923 matches
-
așa cum erau așezate una în fața alteia, Carmina își privi concentrată sora, o privi până în fundul ochilor de parcă se aștepta să găsească acolo dezlegarea. Ea se lăsa examinată fără nici un moment de împotrivire. Era atâta neprihănire și sinceritate acolo încât te dezarma. Carmina lăsă brusc furculița pe masă. Mereu se lăsase înșelată de aerul de mironosiță al Elenei, acum știa, știa sigur că privirea ei minte, că figura ei pierită nu era decât un joc oarecare. Ea știa acum sigur că Elena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aibă relații multe, ori asemenea exemplare erau destul de greu de găsit mai ales când ceea ce-i oferea în schimb era o biată femeie scăpată dintr-un naufragiu emoțional, blazată, incapabilă să tragă învățăminte din insuccesul primului mariaj. Dar Sidonia nu dezarma din fața dificultăților, dimpotrivă, devenea atât de mobilizată, atât de pornită încât nimic nu o putea opri din drum, ființă sau lucru. Scormonea, dacă era nevoie tot orașul, întreba, cerceta, se preumbla de la o familie la alta, asculta toate zvonurile, circula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de ușoare victorii asupra altor femei, numai ideea că ar trebui să insiste pe lângă Larisa îl inhiba, asta însemna să-și recunoască un sentiment de inferioritate ori lui îi era mai comod să nu-l știe. Pe el obstacolele îl dezarmau, i se părea inutile, îi era mult mai lesne să le ocolească. Zadarnice fuseseră manevrele Sidoniei de a pleca braț la braț cu soțul, pe care alminterea îl uita cu săptămânile, la teatru, la film sau oriunde, atunci când venea Larisa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Pe aragaz sfârâia un cocoșel, jumulit în mare grabă de două femei, una tinerică, alta mai vârstnică, mama ei, probabil. Aia, tânăra, era nevasta proprietarului. Lipăia cu tălpile goale după sare, după mirodenii, avea în ea o simplitate care te dezarma. Monica lui era muiere capricioasă, acum i se năzărise cu pianul, avea, e drept, degete lungi și frumoase dar cine i-o fi împuiat ei capul cu muzica, de cap să-i fie și să-i rămâie, că el unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
care l-a mormăit Kirkor când s-au Întâlnit la frizerie. Mai Întâi au recrutat bărbații armeni. „Nu suntem cu toții egali, nu suntem cu toții otomani?“ au declarat ei. „Musulmani sau ne-musulmani, vom lupta Împreună Împotriva dușmanului!“ Însă apoi au dezarmat toți soldații armeni de parcă ei ar fi fost dușmanul. Apoi au strâns toți bărbații armeni În batalioane de lucru. Iar acum, prietene, circulă tot felul de zvonuri... Unii spun că o să vină ceva și mai rău. Deși sincer Îngrijorat, Hovhannes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
tot felul, plus toată industria militară și de armament, până la data semnării convenției de armistițiu, nu intră În calculele despă gubirilor ce urmează să le plătim, ci sunt considerate captură de război”. Cu toate că armata română, În mare parte, a fost dezarmată, României Îi revine obligația să doteze cu armament diviziile puse la diapoziția armatei sovietice În războiul Împotriva Germaniei. Toate aceste capturi erau În afara datoriilor de război. Tot În afara obligațiilor spoliatorii, să subliniem că România a dezarmat la 23 august 1944
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
mare parte, a fost dezarmată, României Îi revine obligația să doteze cu armament diviziile puse la diapoziția armatei sovietice În războiul Împotriva Germaniei. Toate aceste capturi erau În afara datoriilor de război. Tot În afara obligațiilor spoliatorii, să subliniem că România a dezarmat la 23 august 1944, iar tratatul de pace a fost Încheiat la 12 septembrie. În intervalul dintre cele două date se comiteau rechiziții și toate bunurile preluate erau considerate capturi de război și deci nu făceau obiectul vreunui inventar. Delegației
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
și administrația sovietică, martor al jalnicului exod al populației ce se retrăgea peste Prut. Tragedia retragerii cuprinsese deopotrivă armata În retragere, demnitarii orașelor și satelor, reprezentanți ai clerului, oameni de toate vârstele și rangurile. A fost martor cum populația alogenă dezarma ostași și ofițeri, cum erau dezonorate Însemnele naționale românești. Ajuns În țară, Pan Halippa activează În rândurile Crucii Roșii pentru repartizarea eșaloanelor de refugiați În locuri de adăpost și ajutor medical. În calitatea de membru corespondent al Academiei Române se bucură
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
va uita, generoasa hotărâre de a nu mai accepta să fac, În nici un prolog, o propagandă, atât de legitimă, de altfel, pentru irecuzabila prietenie sau pentru meritoria valoare. Dar să recunoaștem că socraticul „Urâtania Isteață“ e irezistibil. Dat naibii! Mă dezarmează, hohotind de râs și admițându-mi perfecta validitate a argumentelor; râsul său molipsitor, Îmi repetă persuasiv și tenace că tomul său și vechea noastră camaraderie pretind de la mine să scriu un cuvânt Înainte. Orice protest e zadarnic. De guerre lasse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ogeacu. Am dat buzna năuntru, iar io am Închis ariergarda. Tăiețeii În cârlionți, care Fonseca ș-un servitor Îi duceam În blidu dă lut, și clondirile În coș dă Chianti, care Monsenioru le sustrăgea unu după altu din sutană, au dezarmat-o dă juma pă Locarno, care ne-a Învitat În bucătărie. Nimeni n-a rămas fără taburet, iar fața dă masă dân papură s-a umplut pă loc cu pete dă tuco și vin. Ne-am pus cot la cot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cont în bancă, terenuri și acțiuni, case și uzine și totuși nu sunteți mulțumiți, simțiți vidul vieții, temerea obscură că asta nu e totul, că esența vieții vă scapă. Ce este de făcut? Un nou război ne amenință și sunteți dezarmați împotriva lui, neputincioși..." Era chiar război când îl citeam și profeția fusese făcută cu zece ani înainte. O admiratoare a lui îmi dăduse cărțile, doamna Sorana Țopa, actriță la Teatrul Național. I se jucase o piesă, Călătorie în întuneric și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
tare populația României, căci încă de la început postcomunismul a fost o scenă unde victimele și călăii au pupat până la urmă cu toții Piața Universității. Cotidianul, 6 decembrie 2002 Pastenague ia apărarea Guvernului Asta m-a impresionat întotdeauna la Pastenague: tenacitatea. Nu dezarmează niciodată. Ce-i drept, uneori, o calitate ne poate apărea sub o lumină negativă, în cazul de față, din tenace Pastenague devine pisălog. Vreau să spun că face ce face și se întoarce la subiecte pe care, după părerea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
temporal-spațiale, cu o derutantă și rapidă succesiune a secvențelor de viață, totul guvernat de implacabilul “tic-tac”, echivalentul ceasului biologic, subiectiv al naratorului. Narațiunea la persoana întâi consfințește existența unui spirit hiperlucid, analitic, de sorginte camil petresciană, introspectiv și nu o dată dezarmat în fața prostiei, invidiei, răutății celor din jur. Schițele de portret presărate de-a lungul confesiunii românești se împletesc inextricabil cu întâmplări triste, tragice, grotești, comice. Anumite similitudini dezvăluie cu discreție elemente autobiografice precum și repere ale unui Vaslui de dinainte de Revoluție
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
de sus îmbucată de falca inferioară, lăbărțată și grea ca de cal bătrân. Se oprea, de obicei la un pas înaintea mea și mă cântărea din ochi de la o înălțime, pe care atunci o socoteam amețitoare, revoltat la început și dezarmat mai apoi de seninătatea îngerească a privirilor mele. Parcă-l văd și acum, înfipt, cumpănind pe degetele ciolănoase și neobișnuit de lungi un „Rostopf” oxidat, cu locomotivă pe cadran. Tic-tacul ceasornicului se auzi deslușit până în fundul clasei. - Ce-i cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
lovească; Brătianu a oprit lovitura, dar cuțitul a pătruns paltonul, cămașa, și a zgâriat pielea în partea pieptului. Alergând, deputatul Goga, care tocmai ieșea, a lovit pe atentator cu bastonul în cap și apoi lumea ce a alergat l-a dezarmat. Brătianu s-a ales cu contuziuni ușoare la cap și la obraz. A doua zi la Cameră a fost semnată și votată cu aclamațiuni o moțiune de veștejire a atentatului, moțiunea erea semnată și de P. Carp și T. Maiorescu
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
într-o luptă încleștată cu destinul, fără teama înfrîngerilor. Fiindcă ăsta e spectrul care sperie adesea pe omul nostru de cultură: dacă punem viața noastră sub lumina totală a adevărului, nu se vor găsi oameni slabi, care, privindu-l, vor dezarma, și coeziunea colectivității noastre naționale va slăbi? Desigur, nu e o teamă fără rost, revelarea fără pregătire într-un moment nepotrivit a unui adevăr poate dăuna. Și aici putem cădea de acord că pregătirea e necesară. Dar falsificarea în prealabil
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
reuși să distingă decorul. Se afla într-o cameră spațioasă alături de vreo șase Prippi voinici. Așezat în spatele unui birou mare \ singurul din încăpere \ stătea Scudder, un Pripp mic de statură, cu o figură răutăcioasă, semănând cu un șobolan. Acum sunteți dezarmat, spuse Scudder. Adică putem sta de vorbă fără să-mi fie teamă că o să-mi faceți vreo măgărie. MARIN, CARE ÎȘI REVENISE COMPLET, RIDICĂ DIN UMERI. ÎI FU GREU SĂ ÎI SPUNĂ PE NUMELE MIC, DAR O FĂCU. DOAR NU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
adusese și-o pereche de nădragi scurți; într-un fel sau altul, râul avea să-l îngenuncheze. Avea să-l lase curând fără chiloți. Ahmad s-a uitat peste umăr și-a zâmbit. Pentru prima oară. De parcă frumusețea locului îl dezarmase și pe el. Khidr Bătrânul cel Verde mi-a fost tovarăș, a spus el încet. El m-a învățat Numele cel Măreț al lui Dumnezeu. Nu fusese chip ca venirea lui Ahmad să fie refuzată. El era condiția pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
acele trepte, i se părea ei închisă toată problema acelei case noi, cu mulțumirile și necazurile ei. Rim, amenințat dincolo de un proces de evacuare și în vecinice discuții cu proprietarul, își manifesta supărarea în formă de descărcări nervoase din ce în ce mai dese. Dezarmat față de lege și de proprietar nu găsise altă soluțiune decât cumpărarea unei case. Astfel se născuse ideea. Avea însă rădăcini mai adânci. In clădirea ființei sunt multe etaje și subsoluri ale conștiinței. Acolo, în profunzimi, acea idee se altoise pe
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
suspectă a lui Lică nu dezmințea aceleași asemănări. Vagabondul inofensiv, cu mîinilc veșnic în buzunar, le-ar fi putut ține acolo strânse pe un revolver sau pe teaca unui cuțit. Arme care n-au nevoie să slujească cât timp își dezarma victima cu surâsul ascuțit și crud, sub mustața mică, cu privirea din coada ochiului, cu cererea precisă, iar, după ispravă, cu mișcarea disprețuitoare a umerilor întorși spre o mișcare nepăsătoare. Totuși Lică avea bilanțul foarte zdruncinat și din pricina asta o
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
La invitările lui Marcian de a merge ia repetiții, nu obiectase,,, nimic, nici nu acceptase. îi era teamă să nemulțumească pe Elena sau pe Ada. Se simțea acum conciliant cu acele dușmane . . . femeile! . . . Surâdea serafic. O slăbiciune fără apărare îl dezarma total. Nici urmă de răutate sau de pasiune. Pe atunci, un cheag roșu mocnea în el răul care acum se rupsese. Văzuse în sângele propriu, din lighean, și mici coagule negricioase. Era stricăciunea ce se eliminase pentru binele lui, credea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și petrecu un alt tentacul pe după mijlocul omului care urla. Nu-i păsa de arma atârnată la brâul acestuia. Dar după ce-l azvârli pe Kent într-un colț, își dădu seama, înciudat, că ar fi fost mai bine să-l dezarmeze totuși. Acum va fi nevoit să-și dea în vileag capacitatea de apărare. Furios, Kent își șterse cu o mână fața mânjită, iar cu cealaltă își căută arma. Țeava acesteia se ridică brusc, iar raza albă a trasorului țâșni spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
îi privi cu un aer absent și nu se dădu la o parte din calea lor. Celălalt scoase un țipăt, își apucă arma și trase. Raza ucigașă pulsă, lovindu-se de perete, chiar lângă Grosvenor. Acesta reuși totuși să-l dezarmeze pe agresor, doborându-l cu un pumn. Omul - un partizan al lui Kent - îi aruncă o privire rea, mârâind: - Spion afurisit! O să-ți arătăm noi ție! Deși intrigat de purtarea bizară a individului, Grosvenor merse mai departe, dar pe măsură ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
spu neau mai tîrziu că prima generație de coloniști a avut parte de Tod (moarte), a doua de Not (mizerie) și abia a treia de Brot (pîine). Contele Károlyi, obișnuit cu confruntările ma jore, nici de data asta nu a dezarmat. „Neamțul e ca salcia - avea să afirme peste mai bine de două veacuri Aleksandr Soljeni țîn -, unde-l pui, prinde rădăcini.“ Inima contelui, la vremea aceea, trebuie că simțea asemenea scriitorului rus. În plus, voia să și răsădească populație catolică
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de fanatic. A trece un glonț printr-un milion de nume tipărite strâns - un joc de societate. Dar Sammler fu tras prin salonul de societate și Înapoi În pădurea Zamoșt. Acolo de foarte aproape Împușcase un om pe care-l dezarmase. Îl făcuse să-și azvârle carabina. La o parte. La vreo doi metri În zăpadă. Aterizase culcată și se afundase. Sammler Îi ordonase omului să-și scoată haina. Apoi tunica. Puloverul, bocancii. După aceea, Îi spusese lui Sammler cu voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]