1,549 matches
-
mișcării, dar și o uluitoare lecție de a descifra sensuri prin arta plină de grație a dansului clasic. Soliditatea filozofiei supreme a momentului Maya poate fi definită plecând și de la faptul că a trasa cu toată ființa prin aer tablouri diafane de lumină, ridicându-te până în punctul de dincolo de magia născută de pensula oricărui pictor renumit, înseamnă, pur și simplu, totul, un tot de natură tragică și, deopotrivă, solemnă, care lasă definitiv în urmă ceața de un pământiu neliniștitor a istoriei
IA LIUBLIU MAIA! (Я ЛЮБЛЮ MAЙЯ) de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344049_a_345378]
-
Mare din Moscova reprezintă ea însăși, prin amețitoarea perspectivă oferită întruchipării oricărui personaj, forma cea mai fidelă a zborului însuși, plutind angelic deasupra scândurii vechi a spațiului scenic, ca și cum numai acolo, în aerul tare al înălțimii, avea puterea să reprezinte diafan, cu ajutorul corporalității, incorporabila metafizică a lumilor visate de compozitor. Zborul Mayei a fost mereu unul tăcut și sincer, construit cu delicatețe, poeticitate, inteligență și chiar fast princiar. A fost întotdeauna atâta feerie în dimensiunea mai mult ca perfectă a baletului
IA LIUBLIU MAIA! (Я ЛЮБЛЮ MAЙЯ) de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344049_a_345378]
-
rece. Ce frumoase sunteți, flori dragi, Gânduri poleite cu sidef! Ce miresme sălbatice și suave impregnate pe aripile timpului răzbat din inflorescențele voastre! Nu mă satur să vă privesc și miros, Flori albastre, si roz, și albe, si timide, Prezente diafane din grădina de gânduri. Haideți la pieptul meu să vă îmbrățișez, Să nu vă prindă noaptea în ghearele ei pătimașe și să vă ucidă. Referință Bibliografica: Flori din grădina de gânduri / Eleonora Stoicescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1587
FLORI DIN GRADINA DE GANDURI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344072_a_345401]
-
Acasă > Poezie > Amprente > LALELE Autor: Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 1531 din 11 martie 2015 Toate Articolele Autorului Lalele, lalelele mele, se deschide abur de lumină spre ele... Lalele, lalelele mele, diafane flori din vise și stoluri-inele! Voi înceta vreodată să cred, desi altă încercare nu îmi revine, Decât cea a încrederii în florile, care azi, parcă, au înflorit cu mine?.. Lalele, lalelele mele, văd, sufletu-mi, aleatoriu, dansând printre stele, Potopul
LALELE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1531 din 11 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344117_a_345446]
-
trilioane de celule ale corpului. Oare s-a înserat prea devreme? Oare soarele meu a trecut în cealaltă parte a Terrei? Luceafărul nu se zărește dintre nori. Dar iată, un vânt, un vifor, începe să alunge norii grei, care devin diafani, sub care Luna apare cu un HALOU uriaș. Oare spiritele noastre se țin acum de mână peste timp, prin timp, lăcrimând scintilant? Noi putem plânge nu numai la necaz, ci și de prea multă bucurie. Ce este fericirea? Un sentiment
SCINTILAŢII de MARGARETA MARIANA SAIMAC în ediţia nr. 1750 din 16 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344120_a_345449]
-
conduce spre zări necunoscute - Tainice portrete ale muzelor de odinioară, Unde stau nestingherit ca-n brațelele Tatii. Carpații urnitu-s-au din locul lor cel de veci Și plaiurile mioritice se cutremură degrabă; Struna Dunării zburdă-n doine și balade populare - Orchestre diafane care se aud în lume. Pâlcuri de brazi vechi și noi se adună de nicăieri... În templul artelor se ivește duhul cunoașterii - Line unde, cosmice înălțări ale cugetului ancestral, Venit încă din vremea umbrelor mari ale lui Traian și Decebal
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
vrei? M-ai întrebat. Nevăzute albine Se trudeau să poarte prin aer Tremurul inimii tale. BLESTEM CU MIRESME Numai zeițele se pot lăuda Cu același cutremur Al sânilor Atunci când pășesc! O, ce vârtej De dorințe și magice arte Ale descopcierii Diafanului veșmânt de mătase Ce cade la picioarele tale! Nici un blestem Nu-i mai puternic Decât al miresmei Cu care mă-nfășoară Golul tău trup! VECINI LUMINII Vino, iubito Să devenim vecinii luminii! Tu nici nu știi Că în fața ta Există
FOC SACRU DE BAKI YMERI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343182_a_344511]
-
cei mai fermecători și talentați scriitori din ultimele trei decenii, al cărui umor ingenios și trăsnit părea inepuizabil...” cuvinte consemnate de Vasile Dan, iar în opinia lui Gheorghe Mocuța, Dorel Sibii este „Poet al ființelor fragile, proiectate într-o lumină diafană, el nu evită tonul elegiac sau poza naiv-tragică, pe fondul unei confruntări inevitabile cu neantul”. Vasilica Grigoraș Referință Bibliografică: „Cineva și-a uitat aripile pe masă”, Dorel Sibii - Spre țărm ( poezii 1975-1994) de Vasilica Grigoraș / Dorina Stoica : Confluențe Literare, ISSN
SPRE ȚĂRM ( POEZII 1975-1994) DE VASILICA GRIGORAȘ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343205_a_344534]
-
fii iubita mea. Ne-om iubi, dulce himera, si in fantastică splendoare, Să-ți pun rochie de nea, iar în păr cununi de soare, De pe cerul plin cu stele să-ți culeg mărgăritare. Plutind pe-n covor de astre, mîndru, diafan. Să-mi zîmbești cu a ta gură cu dinți mici de porțelan. Peste purpura încinsă, tu să pari o diadema Iar în păr de aur moale, să porți a iubirii stema Vei fi splendida comoara, vei fi falnic giuvaier Tu
CRAIASA DE CRISTAL de ADRIAN GRIGORAŞ în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343537_a_344866]
-
un câmp de maci, Și visam că părăsesc această lume... Ca un șoim spre cer mă avântam, Și dincolo de lună, voiam să zbor, Spre lumile celeste, și spre hotarul lor. Purtând cu el credința și iubirea, Sufletul se scaldă-n diafan văzduh, Despică nesfârșirea cuprins de bucurie Deasupra, peste mări, peste valuri sparte, Și peste nori, și curcubeu, și mai deaparte. O noapte-ntreagă-am colindat Galaxiile, în lung și-n lat... În zori, când m-am trezit, stupoare, Venise toamna
TOAMNA... VIS de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343570_a_344899]
-
pe care ... omenirea le caută încă din zorii vieții. În trupul ei stă ascunsă, ca într-un sanctuar, sămânța vieții, în ochii ei frumusețea lumii, în spiritul ei-nemurirea!Trupu-i, ca o amforă ,a fost dăltuit în marmură, cântat pe muzica diafană a îngerilor, descris de poeți celebri, unii dintre ei dându-și viața din dragoste pentru ea, pentru femeia - matricea vieții. Conștientă de propria-i frumusețe, pășește în viață, plutind precum zeițele care,uneori,au manifestat gelozie pe nurii unei pământene
FEMEIA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343573_a_344902]
-
cea care îi înnălța pe cul mile simțirii nebănuite, sau îi cobora în străfundurile întunecate ale durerii . El a luat atunci floarea câmpului și a dăruit-o iubitei. Ea și-a îmbrăcat chipul într-un zâmbet și l-a trimis diafan înspre cel ce îi încântase toate simțurile. Se întâmplase minune de a fi ce univerul le -a promis că vor întâlni dacă vor străbate învingători cerul vieții. De acum omul avea un fundament, un punct de pornire unde va ajunge
INVENŢII LINGVISTICE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340100_a_341429]
-
mele nefolosite de aproape douăzeci de ani, de la vizita nocturnă a Mirunei, a rămas uimită și a venit să-mi ofere un drăgăstos sărut scurt. Eram amândoi fermecați, ea de ambianța pe care o vedea, iar eu de prezența ei diafană, cu totul deosebită și specială. Am început prin ciocnirea cupelor de cockteil, la marginea căruia s-a adăugat un sărut delicios, cu care s-a amestecat, apoi eu am fost o gazdă-ospătar de mare clasă, în timp ce ea își exprima continuu
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377304_a_378633]
-
sus, cerșind atenție din partea cuiva. Îți era mai mare milă de el, de-ți venea să-l iei neapărat în brațe. Ceea ce Ionuț și făcu numaidecât. Îl luă în brațe, îl strânse la piept, își apropie fața de blănița lui diafană și caldă. Ah, frumușelul de el, ce drag îi era ! Se gândi să-l aducă tot atunci în casă, să se laude la bunică de isprava lui. - Motocel ! Așa îi pusese numele firavului pisoi. Dar fusese dezamăgit de aprecierile bunicii
PISOIUL MOTOCEL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377426_a_378755]
-
încremeniți pururi peste orașul lui Constantin, Coloane de porfir sprijinind arce sub Pantocrator Și lumina trecând prin ferestre, plăsmuind serafimi. Peste marmure, ecouri de pași încă se-aud, apăsați Patriarhi ridicând crucea către popor și diaconi cădind pânze de fum diafan Împărătese prosternate în fața icoanelor ferecate-n dureri Peste tăceri răzbat heruvice, și departe departe... un ochi nemilos și profan Sub candelabrele grele de bronz lumina tresare înflorată Justinian bazileul ridicându-și fruntea tivită-n laur ,,Kyrie eleison, Kyrie eleison ˮ
CONSTANTINOPOLE. TÂNGUIRE LÂNGĂ ZIDUL SFINTEI SOFIA. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377568_a_378897]
-
de lumină a Voronei; Eternitatea ninge imaculat peste luna februarie; Iunie sub ploaia de cultură. Iată doar o mostră de adevărată poezie în proză din Au venit la mine teii: „Zilele acestea peste orașul nostru a coborât ca o ploaie diafană mirosul de tei. Acesta încarcă, dulce și nevăzut, tot văzduhul, dintr-un capăt la altul al așezării unde ne ducem zilele. Fie că mergem pe străzi, grăbiți la rosturile noastre... facem toate astea sub umbrela nevăzută a miresmei care ne
„SCRISORI DIN PREZENTUL MEU” DE LUCIA OLARU NENATI de VASILE FLUTUREL în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377605_a_378934]
-
Autor: Nicolaie Dincă Publicat în: Ediția nr. 1709 din 05 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului DĂRUIRE Am adunat rubinele din stele, Văpăi de patimi, din ochii de codane, Le-am pus - furiș - în versurile mele, Să vă încânte cu note diafane. Am stors din zâmbet miez de bucurie, Din curcubeie, fior de zări albastre, Le-am zugrăvit, cu suflet, pe hârtie, Să ciupă strune în inimile voastre. Am pigulit sclipire din natură, Cleștar din soare, rouă din privire, Cu rime am
DĂRUIRE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377613_a_378942]
-
șters teribilist de perete o interfață între ține, magnificul și tipul ăla je m'en fiche câinii nopții lătra surd sângele meu se sparge în o mie de particule buclucșe îți imortalizez grota unde eco-ul se dedublează în mortar în diafan în vectorial într-un picior stâng lung tot mai lung u luna fistichie crește pe coasta culori de apă se scurg translucid apă clinchetește a sare din mari a ienupăr cules într-o vară a insomnii într-un curcubeu de
AZBEST de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377633_a_378962]
-
prin anul întâi de liceu, când încă nu aflase că e domnișoară, crezându-se tot un fel de băiețoi aflat mereu în competiții, dar nu cu fetele. Descoperise, la un moment dat, că era o atracție pentru un coleg cam diafan, cam efeminat, tare liniștit. Știa despre el că se trăgea dintr-o familie de artiști, tatăl, un renumit regizor de la Național, iar mama, soprană la Operetă. O conducea spre casă zilnic, mai totdeauna modificând traseul, ca să nu ajungă prea repede
CAPITOLUL 9 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378602_a_379931]
-
noi e muzica, o putem coborî de înțelegem asta, aștept, simt și las acum să-mi apară sunetul unic. ARIRANG, ARIRANG, ARARYIO În camera scăldată de razele lunii, ascult, într-o seară de mai, acordurile unui cântec tulburător. O voce diafană, vibrant-tânguitore, menținută de respirația sa ritmată, asemeni unei eșarfe luată ușor de vânt, Arirang, Arirang, Arariyo... Printre corzile ciupite ale zitherei, sunetele clare, pure, se sting brusc, reaprinse, din eter, de magia oboiului și-a tamburului, înfrigurându-mă. Lăsată în voia
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
lumină, Buzele roșii fraga, încrederea- i deplină În om, în oameni, în tot ce ne-nconjoara, Încredere deplină care atât de des omoară. O dăruire tandra în bine și în perfecțiune, Tânjind spre curcubeul de vise în rațiune O face diafana, iluzorie, ireal de bună În lumea noastră de amar și mătrăguna Sinceritatea-i din privirea de blândețe Da dor de-ai stă alături până la bătrânețe, De a o-mbratisa în versuri și de a o proteja De toată nefericirea nascuta
OCHII EI ALBASTRI de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379069_a_380398]
-
parfumat de spray ucide dulceag”( eticheta mitomană) - poezia Ceciliei Moldovan are particularitatea argheziană de a-și plăsmui lumea din sfere lexicale diferite, opuse. Iată, de pildă, poezia “regina amazoanelor” în care intervin două planuri contrastante: unul rarefiat, cosmic, în cuvinte diafane, “valuri mișcătoare”, “sulițele zilei-lumină”, “nimfele”, “dans ritualic”, și planul cotidian, aspru, pământesc, demn de sarcasm. Finalul poeziei se încadrează cu o sintagmă realistă, în cel de-al doilea plan, folosind un limbaj postmodernist: “apoi își pune la încărcat steluța de la
CARTEA DE IDENTITATE A PRIVIGHETORII- CECILIA MOLDOVAN de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379104_a_380433]
-
toate anotimpurile, atunci timpul stătea în loc pentru mine sau derula foarte încet ață de pe mosor. Se pare că eram foarte mică, cu câțiva ani înainte de școală, pentru că am foarte clar în minte gutuiul înflorit. Cu florile lui mari, roz, răsfirate diafan printre frunze, o minune vie care- a rămas în sufletul meu fără poze, fără miracolul tehnologic, doar pe rețină. Un copac plin de flori în care se suiau găinile seară să se culce. Deși aveau scară pusă la hambar, deși
GUTUIUL de DANIA BADEA în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380021_a_381350]
-
dorul de meleagul natal, de tot ce este frumos: “Mi-e dor de-acest pământ/ De crucea care putrezeste-n vânt/ De ploile-adunate/ Pe-ntinderi de oceane/ Mi-e dor de voi/ Mi-e dor? Mi-e dor/ De rime diafane.” Într-adevăr poetul este aidoma unei nave cosmice, care străbate Universul, cucerind prin creativitate noi și noi opere, perle ale literaturii noastre naționale. Fie, ca plutește în melodia frunzelor codrului verde s-au ale doinelor bătrânilor Carpați, creația lui este
UN POET AL ETERNITATII de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380418_a_381747]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > CÂND SOARELE RĂSARE DIN CRINII DIMINEȚII Autor: Elisabeta Silvia Gângu Publicat în: Ediția nr. 2266 din 15 martie 2017 Toate Articolele Autorului Când soarele răsare din crinii DIMINEȚII Și se-oglindește-n cerul senin și diafan, ATUNCI pădurea-și țipă bucuria vieții Și primăvara-și prinde perle în mărgean. Când soarele răsare din râul de cristal, Clipocind prin apa-i zglobie de smarald, ATUNCI privighetoarea cântă pe luncă și deal Și te-ademenște pâinea cu mirosu-i cald
CÂND SOARELE RĂSARE DIN CRINII DIMINEȚII de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380487_a_381816]