828 matches
-
Cântec de dragoste [Cântectul iubirii]", "Proștii", "Filibaș [Ocrotitorul]". Înainte de a scrie și de a-și publica romanele, scriitorul și-a desăvârșit talentul de prozator scriind povestiri și nuvele. Cea mai cunoscută nuvelă a sa este de bună seamă "Ițic Ștrul Dezertor". "Ciuleandra", nuvela sa psihologică cea mai cunoscută, va apărea ceva mai târziu. Romancierul a început să scrie romane realiste, în care acțiunea avea loc în decorul unui sat din Transilvania, Liviu Rebreanu a readus problematica țărănească în centrul atenției lumii
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
Pozna" Rebreanu începe șirul colaborărilor în revista "[[Sburătorul]]", condus de [[Eugen Lovinescu]]. În paginile publicației vor mai apărea, în același an: "A murit o femeie"; "[[Cântecul lebedei (nuvelă)|Cântecul lebedei]]"; "Divorțul"; un fragment din "Calvarul", iar în [[1920]], "Ițic Ștrul, dezertor" și "Ghinionul". La editura "Universala-Alcalay" apare volumul "Calvarul", confesiune literaturizată despre propriile avataruri din timpul Primului Război Mondial (singura ediție antumă). În vacanța de vară călătorește cu soția în [[Transilvania]], Rebreanu documentându-se atent în legătură cu sfârșitul tragic al lui Emil. Reîntors la
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
în [[1921]], [[1923]], [[1925]], [[1927]], [[1930]], [[1939]], [[1941]], [[1943]]). Romanul poartă subtitlul "Blestemul pământului, blestemul iubirii". [[Academia Română]] îi acordă pentru romanul "Ion" prestigiosul [[Premiul Năsturel-Herescu]]. Îm [[1921]] la editura " Viața românească" apare volumul "Catastrofa" (Trei nuvele). În sumar: "Ițic Ștrul, dezertor" [inedită]; "Hora morții"; "Catastrofa" [inedită]. Autorul va publică în revista "Viața românească" și mai multe cronici dramatice . În nr. 1 - 3 din "Biblioteca universală" a editurii Alcalay și Calafeteanu, apare culegerea de povestiri "Norocul" (Schițe și nuvele). În sumar: "Norocul
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
Catastrofa" [inedită]. Autorul va publică în revista "Viața românească" și mai multe cronici dramatice . În nr. 1 - 3 din "Biblioteca universală" a editurii Alcalay și Calafeteanu, apare culegerea de povestiri "Norocul" (Schițe și nuvele). În sumar: "Norocul"; "Strănutarea"; "Ițic Ștrul, dezertor"; "Cuceritorul"; "Bibi. Poveste de copii mici pentru oameni mari"; "Cerșetorul"; "Soacra Sfântului Petru". În colecția "Scriitorii români contemporani. Pagini alese", tipărită de "Casa Școalelor", apare volumul "Nuvele și schițe". În sumar: "Proștii"; "Dintele"; "Ocrotitorul"; "Nevasta"; "Catastrofa"; volumul se deschide cu
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
Societatea Scriitorilor Români|Societății Scriitorilor Români]]. În revista "Lamura" apare nuvela "Cumpăna dreptății". Pe [[15 noiembrie]], [[1924]], Împreună cu [[Alexandru Dominic]], publică săptămânalul "Mișcarea literară" (până în [[octombrie]] [[1925]]). O nouă reeditare: "Trei nuvele", editura "Cultura Națională". În sumar: "Catastrofa"; "Ițic Ștrul, dezertor"; "Hora morții" Pe data de [[2 iulie]] [[1924]] începe prima versiune a romanului "[[Adam și Eva (roman)|Adam și Eva]]". In [[14 ianuarie]] [[1925]], scriitorul sfârșește prima versiune a romanului "Adam și Eva" iar în luna [[martie]] încheie și versiunea
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
încolo. În anul [[1931]] scrie și editează ([[25 iulie]]) volumul "Metropole", conținând însemnări de călătorie din ([[Berlin]], [[Roma]], [[Paris]]). Pe data de [[20 februarie]] [[1932]], tipărește, la București, "[[România literară]]" (apare până la [[6 ianuarie]] [[1934]]). O nouă reeditare: "Ițic Ștrul, dezertor" (Trei nuvele cu 30 gravuri în lemn de [[Paul Konrad Honich]]), la "Cartea românească". În sumar: "Ițic Ștrul, dezertor"; "Catastrofa"; "Fapt divers" [Hora morții]. Din [[12 august]]/[[28 septembrie]] datează o variantă abandonată din "Răscoala". Între [[8 mai]]/[[11 decembrie
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
Pe data de [[20 februarie]] [[1932]], tipărește, la București, "[[România literară]]" (apare până la [[6 ianuarie]] [[1934]]). O nouă reeditare: "Ițic Ștrul, dezertor" (Trei nuvele cu 30 gravuri în lemn de [[Paul Konrad Honich]]), la "Cartea românească". În sumar: "Ițic Ștrul, dezertor"; "Catastrofa"; "Fapt divers" [Hora morții]. Din [[12 august]]/[[28 septembrie]] datează o variantă abandonată din "Răscoala". Între [[8 mai]]/[[11 decembrie]] scrie versiunea definitivă a romanului "Răscoala". La sfârșitul anului [[1933]], apare romanul "Răscoala". Tot pe [[25 decembrie]] [[1933]], publică
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
S-a autorizat crearea unei armate revoluționare pariziene. 56 de alte armate, neautorizate, au fost înființate în provincie. Armatele de civili erau menite să asigure aprovizionarea Parisului și a marilor orașe din provincie cu alimente și să ajute la prinderea dezertorilor, pe cei care stocau hrana și pe preoții refractari, suspecții politici și regaliștii. Armatele trebuiau să mobilizeze resursele națiunii pentru efortul de război, confiscând argintăria și clopotele bisericilor și urmau să instaureze justiția revoluționară în regiunile sudice și vestice. Erau
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
Ștefan, IV, nr. 1071, 11 februarie 1898. "Scandalul dela Cameră", semnat Ștefan, IV, nr. 1073, 13 februarie 1898. "O catastrofă îngrozitoare", semnat Ștefan, IV, nr. 1074, 14 februarie 1898. "Hrana soldaților", semnat Ștefan, IV, nr. 1075, 15 februarie 1898. "Amnestiarea dezertorilor", semnat Ștefan, IV, nr. 1077, 18 februarie 1898. "Atacurile guvernului", semnat Ștefan, IV, nr. 1078, 19 februarie 1898. "Cum am ajuns socialist - Amintiri "-, semnat Step, IV, nr. 1079, 20 februarie 1898. "Statistica României", semnat Ștefan, IV, nr. 1080, 21 februarie
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Interesele lui au fost reprezentate de cele trei imperii. Aceste state au promis respectul etern pentru neutralitatea Orașului Liber și nu au permis armatelor lor intrarea în teritoriul cracovian. În răspuns, Cracovia a trebuit să predea toți agenții străini și dezertorii, care au căutat azil pe teritoriul ei. Data formală de creare a statului a fost 18 octombrie 1815. Statul cracovian a fost dizolvat în 1846, după revolta cracoviană și apoi a devenit o parte a Galiției. În teritoriul polonez aparținând
Roma () [Corola-website/Science/296557_a_297886]
-
Interesele lui au fost reprezentate de cele trei imperii. Aceste state au promis respectul etern pentru neutralitatea Orașului Liber și nu au permis armatelor lor intrarea în teritoriul cracovian. În răspuns, Cracovia a trebuit să predea toți agenții străini și dezertorii, care au căutat azil pe teritoriul ei. Data formală de creare a statului a fost 18 octombrie 1815. Statul cracovian a fost dizolvat în 1846, după revolta cracoviană și apoi a devenit o parte a Galiției. În teritoriul polonez aparținând
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
George, primul său copil. În lunile noiembrie-decembrie apar două numere ale "Literatorului". Colaborează la publicațiile străine "La Wallonie", "Revue de monde latin" și "Revue française". În 1886, scrie nuvelele naturaliste: "Zi de august", "Pe drum de poștă", "Din carnetul unui dezertor", "Între cotețe" și "Nicu Dereanu", adunate, în 1902, în volumul "Cartea de aur". Anul 1887 este marcat de mari greutăți materiale, fiind respins de societate. Scrie poezia "Noaptea de mai". În aprilie-mai apare un nou număr din "Literatorul". În octombrie
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
se identificau cu obiectivele fixate de propriile lor națiuni și autorități. Comuniunea dintre individ și comunitate era obținut prin propagandă. Soldații ajungeau să se resemneze la un moment dat și se disciplinau să lupte ținând cont că nu aveau alternative. Dezertorii erau priviți cu invidie. Soldații, pentru a scăpa de oroarea războiului, apelau la diverse tipuri de dezertare. Cum dezertarea era aspru pedepsită, se recurgeau la alte metode de ieșire din lupta. Una dintre acestea era rănirea. Soldatul, căpătând o rană
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
construit de tehnicieni nord-coreeni. Războiul Civil Sirian aflat în desfășurare, a fost inspirat de revoluțiile Primăverii Arabe. A început în 2011 ca un lanț de proteste pașnice, care au fost urmate de o represiune a Armatei Siriene. În iulie 2011, dezertorii din armată au declarat formarea Armatei Siriene Libere și au început să formeze unități de luptă. Opoziția este dominată de musulmani sunniți, în timp ce figurile din guvern sunt alawiți. Portivit diferitor surse, inclusiv ale Națiunilor Unite, până la 100,000 de oameni
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
1942-43. După terminarea războiului, numărul de întemnițați în lagăre și în colonii a crescut din nou foarte rapid și a juns la un total de aproximativ 2,5 milioane de oameni la începutul deceniului șase. În timp ce unii dintre ei erau dezertori și criminali de război, au fost de asemenea întemnițați și prizonierii de război ruși și "rușii trimiși la munca forțată" în Germania care, fără excepție, au fost acuzați de trădare și "cooperare cu inamicul", (în mod formal, ei lucraseră pentru
Gulag () [Corola-website/Science/298250_a_299579]
-
și părea incapabil să țină în frâu evoluția reacțiunii. Generalul Kornilov a fost numit comandant suprem de Kerenski. Deși armata se dezmembra, el a cerut o revenire la disciplina de fier de mai devreme: încă din aprilie el ordonase împușcarea dezertorilor și expunerea cadavrelor lor pe drumuri, și amenința cu pedepse severe pe țăranii care își împărțeau moșiile nobililor. Acest general, cu reputație de monarhist, era în realitate un republican moderat, indiferent față de posibila restaurație a țarului, și un om din
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
Baltice și în Ucraina, pe care le-au pus în mâinile unui guvern-marionetă monarhist și represiv. Secesiunea din mai a Republicilor Caucaziene (, Armenia și Azerbaidjan) a accentuat confuzia. În același timp, în aprilie-mai, Legiunea Cehă, formată din foști prizonieri și dezertori din armata austro-ungară, a refuzat să se dizolve, și s-a revoltat împotriva Bolșevicilor. Stăpâni ai Uralilor și ai căii ferate transsiberiene, precum și ai întregii rezerve de aur a băncii imperiale a Rusiei, confiscată în Kazan, cehii au sprijinit partidul
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
a zburat de pe un front pe altul pentru a restabili peste tot situația militară, pentru a stimula energiile și a implementa un efort uriaș de propagandă destinat soldaților și maselor. El a restabilit și disciplina de fier față de combatanți și dezertori. În ciuda reacției negative a mai multor vechi bolșevici, Troțki nu a ezitat să recicleze cu miile foști ofițeri țariști. dintre ei (30% din total), au acceptat să slujească noua putere, uneori cu forța (familiile lor răspundeau cu viața pentru loialitatea
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
din cele 5 milioane de recruți din Armata Roșie; între jumătate și două treimi au reușit să scape de percheziții, arestări și reintegrări forțate în armată, alăturându-se apoi combatanților verzi de prin păduri. Albii îi împușcau, de obicei, pe dezertori fără proces. După înfrângerea Albilor la sfârșitul anului 1920, pacea nu a mai revenit în Rusia decât în 1921-1922, după înăbușirea marilor revolte țărănești, precum cea condusă de socialist-revoluționarul la Tambov în vara anului 1921, distrugerea armatelor verzi care o
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
dimineață, fata îl găsește dormind în grajd. Soldatul încearcă să-i explice că el a fugit din armată, dar fata nu înțelege. Cu toate acestea, atunci când o patrulă militară condusă de un sergent (Viorel Comănici) sosește la canton în căutarea dezertorilor, ea nu-l dă de gol. La început, fata este speriată, dar apoi ea se îndrăgostește de tânărul soldat. Într-una din zile când cantonierul a plecat la oraș, fata îi aduce ceva de mâncare. Cei doi fac dragoste, iar
Război în bucătărie () [Corola-website/Science/297130_a_298459]
-
pe cantonier cu lanțuri de propriul său pat. Fata suferă când vede aceasta, dar acceptă sacrificiul ca unica soluție pentru liniștirea bătrânului. Ea îi spune tatălui că-l iubește pe soldat și-l roagă să se împace cu el. Tânărul dezertor își dă foc la uniforma militară în curtea cantonierului ungur. Legat de pat, bătrânul cantonier refuză să mănânce, deși soldatul încearcă să-l hrănească cu forța. Nemulțumit de refuzul dârz al bătrânului de a mânca, dezertorul îi strigă nemulțumit acestuia
Război în bucătărie () [Corola-website/Science/297130_a_298459]
-
împace cu el. Tânărul dezertor își dă foc la uniforma militară în curtea cantonierului ungur. Legat de pat, bătrânul cantonier refuză să mănânce, deși soldatul încearcă să-l hrănească cu forța. Nemulțumit de refuzul dârz al bătrânului de a mânca, dezertorul îi strigă nemulțumit acestuia: "„Ce aperi tu? Amărâta asta de bucătărie?! Ce-ai cu mine, ce nu-ți place la mine? Uite, cu fiică-ta mă înțeleg perfect [...]. Trebuie să încăpem toți în bucătăria asta nenorocită”". Fata rămâne însărcinată, iar
Război în bucătărie () [Corola-website/Science/297130_a_298459]
-
retragă, Hrușciov a fost și pe alte fronturi ale războiului. A fost atașat trupelor sovietice la bătălia de la Kursk, în iulie 1943, când a fost respinsă ultima ofensivă majoră germană pe pământ sovietic. Hrușciov a relatat că a interogat un dezertor din SS, aflând că germanii intenționau să atace — afirmație respinsă de biograful Taubman, ca „aproape sigur exagerată”. A însoțit soldații sovietici în recucerirea Kievului în noiembrie 1943, pătrunzând în orașul devastat în timp ce soldații încă mai curățau orașul de trupe germane
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
a vizitat insula în 1798, numind-o Insula Plăcută. De prin anii 1830, nauruanii au avut contact cu europenii prin vânătorii de balene care acostau pe insulă pentru a-și reface proviziile. În acești ani veneau să locuiască pe insulă dezertori și marinari. Băștinașii au făcut comerț cu aceștia, oferind hrană la schimb cu băuturi alcoolice (vin de palmier) și arme de foc; armele au fost folosite în timpul războiului de 10 ani dintre triburile de pe insulă care a început în 1878
Nauru () [Corola-website/Science/298128_a_299457]
-
este un curent artistic. Generația de artiști de după Primul Război Mondial, confruntată pentru prima dată cu ororile unui război care nu dădea semne că s-ar apropia de sfârșit a fost una din cele mai radicale din istoria umanității. Intelectualii, dezertorii, refugiații politici, toți revoltații împotriva absurdității acestui conflict, se reunesc în mod regulat în jurul scriitorului român Tristan Tzara, organizatorul Cabaretului „Voltaire”, în Zürich, capitala Elveției, pe atunci stat neutru. Vrând să răspundă absurdului prin absurd, ei își manifestă revolta mai
Dadaism () [Corola-website/Science/297542_a_298871]