1,212 matches
-
său editorial din 1923, cu volumul Restriști, arată un melancolic, puternic influențat de poezia „de sanatoriu” a lui Bacovia și Camil Baltazar, poet al tristeților provinciale, al nostalgiilor, al melancoliilor și reveriilor sentimentale în decor simbolist, și numai frenezia imagistică dezlănțuită anunță rupturile de mai tîrziu. Intrat în cercurile de avangardă, fostul Eduard Marcus („pseudonimizat” de E. Lovinescu) își convertește visările și restriștile aflate sub semnul periferiei fără ieșire într-o jubilație anarhic-expansionistă - în colaborările de la Punct, Contimporanul, 75 H.P., Integral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vis, cînd film (analogia dintre cinema și visul modern...), iar decorul este un „Cosmopolis” citadin, cu jazz, baruri luminate electric și lupanare de lux. Refuzul „anecdotei” (al epicii) și al figurativismului tradițional, permutarea și mixarea abracadabrantă a realului cu imaginația dezlănțuită sînt însoțite de persiflarea urmuziană a oricărei „morale” de final: „Singurul lucru stabil și precis: că ați citit aceste rînduri și ați așteptat morala. Să vă fie de bine! Fumatul oprit. A se trage de mîner după fiecare întrebuințare”, reflex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
găini? Nu, Îl lămuri Emma satisfăcută, era suplinitorul de religie. Știa totul despre erezii. Eu, la șaisprezece ani, pregăteam o lucrare despre genocidul catarilor. Te-ai lăsat dezvirginată de un preot! Începu să râdă Antonio. Dar În timp ce râdea În hohote, dezlănțuit, o viziune dezgustătoare se materializa În cortul acela, mai vie decât imaginea Emmei care, somnoroasă și goală, se chinuia cu sacul de dormit: Emma, la șaisprezece ani, liceană virgină și inocentă, sub un bătrân scârbos corupt și ipocrit ca toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dâre de lumină. Mohorâtă și aspră, toamna biciuia cele câteva redute verzi cu care pădurea înfrunta inevitabilul. Sfârșitul lunii octombrie era mai friguros ca de obicei. Pitit la poalele dealului, satul parcă ar fi vrut să se ascundă de natura dezlănțuită. Vântul și ploaia măruntă aruncau asupra micii comunități un aer de pustietate. Doar cele câteva lumini care răsăreau ici și acolo ca niște licurici bezmetici trădau prezența vieții. La marginea unui colț de pădure, o potecă scurta drumul până la gară
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mute. Bucuria clipelor trăite mi-a descătușat încrâncenarea și revolta, lăsând lumina acelor a-dâncuri albastre să-mi pătrundă în suflet. M-am limpezit interior, trăind din plin încântarea de-a fi în acel moment în acel loc, departe de „lumea dezlănțuită”. Miezul zilei, a debutat cu venirea altui ghid (o moldoveancă blondă de Buzău cu statut de femeie măritată cu un cretan), care s-a dovedit a fi inteligentă, simpatică și bună vânzătoare de gogoși. După o foarte atractivă prezentare a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
atâta ferocitate că de atunci niciodată turmele lui Laban n-au mai fost atacate de șacali sau de vulpi. Sau dacă se nimerea vreun hoț, mai bine fugea mâncând pământul decât să simtă pe pielea lui colții acelei mici haite dezlănțuite. Câinii lui Iacob au devenit curând ținta invidiei celorlalți și mulți s-au oferit să-i cumpere. Dar în loc de asta, Iacob cerea o zi de muncă în schimbul seminței câinelui cu ochi de lup. Când cea mai mică dintre cățelele noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
răvășit, incapabil să mai asculte ceva, sări la taică-său și Îi dădu un pumn atît de puternic Încît Îl expedie, făcut ghem, pe jos. - Nicolas! urlă Marie care Își făcu tocmai atunci apariția. Se așeză Între ei, dar tînărul, dezlănțuit, o Îmbrînci, repezindu-se din nou la tatăl lui. Ea izbuti cu mare caznă să-l rețină pe băiatul care plîngea de furie, apucîndu-l de mijloc. Loïc zăcea Încă pe jos. - Nemernicule, m-ai lovit, n-am să ți-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
deși mereu la fel de copilăroasă. - Gwen! Mi-e frică... Pierric nu mai era În camera de spital. Era În bătaia furtunii, avea șase ani, se refugiase lîngă tumulus, stătea tupilat sub ploaie, tresărea la fiecare fulger care lumina marea spumegîndă și dezlănțuită, la fiecare bubuit de tunet care izbucnea, apoi se rostogolea mai departe vuind. Tremura strîngînd la piept o legătură de cîrpe și nu-și lua ochii de la dolmen. Ca și cum ar fi răsunat chiar sub monstrul de piatră, auzea ecouri neclare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
micile târfe care mor de SIDA la treisprezece ani. N-are să-mi fie frică, voi fi protejat de blindaj. Asta va fi dimineața, iar după-amiaza voi merge pe plajă printre traficanții de droguri miliardari și printre proxeneți. În mijlocul acestei vieți dezlănțuite, al acestei urgii, voi uita tristețea omului occidental. Sophie, ai dreptate: când ajung acasă, mă duc Întins la o agenție Nouvelles Frontières. Sophie Îl privi atent o vreme, chipul Îi era Îngândurat, un rid Îi Încrețea fruntea. — Probabil ai suferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
penumbră. — De asta rugăm clientele să își lase toate echipamentele electronice în seif. Și nu e voie cu telefoane mobile. Și nici cu computere portabile. Își întinde larg brațele. — Acesta este un loc de reculegere. O oază departe de lumea dezlănțuită. Aha, încuviințez cu jumătate de gură. Probabil că nu e cel mai bun moment să-i dezvălui că am un BlackBerry ascuns în chiloții de hârtie. — Păi să începem. Maya zâmbește. Întinde-te pe canapea, cu un prosop deasupra. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și pe Bez - păi, era o lampă veche cu oxiacetilenă pe undeva prin studio, care probabil că valora deja ceva ca obiect de colecție ... —Alo! Sam? O voce firavă, care mă striga pe nume, se auzi foarte slab, printre chitarele dezlănțuite ale lui Depeche Mode, într-una din zilele lor proaste - probabil că cei din trupă uitaseră să facă o pauză între supradoze. —Iu-hu! Lurch! Dădui din mâini ca să-i atrag atenția și-i făcui semn să dea muzica mai încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fi făcut-o, te-ar fi omorât, Hugo, deja l-a omorât pe Philip... — Cred că uciderea lui Philip a fost strict o chestie de impuls, zisei eu, pe un ton încurajator, pentru a evita o altă manifestare de sensibilitate dezlănțuită. Ben a intrat în birou și l-a văzut pe Philip care sforăia cu capul pe masă. Ocazia perfectă. Există o mare diferență între așa ceva și a injecta o victimă conștientă, de față cu alți doi oameni. A, și asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de parcă era lovit de un piston. Sângele îi bubuia în creier. — Am rămas blocat, a dat el o explicație lamentabilă. —Blocat? a exclamat Alice. Mai bine de trei ore? Hugo se așteptase ca Alice să fie supărată, dar furia asta dezlănțuită l-a șocat. Motivele pentru care întârziase erau reale și dramatice, chiar dacă Hugo ezita să i le dezvăluie de teamă ca Alice să nu-l creadă idiot. Așa cum era evident că-l considerase omul care îl salvase într-un final
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
stratul de zăpadă se presimte viața, noul ciclu vital periodic al anului care va începe... Finalul acestui ciclu periodic al naturii, este un moment de odihnă și meditație... Și, astfel, Iorgu continuă să mediteze... Afară se aude numai mugetul vântului dezlănțuit bezmetic, izbind în pereți și-n ferestrele oarbe, ca niște aripi grele de păsări de pradă. În casă era întuneric... Doar, candela de sub icoană răspândea rotocoale de lumină roșie, tremurânde, pe pereți. După atâta suferință, Iorgu vindecat într-un fel
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
că, de fapt, nu-l interesau mulțimile, decât, doar, pentru a fi, el, mărit și răsmărit, ridicat În slavă, pe când, mulțimile, aduse, acum, În starea de slugile sale, plecate, supuse și puse cu fruntea-n tină, ca sălciile, În fața furtunii dezlănțuite, din senin, și când era cazul și, mai ales, când nu era; deci, satisfacerea dorințelor mulțimilor trecuse, de multișor timp, pe un plan cu totul inferior. De altfel, timpul, dintotdeauna, este unul singur. Or, consacrânduți-l, ție Însuți, intereselor și dorințelor
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cei de față, de acord. Mai apoi, au mai fost de acord, și alții. Și, În noaptea cu pricina, pe la cântatul cocoșilor, Dan sosi acasă, cu o Întreagă șleahtă de derbedei. Și derbedeauce. Unii și unele - sub imperiul lui Bachus, dezlănțuit. Cu mare gălăgie. Când au ajuns aproape de casă, unii au rămas uimiți, alții, nici nu au băgat de seamă, iar, Dan cel Mic, mai treaz decât toți dintre ei, a prins a se preface, că, ceva, de neînțeles, se petrece
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
care, la despărțire, amorezii de odinioară și-o aruncau unul altuia În ochi ori - se mai Întîmpla și așa - și-o turnau, de văzul lumii, vinovați, În cap, așteptînd unul de la altul iertare; un bîlci. „Iubita ajunsă nevastă“ - ținuse odată, dezlănțuit, Berger un discurs - „devine o mașină de născut plozi, bărbat i-a trebuit! Cinci kinderi, șapte, nouă, paisprezece, «Înmulțiți-vă!», a zis Dumnezeu. «Nu-i avortați!», o țin popii. Facem ce vrem cu trupul nostru!», strigă armate de femei. «Pentru
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
totdeauna legate cu un lanț gros. Jos, în curte, se mișcau neliniștiți câinii lupi ai stăpânului, înfometați și gata să sfâșie pe cineva. Urmele ghearelor lor, rămase în zăpadă, acoperiseră curtea. Animalele adulmecau o primejdie de afară și nu urlau dezlănțuite, ca de obicei, mulțumindu-se să pândească numai pe cei din uliță, cu ochi răi și întărîtați. Trecu așa un ceas sau mai mult. Oamenii nu aveau ce să-și spună încă. Îi strânsese laolaltă vestea adusă de o femeie
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
un plin temporal, ea se împlinește. Deznădejdea crescând în sine, intensitatea ei e un posibil fără viitor, o negativitate, o înfundătură în flăcări. Când ai ajuns însă să deschizi ferestre disperării, atunci viața - năpădită de sine însăși - pare o grație dezlănțuită și un clocot de zâmbete. " Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului n-are unde-și odihni capul." (Luca, 9, 10) - Mărturisirea aceasta a lui Isus - și care întrece ca nivel de singurătate Ghetsimani - mi-l
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fi întîlnite în alte locuri) consensul poate crea realități"24. Uluitor, nu-i așa? A sosit momentul să analizăm consecințele. Operația intelectuală la care s-au angajat acești autori este simplă, dar îndrăzneață. Pentru fiecare dintre ei, masa este mulțimea dezlănțuită, pradă instinctului, fără conștiință, fără conducător, lipsită de orice disciplină, adică exact așa cum o vede înțeleptul ori cum și-o închipuie fiecare dintre noi pe baricade. Acest monstru enorm, isteric, gălăgios, înspăimîntă: S-ar spune, scria Freud, că e suficient
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
T.S. Elliot. Mulțimile pot îndura chiar mai puțină, așa s-ar rezuma a doua consecință. O dată adunați laolaltă și amestecați, oamenii își pierd orice simț critic. Conștiința lor cedează în fața forței iluziilor, ca un baraj luat de apele unui fluviu dezlănțuit. Puși în imposibilitatea de a distinge între real și imaginar, între ceea ce văd și ceea ce cred că văd, ei își pierd facultatea de a alege dintre soluțiile ce li se prezintă, dintre discursurile care se țin dinaintea lor, soluția cea
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
arbitrară orice lege pe care am dori să le-o aplicăm. Abia dacă pot fi prinși, la întîmplare, cîțiva indivizi, simpli participanți sau uneori bieți spectatori nevinovați, la fel de diferiți de acest monstru furios cum e valul lin de o furtună dezlănțuită. Nu întîmplător Lombroso figurează printre primii oameni care-au dorit să explice comportamentul mulțimilor, teoria lui despre criminalul înnăscut fiind deja celebră. După el, mulțimile sînt alcătuite din indivizi cu tendințe delincvente sau, cel puțin, ele urmează astfel de indivizi
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
repetată cu o ironie mușcătoare, care contribuie la ridiculizarea bărbatului de onoare ce se pretindea Brutus a fi. Pe de o parte, rațiunea suverană și orbirea în ceea ce privește omul, animal politic; pe de cealaltă parte, magia imaginilor dezordonate și a patimilor dezlănțuite, arta oratorului care mînuiește mulțimea ca pe un soi de instrument pe care-l face să emită sunete de iubire, de ură ori violență, după bunul lui plac. Vivacitatea este o calitate intuitivă ce permite selectarea ideii decisive din masa
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
antinazist s-ar putea să ne lămurească psihiatrii, s-a bănuit că spionii lui Hitler s-ar deghiza în preoți. În ziua de 11 mai, în Place de Brouchere, la Bruxelles, am fost martorul unui spectacol de necrezut: mulțimea isterică, dezlănțuită, se arunca asupra unui tînăr preot ridicîndu-i sutana pentru a verifica dacă nu purta uniforma germană pe dedesubt"431. Un adevărat spion n-ar fi purtat uniformă. Dar dezbrăcîndu-l pe acest inofensiv preot, fiecare își dezbrăca probabil în gînd vecinul
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
sedus de femeie, deși aceasta din urmă fusese atrasă la rândul ei, într-un mod fatal, de oferta unei posibilități generice. „Saltul în păcat” va coincide cu degradarea corpului subiectiv la nivelul corporalității biologice lipsite de ipseitate transcendentală. În erotismul dezlănțuit, problema alterității dispare. Înfometat de viața nemuritoare a celuilalt, corpul guvernat acum de pulsiunile dorinței nu ajunge decât să-și exercite dominația temporară asupra unui corp străin. Întâlnirea cu celălalt este imaginară („o semnificație noematică ireală” 1). Magia încetează prin
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]