864 matches
-
avut dreptatea sa în încăierările de familie cu „civicii”, așa cum aceștia din urmă și-au avut dreptatea lor în multe din delimitările față de dl Constantinescu și „politicii” Domniei sale. Ceea ce merită este doar să reamintesc că unul dintre spectacolele cele mai dezolante (anunțând prin natura sa trist-tembelă dezagregarea PNȚCD-ul de după decembrie 2000) îl constituiau autosuspendările Alianței Civice dintr-o coaliție și așa dezolantă prin amatorismul ei politic. Cetățeanul Emil Constantinescu are astăzi, ca oricând, tot dreptul să-și exprime nedumeririle, neliniștile
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
față de dl Constantinescu și „politicii” Domniei sale. Ceea ce merită este doar să reamintesc că unul dintre spectacolele cele mai dezolante (anunțând prin natura sa trist-tembelă dezagregarea PNȚCD-ul de după decembrie 2000) îl constituiau autosuspendările Alianței Civice dintr-o coaliție și așa dezolantă prin amatorismul ei politic. Cetățeanul Emil Constantinescu are astăzi, ca oricând, tot dreptul să-și exprime nedumeririle, neliniștile ori nemulțumirile provocate de felul în care își exercită mandatul actuala putere din România. Ceea ce consider că nu are dreptul moral fostul
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
de zbor, iar pe 6 octombrie bombardierele inamice aruncă douăsprezece bombe. Trei zile mai târziu, generalul Jienescu vizitează aerodromul și le cere aviatoarelor să execute și zboruri pentru transportul corespondenței la Rostov, Tacinskaja, Bucovskaja, Proletarskaja. Nesfârșitele întinderi prafuite, purtând amprenta dezolantului pustiu asiatic, înconjurau micul aerodrom de la Plodovitoje. "La câțiva kilometri de Plodovitoje își amintește Mariana Drăgescu era un sat locuit de calmuci, o rasă mongolă, blânzi și prietenoși; nu cunoșteau limba rusă. Trăiau foarte primitiv; se hrăneau cu lapte de
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
tatăl lui fusese, Încă din anii cincizeci, deținut politic și neconcesiv opozant al instituțiilor „maniei proletare”), ajungând, În perioada respectivă, la un pas de emigrarea În America. Toate aceste informații mi s-au aglomerat În minte furibund, pe fundalul acelui dezolant decembrie ceaușist, ducându-mă spre o inexorabila, Înspăimântătoare concluzie. Mult timp nu am reusit sa gasesc resursele interioare pentru a da glas acelei ipoteze teribile. În decembrie 1989, eram student În anul al III-lea la Engleză și, În ciuda dinamismului
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
înțeleg limba și-i răstălmăcesc gesturile (Tristele, V 10), într-un loc situat la antipodul geografic și calitativ al Romei, Ovidiu e asemenea peștelui captiv în pojghița de gheață, lipsit de libertatea mișcării, capabil doar să-și perceapă propria stare dezolantă (Tristele, III 10). Drumul său pe mare răstoarnă sensul călătoriilor inițiatice : la capătul ei nu se poate afla un nou început, ci doar, definitiv, sfârșitul. Testamentul lui spiritual se ordonează în jurul ideii că arta singură scapă legii perisabilității : poetul poate
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
întrebările lor. O să vezi, aici nu vei putea scăpa de dumneata însuți." Mi-ar conveni, spuse locotenentul, dar locul e atât de departe de toate... Departe de toate, dar mai aproape de universul cel vast decât de orașul de provincie, cu dezolanta lui grădină publică. Știi de unde i se trage numele? Locotenentul mărturisi că nici măcar nu și-a pus întrebarea. Ei bine, o să-ți spun eu, Filip, zise învățătorul, încântat să dezvolte în fața unei urechi virgine unul dintre subiectele lui favorite, pe
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Contemporanul" și "Viața românească", personalități care au impus un psihism și un climat propulsiv prielnic idealului, unui anume mod de a fi al ieșenilor. În pofida unor momente de involuție, de platitudine și rutină, de scepticismul indus de un provincialism uneori dezolant, Iașul a știut să răzbească, să treacă peste prăbușiri și frământări, să iasă din nou la lumină. Până la urmă tot oamenii de cultură au aflat drumul identității în spirit, în vocația văzută prin dimensiunile ei creatoare. Ce se întâmpla, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
rang de absolut, sentimente volatilede nestăpânit, postulate inventate ori descoperite subit. Fizic: aproape dărâmat! Psihic: aproximativ la fel! Ironia și autoironia sunt la ele acasă. Poate involuntar. Degeaba mă chinui să întrezăresc un viitor...apropiat și cu happy end... Imagini dezolante, unele de coșmar. Viața mea în mâinile bunului Dumnezeu! Lupte crâncene se dau în propria-mi ființă, de parcă un zeu al întunericului lucrează ocult încercând o răpire din brațele Divinității. * * * Am încheiat cu succes tot acest ,,ritual’’ al schimbatului mi-
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
exactă asupra vastității înspăimântătoare a misiunii lor, omenește vorbind, irealizabile. E suficient să aruncăm o privire asupra Scrisorilor Apostolilor, ca să vedem cum au evaluat situația exactă. De exemplu, în primul capitol al Scrisorii către Romani, Sfântul Ap. Paul descrie tabloul dezolant al păgânismului; chiar și atunci când - o simplă supoziție - le-ar fi trecut prin minte anumite iluzii trecătoare, primele lupte ale apostolatului, onorate cu biciuiri și lanțuri, și cele scăldate de sângele lui Ștefan, au fost mai mult decât suficiente pentru
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
totul pe scurt: Sf. Euharistie se explică numai prin Preasfânta Inimă. Autorul cărții Manete in dilectione mea ( Rămâneți în iubirea mea) observă cum: „Indiferența și neglijența prea multor preoți față de Inima adorabilă a Mântuitorului are drept, urmare logică, o apatie dezolantă față de Sf. Tabernacol. Voi știți de ce oare este așa de puțin iubită Preasfânta Inimă? Motivul principal este acesta: nu ne gândim suficient că este o Inimă vie, a plinătății vieții lui Dumnezeu. Nu va fi dificil să mărturisiți de câte ori, obiceiul
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
această răceală ireverențioasă față de Misterul euharistic, care într-un preot ar părea de neconceput, aduce totdeauna cu sine o contralovitură funestă și deplorabilă devoțiunii Inimii Preasfinte. Pentru că este adevărat că putem să adorăm Inima lui Isus, chiar și în ipoteza dezolantă că El nu s-ar afla decât în Paradis; însă, din moment ce credința ne deschide calea prin austeritățile Misterului euharistic, [El] este acolo, mai ales acolo este locul în care trebuie să căutăm și să adorăm acea Inimă divină care i-
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
36 de grade Celsius. Nu voiam să revin la Roman pe același traseu și, conform indicațiilor contradictorii ale unor săteni, trebuia să merg sau prin Doljești, sau prin Rotunda. Pe lângă o troiță, pe un drum cu prundiș și denivelări (dezolant, fiind vorba de urcat o distanță lungă), am trecut prin Lițca unde n-am mai filmat, nici fotografiat din cauza dificultății drumului. Doljești-ul știam că purta amprenta trecerii pe acolo a lui Ștefan cel Mare, prin monumentul ridicat la comemorarea celor
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
oportunitatea, dar noi n-am fructificat-o încă... V.A. : Corupția e de vină ? Sau e nepriceperea de a accesa fondurile europene ? Totuși, România are nevoie de foarte multe fonduri. Satele noastre, mai ales cele de dincoace de munți, sunt dezolante, avem cam aceleași bordeie descrise în însemnările de călĂtorie ale occidentalilor care ne călcaseră țara în secolul al XIX-lea ; ele sunt încă în peisajul nostru și după două secole, în secolul XXI. A.M.P. : Suntem într-un cerc vicios
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
România că este: „un rai pământesc pustiit, o grădină minunată din povești fără îngrijire, fără căutare, peste tot numai ruine, peste care pășesc ca niște umbre de morți figuri moarte fără curaj, care jălesc pe întinsul țării trecutul frumos, prezentul dezolant și viitorul în care nu au încredere.” (Junimea Literară, Anul I, nr.7și 8) În ianuarie 1923, în al cincilea an de la Marea Unire, reapărea Junimea Literară, dar între timp, unii din mânuitorii condeiului trecuseră „la cele veșnice: S. Fl
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
încolo, îi reproșează trist-amar lui Sadoveanu: Singura statornicie pe care ai avut-o în viață a fost aceea a lipsei de caracter, iar bunătatea nu ți-a trecut niciodată de raza călimării. Un egoism de proporții reduse, de o meschinărie dezolantă. Nu ai suferit povara nici unei convingeri, mintea nu ți-ai chinuit-o punîndu-ți probleme complicate; molusc, fără vlagă, mălăeț, ai schimbat de poziție fără nici o complicație sufletească, deoarece îți era perfect egal unde te situezi, esențialul era să-ți fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de „autenticism”, nu numai o formă exacerbată a naturalismului, dar și o simplificare a omului social contemporan. Cu un plus de „culoare”, accept, și de expresivitate, care nu rareori, din grabă, din lipsă de instrucție specifică, cade În cea mai dezolantă trivialitate. 15 Unii, citind aceste rânduri, vor crede că Încerc să-mi disimulez erorile sau, mai grav, Într-un fel, să-mi ridic singur postamentul unei discutabile statui. Nu contrazic cu fermitate nici unul dintre aceste reproșuri - ca și altele, de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mai prezintă și particularitatea că trebuie curățat din când În când de nămolul care se depune și de inepuizabila gamă de obiecte pe care bucureștenii le aruncă În apă. Așa că, periodic, Dâmbovița se golește, oferind privirilor, săptămâni la rând, imaginea dezolantă a unui canal plin cu murdării. Așa s-a sfârșit — dacă nu va mai urma cumva vreun episod — trista istorie a Dâmboviței! Câmpia Bucureștiului nu e chiar plată. De o parte și de alta a văii Dâmboviței, terenul se Înalță
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
prin district, o pătură albă de nori coborând deasupra orașului, luna plutea undeva deasupra luminând întregul cer. S-a întors. Șoptisem acele cuvinte în noaptea când mă trecuseră toate frigurile în camera de oaspeți după ce recapitulasem cele văzute pe câmpul dezolant din spatele casei. Mă gândisem involuntar la tata, și nu la Patrick Bateman. Dar greșisem. Pentru că acum amândoi se întorseseră. Duminică, 2 noiembrie 1 2 c i n a M-am trezit în dormitorul matrimonial în prima dimineață de mai multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cred, și a culminat cu acest...eveniment de azi-noapte și...iată-mă aici - vreau să zic iată-ne - pentru...pentru că vreau ca aceste evenimente să înceteze. - Altfel cunoscute ca evenimente inexplicabile. - Da, am murmurat, zgâindu-mă la terenul plat și dezolant de dincolo de autostradă. Evenimentele inexplicabile, am murmurat. Simțind că terminasem ce aveam de povestit, Miller își schimbă ușor poziția în separeu și zise: - Tehnic vorbind, domnule Ellis, sunt un demonologist. Dădeam din cap deși nu vroiam s-o fac. - Adică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
catului de sus al stației îmi sugerează că impiegații trebuie să-și facă siesta, visând la coride. Cine știe? Fără vama de frontieră obișnuită pe la noi, nu mi-am dat seama când am trecut din Portugalia în Spania. Peisajul, la fel de dezolant, nu-ți poate servi drept reper. Alergăm în continuare în aceeași stare de inconștiență pentru soarta noastră încredințată acestei garnituri scăpate de sub control. Mă uit prin geam și-mi pare că întrezăresc în aerul tremurător de deasupra crestelor încinse fantoma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
intrat, oamenii de pe peron, cu aerul lor pierdut, accentuând pustietatea garniturilor de pe liniile paralele, o haită răzlețită de câini, traversând fără chef peroanele intermediare, o debarcare sub un cer... de plumb (nu știu ce cuvânt mai potrivit să găsesc - în fața acestor priveliști dezolante, intră în șomaj imaginația cea mai exuberantă). O stare de tristețe, ca un abur otrăvit, începuse să-și facă loc în inima mea de îndată ce părăsiserăm Tallinul. Ba chiar de mai înainte. Ca în fața unei fatalități inexorabile: când înțelegi cât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
poporul dădu năvală înăuntru, urmându-l pe Iosua... Da, ce poate fi mai plin de vrajă ca acest nume biblic, hugolian, nervalian, mirosind a șofar și a anatemă, scâncet al sufletului și țipăt al fugarilor? Și ce poate fi mai dezolant, mai frust ca Ierihonul de azi? La capătul unei câmpii sumbre, presărată cu mărăcini, descoperi o aglomerație de o modernitate nelalocul ei, informă, cu clădiri joase și lipsite de grație, nu departe de care ruinele însele sunt acum în ruine
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
lor va lua sfârșit. Mulți tineri și adulți basarabeni cer înrolarea în armată pentru a participa la lupte și la alungarea dușmanului cotropitor. În toamna anului 1941, revenisem cu părinții în Chișinăul ars și distrus, în mare parte. Acestui aspect dezolant i se adaugă corpurile neînsuflețite ale celor descoperiți în gropile comune, din strada Viilor, asasinați prin împușcarea în ceafă. Ne stabilim la vechiul domiciliu, din strada Tighinei nr. 2-4, în clădirile rămase intacte, datorită poziției periferice. La început cu bucuria
DE TREI ORI ÎN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
acest drum. Declară apoi că acesta va fi și ultimul camino. Se lasă seara la acest han mic și plăcut, în satul sărăcăcios, așezat ca într-o cratiță enormă. Nu-i nimic de făcut sau de văzut aici. împrejurimile sunt dezolante. Pământ arid, albicios, pe care cresc buruieni la fel de sărăcăcioase, smocuri de iarbă ce se încăpățânează să trăiască. Aștept somnul binemeritat în patul supraetajat. Sub mine este un italian (pare scandinav după fizionomieî ce discută cu o doamnă irlandeză întâlnită pe
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
se spune popular, dorul de casă. Ceea ce e enervant și exasperant în zilele noastre este această blestemată sărăcie a posibilităților pe care (nu) le are un scriitor să iasă în lume pentru a se întoarce acasă, acest acasă uluitor de dezolant în incapacitatea sa de a fi omenos, decent, normal în privința condițiilor de viață și muncă, nu numai pentru scriitor. Să zicem că redacția revistei "Conta", prin influențele pe care le are la nivelul Academiei Suedeze (că eu am fost o dată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]