoanelor de sex opus, traducând o devianță sexuală. Vagabondaj: incapacitatea unor indivizi de a se putea fixa într-un loc; pulsiunea morbidă, irezistibilă de a pleca și călători permanent fără o direcție anumită și fără un scop precis. Vesanie: concept nosologic ieșit din uz, desemnând psihozele cu
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
consumului de droguri (cursuri de zi cu locuri de la buget și forma cu taxă). Pentru învățământul la distanță, s-au organizat următoarele programe de master: Managementul sistemului de sănătate, Administrație publică, Studii de Securitate, Prevenirea și combaterea consumului de droguri, Devianță, crimă, prevenire și intervenție socială. Specializările sunt destinate formării cursanților din domeniul sănătății, resurselor umane, administrației publice, securitate, devianță, prevenirea consumului de droguri etc. În principalele centre universitare din țară, în colaborare cu Facultatea de Sociologie și Asistență Socială din cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
au organizat următoarele programe de master: Managementul sistemului de sănătate, Administrație publică, Studii de Securitate, Prevenirea și combaterea consumului de droguri, Devianță, crimă, prevenire și intervenție socială. Specializările sunt destinate formării cursanților din domeniul sănătății, resurselor umane, administrației publice, securitate, devianță, prevenirea consumului de droguri etc. În principalele centre universitare din țară, în colaborare cu Facultatea de Sociologie și Asistență Socială din cadrul Universității București, Universitatea „Babeș-Bolyai”, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială din Cluj-Napoca, au fost organizate următoarele cursuri de master
[Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]