790 matches
-
Covor de bombe. N-a mai rămas o casă în picioare din Popa Nan și până aici, lângă noi la vreo două sute de metri. Zadarnic s-a luptat Generăleasa, s-a dus până la Palat, să obțină o echipă specială, să dezgroape adăpostul și să-i caute. Să-i găsească măcar fata. Voia cu orice preț s-o înmormînteze cu rochia ei cea nouă. Cu rochia asta, adăugă apucîndu-i gulerul cu sfială și trăgînd-o încet spre el. Zadarnic. Nu s-a mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mi-l amintesc timp de două săptămÎni. — CÎnd s-a Întîmplat asta? — Cam acu’ o lună. Vezi tu, este casca forțată peste fața mea cînd ne-au Îngropat cu bomba, așa că am aeru’ din cască de respirat pînĂ ne-au dezgropat, dar eu nu știu nimic despre asta. Da-n aeru’ Ăla pe care-l respir e fumu’ de la bombă, și asta m-a făcut bolnav mult timp. Acum sînt bine, atîta că-mi sună-n cap. Ce fel de băutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și tu mai domol - l-a luat în tărbacă moș Dumitru. Să știi, Dumitre, că tot ce este afumat nu putrezește. Adicătelea cum? Tu ai să rămâi așa cum arăți? Ferească sfântul! Urât cum ești, sperii pe cei care te-or dezgropa la soroc. Iartă-mă, Doamne! Dumitre! Nu mă fă să spun vorba ceea pe care o știi tu - a răspuns Pâcu, privind șiret în toate părțile... Avea el o vorbă cu moș Dumitru. I-o spunea în glumă numai când
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
și altele? Mă omor după fotografii alb-negru. Mai am, prin mansardă, o cutie burdușită cu instantanee îngălbenite (albastrul de Voroneț, somptuosul albastru de Voroneț rezistă de 450 de ani; clișeele din anii 70 nu), dar n-am chef să le dezgrop. De cînd trupul meu se cam cheamă plecare, mi-e din ce în ce mai greu să mă confrunt cu fata care am fost, cu tînăra care am fost. Am început romanul unei femei, echilibrate la anii ei, care învață să îmbătrînească. Artă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
O clipă, rămîne cu botul în o. Miroase iarăși tufișul și-n clipa următoare o ia de la capăt, ca un Sisif canin. Înghesuie nuca dedesubt, temeinic. Mișu Negrițoiu ar fi mai bun la acoperit. Vîntul intervine diabolic și i-o dezgroapă iarăși. Dulăul urlă a deznădejde. Rîdem de el amîndouă. Îi deschid ușa, hohotind. Vino-ncoa, bufonule, îl cheamă Șichy. Rîdeți grămadă, 'ștele voastre de muieri, mîrîie cîinele la proastele alea două care se hlizesc degeaba. Și prinde o molie, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
opozante. Ce n-ar fi făcut Milucă să nu-l irite pe iritabilul director? Doctorul în Bolliac își alegea subiecte fără însemnătate. Despre Ieminescu scria doar Mistrie. Cred că protocronismul a fost mai puțin nociv decît tendința de a-i dezgropa, de a-i "restitui" pe toți osîndiții pe drept la anonimat. Tot comentînd autori mici și mulți, se duce la fund barca istoriei literaturii, cu cei mari cu tot. "Noi mî citim exhaustiv", pocnea din bici Milucă, fără să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
spre frigider și-și îndeasă capul înăuntru, de cum deschid ușa. Zece chestii nu-mi plac la tine, Tano. Unu, îți bagi nasul în frigider... Ca să mi-l mențin rece. Doi. Îl urăști pe Mișu Negrițoiu... Dacă toată ziua îngroapă și dezgroapă... La trei, mă face să scap din mînă castronul cu carne fiartă. Cum cîinele meu e destul de inteligent ca să știe cum să scape de pedeapsă, se retrage șchiopătînd. Se preface că-l doare piciorul. Dar dacă nu se preface? Din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
al trecutului de sub noi se află încă un Iași, și apoi încă unul... până ajunge pe vremea când erau romanii și dacii, da. În viitor, vom fi și noi îngropați în pământ și, poate, niște cercetători ne vor... ne vor dezgropa - și poate lumea va fi avansată și nu mai vor exista lucrurile care le avem noi și ar trebui să scriem pe fiecare ce este. De exemplu: pe cetatea mea să scriem: „Cetate - de jucărie, cu care mă joc eu
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
de alb; deodată, scap Într-un gol (interval) și nu mă mai văd, nimeni nu-și dă seama pentru un timp, după aceea, s-au dumirit c-am fost Îngropat În colțul de la stradă unde zăpada, era mai afânată; mă dezgroapă ceilalți copii, suntem În pauza mare; cine a observat dispariția mea a fost Olga; după o oră de căutări, ea era cea care mă scutura cel mai tare de zăpadă, Îmi freca părul, mâinile, obrajii, plângând cu acea gingășie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
în dulapul cu haine. Mi-era o frică de moarte. Multă vreme m-am gândit că or să creadă c-am murit și or să mă îngroape de vie. Cineva ne-a povestit despre o rudă pe care, când au dezgropat-o, după șapte ani, au găsit-o cu fața în jos. Ziceau că, de fapt, nu murise, doar o crezuseră moartă și ea se trezise în coșciug. Le-am zis, dacă mor, să fie siguri că am murit de-a
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
opri locului și-l săltă de guler. — Verigheta se poartă pe stânga... Lui Chisăliță nu-i rămase decât să încuviințeze. — Iar mortu’ n-avea decât mâna dreaptă afară din pământ... — Așa s-ar zice, îngăimă Chisăliță. — Te-ai apucat să dezgropi morții... șuieră Pârnaie, dar nu puteai ști dacă acea constatare pornea din supărare sau din admirație. — Nu cu asta ne ocupăm toți ? spuse piticul, nemaigăsind altceva. Până și morții ajung să se dezgroape unii pe alții... Iar aurul - nu știi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
zice, îngăimă Chisăliță. — Te-ai apucat să dezgropi morții... șuieră Pârnaie, dar nu puteai ști dacă acea constatare pornea din supărare sau din admirație. — Nu cu asta ne ocupăm toți ? spuse piticul, nemaigăsind altceva. Până și morții ajung să se dezgroape unii pe alții... Iar aurul - nu știi, șefu’ ? - nu moare niciodată. D-aia zic io că aurul nu-i al unuia sau al altuia. Noi suntem, din când în când, ai lui... — Pe mine chestia asta m-a costat cinci
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
i se explice deschis situația, la începutul tratamentului, iar rapoartele de evaluare să fie elaborate de un coleg de încredere al terapeutului. Problema traumelor anterioare a mai fost amintită. Presupunerile terapeuților în legătură cu existența unor traume anterioare și încercările de a dezgropa amintiri inaccesibile sînt lipsite de etică și periculoase. Sugestiile referitoare la acest tip de proceduri sînt disponibile în cadrul unor organizații mai specializate. În egală măsură, ignorarea posibilelor influențe ale traumelor anterioare asupra stării actuale a pacientului reprezintă o dovadă de
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
comunismul să pară etern, Securitatea era ochiul demonic al regimului, rămas până în ziua de azi o cvasi- necunoscută a istoriei românești recente. În cimitirul săracilor, cei reduși la tăcere erau îngropați aproape creștinește, dacă nu cumva vreunul dintre ei era dezgropat și devorat de câinii vagabonzi. O vizită în acest loc transformă pagini din volum în mărturii legate de morțile inexplicabile ale unor sinucigași neverosimili, ale celor înecați cu mâinile și picioarele imobilizate cu sârmă, sau ale celor uciși în banale
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
depus corpul îmbălsămat al lui Lenin, în ciuda protestelor văduvei și a indignării a numeroși intelectuali bolșevici"556. Nu cred în acest calcul, care nu era singurul posibil. Probabil că erau cu toții sub presiunea unei forțe lăuntrice dacă au ajuns să dezgroape o ceremonie arhaică, dată uitării. Dacă au instaurat-o, a fost în primul rînd pentru a se impresiona ei înșiși. Voiau să-și dea curs liber sentimentelor de admirație, reprimate în timpul vieții lui, pentru omul cu care se identificaseră și
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
poate fuseseră, de ce nu, arse. Bazându-se pe timpul scurs de-atunci, pe darul de a uita al oamenilor, pe dezordinea din arhive și pe lipsa de rigoare din chestiunile publice și particulare ale epocii, Tommaso rezumă punctele principale ale întâmplărilor, dezgropând amănunte, adevărate sau false, totul pentru a favoriza eliberarea lui. N-a schimbat evenimentele cunoscute tuturor, dimpotrivă le-a făcut și mai evidente, astfel încât cardinalul, citindu-i acel memoriu, ar fi crezut fără-ndoială și restul poveștii: "...Nimeni n-a
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
lungul Prutului. Și chiar forțata constatare a statalității Republicii Moldova din 1359, cu întreruperi, nu face ca Mihai Eminescu și Ion Creangă să nu aibă nimic comun cu Republica Moldova, pentru că, atunci când ei au trăit și au scris, Republica Moldova nu exista. Dezgropând dureri vechi, comuniștii acuză, după mai bine de un deceniu, în ajunul alegerilor din 2004, de evenimentele sângeroase de pe Nistru, pe unii dintre liderii partidelor de opoziție. Mircea Snegur este condamnat că, în calitatea de președinte și comandant al forțelor
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
tu ăstora să ni se bage în gît și în suflet și n-ai să-mi permiți mie! Irina: Alex, cred că nu e momentul. Maria: Bineînțeles că nu-i. Tocmai în ziua asta blestemată ți-ai găsit tu să dezgropi morții? Cu ăștia aici? Alex: Ăștia ne-au arătat cine sîntem și cîte parale facem. Mihai: (aproape rugîndu-se) Încetează! Or să ne audă iar. Or să creadă că iar avem nemulțumiri, neînțelegeri... Și iar vin aici! Alex: Adică acum nu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Asta e clar. Octav:...Și cum nu se poate fără speranță... nu se poate fără disperări... Groparul: Cînd dai peste oasele alea... atât de singure... îți dai seama că moartea asta nu-i, totuși, o glumă... Știi, cînd începi să dezgropi, îți dă prin cap că poate nu găsești nimic... acolo în groapă... că poate a plecat... pe lumea cealaltă... și cînd colo dai peste... Nu-i glumă! Octav: Nea Socrate, ce-i al tău e-al tău, știi doar să
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
nu există... Preotul: Măi, măi, ce le mai știi tu pe toate! Groparul: Și-n al doilea rînd pentru că mie nu-mi place democrația... "...democrația începe acolo unde dispare meritul personal..." Aristotel. Octav: Vedeți, v-am spus eu că mereu dezgroapă?! Preotul: Tinere dragă, matale... nu știu cum să-ți spun... ai, așa, un fel de a fi... Octav: Mă bucur... Eu credeam că am mai multe feluri de a fi... Preotul: Și vorbești mereu în doi peri... nu-nțelege omul nimic... Octav
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
îl oprește din drum) Sursa dublă: Domnu'..., uitați..., aici... deși se pare că sîntem singuri..., uneori îmi vine să cred... nu știu cum să spun... am senzația... avem senzația că mai e cineva..., cineva... care ne aude... și ne vede... cum tot dezgropăm noi în dosare... și nu reușim să dăm peste cadavrele noastre... Ce credeți? Sau poate sînt eu prea obosit... sau... nu știu cum să vă spun... Supraveghetorul: Ei, cînd o să știți, mai stăm de vorbă... (se duce la punctul lui de supraveghere
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
discuție conceptul de autenticitate rămîne inconturnabil, la fel ca și influența unor anumite idei religioase În poezia franceză a sfîrșitului de secol XIX, poezie prin excelență solipsistă. Or, acesta este momentul În care Todorov se Întoarce În timp pentru a dezgropa originea acestor trei dimensiuni solidare ale viziunii despre literatură din ultimele decenii. Avem aici enumerate, pe scurt, clar dar fără o anume metodă elementele esteticii romantice: geniul creator, liber, arta ca exercițiu dezinteresat, liber și el, frumosul ca scop În
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
1980, care decupează din istoria culturală mondială date aparent obscure și inițiază dialoguri ilizibile pentru adepții beleartelor și beleliterelor. La fel cum Deleuze este un anarhist al filozofiei, Jauffret e un anarhist al literaturii. Încercarea celor doi filozofi de a dezgropa marginile discursurilor intelectuale ale lumii este urmată Îndeaproape de fervoarea lui Jauffret de a reprezenta lumea nu printr-un tip de personaj sau de situații, ci printr-un mozaic de instantanee legate prin articulații cărora nu trebuie să le cauți
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
contemporane. Disjuncția literatură-filozofie funcționează de cîteva decenii În cîmpul literelor franceze, ca și la noi pînă la un punct. În Franța, dacă ești scriitor de romane, este de presupus că nu dai doi bani pe teorie, tocmai pentru a nu dezgropa din greșeală vreun deget care scrie din mausoleul post-avangardei anilor 1960, ca apoi criticii să-ți ia toată mîna, amprentele și, puțin mai tîrziu, măsura mormîntului În care să toarne fundația vreunei școli estetice. Scriitorul francez trebuie să nici nu
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
-l dai/ Fă-l de la început suflând peste lut.". Motivele folclorice autohtone fac casă bună cu cele de inspirație germană: Hons, Crimhilda, Isolda, Lenore, ielele, șarpele, comoara, Natanael etc. Registrul tematic include și obiceiul dezgropării morților "La șapte ani se dezgroapă morții/ Se pune os lângă os în cutii, Și chiar când osul frunții li s-a ros/ Se-plâng ca oamenii întregi și vii". O dragoste de soră și frate, care amintește de dragostea maternă a Anei Blandiana, pledează pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]