2,549 matches
-
universal), Al. Busuioceanu (Luchian. Patruzeci de ani de la moartea lui, Vasile Pârvan, Nicolae Iorga, Balcic, Marsyas. Un epilog, Despre ironia românească ș.a.), Basil Munteanu (Constantin Brâncuși, exponent și vestitor al geniului românesc, Ființa românească și avântul său creator), Ștefan Lupașcu (Dialecticile energiei), Theodor Cazaban (Imagini și simboluri în teatrul lui Eugen Ionescu, Din poezia lui Ion Barbu), Vintilă Horia (Poetul Alexandru Busuioceanu), Constantin Amăriuței (Despre roman, Originea poeziei. Joc primar și Joc secund, Luceafărul românesc, Trei tipuri de exil în folclorul
ROMANIA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289346_a_290675]
-
jurnaliști (Nae Ionescu, Nichifor Crainic, Dragoș Protopopescu, Toma Vlădescu, Mihail Polihroniade ș.a.), considerați de autorități ca autori morali ai asasinării prim-ministrului I.G. Duca. S-a angrenat în campania electorală a legionarilor (1937). Debutează editorial ca eseist, în 1935, cu Dialectica naționalismului. În noiembrie 1941 îi urmează lui Octav Șuluțiu la „Cronica literară” a revistei „Gândirea”. Participă, ca medic, la război, pe frontul de Răsărit, de unde trimite corespondențe „Revistei Fundațiilor Regale”. Epurat de la Institutul Medico-Legal în 1948, ajunge medic de dispensar
ROSU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289383_a_290712]
-
să se adreseze direct operei, în afara șabloanelor politice deformatoare, și atunci comentează pertinent volume de poezie și proză de Ion Pillat (Împlinire), N. Davidescu (Renașterea), Emil Giurgiuca (Dincolo de pădure), V. Beneș (Hanul roșu), vădind o oarecare acuitate a observației. SCRIERI: Dialectica naționalismului, București, 1935; Orientări în veac, București, 1937; Critică și sinteză, București, 1939; Destinul ideilor, București, 1943. Repere bibliografice: Mihail Sebastian, Cum am devenit huligan, București, 1935, 187-192; Tudor Teodorescu-Braniște, Dreapta a fost înfrântă la Hunedoara și Mehedinți. Lămuriri, CLI
ROSU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289383_a_290712]
-
mai variate probleme ale esteticii: geneza procesului de creație, rolul inconștientului înnăscut și dobândit, ca și acela al conștiinței care se cristalizează în cele trei faze ale procesului, și anume inspirația, elaborarea și executarea, în sfârșit - interferența factorului colectiv în dialectica eului originar al artistului, care este veritabilul izvor al creației, zonă nucleară a unității existențiale, în opoziție cu caracterul individuat și pragmatic al așa-numitului eu derivat. Tripla tipologie a formelor și viziunilor artistice va fi ulterior extinsă asupra genurilor
RUSU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289410_a_290739]
-
au fost Înlocuite de altele cu Beatles și Rolling Stones, care, la rândul lor, au cedat locul unor afișe cu fotografia planetei noastre făcută din spațiul cosmic. Vechea Stângă a cedat locul Noii Stângi. Cunoștintele istorice și discursul abstract despre dialectică, marxism și imperialism au Început să piardă teren În fața cunoștințelor terapeutice. În loc să citeze din Manifestul Comunist al lui K. Marx sau din Mica Carte Roșie a lui Mao, tinerii mai degrabă Își Împărtășeau sentimentele cele mai intime și vorbeau despre
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
de valoritc "1.4. Portretul bio(psiho)constitutiv și sistemul propriu de valori" Între biologic și axiologic există strânse legături, atât în sens filogenetic, cât și ontogenetic. La nivel grupal, valorile au apărut și s-au cristalizat printr-o subtilă dialectică a nevoilor individuale cu cele generale. Pornind de la aserțiunea că nu trebuie să opunem în cazul ființei umane socialul biologicului, întrucât omul este un animal social, reprezentanții sociobiologiei pretind că foarte mult din ceea ce în mod tradițional explicăm în comportamentul
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
primul rând prin căsătorii etnic mixte. Contactele directe dintre membrii diverselor grupuri sau mediate - de computer, dar și prin intermediul altor indivizi -, faptul că în lumea modernă și postmodernă oamenii aparțin concomitent mai multor grupuri (au identități multiple) și, de aici, dialectica redefinirilor de „noi”, scopurile supraordonate (vezi și „ipoteza contactului” și a „contactului extins”, „modelul in-group-ului”), alături de amintita flexibilizare ontologică a grupurilor umane, determină ca, pe ansamblu și ca tendință globală, toleranța intergrupală să crească. La nivel mai general, și cele
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
Repere bibliografice: Ramil Portnoi, Andrei Lupan, Chișinău, 1958; George Meniuc, Iarba fiarelor, Chișinău, 1959, 180-187; Vladimir Beșleagă, Suflul vremii, Chișinău, 1981, 95-114; Haralambie Corbu, Letopiseț al timpului, Chișinău, 1982; Ion Druță, Scrieri, IV, Chișinău, 1987, 476-504; Eliza Botezatu, Poezia și dialectica vieții, Chișinău, 1988, 221-276; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 176; Alexandru Burlacu, Critica în labirint, Chișinău, 1997, 139-152; Literatura română postbelică, Chișinău, 1998, 188-204, 240-266; Alexandru Burlacu, Literatura română din Basarabia. Anii ’20-’30, Chișinău, 2002, 136-138. I.C.
LUPAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287926_a_289255]
-
angrenaj. Personajele acestor drame apar astăzi ca fiind lucrate prin simplificare, iar acțiunile lor, schematice; e drept, adevăratele explozii ale timpului simplifică și schematizează prin ele însele, nu însă și întru totul. Comunistul Pavel vede în revoluție un fel de dialectică devenită tranșantă și implacabilă: „Putregaiul se curăță numai cu toporul. De abia după aceea trebuie alte unelte”; omenirea stă pe două roți care se contrabalansează, iubirea și ura, altfel „nu e bine, se răstoarnă”; desigur, el vede „toate aceste lucruri
LOVINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
serviciul acestei ontologii, chiar dacă ea nu este decât una de uz personal. Un sfert de secol mai târziu, Gilles Deleuze, el însuși autor împreună cu Félix Guattari al tratatului Anti-Oedip, îl va omagia pe L. ca pe un deschizător de drumuri. „Dialectica demoniacă” va fi instrumentul său preferat, pentru că noua construcție teoretică este clădită pe negarea lumii, așa cum există ea de la creația primordială, o lume dominată de relații oedipiene. Negarea și reinventarea iubirii, a morții, a naturii, a relațiilor dintre oameni, depășirea
LUCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287859_a_289188]
-
în care fenomenele mediumnice, ca proiecții ale inconștientului, vor deveni o calitate comună. Asemenea celorlalți membri ai Grupului suprarealist român, L. explorează toate temele mitologiei suprarealiste, aducând un plus de fervoare în căutarea miraculosului, în inventarea iubirii și în admirabila dialectică a negării morții. Ca toți suprarealiștii, Luca sugerează „o oră mediumnică, permanent mediumnică”, un timp și un spațiu permeabile la mister, aflate în așteptarea tensionată a unor «mesaje» tainice. [...] Stranietății tulburătoare a unor imagini tipic suprarealiste i se adaugă [...] acel
LUCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287859_a_289188]
-
Mitologia „cratilistă”, RL, 1989, 22; Diana Manole, Cealaltă față a lumii, AFT, 1989, 5; Tudor Dumitru Savu, Eminescu - necesitate spirituală a culturii românești (interviu cu Ioana Em. Petrescu), TR, 1989, 24; Eugen Negrici, Melancolia productivă, R, 1989, 7; Liviu Petrescu, Dialectica noului și a vechiului, ST, 1989, 8; Ioan Holban, Nostalgia originilor, CRC, 1989, 41; Gheorghe Grigurcu, „Melancolia descendenței”, F, 1990, 26; Maria-Ana Tupan, Lectură și sistem, VR, 1990, 5; Țeposu, Istoria, 168-170; Tania Radu, Între oglinzi, LAI, 1994, 6; Andreea
SPIRIDON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289831_a_291160]
-
de interes mai general. Viața și condiția de ziarist în provincie îi permit să creioneze o anume atmosferă, sugestivă ea însăși pentru cadrul de desfășurare a epicului. Prozatorul nu urmărește atât conflictele grave sau senzaționalul acestora, cât mai degrabă o dialectică interioară a personajelor. În lumea romanescă a lui Ș. existența are ritmuri trepidante, care erodează energiile și, în atari condiții, refugiul în meditație, în trecătoare și iluzorii idile înseamnă doar soluții de moment, paleative ale unui parcurs plin de neprevăzut
STEFAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289899_a_291228]
-
de la care preia strategii / moduri de raportare la realitate: bunăoară, de la Emil Cioran luciditatea dureroasă cu care „scepticul de serviciu” scrutează tradiția și identitatea culturală a românilor, dar și iluziile omului occidental și ale omului în genere; de la Mircea Eliade dialectica sacrului, lectura „semnelor” și soteriologia, propuse omului secularizat pentru a-și depăși paupertatea ontologică. Cu toată încărcătura ei de disperare și de scepticism, literatura lui S. nu își refuză rostul de a provoca, de a neliniști spiritele și de a
STANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
este lupta pentru doctrinele cristologice, în special aceea care începe după Calcedon. Autori ca Sever de Antiohia scriu opere teologice de bună calitate, dar numai în măsura în care trebuie să se implice în controverse. Limbajul devine foarte tehnic; retorica și, în special, dialectica cea mai subtilă sînt puse în slujba dezbaterii cristologice. Dintre formele literare, pe lîngă tratatul teologic, adesea polemic, sînt cultivate cele mai potrivite pentru dezvoltarea unor argumentări teologice în contextul unei politici ecleziastice dominat de definirea frontierelor și de căutarea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
își dorise el, începutul unei noi ere, ci sfîrșitul unei mari epoci ajunse la apus” (G. Ostrogorsky, Storia dell’impero bizantino [1963], trad. it. Einaudi, Torino, 1993 [retip.], pp. 67-68). Și Charles Moeller a văzut în triumful florilegiilor și al dialecticii (care le permitea teologilor să pună de acord textele Sfinților Părinți pe baza unui sistem de definiții necunoscute acestora) trăsăturile care i-au permis să situeze în vremea lui Iustinian „sfîrșitul epocii patristice” și să afirme: „într-un sens ce
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
împărtășit în raport cu o realitate de ordin inferior; în același timp, și unul și altul rămîn neîmpărțibili întrucît își conservă propria identitate, continuînd să fie parte din unul. Structurarea ierarhică a universului pornind de la Dumnezeu elaborată de Pseudo-Dionisie se întemeiază pe dialectica lui Proclus, cu cele trei etape: monê, proodos și epistrophê. în raport cu Tearchia, monê și proodos sînt redefinite ca unitate și diferențiere: „Numim diferențiere (diakrisis) divină purcederile (proodoi) din Tearchie corespunzătoare bunătății sale” (Numele divine 2, 11: 649B). Făcînd toate ființele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
propriei existențe. Natură analitică, pasionat de logică și înlănțuiri cauzale, I. sare cu febrilitate de la un eveniment la altul, de la o epocă la alta (chiar și scrisorile personajului său au o cronologie aleatorie), urmărind cu obstinație esența fenomenelor, ideea în dialectica devenirii sale. De unde o anumită excrescență a aspectului teoretic al observației care, insuficient topit în pasta narativă, dă impresia de eseu filosofic, de digresiune abstractă, în dauna cerințelor interioare ale narațiunii. Finalul romanului consemnează și el un eșec: eșec al
IVASIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
vizionar - este exponentul revoluției permanente, „glasul conflictului dialectic”. Ideea de radicalitate - crede eseistul - pornită din revolta spiritului împotriva conformismului, „precedă actul și programul revoluționar și îl fundamentează psihologic”, însă ea trebuie, pentru a-și împlini premisele, să fie fundamentată pe dialectica materialistă marxistă. Drama pe care Al. Ivasiuc o insuflă personajelor sale vine din aceea că sincronizarea dorită a faptelor cu ideile se dovedește, la nivelul individului, iluzorie sau efemeră. Încercarea de a realiza unitatea superioară a ființei este, în ultimă
IVASIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
imediat postbelic și-au găsit terenul de convergență și de emisie a unor false ierarhii, cât și cealaltă absolutizare, inversă, a negației estetizante, venită dintr-o așa-zisă situare sub specie aeternitatis. Totodată, punerea în acord a analizei estetice cu dialectica istorică exclude spiritul minor al polemismului, persiflării sau ironizării facile, instrumente adecvate probabil publicisticii angajate într-o bătălie de zi cu zi, dar niciodată recomandabile într-o construcție a unui tablou de epocă, unde preeminenți sunt factorii de adâncime, nu
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
cauză și amendează în spirit irenic valorile mentalității și culturii dominante, deschizându-le spre alternative fictiv-imaginative. În Pădurea spânzuraților, de pildă, protagonistul e victima sistemului de referințe agonic, în care se definesc conceptele socioculturale de identitate etnică și rasială. O dialectică a identității și a diferenței, transgresând conflictele de sex, rasă, mentalitate, este înscenată și de Mircea Eliade în Maitreyi, prin manipularea tehnicilor narative. Perspectivismul critic al lui Eliade se bizuie pe mandatarea unui narator noncreditabil - Allan, autor al primului jurnal
SPARIOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]
-
postrevoluționară a fost câmpul de luptă dintre resentiment și diverse forme de cosmetizare, dintre memorie și memorie selectivă. Sunt prinse aici și refractate prin prisma unui scepticism ironic principalele „afaceri” literar-culturale care au ținut afișul perioadei: rezultă un puzzle cu dialectică încorporată, care nu oferă o versiune „adevărată” asupra lucrurilor, ci doar un mod elegant și deschis de chestionare a lor. O piesă importantă pentru arhiva trecutului recent este volumul de convorbiri Interviuri din tranziție (1996), unde mai toate taberele și
STANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289872_a_291201]
-
lumea de altădată. Pe de altă parte, mitul nu rămâne niciodată fixat în expresia sa primară. El se poate schimba, poate suferi modificări, în funcție de contextul special în care se manifestă. În legătură cu aceasta, unii fenomenologi ai religiei, vorbesc despre o adevărată „dialectică” a miturilor. Mitul Anticristului, de exemplu, îmbracă diferite forme, în funcție celui de care îl invocă, un creștin din secolul al III‑lea, un musulman din secolul al IX‑lea sau un protestant din secolul al XVI‑lea. Am preferat
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
morale, experimentale, individuelle et sociale. Haines et réactions de culpabilitè, PUF, Paris, 1945. 9Ă Szasz T., The myth of mental illness, Harper Collins Publ., New York, 2003. 10Ă Enăchescu C., Fenomenologia Nebuniei, Paideia, București, 2005. 11Ă Enăchescu C., Da și Nu. Dialectica comprehensivă a vieții sufletești, Paideia, București, 2006. 12Ă Enăchescu C., Experiența vieții interioare și cunoașterea de sine. De la Socrate la Freud, Paideia, București, 2006. 13Ă Morin Ed., L’homme et la mort, Ed. du Seuil, Paris, 1970. 14Ă Rădulescu-Motru C.
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
alte cuvinte, Eliade le-a considerat și le considera Încă (Încerc să o spun În termenii săi) veritabile creații religioase ale lumii moderne, În pofida Încercărilor lumii academice de a simplifica deopotrivă funcția și cronologia creațiilor religioase, care, dată fiind tocmai dialectica sacrului, sensul hierofaniilor indistinct presărate În orice univers simbolic și imposibil de destituit, căci aparțin unui „element din structura conștiinței”, sunt deopotrivă actuale și importante. Mai târziu, și nu mai puțin explicit, exact acesta va fi sensul major al povestirii
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]