875 matches
-
nefiind nimic. La fel Ca de atâtea ori. Povești... De muncă, Lene, Banchetul din umbră, Sau timp de fericire. Și, iată, ne-a surprins seara, Peste zi nefiind nimic. * ANTRENARE La locul întîlnirii Am așteptat. De un timp Ore trec Dezolant. Aceasta gândeam. Iar despre tine Mi-am zis Că mă duci Într-o lume Care ține mult, Ca într-o cameră cu cărți, Din tot ce se vorbește Pe atâta se tot scrie. Și-n limba Care o cunosc, Sunt
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Că mă duci Într-o lume Care ține mult, Ca într-o cameră cu cărți, Din tot ce se vorbește Pe atâta se tot scrie. Și-n limba Care o cunosc, Sunt multe teme Cu știința versificării. Descrie tu, Cănd, dezolant, Ore trec. * IDEI Cântec, deasupra cetății, Îmbătrânire ? ! Eternității i-am zis : La muzica asta frumoasă, Sunt lipsuri În sângele meu. Îngeri, deasupra cetății, Emotive, Despre ceva mai nou ? ! Telegraf Sunt lipsuri În sângele meu. * IDEI II Visări de mult mocnite
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
cu doi ani în urmă, prin fierberea apocaliptică a demolărilor din somptuoasele cartiere, prin forfota zgomotoasă a liniștitelor mahalale, înecate vara în verdeață, prin răscolirea dezordonată a zonelor sărace și insalubre, de la o zi la cealaltă, întinzându-se, peste tot, dezolantul peisaj al calvarului nestatorniciei dintr-un paradis neurastenic. Rămași, brusc, într-o insulă temporară, garnisită cu detaliile vechimii sale, Cristina și ai ei abia mai suportau asaltul de bric-à-brac, sterpiciunea bolovanilor de zid, vraiștea de șarampoaie și de alte grinzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
că pe la chindii, proletari în salopete, rătăcindu-se unul de altul, trebuie să dispară discret, care-ncotro, pentru a se reîntâlni în jurul halbelor de votcă. Atracția cârciumilor mereu pline, devansând interesul față de orice altă întrecere, plonjează totul într-un deșert dezolant, cu dune din cărămidă spartă, betoniere încremenite, lopeți aruncate, saci de ciment golindu-se singuri și pe nesimțite, astfel că liniștea solemnă se extinde pretutindeni, ca un lux impudic. Un soare prăfuit în drojdii rubinii, arătând un contur tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
medicamentele neputincioase și amare, administrate în ineficiente doze zilnice. Vladmir se zgâi la el, ținând carafa de whisky în mâna dreaptă, și-i contemplă, cu ochi tulburi și cețoși de om beat, maniera în care prăpăditul se complăcea în deșertul dezolant al unei glorii nefirești, zăcând rătăcit și pierdut într-o casă, străină, construită grăbit și stângaci din marmură adusă de aiurea. Deși cunoștea dinainte răspunsul pe care urma să-l primească, îl întrebă: Ce faci, bre, cum te simți, bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cibernetică. În timp ce o ascultam pe Keiko Kataoka povestind, Îmi pierdusem conștiința eului propriu, redus, anihilat de vocea ei, de modul În care povestea, de ce anume povestea. Imaginile care-mi treceau prin fața ochilor, fără a le conștientiza, erau aspre, seci, neșlefuite. Dezolante, ca imaginea unui restaurant părăsit În mijlocul unui deșert, În arșița uscată. Praful care plutește În aer, ferestrele sparte care se lovesc de perete În bătaia vântului, soarele la asfințit reflectat În cioburile căzute pe jos, muștele care roiesc deasupra resturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
miasmele orgiilor sexuale ce se răspândeau În toate colțurile, dar nici unul din personajele amintite nu mi se arăta limpede la față. Chiar și chipul vagabondului, deși-l văzusem clar În New York, acum Îmi apărea Încețoșat, acoperit de umbre, În mijlocul camerei dezolante, și eram incapabil să-l recunosc. La fel și Noriko, și femeia măritată, și tânăra; mi le imaginam cu trupurile lor goale și cu mișcările caracteristice fiecăreia, cât se poate de obscene, cu vulvele șiroind, dar nu puteam să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
centru, am plecat de Îndată spre Bowery. Era frig. Printre ratații și bețivii care rătăceau pe străzi, unii aveau privirile pierdute, stinse, stăteau nemișcați ca niște statui, doar cu ochii ațintiți către cer. Cerul cenușiu se Întindea peste un peisaj dezolant: clădiri În ruină gata să se prăbușească, străzi pline de cioburi de sticlă și bucăți de pietre, mirosuri pestilențiale de vomă și gunoaie. Și printre toate astea trecea din când În când, ca o nălucă, câte-o limuzină neagră, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
acesta e momentul (în istoria culturii occidentale) în care a încerca propria realizare pe hârtie nu mai este apanajul indivizilor izolați, ci mai ales al colectivităților: seminarii de studiu, grupuri operative, echipe de cercetare, de parcă munca intelectuală ar fi prea dezolantă pentru a fi înfruntată în solitudine. Figura autorului a devenit plurală, deplasându-se întotdeauna în grup, căci nimeni nu poate fi delegat să reprezinte pe altcineva: patru foști pușcăriași, dintre care un evadat, trei foști internați cu infirmiera și manuscrisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
concluzia bolnăvicioasă că, în ciuda părerilor inteligente pe care le aveau Gloria Steinem, Camille Paglia și Erica Jong1 pe această temă, va fi très jenantă situația de-a nu avea un logodnic în New York. Mintea mea se învârtea în jurul acelorași gânduri dezolante: de ce ar catadicsi cineva să mă ia de nevastă? Nu sunt interesantă, nu sunt prea frumoasă (oamenii drăguți doar pretindeau c-aș fi), iar singurii iubiți pe care i-am avut vreodată au stat cu mine doar de milă. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
la comenzile manuale, păstra obiectivul în centrul traiectoriei. ― Coordonate vizuale imposibile, anunță Ripley. ― Se vede, mârâi Kane. Adică, nu se vede. Cele câteva momente de claritate nu-l făcură să devină mai optimist. Zgârcenia citirilor terenului sugera un mare pustiu dezolant, o lume sterilă, ostilă. ― Radarul a captat un zgomot! Dacă electronica de la bord ar putea reacționa la înjurături la fel de prompt ca oamenii, murmură Ripley. Sonarul îmi întoarce și el zgomot! Infrasunet. Țineți direcția. Încerc ultravioletul. Spectrul este destul de înalt ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
mag sau înger, dispensat de orice morală, iată-mă redus la pământ... În fine îmi cer iertare că m-am hrănit cu minciună. Trebuie să fii absolut modern ... să deții adevărul într-un suflet și un corp, dincolo de iubirile mincinoase". Dezolanta afirmație "Nu mai pot să vorbesc ... aici se oprește infernul meu", nu era urmarea unei constatări a secătuirii propriilor forțe creatoare, ci dezamăgirea față de oportunitatea cuvântului de a se afla pe cel mai înalt turn, cel al iluminării poetice slăvind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
inimă prin lumi bătând./ Să îngâne-n vreme rugul/ alte-amurguri vin la rând". George Bacovia a resimțit spaima existențială până la delir și nebunie în fața unei lumi a singurătății, a agoniei și a morții, abandonată de destin într-un peisaj haotic dezolant, răvășit de ploaie, pâclă, ninsoare, sânge, sicrie, corbi, vaiete, lupi urlând, și în care se simte străin, incapabil să-și îndure viața, de unde strigătul: "Și tare-i târziu/ Și n-am mai murit" răsunând sinistru în nemărginire și eternitate: Imensitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
înnăscute și învățate. Din prima categorie face parte frica de necunoscut, pe care elevul o manifestă față de cerințele școlare și cele ale cadrului didactic, de raportul său cu ceilalți colegi de clasă. Spaima vine ca o completare a acestui tablou dezolant. Copilul se înspăimântă de eventualele calificative sau note proaste, care i-ar aduce pedepse corporale, din partea familiei. Uneori, copilul se înfurie pe propria persoană când nu înțelege ce i se explică, când consideră că nu e luat în seamă, că
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
exultau otrava energiilor către suprafață. Și pe care noi o bem, o mâncăm, o respirăm, o defecăm și iar ne-o însușim. Deci noi ne mâncăm propriul nostru interior, un act de scatofagie fără precedent spuse Președintele cu mâinile înfundate dezolant în buzunarele halatului de casă, singurul rămas nears cu țigara de foi din cele 3.548.000 de halate din garderobă. Domnilor, să luăm exemplul biblic! zise Mioara Alimentară. Să le-ncurcam limbile, ca în Babilon. Fiecare să chițăie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din toată istoria care ieșise în afara Timpului! Puterea sa nu mă mai atingea! Eram imun la degradarea sa! De asta aveam eu mai multe litere în Cartea Anilor! Eram unic. Singur! Eram singur. Nu mai era nimeni ca mine... Ce dezolant! Eram singurul care nu va muri niciodată. Lumea toată va îmbătrâni în fața mea, iar eu mă voi uita înnebunit la ea, disperat că n-am să pot s-o urmez în uitare. Toți vor încărunți, se vor albi, se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
conturile cu lumea asta, dacă nu ai mașină proprie, trebuie să traversezi marele oraș, așa cum poți, schimbând autobuze și tramvaie , stând prin stații, Întrebând În dreapta și-n stânga. Când Însfârșit intri pe poarta cimitirului locul ți se pare sumbru și dezolant. O parcelă de pământ, Întinsă cât vezi cu ochii, pe care primăria a cumpărat-o pentru a-i Îngropa pe cei pentru care nimeni nu varsă lacrimi, este numită ,,a Neidentificaților,,, adică a cloșarzilor fără acte de identitate, a vagabonzilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și le probează din ochi. Sunt și magazine elegante,în care costumele bărbătești sau de damă,rochiile,bluzele și bluzoanele sunt aranjate pe umerașe,în ordinea mărimii,iar mirosul este acceptabil. Printre haine se găsesc și jucării deteriorate. Imaginea este dezolantă. Pare garderoba unui frate mai mare, fratele european,care așteaptă sosirea fratelui mai mic,strâmtorat. Publicul caută cu înfrigurare un lucru deosebit și neuzat.Mulți reușesc. Aurora Inoan spunea că ar trebui să evitam acest comerț „la mâna a doua
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
În cursul povestirii, în care a evocat zisa baladă, Alecu Russo include însă și amintirile unui bătrân ofițer care asistase la marea epidemie din 1831. Acesta zugrăvește într-un salon ieșean, la 1839, în culori foarte sumbre și realiste, tabloul dezolant înfățișat de capitala Moldovei în timpul cumplitei molime. Iată cum reproduce scriitorul povestirea militarului nostru: Chemat de slujba-mi a videa și a trăi cu moartea în toate zilele în acea vreme, a rădica strejele ce picau, a îngropa fără deosebire
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
în primul rând virulența maladiei, simptomele ei căpătând în 2-3 ore un caracter acut. Se făcea presupunerea că la răspândirea bolii a contribuit temperatura excesivă înregistrată atunci la Iași, depășind 300 Reaumur sau 100ș Fahrenheit. În oraș domnea o atmosferă dezolantă, familiile înstărite părăsindu-l în număr mare, tribunalele și școlile fiind închise, iar paza barierelor din mahalale întărită pentru a preveni fuga bolnavilor; concomitent s-au înregistrat împuținarea și scumpirea alimentelor 226. Totodată, Comitetul Sănătății din Iași a făcut cunoscut
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
siliți să renunțe. Atunci mor. Mor de mediocritate, din lipsă de putere și de o prea mare productivitate. Doré n-a fost mediocru, am spus eu. El era măreț. Fără el viața mea ar fi fost o poveste cumplit de dezolantă. A făcut câteva ilustrații pline de talent în aroganța tinereții, a spus intendentul. La Rabelais și Cervantes și Dante. Dar pe urmă s-a prăbușit. De bună seamă, avea în urma lui un mic număr de munți, copaci, trupuri umane, stânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
buruieni pentru a se pune câțiva cartofi, niște varză și varză creață. Parcă era o grădiniță făcută ca să se joace copiii: o suprafață nu mai mare decât aceea a unui covor. În rest, de jur împrejur, totul avea un aspect dezolant. Își aminti cum arăta locul odinioară, cu straturi de căpșuni, tufe de coacăze și de zmeură, scăldat în parfumul dulce-amărui al ierburilor. Zidul care despărțea grădina de ogoare se prăbușise într-un loc - sau poate pe aici își croise drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
actul II personajul parcurge un registru vast, iar tonul vorbirii lui cunoaște infinite modulații, devenind de la o clipă la alta sentențios sau galant, protocolar sau naiv emfatic, bonom, rugător, insinuant, îndârjit. În alte ocazii îl putem vedea impacient, batjocoritor, furios, dezolant, umil, expansiv”<footnote Ștefan Cazimir, op. cit., p. 142. footnote>. Cațavencu e cel mai spectaculos înfrânt - de fapt e câștigător al piesei. El a pierdut ocazia deputăției, a pierdut scrisoarea cu scandalul, a fost descoperit ca plastograf, ziarul său și-a
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
frunze moarte, ici colo câte un mic grup de pensionari adunați la câte o partidă de șah...și ciori. Croncănitul lor tăia în minte gânduri răzlețe și mi aminteau de moartea care așteaptă după un pom oarecare. Părea un peisaj dezolant, dar mie îmi făcea bine fiindcă nu mă mai gândeam la micile mele probleme, îmi aminteau că am înainte o viață întreagă pe care pot să o trăiesc după puteri și dorințe. Aveam un carnețel cu coperți maronii pe care
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Început să le mișc cât de grațios puteam, În timp ce tot corpul mi se unduia În direcții aleatorii, neștiind parcă pe ce cale să o ia. Mă Învârteam la nesfârșit, tot mai rapid. Alergam pe vârfuri, lăsând În urmă inițialul sentiment dezolant. Mintea Îmi era Încețoșată, Însă simțurile Îmi erau mai treze ca niciodată. Muzica Îmi dicta mișcările, iar eu ascultam, În timp ce sala se cufunda Într-un ocean de farmece. În lumea aceea nu mai eram eu, ci o balerina fascinant de
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]