795 matches
-
viu prin faptul că ea nu se dezintegrează cînd se oprește din funcționare, deoarece sursa sa de energie este în altă parte decît în ea însăși. În timp ce un sistem viu autoproduce funcționarea sa, asigură propria sa generativitate și astfel se dezintegrează dacă se oprește din funcționare 80. A doua idee. Sistemul nervos este o rețea închisă de neuroni laterali paraleli și care acționează unii asupra altora într-un mod recursiv 81. Nu există aici nici exterior, nici interior, ci închidere. Nu
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
abstract patriotic. Această combinație pragmatic dozată a fost numită "politică simbolică" în L'enfer et le paradis 111 și "gestionarea tradițională a comunicării" în Critique de la communication 112. Or, această politică simbolică s-a năruit, această gestionare tradițională s-a dezintegrat. S-a întîmplat ceva rău, inedit, de neconceput. Departe de a se compensa unul pe celălalt, reprezentativul și expresivul tind să se identifice. Luăm reprezentarea drept exprimare și exprimarea drept reprezentare. Boala confuziei pe care eu o numesc "tautism". Tautismul
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
politică în deplin acord cu normele caracteristice sistemului politic. Ar trebui așadar să ne referim la integrarea politică ca variind de la foarte puternică (deși niciodată completă) până la foarte slabă, deși probabil totdeauna peste nivelul minim, altfel corpul politic s-ar dezintegra. Ca niveluri de legitimitate, nivelurile integrării politice nu au fost până acum măsurate sau măcar estimate cu precizie, dar nu este nici un dubiu că acestea există (Rogowski, 1974: 143-97). Forța instituțiilor și grupurilor Gradul de integrare politică este afectat și
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
pondere" substanțială într-o societate. Unele dintre aceste partide de lungă durată se pot prăbuși în cele din urmă și par astfel să fi fost slabe, retrospectiv. Așa s-a întâmplat cu partidele comuniste din estul Europei, care s-au dezintegrat brusc la sfârșitul anilor '80. Poate și mai surprinzător, așa s-a întâmplat și cu două din cele mai mari partide italiene la jumătatea anilor '90, Democrația Creștină și Partidul Socialist. Totuși, în general, pornind de la faptul că partidele sunt
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Mulți au fost dictatori și tirani, dar au fost și mulți care au contribuit semnificativ la unitatea țării lor și au făcut ca populația să se simtă mai aproape de valorile întruchipate de țara respectivă. Pericolul ca sistemele politice să se dezintegreze doar din cauza multiplicării grupurilor nu este prin urmare foarte mare. Legăturile directe există; ele devin slabe doar dacă sistemul politic în sine este șubred de exemplu, dacă edificarea națiunii este nesatisfăcătoare sau dacă scopurile regimului sunt prea îndepărtate de cele
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
mare de instituții pe diferite niveluri de creștere și maturitate. Acestea pot fie să sprijine, fie să submineze alte instituții. Există astfel așa-zise "structuri în fașă" care trebuie susținute și protejate, și structuri în stare de decădere, care se dezintegrează treptat. Rata de creștere și de decădere a structurilor nu este cunoscută: tot ce știm este că mișcarea este relativ lentă și că nu poate fi accelerată cu ușurință. Examinarea dezvoltării structurilor va duce la o mai bună înțelegere a
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
revenirea la ceea ce îmi închipuiam de mult lăsat în urmă. Oroarea pe care o simțeam față de prezent mă făcea să-mi pierd din ce în ce mai mult nădejdea în viitor. Însă amenințarea bombei atomice americane mă readucea la acea credință pe cale să se dezintegreze: nu presiunea exercitată de inamic era oare cea care făcea ca epoca de fier să dureze? Nu mai trebuia oare să aștept, să mai aștept încă? Puteam să părăsesc, asemenea unui șobolan, corabia aflată în primejdie? Nu era o tragedie
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
zărit corturile bine rînduite ale arabilor". Ulterior, după ungerea sa ca împărat, în 800, Charlemagne este numit "preamăritul stăpînitor al Europei", "părintele Europei". Însă după moartea acestuia ideea de creștinătate absoarbe ideea de Europă, iar dezbinările din sînul creștinătății o dezintegrează: cuvîntul dispare, aparent, pînă în secolul al XIV-lea. Islamul europenizator Cu toate acestea, Islamul avea să dea naștere la multe frămîntări și temeri în Europa. Cucerirea Asiei Mici și a Africii de Nord de către acesta determină europenizarea creștinismului. Retragerea
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
a fi purtătoarea adevăratei misiuni civilizatoare în rîndul sălbaticilor, al barbarilor, al înapoiaților, alimentînd mitul kiplingian privind superioritatea albilor, dintre care se disting cei mai superiori dintre cei superiori, impozanții arieni blonzi. Acest rasism, inițial de sorginte anglo-saxonă, apoi germanică, dezintegrează dintr-odată orice solidaritate europeană, fapt demonstrat de exacerbarea naționalismelor și de rivalitățile din acest moment dezlănțuite cu privire la colonii, piețe, materii prime, "spații vitale". La polul opus al naționalismelor, al căror caracter războinic se manifestă din ce în ce mai mult, visul de întemeiere
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
dar devenit naționalist, și nazism, rasist și pangermanic, dar revendicîndu-și, din 1940, misiunea de a unifica Europa... În fine, în 1945, pe cadavrul Germaniei, cele două jumătăți de Europă văd lumina zilei. Orientul, Occidentul, Europa Vîrtejul pare să se fi dezintegrat, lăsînd în urmă doar un mini-vîrtej socio-economic care se manifestă în Vest. Divizările dintre statele-națiune europene s-au atenuat. Între 1945 și 1989 însă, o nouă diviziune secționează vertical Europa, de acum dominată de cele două hegemonii mondiale. Și totuși
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Istoriei, care aduc certitudinea eliberării omului de toate asupririle și de toate barbariile. Astfel, Umanismul reprezintă sursa vie a unor curente de idei foarte diverse, toate laice și universalizabile însă. Fundamentul acestui universalism laic este Omul. Însă Umanismul, crezînd că dezintegrează orice Mit și orice Religie, așezînd la temelia omului omul însuși, își creează în fapt propriul Mit, cel al Omului-subiect cu-adevărat supranatural, și își creează propria religie, unde, ca și în creștinism, o Trinitate leagă în mod consubstanțial de
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
implantează la baza microfizică a realului, se răspîndește în întreg universul și merge chiar pînă la a se așeza la originea acestuia (big bang). Ajungem astfel la ideea paradoxală că lumea noastră se construiește în același timp în care se dezintegrează. În zilele noastre, în toate domeniile, cunoașterea fenomenelor fizice, biologice, umane este obligată să combine Ordinea și Dezordinea pentru a concepe organizarea acestora și devenirea lor. Lumea care se ivește la finele secolului XX este una radical nouă în raport cu lumea
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
unui proces generat de Europa însăși: cel al dezvoltării capitaliste care transformă în marfă tot ce atinge, cel al dezvoltării industriale care standardizează tot ce integrează, cel al dezvoltării tehnico-birocratice care anoni-mizează tot ce acaparează, cel al urbanizării excesive care dezintegrează vechile comunități și atomizează existențele în "mulțimea solitară". Acest proces care a corupt și distrus atîtea culturi ale lumii le atacă acum pe ale noastre... Și totuși, în urma marelui val al dezvoltării econo-mice / tehnice / urbanizatoare care începe după 1950 a
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
este tocmai acela care constituie bogăția ei: diversitatea. 1968 Spre sfîrșitul anilor '60, a izbucnit o criză de altă natură. Ea nu provine din culturile provinciale. Ea atacă valorile autorității și ierarhiei și în același timp noul curs civilizațional care dezintegrează comunitățile și atomizează indivizii. Ea a germinat în California, a străbătut lumea și traversează Europa asemenea unei tornade. Criza izbucnește în sînul adolescenței studențești, devenită în secolul al XX-lea lentă perioadă de tranziție între universul închis al copilăriei și
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Acest eșec a supradeterminat avansarea ca putere făcînd din aceasta și o justificare în avans. Problema care se pusese în 1953-1960 se pune din nou în 1987: poate totalitarismul să se liberalizeze fără să genereze un proces care să-l dezintegreze, determinînd astfel, prin reacție, reacapararea puterii totale de către Aparatul de Partid și împingîndu-l la justificarea / avansarea puterii militare? Nu există o soluție logică pentru eludarea acestei contradicții. Însă viața poate găsi soluții imposibile din punct de vedere logic: iată de ce
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
prudență. Societățile noastre au nevoie de o sferă publică ne-specializată, ne-tehnicizată, deschisă problemelor generice și generale, iar procesele care distrug această sferă suscită contra-procese care tind să o conserve și să o regenereze. Însă presiunii care tinde să dezintegreze sfera intelectualilor i se asociază astăzi o lipsă de credit în aparență iremediabilă: ea provine din îndelungatul trecut de erori, iluzii, prezumții pe care și le-au însușit cu nerușinare cea mai mare parte a intelectualilor de stînga, care au
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
exprimat nevoile difuze, imense, inexprimabile ale sufletului în interiorul unei civilizații sortite preciziei tehnice și calculului. Astăzi, artele de a trăi originale, izvorîte din culturile europene, și mai cu seamă mediteraneene, tind să se degradeze în contextul consumului și să se dezintegreze în contextul grabei, al accelerării, al cronometrării, al birocratizării. De aceea, dacă există vreo problemă pe care o pune și impune călătoria Europei la capătul civilizației științifice / tehnice, aceasta este problema unei arte de a trăi. Acum că a fost
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
la ele? Anumite fraze precum „Pentru că meritați” sau „Sunteți excepțional” pot incita la cumpărare pentru a se ridica deasupra celorlalți . Și unele sunt elocvente. Pe TF1, de exemplu, de imaginea care apare înainte de difuzarea reclamelor. Se vede adesea inscripția „PUB” dezintegrându-se în mii de monede. Banii curg în valuri. Imaginea aceasta de abundență are două efecte: pe de o parte, provoacă o impresie de bogăție telespectatorului, care este dispus să verse (acesta este cuvântul)mai mulți bani pentru a achiziționa
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
ale fenomenului rămân o necunoscută. Educația este în centrul discuțiilor. Am luat în considerare prea puțin felul în care dinamica transnațională accelerată ne afectează educația." Deși datorită marelui număr de factori de destabilizare, spațiile naționale sunt departe de a se dezintegra într-un ansamblu globalizat. Mondializarea este un proces de redefinire a realităților dintre centru și periferie. „Pe scurt, statul-națiune nu a devenit echivalentul unei firme ; arhaice inundate de valurile concurenței: el rămâne una dintre componentele esențiale ale unui sistem internațional
ARMA ECONOMICĂ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII by Cristian Moșnianu () [Corola-publishinghouse/Science/844_a_1868]
-
electronice corporale, dar și prin integrare perceptivă în spațiul virtual generat de tehnologiile computerului. Procesul principal al cyborgizării ființei umane, implantarea sau protezarea subiectului, se desfășoară în mod material, local, dar și global (în rețeaua Internetuluiă, astfel încât trupul uman este dezintegrat și reintegrat prin tehnologii ale roboticii, ciberneticii, realității virtuale, nanotehnologiei, inteligenței și vieții artificiale. Teoreticienii din domeniul studiilor culturale au delimitat o serie de finalități ale proceselor de cyborgizare a ființei umane. Astfel, cyborgizarea individului se poate face în scop
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
periferia corpului fără organe, mereu descentrat, de la stadiul de organizare al organismului, mereu permeabil, fluctuant și instabil ca identitate. Subiectul este considerat adiacent mașinii, în sens tehnic, sau un apendice al acesteia, în sens biologic, din dorința teoreticienilor de a dezintegra organismul în lume, de a lipsi corpul de organizare și de dualitate: corpul fără organe este antiproducție, „dar este un caracter al sintezei conective sau productive, de a cupla producția la antiproducție, la un element al antiproducției” (Deleuze și Guattari
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
unor astfel de interfațări corporal-tehnologice. Prin intermediul interfeței, subiectivitatea umană este expandabilă și repoziționată, pluripotențializată în relație cu obiectele și cu spațiul, sau cu alte subiectivități, urmărind un traseu circulator, prin conexiunile și fluxurile în care se integrează și simultan se dezintegrează, mai degrabă decât un tipar al alinierii. Totuși, acest lucru nu înseamnă că identitatea online nu este o spațialitate deopotrivă a teritorializării și a deteritorializării, a sedimentării și a devenirii, a netezimii și a striațiilor (în sens deleuzo-guattariană. Astfel, a
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
autobiografismul și multimedialitatea din paginile web la conectivitatea și navigaționismul artei netă. O serie de locuri comune ale discursului postmodern sunt reluate în noile cadre tehnoculturale. Astfel, dacă modernitatea este considerată epoca descoperirii eului, postmodernitatea este caracterizată drept era care dezintegrează eul. Referindu-se la raportul identitar dintre modern și postmodern, identitatea online, ca subiectivitatea postructuralistă, este socotită descentrată și egalizatoare, desființând ierarhia și diferența. Într-adevăr, există numeroase site-uri în care participanții își pot selecta înfățișarea corporală, în funcție de libertatea
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
în cadrele mixte ale virtualității înțelese ca întrepătrundere a spațiului fizic și a celui computațional. Cu toate că o identitate la interfață există în mai multe lumi virtuale și joacă mai multe roluri simultan, acest lucru nu înseamnă că identitatea subiectului este dezintegrată în mod ireversibil și pierdută în rețea. Dimpotrivă, acest tip de identitate poate fi definitorie pentru eforturile căutărilor și ale regăsirilor de sine, ale restructurărilor și ale întâmpinării alterității. Până la urmă, coerența și integritatea identității obținute prin intersectarea dintre realitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
l-am mai putea opri. Am scăpa de sub control un balon uriaș de energie, care s-ar mări cu viteza luminii, distrugând totul în urmă. Ar putea fi atât de rău, încât fiecare atom al trupurilor noastre s-ar putea dezintegra în timpul apocalipsei. Din fericire, acest scenariu este aproape imposibil. Universul nostru există deja de miliarde de ani și este puțin probabil să trăim de atâta vreme într-un echilibru atât de precar; ciocnirile dintre razele cosmice probabil că au „bombardat
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]