864 matches
-
coleg, un excelent observator și critic al fenomenului literar, C. Stănescu, atunci redac‑ tor-șef adjunct la Scânteia tineretului. Ne știam din stu‑ denție și funcționa între noi - la fel și astăzi - o compli citate de care nu ne-am dezis nici după Revoluție, când eram pe poziții publice contrare. Când a revenit în redacție, l-am văzut că se află sub o emoție puternică. Mi-a spus că abia atunci a cunoscut adevărata față a lui Ceaușescu : un tip care
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
absolut de speriat și care a ajuns azi mai rea decât era atunci. În acest moment, România este una din cele 87 de țări care au acest paradox : sunt democrații, pentru că există competiție, însă competiția și corupția conviețuiesc. Acest paradox dezice ceea ce se spunea tradițional, că, acolo unde ai competiție ar trebui să ai mai puțină corupție, deoarece unii îi supraveghează pe ceilalți. Nu e așa ! Actualmente avem vreo 87 de democrații corupte în lume și ceva mai puține autocrații, cu
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
zilnice" ne introduc și mai mult în alchimia intimă a singurului scriitor român care se poate mîndri că a cumulat toate variațiile posibile și ale orgoliului, și ale vanității. Există scriitori orgolioși. Există scriitori vanitoși. Camil Petrescu a reușit să dezică toate tratatele de morală ce despart orgoliul de vanitate deoarece la el orgoliul și vanitatea se află într-o permanentă coexistență. Și încă una deloc pașnică, o coexistență furtunoasă; am putea spune, mai bine, complexă, deoarece e macerată de veghea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
au fost zecile de actori cu care a stat la băute ? Unde au fost prietenii lui eterni de pahar, cântăreții, compozitorii, textierii și amicii care nu se mai desprindeau de la mesele sale ? Cum l-au văzut puțin tăvălit, s-au dezis de el, de parcă nu l-ar fi cunoscut niciodată. Cristi e tot mai mâhnit și mai rece. Ceva înăuntrul său se schimbă din temelii odată cu revenirea în capitală, după atâtea luni bune de înstrăinare, în care a avut timp, poate
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
trăiește cel mai dramatic, mai convulsiv! -, atunci Înseamnă că mentalitățile, câte sunt, valorile sau necesitățile nu vor fi aceleași peste un deceniu sau cinci, de acum Înainte. Mie mi se pare - poate cu un accent paranoic de care nu mă dezic Întotdeauna! - că nu numai țările Estului Europei Își caută noile valori și așteaptă, cu mai multă sau mai puțină răbdare și abilitate, să se nască „a doua revoluție”, cea a mentalităților, dar și Apusul continentului nostru trece prin criză sau
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de hârtie, extrem de „apropiat” și de formator - unele fraze sau exclamații ale sale parcă le-am pronunțat eu Însumi „În vis”, În acea Înrudire ciudată, profundă, a temperamentelor umane, a Înrudirilor dincolo de secol, de latitudine sau de credințe! -, eu mă dezic „de ea”; așa cum mă dezic de anticreștinismul său sau de anti-wagneriasmul lui. Sunt toate aceste semne „discrepante” forme ale unei adolescențe „teribile”, geniale, bărbatul matur nu a avut timp să-și nuanțeze ideile. Semne și ale singurătății sale, care, ca
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de formator - unele fraze sau exclamații ale sale parcă le-am pronunțat eu Însumi „În vis”, În acea Înrudire ciudată, profundă, a temperamentelor umane, a Înrudirilor dincolo de secol, de latitudine sau de credințe! -, eu mă dezic „de ea”; așa cum mă dezic de anticreștinismul său sau de anti-wagneriasmul lui. Sunt toate aceste semne „discrepante” forme ale unei adolescențe „teribile”, geniale, bărbatul matur nu a avut timp să-și nuanțeze ideile. Semne și ale singurătății sale, care, ca la orice individ profund neliniștit
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de succes, și totuși să te simți atrasă de un ratat,“ era citat psihiatrul, adăugând că „femeile frumoase constituie de multe ori un fel de magneți pentru cretini.“ Articolul continua să-mi analizeze „crasa insensibilitate“ și „refuzul de a se dezice de comentariile făcute la rolul lui Keanu Reeves“ în acest caz. O sursă anonimă era de părere că „Ineditul unei relații cu un neisprăvit trebuie să fie excitant - probabil că e atât de disperată încât are nevoie de provocarea pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
revistelor și la Scânteia tineretului și chiar în Scânteia „mare”. Se purta și ei credeau în „noul romantism”, de altfel, așa s-a și chemat al doilea volum de versuri al lui Mugur, Romantism, de primul avea eleganța să se dezică, „fusese o comandă socială”, îmi spunea mândru. Crezând înfocat însă în ideologie, crezând „prea mult”, au și pățit-o, de altfel, cerând la una din Conferințele tinerilor scriitori, ce precedau Conferința „mare” a scriitorilor, „drept” de a fi sinceri, de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
au reacționat prompt și fiecare dintre cei citați mai sus a trebuit să sufere rigorile partidului, pierderea postului, interdicția, provizorie, de semnătură etc. Le-au trebuit ani ca să se „reabiliteze”, dar ei, veritabili „fii ai lui Lenin”, nu s-au dezis de ideologie, e un „accident de parcurs”, spunea Mugur, cu ochii înflăcărați de „o altă lume”. E explicabil de ce Mugur, ca și alți scriitori evrei, a fost iute aproape și a servit „noul regim” care învinsese Germania nazistă și care
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
conduși de secretarul general, pe atunci, al MAI, Nicolae Pleșiță. Fusese „interceptat” la frontiera jugoslavă, în Volvo-ul lui René, pe bancheta din spate, manuscrisul romanului meu Bunavestire și, timp de câteva ore, militarii au încercat să mă facă să mă dezic de editorul meu și de „fapta mea”, aceea de a preda un manuscris nepublicat unui editor din Vest. Nu am făcut nici una, nici alta - deși circulă unele variante, orale sau scriptice, că aș fi făcut-o și dovada este singura
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
trimis pe mine să dau față cu „monstrul”. A fost o ședință penibilă, nu numai Bănulescu, dar și Ivașcu, prieten se pare cu prim-ministrul Gheorghe Maurer, tremura literalmente de frică și, cred eu, fără să fie nevoie, s-a dezis de tânărul său protejat N. Manolescu, a cărui antologie de poezie fusese de curând atacată și retrasă de pe piață. La sfârșitul ședinței, când toți cei de față își așteptau verdictul, temându-se de soarta abruptă a lui Bănuță, Dragoș și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
să muncim!”. Uimit și iritat, i-am tăiat cuvântul și, destul de uscat deoarece mă așteptam în acea după-amiază la orice, i-am cerut și lui Pituț să-și spună părerea. Acesta însă, pe un ton de inimitabilă sinceritate, s-a dezis scurt de Păunescu și m-a avertizat „că se pune la cale un complot împotriva mea”. Le-am mulțumit, am anunțat că mă voi retrage din conducerea revistei și am plecat. Când, peste câteva zile, am vrut să-mi prezint
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
5 decembrie 1989, la care m-au executat scriitorii vrânceni, în frunte cu Florin Muscalu și Traian Olteanu și la care s-a hotărât să fiu lăsat fără loc de muncă și să fiu trimis la mină, refuzând să mă dezic de semnătura pusă pe apelul anticeaușist; între timp, trimisesem la Radio Europa Liberă și o scrisoare deschisă protestatară prin care inițiam apariția unei Uniuni a scriitorilor nemembri ai PCR). Mă uit la Dicționarul Esențial al Literaturii Române, câți dintre cei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
peste câteva "țări" de o individualitate nemaipomenită și care a dat literaturii române nume de excepție. Așa are Maramureșul sub "cupolă" (din 1968, odată cu noua împărțire administrativ-teritorială) Țara Lăpușului, Țara Chioarului, Țara Codrului. Oamenii obișnuiți, oamenii de cultură, scriitorii, "se dezic" astfel de "țările" lor, de identitatea locală. Își iau o identitate care nu este a lor, plăcându-le mai mult să li se zică "maramureșeni". Nu este corect. Nici pentru ei, nici pentru Maramureș. Și nu vreau să dau nume
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și lăsat în pace. Când voiește, poate. Multe case evreiești au fost rechiziționate de legionari, care trăiesc în ele ca niște sălbatici, prădând tot. Printre ele, și a lui Titu lescu la Șoseaua Kiseleff. Acolo, găsind 10 căței foxterrieri irlan dezi, i-au împușcat pe toți, pentru că făceau zgomot. Generalul, aflând lucrul, i-a dat afară și a închis casa. Când vrea, poate. Dar să revenim la asasinarea lui Iorga și Madgearu. Guvernul, care regreta această faptă, nu a permis ziarelor
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
energie, când și așa omenirea suferă de “foamete” energetică? Și totuși, trebuie. Pentru simplul motiv că, deși nepoluantă și comodă ca atare În utilizare, energia electrică are un mare păcat: nu poate fi stocată; iar Soarele luminează doar o jumătate dezi și, pentru unele dintre utilizările energiei, precum iluminatul, ea este necesară exact noaptea... Poate de asta e atât de comodă folosirea combustibililor fosili, deși poluanți, ei nefiind altceva decât o formă stocată de energie solară. Și atunci, hidrogenul n’ar
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
nouă înțelepciune. În călătoria mitică te puteai reîntoarce cu lîna de aur sau cu focul, precum Prometeu. Un îndreptar pentru o astfel de călătorie este cartea de față. După ce o parcurgi vei fi aceeași ființă unduindă, căci nu te vei dezice de Pascal, dar sigur te vei undui altfel, după regulile unor alte alchimii culturale. Vei vedea cu alți ochi firul de iarbă al lui Whitman, albatrosul lui Baudelaire și lebăda lui Mallarmé, căci ai călătorit în Thelema, școala ideală a
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
căruia îi aparține Puiu nu suportă decât o identitate infantilizantă. Pe coperta interioară, dintr-o fotografie, zâmbesc fasolea Mariana și Vasile Buboi. Sponsorii, dacă nu-i cunoașteți. Așa îi cheamă. Sau Mareana, pentru intimi. Buboi le zice și nu se dezic de nume. Probabil fac parte din high-life-ul satului dâmbovițean care l-a oferit artelor pe Puiu. Domnul Buboi are cămașa albă descheiată la doi nasturi, cât să se vadă mărarul viril de pe piept și lănțișorul (alt diminutiv), care e, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ai scris! Știi că taică-miu a vrut să vină într-o seară să te bată. Acu’ vreo 3 săptămâni? Abia l-am oprit. Adică aceste mituri fondatoare rămâneau inofensive atât timp cât nu erau fixate pe hârtie, pentru că nu te poți dezice de „ce ți-e scris“. A spune adevărul e sinonim cu a distruge. Oamenii au niște tabu-uri narative. „Așa e, dar nu trebuie să spui(scrii)! Rămâne între noi.“ Sunt lucruri care pot fi încredințate tiparului și altele care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
AM PRACTICAT SPORTURILE (PARCĂ N-Aș CREDE!), șI ASTA Încă din fragedă junețe, căscând gura, În grădina Rașca, dimpreună cu beizadea Sturdza Vițel, patron al sporturilor din acea vreme, la unul care - ca În pânzele cu chermeze ale maeștrilor olan dezi - se cățăra pe o prăjină lungă cât un copac după șunca atârnată În vârf, printre panglici și coronițe, răsplată pentru atlet. Iar În Cișmigiu am fost campion al alergărilor În saci. și am jucat nevinovatul crochet; iar mai târziu oina
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
prin mare muncă și sacrificiu. A murit trist pentru soarta neamului românesc din Basarabia că este purtat și umilit de către cei de la București, ani și ani de zile pentru a recăpăta fireasca cetățănie de români, de care nu s-au dezis niciodată. Țara în aproape 18 ani de zile care au trecut de la așa zisa „revoluție”, n-au fost în stare să repare această crimă făcută de ocupantul rus, față de băștinași, românii Basarabiei. Suntem, din păcate, indiferenți. în toată Basarabia chiar
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
spitalul municipal de provincie, citesc un fel de cronică, jumătate omagială, jumătate critică, despre corespondența (imensă) a lui Mircea Eliade, publicată în România. Cred că toți marii români cu vocație universală au fost la un moment dat obligați să se dezică de "neam" (un concept extrem de problematic, recunosc) ca mijloc de recunoaștere profesională și de reușită deplină. Cine i-a obligat? Sunt în permisie. Concurență acerbă între mine și un tânăr star al jurnalismului din România, pentru a atrage atenția, privirea
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
un fel, convorbirile care urmează sunt o îndreptare a greșelii din urmă cu șapte ani și jumătate. Ele vor să prezinte cititorilor spectacolul unei existențe din care n-au lipsit cumpenele, dramele, dislocările. O viață compusă din renunțări, pasiuni, succese, dezi luzii, spaime, intuiții, angoase și bucurii. O viață schi monosită de convulsii ideologice și înnobilată de prietenii înalte. O viață-slalom, o viață-arsură, o viață-caleidoscop și, de ce nu?, o viață document. Antoaneta Ralian nu este - și nu știu să fi fost
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
În Întregime În cenușă și preotul nu rezerva nimic pentru el; lumina iui Apolo cere să-i rezervi totul și să surîzi; surîsul de care mă tem și care, totodată, mă atrage, astfel Încît va trebui, probabil, mereu să mă dezic de el și să mă Întreb apoi dacă cred aceasta cu adevărat. Undeva În adîncul sufletului meu sper să-l pot imita pe Ulise. Să ascult cîntecul sirenelor fără să-l las să mă piardă. Mă leg de catarg, dar
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]