3,808 matches
-
și popular (și nu pe înlocuirea limbii-pilot literare cu limba-pilot a întreprinderilor, cum s-a întâmplat mai apoi). Printre celelalte tragedii pe care le-am trăit (eu chiar personal, pe pielea mea) în acești ultimi ani, a fost tragedia pierderii dialectului, unul dintre cele mai dureroase momente ale pierderii realității (care în Italia a fost mereu deosebită, excentrică, concretă: dar niciodată centralistă, niciodată „a puterii”). Această golire a dialectului împreună cu cultura regională pe care îl exprima - golire datorată aculturației noii puteri
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
personal, pe pielea mea) în acești ultimi ani, a fost tragedia pierderii dialectului, unul dintre cele mai dureroase momente ale pierderii realității (care în Italia a fost mereu deosebită, excentrică, concretă: dar niciodată centralistă, niciodată „a puterii”). Această golire a dialectului împreună cu cultura regională pe care îl exprima - golire datorată aculturației noii puteri a societății consumiste, puterea cea mai centralizatoare și deci cea mai potențial fascistă pe care istoria o amintește - sunt explicit tema unui poem al unui poet dialectal, intitulat
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
pe care îl exprima - golire datorată aculturației noii puteri a societății consumiste, puterea cea mai centralizatoare și deci cea mai potențial fascistă pe care istoria o amintește - sunt explicit tema unui poem al unui poet dialectal, intitulat chiar Limbă și dialect 2 (poetul este Ignazio Buttitta 3, iar dialectul - siciliana). Poporul e întotdeauna, în esență, liber și bogat: poate fi pus în lanțuri, despuiat, i se poate pune căluș 1, dar este în linii mari liber; poți să-i iei munca
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
puteri a societății consumiste, puterea cea mai centralizatoare și deci cea mai potențial fascistă pe care istoria o amintește - sunt explicit tema unui poem al unui poet dialectal, intitulat chiar Limbă și dialect 2 (poetul este Ignazio Buttitta 3, iar dialectul - siciliana). Poporul e întotdeauna, în esență, liber și bogat: poate fi pus în lanțuri, despuiat, i se poate pune căluș 1, dar este în linii mari liber; poți să-i iei munca, pașaportul, masa la care mănâncă, dar este în
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
lucru ce s-a petrecut chiar în Sicilia, în acești ultimi ani, din cauza emigrării în masă a tinerilor în Germania și în nordul Italiei). Simbolul acestei „deviații” brutale și deloc revoluționare a propriei tradiții culturale îl constituie anihilarea și umilirea dialectului, care, deși rămâne intact - vorbit din punct de vedere statistic de același număr de persoane -, nu mai este un mod de a fi și o valoare. Chitara dialectului pierde câte o coardă pe zi. Dialectul este încă plin de bani
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
și deloc revoluționare a propriei tradiții culturale îl constituie anihilarea și umilirea dialectului, care, deși rămâne intact - vorbit din punct de vedere statistic de același număr de persoane -, nu mai este un mod de a fi și o valoare. Chitara dialectului pierde câte o coardă pe zi. Dialectul este încă plin de bani care însă nu se mai pot cheltui, de bijuterii care nu se pot face cadou. Cine îl vorbește este ca o pasăre ce cântă în colivie. Dialectul este
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
îl constituie anihilarea și umilirea dialectului, care, deși rămâne intact - vorbit din punct de vedere statistic de același număr de persoane -, nu mai este un mod de a fi și o valoare. Chitara dialectului pierde câte o coardă pe zi. Dialectul este încă plin de bani care însă nu se mai pot cheltui, de bijuterii care nu se pot face cadou. Cine îl vorbește este ca o pasăre ce cântă în colivie. Dialectul este ca sânul unei mame de la care au
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Chitara dialectului pierde câte o coardă pe zi. Dialectul este încă plin de bani care însă nu se mai pot cheltui, de bijuterii care nu se pot face cadou. Cine îl vorbește este ca o pasăre ce cântă în colivie. Dialectul este ca sânul unei mame de la care au supt toți și pe care acum scuipă toți (renegarea!). Ceea ce nu poate fi (încă) furat este trupul, cu corzile sale vocale, vocea, pronunția, mimica - ce rămân aceleași dintotdeauna. Însă este vorba despre
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
niciodată cu imaginea pe care au avut-o despre el partidele comuniste istorice. El le folosea acelor partide pentru tactica lor politică și, în ultimă instanță, le folosea poeților pentru a cânta acea tactică. Poetul care a scris Limbă și dialect nu putea decât să fie foarte conștient de toate acestea. Și totuși, descriind poporul așa cum l-a descris el - adică în mod convențional și aproape cu prefăcătorie -, Buttitta nu a fost deloc nesincer. O asemenea viziune a poporului, reluată, cu
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
retorică a poporului care, într-o flacără à la Guttuso 1, umple cu pumni strânși și steaguri poeziile sale devine perfect reală dacă este văzută (cum nu poate să nu fie văzută de conștiința poetului ce a scris Limbă și dialect) drept inactuală. Adică aparținând acelei lumi unde se vorbea în dialect, iar acum nu se mai vorbește astfel decât cu rușine, unde se voia revoluția, iar acum a fost uitată, unde exista o grație (și o violență) de care astăzi
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
umple cu pumni strânși și steaguri poeziile sale devine perfect reală dacă este văzută (cum nu poate să nu fie văzută de conștiința poetului ce a scris Limbă și dialect) drept inactuală. Adică aparținând acelei lumi unde se vorbea în dialect, iar acum nu se mai vorbește astfel decât cu rușine, unde se voia revoluția, iar acum a fost uitată, unde exista o grație (și o violență) de care astăzi se leapădă. Tempo, 11 ianuarie 1974 Un evreu neamțtc "Un evreu
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
la originea întregii poezii a lui Di Giacomo. Scrisorile dezvăluie, de fapt, un Di Giacomo îngrozitor de mic-burghez, în cel mai bun și în cel mai rău sens al cuvântului. Limba italiană folosită în ele exclude, aș spune în mod teologic, dialectul. Este limba privilegiului, atât de asimilat, încât devine inocent și uituc. Și este și limba unei psihologii răsfățate, care pune neliniștile unui narcis mic-burghez în centrul universului, fără să mai lase loc și pentru altceva. Fundalul este cel al unui
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
nu doar a celor mai demni de milă, ca Barbato 1 - cu privire la aceste probleme. În general, „poporul” este perceput psihologic și mitic drept o alteritate cotidiană atât de ontologică, încât nu merită să fie aprofundată. Nu se caută legături între dialect și cultura populară; se ignoră sedimentarea de coduri de comportament datorate unor civilizații precedente; se consideră pur teoretic și „îndepărtat” aportul unor culte anterioare la un catolicism care a fost întotdeauna religie de clasă etc. etc. Acel ceva „diferit din
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
estetic, îl agresează „retrăindu-l”, adică reprezentându-l printr-un lung monolog interior în care avem contaminarea lingvistică dintre personajul ce spune „eu” (un mic-burghez idealizat care doar până la un anumit punct coincide cu autorul) și personajele ce vorbesc în dialect. Se naște, astfel, în cadrul cărții, o tensiune violentă între „centrul” evoluat - și ce vorbește o italiană groaznică, tehnică și școlărească - și „periferie”, ce vorbește un idiom nealterat, pur oral, am spune vechi de când lumea. Principala preocupare a lui Camon a
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
și școlărească - și „periferie”, ce vorbește un idiom nealterat, pur oral, am spune vechi de când lumea. Principala preocupare a lui Camon a fost salvgardarea stabilității „pastișei” sale, evitând fenomenul „respingerii” (cum spune el) din partea italianului din centru a acelui sărman dialect rămas cu totul marginal: o epavă și o rușine. Trebuie spus îndată că, deși schimbă radical motivele acestuia - proiectându-le de la stânga, și nu de la dreapta -, Camon este primul care consideră această lume dialectală a sărmanilor săi părinți drept „o
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
o sursă de nevroze. Sau, în fine, există un al treilea model, cel pe care eu îl numesc modelul afaziei, al pierderii capacității lingvistice. Întreaga Italie central-meridională își avea propriile tradiții regionale sau citadine ale unei limbi vii, ale unui dialect ce era regenerat prin invenții continue, iar în cadrul acestui dialect existau jargoane bogate în invenții aproape poetice la care contribuiau cu toții zi de zi; în fiecare seară se năștea o replică nouă, o vorbă de duh, un cuvânt neprevăzut; era
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
treilea model, cel pe care eu îl numesc modelul afaziei, al pierderii capacității lingvistice. Întreaga Italie central-meridională își avea propriile tradiții regionale sau citadine ale unei limbi vii, ale unui dialect ce era regenerat prin invenții continue, iar în cadrul acestui dialect existau jargoane bogate în invenții aproape poetice la care contribuiau cu toții zi de zi; în fiecare seară se năștea o replică nouă, o vorbă de duh, un cuvânt neprevăzut; era o minunată vitalitate lingvistică. Modelul pus acum acolo de clasa
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
treia schimbare: „Făclie și organ de propagandă naționalistă”. Publicația este în primul rând un organ de informație și propagandă pentru problemele aromânilor. Cultura și literatura vor fi, așadar, prezente în măsura în care sunt relevante pentru această comunitate. Favorizate sunt studiile dialectale (structura dialectului, influențe, lexic, onomastică etc.), de obicei reproduse din volume sau din presă. M. publică, de asemenea, portrete, culegeri de folclor dialectal, corespondență inedită (a unor personalități politice îndeosebi), note, știri, informații. Literatura este aproape în exclusivitate în aromână. Colaborează cu
MACEDONIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287941_a_289270]
-
elementară din Ecica și în Redacția programului în limba română de la Radio Novi Sad. În 1970 obține licența la Facultatea de Filologie a Universității din Belgrad, specialitatea limba și literatura română. Își ia doctoratul în filologie cu teza Normă și dialect în limba scriitorilor bănățeni de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, susținută la Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara (1979). Din 1974 este lector de limba română la Facultatea de Filosofie din Novi Sad
MAGDU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287954_a_289283]
-
dovedește exactă și egală, având în sprijin o curată limbă românească. Proza scriitorilor români din Voivodina (1986) propune cercetarea operei a zece autori care au publicat între 1945 și 1985, întreprinsă dintr-o perspectivă lingvistică și stilistică. SCRIERI: Normă și dialect în limba scriitorilor bănățeni de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, Novi Sad, 1980; Proza scriitorilor români din Voivodina, Pancevo, 1986; Cugetări, postfață Ștefan N. Popa, Novi Sad, 1996; În amurg. Memorii, confesiuni, însemnări de
MAGDU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287954_a_289283]
-
de problemele vieții practice, și a recomandat studierea clasicilor Antichității greco-latine. Atras și de problemele limbii literare, a adus câteva contribuții la demonstrarea latinității limbii române și în stabilirea unor premise pentru formarea limbii artistice. A dedicat o cercetare specială dialectului românesc din Istria, contribuind la întemeierea dialectologiei noastre. SCRIERI: Itinerar în Istria și vocabular istriano-român, îngr. și pref. Titu Maiorescu, Iași, 1874; ed. București, 1900. Repere bibliografice: George Barițiu, Ioan Maiorescu, T, 1877, 14; V.A. Urechia, Un episod din
MAIORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287964_a_289293]
-
Steaua maghilor sau Cântece la Nașterea Domnului Isus Cristos, Biserica Albă, 1875; Viața și operele lui Petru Maior, București, 1883; Cultul păgân și creștin, vol. I: Sărbătorile și datinele romane vechi, București, 1884; Novăceștii. Cinci ani înaintea Academiei Române, Timișoara, 1886; Dialectul român-bănățean, Lugoj, 1902; Ilirii, macedoromânii și albanezii, București, 1904; Întru memoria lui George Barițiu, Sibiu, 1904; Pețitorii, Sibiu, 1905; Sara, Miază-Noapte și Zorile, Sibiu, 1908; Negru Vodă și epoca lui, București, 1909; Țara Severinului sau Oltenia, București, 1910; Novăceștii, îngr
MARIENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288026_a_289355]
-
facă dreptate exprimându-ne cea mai sinceră dorință de a avea un singur rege, o singură lege și o singură unitate de măsură”. Pentru elitele centralizatoare, sistemul metric era față de vechile practici de măsurare ceea ce era limba națională față de numeroasele dialecte regionale. Aceste „idiomuri” desuete aveau să fie Înlocuite de un etalon universal de aur, tot așa cum sistemul bancar absolutist Înlăturase monedele feudale locale. Sistemul metric era În același timp un mijloc de centralizare administrativă, de reformă comercială și de progres
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
-l ajute să se orienteze. Putem spune că peisajul urban al orașului Bruges În anul 1500 favoriza cunoașterea din interior În detrimentul celei din exterior, inclusiv de către autoritățile politice externe. El funcționa spațial În același mod În care funcționează lingvistic un dialect dificil sau ininteligibil și, asemenea unei membrane semipermeabile, facilita comunicarea În cadrul orașului, rămânând cu Încăpățânare străin celor care nu-i Învățaseră din fragedă pruncie „dialectul” geografic particular. De-a lungul istoriei, relativa lipsă de transparență pentru străini a anumitor zone
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
de către autoritățile politice externe. El funcționa spațial În același mod În care funcționează lingvistic un dialect dificil sau ininteligibil și, asemenea unei membrane semipermeabile, facilita comunicarea În cadrul orașului, rămânând cu Încăpățânare străin celor care nu-i Învățaseră din fragedă pruncie „dialectul” geografic particular. De-a lungul istoriei, relativa lipsă de transparență pentru străini a anumitor zone urbane (sau a echivalentului lor rural: dealuri, mlaștini sau păduri) a oferit o marjă vitală de siguranță politică față de controlul unor elite din exterior. Existența
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]