2,244 matches
-
Ortodoxă nu recunoaște această așa-zisa "sărbătoare a îndrăgostiților". De altfel, în calendarul Bisericii Ortodoxe nici nu există un Sfânt Valentin. Doar pe 16 februarie este pomenit un oarecare Sfânt Valent (Valent e altă căciulă, nu e Valentin) ca fost diacon al Bisericii din Ierusalim, al cărui principal merit se pare, este pus pe seama faptului că a existat, fiindcă altceva nimic nu se mai spune despre el. Sfântul Valentin de astăzi, este un import ieftin, fără conținut. Este un pretext, introdus
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
clipă, apoi își dezlipi buzele de gura lui, se șterse cu dosul celeilalte mâini și, clătinându-se pe picioare, arătă cu degetul către omul ce ședea alături de Ademar, singurul dintre cei prezenți care nu purta arme. Numai blestemații ăștia de diaconi sunt de vină. Nu fac decât să semene șovăială și frică. Ptiu! Palavrele lor despre un dumnezeu care nu dădea doi bani pe el și s-a lăsat răstignit pe cruce le tâmpesc pe femeile noastre și fac din tinerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cărora strămoșii noștri le ofereau jertfe; și sunt sigur că Gundovek nu ar aproba nici un cuvințel din ce ai spus mai înainte. Gualfard, ascunzându-și cu greu nemulțumirea, își îndreptă umerii. — Gundovek! izbucni el. Un viclean și jumătate, Haribert. Voi, diaconii creștini, îi faceți pe voie numai ca să-i liniștiți pe romani. Cu mâinile în șolduri, celălalt scutură din cap cu un aer de milă. — Cum poți să vorbești așa? Eu cred cu adevărat că trebuie să-i fim recunoscători Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să obțină pacea și protecție din partea romanilor după războiul acela care ne-a adus numai nenorociri și să găsească adăpost pe meleagurile astea. Gualfard, conducător al unui clan însemnat, nu era omul care să se lase tratat astfel de un diacon și cu atât mai puțin o putea îngădui impulsivul său frate, Geremar, așezat alături de el; acesta fu, de fapt, cel care răspunse iute; cu o grimasă de dispreț pe chip, făcu un gest tăios cu mâna: — Daaa! S-o facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o armată. Și, ca să spun până la capăt, nu mi-ar părea rău - ba dimpotrivă - să încerce și romanii pe pielea lor ce înseamnă să ai de-a face cu bestiile alea. Vorbele sale fură primite cu un murmur de aprobare. Diaconul se pregăti să răspundă din nou, însă un bărbat înalt și suplu, pe la vreo cincizeci de ani, ce stătea lângă el, sări cu o mișcare elastică și îl împiedică, ținându-l de braț. — în ceea ce s-a zis despre romani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ăia! Vorbise tare, ca să fie auzit prin vociferările capilor de familie ce părăseau sala încă discutând cu însuflețire. Waldomar încuviință, dar își privi fiul cu îngrijorare. — Nu avem de ales, Waltan! Va trebui să vedem și ce hotărăsc celelalte comunități. Diaconul, care se găsea aproape de ei și îi auzise cuvintele, îl bătu prietenește pe braț: — Ai spus bine, Waldomar! Nu avem de ales, dar pentru o clipă m-am temut că n-o să răzbim. Și de data asta, poziția lui Reinwalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se piardă printre servitori, în mulțimea celor de condiție umilă, iar cei care aveau mai multe bagaje - uneori puse de-a valma, în grabă, pe spinarea vreunui catâr îndărătnic - căutau să mărească pasul. Diferitele comunități se adunau, de regulă, în spatele diaconilor, care mergeau ținând deschise Psaltirele de pergament și intonând, acum urmați doar de câteva glasuri din mulțimea epuizată, psalmi ce implorau îndurarea divină. Cât despre nobilitas, se deplasau mai ales pe cai ori în care de călătorie și, de multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care ar fi luat un medicament, și îl aruncă apoi pe jos. — A fost voia Domnului nostru, răspunse, fixându-l pe Sebastianus cu ochii săi arzători. Ai spus bine: un om al Bisericii! în realitate, la optsprezece ani, eram deja diacon, iar la douăzeci, am început viața de mănăstire. — Așadar, erai de condiție liberă. — Desigur! Tatăl meu avea pământ și servitori, era capul comunității noastre, un sat aproape de Augustodunum. Mai avea patru fii, toți băieți și toți mai mari ca mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
militară se mulțumea să-și însușească rapace orice resursă posibilă, pregătindu-se pentru vremurile nesigure ce aveau să vină. Ca urmare, singura autoritate reală era episcopul, a cărui reședință era asediată de oameni cu felurite cereri, ținuți în frâu de diaconi și de voluntari. Sebastianus ar fi putut fără nici o grijă să se adreseze Pretoriului, măcar pentru o cazare mai confortabilă, dacă nu pentru altceva, dar se abținu, ca să nu piardă timp cu curtoaziile față de comandantul garnizoanei și ofițerii superiori. Preferând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
infecție în familiile lor; nu mai știa câte femei de aceeași vârstă cu ea, prietene de-ale ei din copilărie, trăindu-și viața nepăsător, fuseseră foarte curând îngenuncheate de spiritul Testamentului, implacabil la austerele lor mame, superstițioasele doici și scheleticii diaconi însărcinați să vegheze la educația lor. Iar acum se gudurau cu urechile lăsate în jurul unor bătrâni oribili și băloși, care, trăgând cu ochiul la patrimoniul lor, împărțeau binecuvântări și sfaturi părintești, adesea fără ca aceasta să le facă să nege prețioasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să o sâcâie pe domina cu socotelile sale, astfel că nu o ținea prea des la curent cu dificultățile tot mai mari pe care le întâmpina în a obține credite ori în a achiziționa rentele de la coloni, care, incitați de diaconi, se simțeau îndreptățiți să se sustragă plăților ce le reveneau; la fel, evita să-i spună despre toate bârfele la adresa ei care circulau printre cei câțiva locuitori ai satului. Chiar în momentul acela, în vreme ce se apropia de ea cu pasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și, cu siguranță dacă ar trebui să-mi apăr cauza, nu lui i-aș încredința această sarcină în fața magistratului; cu toate astea rămâne comandantul Miliției și asta îl face să fie în bune raporturi cu decemvirii din Avaricum și cu diaconii bărboși din sat. — Nu-mi vine să cred că ar fi vorba doar de diplomație! replică Flavia pe un ton ușor certăreț. Cu un surâs malițios, Hippolita ridică din umeri. — De acord, nu, nu pot să neg că îl găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu se preocupase niciodată să-i cunoască. Strigau, plângeau, se rugau, ba chiar în genunchi, cu brațele întinse înainte și cu palmele împreunate, cu privirea extatică, făcându-se ecoul jaculatoriilor, de neînțeles pentru ea, pronunțate cu fervoare de un tânăr diacon palid și slab, ce purta pe umerii căzuți stola sacerdotală. Odată cu țăranii, intraseră și bătrâni. Unii dintre ei, cuprinși de vreo slăbiciune datorată fricii și fugii precipitate, gemeau pe podea, cu mâinile tremurătoare și gurile fără dinți, ce se deschideau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și voia să-i vorbească. Pentru a putea ajunge până la cei doi, trebui să străpungă mulțimea de refugiați și nu-i scăpă faptul că unii dintre ei, pierduți, deși o salutau respectuos, tăceau la trecerea ei, aruncând priviri nesigure către diacon, și se dădeau înapoi mai mult decât era nevoie, vrând parcă să evite, în superstiția lor, să se contamineze printr-un contact fizic prea îndelungat cu ea. Simțea limpede - și nu fără ca aceasta să o irite - conflictul interior ce măcina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și se așezase pe o bârnă, printre resturile depozitului, răspunzând monosilabic, cu privirea pierdută în gol, celor ce scăpaseră și care se opreau să-i arate recunoștința lor. Nu erau prea numeroși, de fapt: cei mai mulți se înghesuiseră imediat în jurul tânărului diacon, care nici măcar în acel moment nu găsise de cuviință să-i spună vreun cuvânt, și, printre lacrimi de bucurie, dădea mulțumire Dumnezeului creștin pentru că le primise rugăciunile. Aproape toți colonii și mulți dintre cei veniți din sat părăsiseră imediat villa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
înainte. Pe când trecea prin dreptul intrării, Sebastianus putu să arunce doar o privire înăuntru. La lumina zecilor de lumânări, văzu în întregime doar naosul, unde câțiva credincioși se rugau în genunchi sau chiar întinși cu fața la pământ, în timp ce alte câteva persane - diaconi, poate, ori voluntari - se mișcau repede și în liniște, părând să se dedice unor însărcinări precise. în portic, câteva femei, unele dintre ele doar niște copile, îi mângâiau răbdătoare pe infirmii ce zăceau, acoperiți în niște pături sărăcăcioase, rezemați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
afaceri frumoasă. Atât de potrivită! Atât de congruentă cu primăvara, moartea, mandalele orientale, gazul de canalizare cu iz de dulceață narcotică de liliac. Fericire din cărămizi, din cer! Fericire și bucurie mistică! Domnul Artur Sammler, confident al excentricilor New Yorkului; diacon al bărbaților sălbatici și progenitor al unei femei sălbatice; arhivar al nebuniei. Odată ce iei o poziție, odată ce schițezi o linie de bază, contrariile te vor asalta. Declară-te În favoarea normalului și vei fi asaltat de aberații. Toate postúrile sunt maimuțărite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
fusese unul din visele ei sau dacă, realmente, Îngerul venise la ea În catedrala din Toledo, cu motanul și cu unghiile lui stacojii, proaspăt vopsite. Nu se Îndoi nici o clipă de veridicitatea acelor predicții. Chiar În după-amiaza aceea, vorbi cu diaconul parohiei, care era un bărbat citit și cutreierase mări și țări (se spunea că ajunsese pînă În Andorra și că o rupea pe limba bască). Diaconul, care preciză că nu cunoștea vreun Înger pe nume Zacarías În rîndurile legiunilor cerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
se Îndoi nici o clipă de veridicitatea acelor predicții. Chiar În după-amiaza aceea, vorbi cu diaconul parohiei, care era un bărbat citit și cutreierase mări și țări (se spunea că ajunsese pînă În Andorra și că o rupea pe limba bască). Diaconul, care preciză că nu cunoștea vreun Înger pe nume Zacarías În rîndurile legiunilor cerului, ascultă cu atenție viziunea Jacintei și, după ce cîntări bine subiectul, bizuindu-se pe descrierea unui soi de catedrală care, În cuvintele văzătoarei, părea un mare pieptene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
într-o mai bună măsură, marea mobilitate a populației Principatului Moldovei la acest început de veac. În deceniile următoare, populația satului Belcești a cunoscut creșteri remarcabile, catagrafia din 1832 consemnând 230 birnici, dar și alte categorii fiscale: 2 preoți, un diacon, 2 dascăli, 11 bătrâni și nevolnici, 23 văduve, 14 slugi și 2 evrei orândari ( arendași, n.ns.)<footnote Ibidem, d. 571/1832, f.12v-20r. footnote>, iar cea din 1838, 276 birnici, 3 preoți, un diacon, 4 dascăli, un vătav al
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
categorii fiscale: 2 preoți, un diacon, 2 dascăli, 11 bătrâni și nevolnici, 23 văduve, 14 slugi și 2 evrei orândari ( arendași, n.ns.)<footnote Ibidem, d. 571/1832, f.12v-20r. footnote>, iar cea din 1838, 276 birnici, 3 preoți, un diacon, 4 dascăli, un vătav al moșiei, 19 bătrâni, 37 văduve, 21 căpătăieri, o slugă și 4 evrei orândari<footnote Ibidem, d /1838, f. 108v-127r. footnote>. Și în anii care au urmatnumărul de lăcuitori a crescut, fiind în anul 1852 de peste
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
d /1838, f. 108v-127r. footnote>. Și în anii care au urmatnumărul de lăcuitori a crescut, fiind în anul 1852 de peste trei ori mai mare față de anul 1803, ajungând la 370 de nume, din care 285 erau birnici, 3 preoți, un diacon, 4 dascăli, un vătav al moșiei, 33 bătrâni și nevolnici, precum și 43 văduve<footnote Ibidem, Tr. 1768, op. 2018, d. 976/1852, f.15v-25v. footnote>. Constatăm că și în această perioadă s-au stabilit în Belcești oameni proveniți din afara granițelor
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
trebuie să fie cinstiți, nu cu două fețe, nu băutori de mult vin, nu doritori de cîștig mîrșav: 9. ci să păstreze taina credinței într-un cuget curat. 10. Trebuiesc cercetați întîi și numai dacă sunt fără prihană, să fie diaconi. 11. Femeile, de asemenea, trebuie să fie cinstite, neclevetitoare; cumpătate, credincioase în toate lucrurile. 12. Diaconii să fie bărbați ai unei singure neveste, și să știe să-și cîrmuiască bine copiii și casele lor. 13. Pentru că cei ce slujesc bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85043_a_85830]
-
cîștig mîrșav: 9. ci să păstreze taina credinței într-un cuget curat. 10. Trebuiesc cercetați întîi și numai dacă sunt fără prihană, să fie diaconi. 11. Femeile, de asemenea, trebuie să fie cinstite, neclevetitoare; cumpătate, credincioase în toate lucrurile. 12. Diaconii să fie bărbați ai unei singure neveste, și să știe să-și cîrmuiască bine copiii și casele lor. 13. Pentru că cei ce slujesc bine ca diaconi, dobîndesc un loc de cinste și o mare îndrăzneală în credința care este în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85043_a_85830]
-
Femeile, de asemenea, trebuie să fie cinstite, neclevetitoare; cumpătate, credincioase în toate lucrurile. 12. Diaconii să fie bărbați ai unei singure neveste, și să știe să-și cîrmuiască bine copiii și casele lor. 13. Pentru că cei ce slujesc bine ca diaconi, dobîndesc un loc de cinste și o mare îndrăzneală în credința care este în Hristos Isus. 14. Îți scriu aceste lucruri cu nădejdea că voi veni în curînd la tine. 15. Dar dacă voi zăbovi, să știi cum trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85043_a_85830]