9,048 matches
-
istoric al ideilor pentru a constata că acum, ca și atunci, totul este de (re)construit, de la instituții la mentalitatea oamenilor. Bunul simț politic al conservatorilor, viziunea organicistă asupra dezvoltării societății, întoarcerea la valorile tradiționale într-o lume aflată sub dictatura rating-ului de televiziune, asigurat de vulgaritate și violență, sunt mai actuale ca niciodată. Lecțiile de moderație, prudență, analiză critică ale conservatorilor trebuie recitite cu multă atenție astăzi când goana după înavuțirea rapidă, imperativele show-ului generalizat și truismele progresului
Tradiție și moderație by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8237_a_9562]
-
după cum se vede, cu febrilitate. Introspecția despre care vorbeam nu sfîrșește în "autismul" literar al promoțiilor de prozatori cu obsesia "detaliului psihologizant". Dimpotrivă, prin medierea introspecției, Victor Iancu elaborează un roman deschis - ce poate fi citit deopotrivă ca parabolă a dictaturii (roman politic) ori ca dramă etică (roman al dilemelor morale). Instrumentele de construcție ale postmodernității nu sînt străine scriitorului. Aș spune chiar că pe ele se întemeiază, cu bună știință, rețeta - infailibilă - de succes a scriiturii. Miza artistică nu se
In memoriam Victor Iancu by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8261_a_9586]
-
a merge la vot implică, univoc și definitiv, respingerea acestei forme de organizare statală. Prin reducere la limită, să ne închipuim că prezența la vot ar fi nulă. în această situație se poate recurge la singura alternativă posibilă de guvernare: DICTATURA ("luminată" sau nu). Ca să nu devenim prea sobrii, "din această dilemă nu putem ieși!" Asta e tot. Restul sunt pure speculații. Și pentru că românului îi place să se audă vorbind, o să mai continui și eu cu alte câteva observații. Capcana
Despre vot by Dan Căpățînă () [Corola-journal/Journalistic/8255_a_9580]
-
mă trezeam cu un ins din Ferentari care afirma că la ei totul e în regulă. În schimb, lapte și uneori iaurt puteam face rost ceva mai ușor decît în Copou, deoarece în cvartalul nostru locuiau exilați chilieni, fugiți de dictatura militară, iar autoritățile erau binevoitoare cu ei, chiar dacă nu meritau. Însă carne de la Comunitate, cu care erau răsfățați unii, n-am primit niciodată. Să ne întoarcem la literatură. "Lumea în care mi-a fost dat să trăiesc" este, cred, principalul
Omenescul și literatura by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8242_a_9567]
-
din loc în loc cu desaga pe umăr de frica urmăritorilor, așa cum i-am putut vedea în imaginile dramatice pe care ni le-au oferit din belșug micile ecrane, de calea exilului pe care au pășit atîția români nu numai în timpul dictaturii ceaușiste dar și ca urmare a dezamăgirilor și derutei de după revoluție. Din motive diferite, și Israelul are cohorta lui de rătăcitori, în majoritate tineri avizi de o viață mai ușoară și lipsită de pericole dincolo de ocean. Și fiecare exod e
Peregrini și peregrinări by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/8316_a_9641]
-
Simuț Ar fi poate mai simplu și mai transparent să o numim literatură pro-comunistă. La celălalt pol, ca atitudine față de regimul politic, s-ar afla literatura anti-comunistă. Însă, cum dorim să stabilim și să definim o tipologie valabilă pentru orice dictatură, indiferent de coloratura ei, ar fi mai bine să denumim fenomenul colaborării cu puterea de orice fel, de stânga sau de dreapta. Astfel încât prin noțiunea de literatură oportunistă, având un caracter mai general, desemnăm atât o literatură pro-comunistă (în Uniunea
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]
-
anumită evoluție din 1948 până în 1989, dar nu-i foarte diferit în substanța lui ideologică și în rezultatul pseudoestetic de la o etapă la alta. Putem să-i găsim explicații și justificări mai mult sau mai puțin credibile, după cum a evoluat dictatura comunistă. Într-un articol din România literară, martie 1990, Bujor Nedelcovici propunea o disociere între etapele oportunismului, disociere care înseamnă și o vinovăție diferită ca implicare politică posibil a fi tratată drept colaboraționism. În anii 1950-1964 ar fi existat un
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]
-
Miza actualelor "locale" este uriașă, pentru că ele reprezintă una din ultimele șanse ca România să se înscrie în normalitate, să scape de emblema de "țară-problemă" pe care i-au atașat-o partenerele din Uniunea Europeană. în cei nouăsprezece ani de la răsturnarea dictaturii ceaușiste, România a făcut, din proprie inițiativă, puțini pași pentru redresarea sa reală ca stat democratic de drept, ca societate civilă, ca economie funcțională deschisă. Majoritatea transformărilor operate s-a realizat sub presiunea conjuncturilor geopolitice, a "vremilor noi", cum ar
O bătălie hotărâtoare by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/8437_a_9762]
-
masele populare". După 1989, trezirea comunităților României a început lent, cu mari dificultăți. Nu întâmplător Bucureștiul, cea mai informată și deschisă colectivitate, a fost ținta represiunilor minerești, puse la cale de "oamenii lui Ion Iliescu", moștenitor necontestat de "sistem" al dictaturii ceaușiste. Rostul ascuns al mineriadelor a fost intimidarea întregii comunități a Capitalei, terorizarea - sau chiar eliminarea - liderilor ei de opinie. Operațiunea nu a reușit, dar în restul comunităților românești, în special în cele rurale, falsul "partid democratic", de stânga, al
O bătălie hotărâtoare by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/8437_a_9762]
-
însuși le știa prea bine miza, le păstra în sertar în speranța unor vremuri mai permisive sau le punea într-o circulație restrânsă, între prieteni și oameni de încredere (gest care, descoperit de Securitate, constituia o infracțiune gravă într-o dictatură). Fenomenul literaturii subversive e de amploare în perioada Ceaușescu. Exemple ar fi nenumărate, mai ales din proză și poezie, dar și din teatru sau chiar din critica literară. Cazul cel mai notoriu, deși târziu, ar fi acela al romanului Cel
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
deceniu (semnate de Augustin Buzura, Constantin }oiu, Petre Sălcudeanu etc.), ci și parabolele epice ale puterii totalitare, fie că se referă la nazism (Mihai Sin în Schimbarea la față sau Alexandru Vlad în Frigul verii), fie că se referă la dictaturile sud-americane (Alexandru Ivasiuc în Racul), fie că se referă la omul nou sperat de legionarism (Constantin }oiu în Căderea în lume). Explicitarea eseistică a raportului dintre libertate și dictatură o oferă într-un mod elocvent Octavian Paler, atât în Viața
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
sau Alexandru Vlad în Frigul verii), fie că se referă la dictaturile sud-americane (Alexandru Ivasiuc în Racul), fie că se referă la omul nou sperat de legionarism (Constantin }oiu în Căderea în lume). Explicitarea eseistică a raportului dintre libertate și dictatură o oferă într-un mod elocvent Octavian Paler, atât în Viața pe un peron, cât și în celălalt roman al său, Un om norocos. Matei Călinescu în Viața și opiniile lui Zacharias Lichter e subversiv prin marginalitatea asumată sfidător de
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
realitatea socială a regimului comunist. Tehnica subversivității în roman se bazează pe principala strategie a realismului: metonimia. O parte, o felie a realității (prezente sau trecute, dar acceptată de cenzură în secvențialitatea ei limitată) devine revelatoare pentru întregul prezent al dictaturii. Conexiunea sau extensiunea le face cititorul, stimulat de sugestiile, aluziile, "șopârlele" din text, ingenios disimulate. În poezie, dublul înțeles (condiție esențială a subversivității) funcționează altfel, mai dificil și mai percutant, pentru că textul e mai scurt, iar ascunderea aluziilor are spațiu
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
și, nerăbdători,/ Abia așteaptă să se trezească/ În moarte". Somnul blagian al ființei, cu totul înșelător în poem ca referință acceptabilă pentru o cenzură emancipată, are însă o destul de vizibilă conotație morală, în sensul subordonării iresponsabile a robului somnabul față de dictatură, acceptată ca un destin implacabil. Sarcasmul ultimelor versuri reliefează paradoxul marii amărăciuni: o viață trăită în inconștiența somnului sfârșește cu trezirea inutilă în moarte. Același sens e tradus și mai incisiv în poemul Eu cred, publicat în decembrie 1985 în
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
sens e tradus și mai incisiv în poemul Eu cred, publicat în decembrie 1985 în "Amfiteatru", alături de alte poeme subversive care au făcut ca revista să fie retrasă din chioșcurile de vânzare a presei. De astă dată, resemnarea românilor sub dictatură e transpusă într-o imagine memorabilă: "Eu cred că suntem un popor vegetal,/ De unde altfel liniștea/ În care așteptăm desfrunzirea?/ De unde curajul/ De-a ne da drumul pe toboganul somnului/ Până aproape de moarte,/ Cu siguranța/ Că vom mai fi în
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
pariziană din exil "România muncitoare". El problematizează tocmai deschiderea limbajului esopic. Primul înțeles se referă la situația oricărei fabule, iar în acei ani Arghezi îl traducea pe Krîlov. Al doilea înțeles, cel subversiv, se referă la condiția exprimării cifrate sub dictatură: "Robul neputând, pe vremuri, să crâcnească, frânt în jug,/ Fără ca să fie-n târguri spânzurat ori pus pe rug,/ Totuși, fiindcă trebuința de-a cârti e omenească,/ Cuteza, ascuns în pilde, ticluit să se rostească./ Strecurată-ntre durere, lege și
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
Esop. Lectura dublă la care predispune e secretul lui: Bănuiala, în grecește, care încearcă să te prindă-i/ Că te vezi, după poreclă, în Esop ca în oglindă". Sensul critic al limbajului esopic nu e fără rost, contribuind la slăbirea dictaturii prin sfidarea ei în efigie: "Vezi că mintea și gândirea, fie veacul cât de prost,/ Au avut întotdeauna,-n lume, cât de cât un rost,/ Căci ca pila, amândouă rod și lanțurile grele,/ Care se desfac pe-ncetul, slabe ca
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
pe furiș, dar azi pe față./ Alte timpuri, alte vorbe, altă lume, altă viață". Avem aici, cum nu se poate mai clar deconspirat, tot arsenalul de tertipuri al literaturii subversive, așa cum e ea servită de limbajul esopic. Nici o epocă, nici o dictatură nu se pot crede apărate, oricât ar fi de severe, de situația neplăcută de a le fi dezvăluit adevărul de către bufonul de la curte, fabulistul, care e scriitorul, robul "zdrențăros, urât și șchiop". Mesajul fabulei lui Arghezi nu lasă loc de
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
pot crede apărate, oricât ar fi de severe, de situația neplăcută de a le fi dezvăluit adevărul de către bufonul de la curte, fabulistul, care e scriitorul, robul "zdrențăros, urât și șchiop". Mesajul fabulei lui Arghezi nu lasă loc de iluzii, deși dictaturile își fac amăgitoare iluzii că nu le vor fi dezvăluite secretele/adevărurile. Conflictul literaturii subversive cu puterea (reprezentată la primul prag de cenzură) derivă din faptul că partidul conducător se consideră, exclusivit, unicul deținător al adevărului. Până la un punct, regimul
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
de conservare a esteticului. La o politizare excesivă, de fațadă, nu se poate răspunde eficient decât cu o politizare de sens opus, disidența, capabilă să ofere o alternativă, un răspuns contra-ofensiv. Literatura, un câmp estetic prin excelență, este transformată de dictatură într-un câmp de bătălie politică.
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
Ion Simuț Politica regimurilor totalitare vrea - cu o dorință exprimată clar, răspicat și ultimativ - ca literatura (artele, în general) să derive nu numai din propriul corpus ideologic, dar și din limbajul ei. Pentru dictatura proletariatului, literatura nu este o variantă particulară de politică, ci este chiar politica, expresia ei directă, nu derivată. Dictatura politică înseamnă și dictatura limbajului unic. "Cel mai adesea însă, politicul și esteticul nu derivau unul din celălalt, ci erau prinse
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
și ultimativ - ca literatura (artele, în general) să derive nu numai din propriul corpus ideologic, dar și din limbajul ei. Pentru dictatura proletariatului, literatura nu este o variantă particulară de politică, ci este chiar politica, expresia ei directă, nu derivată. Dictatura politică înseamnă și dictatura limbajului unic. "Cel mai adesea însă, politicul și esteticul nu derivau unul din celălalt, ci erau prinse într-o dialectică a relațiilor mutuale" - afirmă Virgil Nemoianu în articolul Iubirea și ura față de formalismul estetic: câteva argumente
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
artele, în general) să derive nu numai din propriul corpus ideologic, dar și din limbajul ei. Pentru dictatura proletariatului, literatura nu este o variantă particulară de politică, ci este chiar politica, expresia ei directă, nu derivată. Dictatura politică înseamnă și dictatura limbajului unic. "Cel mai adesea însă, politicul și esteticul nu derivau unul din celălalt, ci erau prinse într-o dialectică a relațiilor mutuale" - afirmă Virgil Nemoianu în articolul Iubirea și ura față de formalismul estetic: câteva argumente (publicat în revista "Steaua
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
calea unui suspect evazionism ideologic, inadmisibil pentru puterea comunistă aflată la începuturile ei. De aici iritarea regimurilor totalitare față de literatura evazionistă, considerată "artă degenerată". Evazionismul este un limbaj deviat, iar deviaționismul se face vinovat de lipsă de solidaritate cu scopul dictaturii. Iritarea merge în regimurile fasciste dincolo de interzicerea unei astfel de arte, până la incendierea ei publică, rezultat al unei condamnări fățișe, "purificatoare". Nu numai în Germania lui Hitler sau în Italia lui Mussolini s-a petrecut acest fenomen de exorcizare a
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
împiedica progresul luminos al umanității. Nu suntem oare, atunci, îndreptățiți să declarăm că forma și semnificația sunt fasciste?" (citat din articolul menționat al lui Virgil Nemoianu). Fără să se refere în mod special (direct și explicit) la contextul politic al dictaturilor comuniste, Virgil Nemoianu a indicat tocmai logica de auto-apărare a sistemului dictatorial de literatura evazionistă, singura care este cu adevărat literatură, fără nici un alt determinativ decât acela al valorii. Literatura evazionistă spune altceva și altfel decât recomandările oficiale. Folosește un
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]