1,805 matches
-
dorinței lui Norman, membrii echipajului se iviră din nou În tuburi. „Să fie toți bărbați“. Femeile se transformară În bărbați. „Să fie numai femei“. Deveniră cu toții femei. Se convinsese: avea puterea. 02.00 ORE — Norman. Vocea lui Beth răsună În difuzoare, stârnind ecouri În astronava pustie. — Unde ești, Norman? Știu că ești pe acolo, pe undeva. Te simt, Norman. Norman traversă bucătăria, trecând pe lângă masa cu cutiile goale de Coca pe ea și ieșind apoi pe ușa masivă, În compartimentul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
o pagină pe zi, ca-n Buzduganul cu șapte peceți, și soldații se năpustesc spre oamenii pădurii și-i fac chiseliță. Asta mi-a plăcut, c-am văzut bătălia la Vali. Pe DVD. Un vechi prieten, bun arhitect, Home Theatre, difuzoare Sony de jur Împrejur, ecran mai mare decît raza vizuală, auzeam vîjÎind sulițele, bardele, pietrele, urlete, groaznic zăngănit de fiare, ca fiarele se-ncordau barbarii, n-aveau nici o șansă, cu toate că exact asta a fost șansa lor, planuri apropiate, sînge, bufnete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
viteză, pereții aproape Întunecați ai tunelului, peste care se supraimprimă figura ziaristului. Se spune că dacă privești liniile continue ale zidurilor aflate la mică distanță de fereastra unei garnituri de tren În mers, faci epilepsie. Sonor: Un piuit prelung În difuzoare. Plan apropiat: Ziaristul Începe să exercite o presiune constantă asupra uneia dintre doamne. Ochii dușmănoși ai doamnei, care deschide Încet gura. Tăietură de montaj: Cadru interior: Stația Piața Unirii Înțesată de jandarmi În uniforme de camuflaj și cu pistoale-mitralieră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
decît În oricare alt stat al comunității europene (vezi Planul Național de Sănătate/1997). Ideea fiind să-i scoți pe bărbați la pensie și să n-o mai apuce, chiar dacă-i mărită. Și la Dachau li se promitea deținuților la difuzor că vor fi eliberați de Îndată ce vor isprăvi de săpat groapa comună. Naziști au fost, naziști sînt Încă, fost-a socialism, e capitalism, și mîine vom rîde la soare. Despre vîrsta de pensionare a femeilor, nimic de comentat, a venit primăvara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de episoade fiecare, cam nouă mii de episoade În total. Optsprezece ani de telenovelă cotidiană, aproximativ cît trăiește un cîine, dacă nu se uită la televizor. Ce Începuse prin anii cincizeci la radio, În America latină, reținîndu-i pe nepoții incașilor În fața difuzoarelor indiferent de generalul răsturnat, a ajuns acum să acopere Întreaga planetă, găurind stratul de ozon și așa găurit, să distrugă specii neașteptate de animale, pădurile și În special creierul plăpînd al regelui naturii. Decerebrat, regele pare mai uman, mai familiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mărimea și amploarea unui closet de dentist, cu decenii În urmă, pe vremea cînd lumea era convinsă că binele Învinge răul fie și printr-o simplă bîză erotică. Acum, binele este reprezentat de Vanessa, my dream, după cum se aude În difuzoare, precum și de operatorul X. Lederle care, aflîndu-se probabil pe-un pisc al plictisului german, nu-și mișcă aparatul de filmat mai mult decît spectatorul român ochiul. Povestea se petrece la Hong Kong. O tînără sfioasă cu sînii roz proaspăt ieșiți din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sîmbătă, plouă mărunt, „mîinile tale sînt mai micuțe decît ploaia” (E. E. Cumings) și-ți vine să arunci pe cineva pe fereastră. „Era o zi ploioasă, gri și tristă” povestește Sviatoslav Richter În timp ce pe ecran apar clădiri dărîmate și un difuzor În prim-plan suspendat pe un stîlp. „N-am să uit niciodată ziua aceea, fusese bombardament, orașul ardea, și la difuzoarele de pe străzi a-nceput să se audă concertul pentru vioară de Ceaikovski, cu Oistrach.” Era În 1943, lumea Întreagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fereastră. „Era o zi ploioasă, gri și tristă” povestește Sviatoslav Richter În timp ce pe ecran apar clădiri dărîmate și un difuzor În prim-plan suspendat pe un stîlp. „N-am să uit niciodată ziua aceea, fusese bombardament, orașul ardea, și la difuzoarele de pe străzi a-nceput să se audă concertul pentru vioară de Ceaikovski, cu Oistrach.” Era În 1943, lumea Întreagă se prăbușea, iar la ruși se transmitea la radio, printre explozii, Ceaikovski. Asta numai la ei se poate Întîmpla, țiuitul avioanelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
bărbătesc În vederea adunării flegmei În gît urmat de scuipatul ei pe ușa liftului, scuipatul pe obraz, scuipatul În sîn, scuipatul ca modus vivendi, În semn de protest, zeci, mii de minuscule expectorații În tweeter, În ploaie, saliva prelingîndu-se apoi În difuzoarele de medii, gîfÎitul sacadat produs de-o constipație rebelă Împreună cu, dar pe celălalt canal, oftatul de ușurare adus de Înlăturarea-n cele din urmă a astupării anale, a timidității, a obiceiurilor nesănătoase, și instaurarea unei noi și vijelioase ordini intestinale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu manele finale ori un tampax muzical, din nou o vomă irezistibilă, În jet, răspîndindu-se În cîmpul presetat Theater și, pentru a Încheia această simfonie În maniera unui sonet Închipuit, se va reînregistra rîgÎitul inițial, devenit acum continuu, dar În difuzoarele din spate. Astfel, prin intervenții radiofonice Îndrăznețe, poate fi modelat portretul spiritual al unei progenerații de o cultură incandescentă, ce va căpăta, pe lîngă portret, și un extrafin simț al umorului În stil Allways Duo Active: „Este atît de fin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
au murit părinții la cutremur, el a scăpat, dar tot m-am bucurat, rămăsese orfan, fără casă, și mai era și pitic. Am plîns cînd a murit Gheorghe Gheorghiu-Dej la radio, eram În sufragerie și ascultam cum bocea lumea la difuzor la Înmormîntare, aveam opt ani și murise omul acela care semăna cu un tătic de-al doilea, și am bîzÎit pînă m-a cîrpit tata, n-a mai suportat atîta durere și m-a trimis În camera mea cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu lauri, Într-un an se va putea prezenta drept detectiv locotenent E.J. Exley. Green ieși din birou. Acolo intrară Ellis Loew și Gallaudet. Loew și Parker Începură să discute. Gallaudet deschise ușa. — Domnule sergent Vincennes, vă rog... Apoi În difuzor se auziră paraziți. Jack Tomberon: elegant, Într-un costum cu dungi albe. Fără politețuri. Luă loc pe scaunul din mijloc, uitîndu-se la ceas. Un schimb de priviri Între Jack Tomberon și Ellis Loew. Parker Îl cîntări din priviri pe nou-venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
acum! Jack Tomberon: — S-a făcut. ZÎmbete În jurul mesei. Gallaudet spuse: — Domnule sergent, vom trece Împreună În revistă depoziția dumneavoastră Prînz la Dining Car. Plătește domnul Loew. Vincennes se ridică În picioare. Loew Îl conduse pînă la ușă. Șoapte prin difuzor: — ...și i-am spus lui Cooley că n-ai să mai repeți niciodată figura aia. — În regulă, șefu’. Parker dădu din cap spre oglindă. Ed intră În cameră și se așeză direct pe scaunul interogaților. Smith spuse: — Flăcău, practic ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
80, Frank Doherty, Dick Stens și John Brownell sînt cei mai scunzi, iar Wilbert Huff și Bud White bat spre 1,85. Dincolo de sticlă, bulangiii de la arestul central, cuplați cu polițiștii de la Procuratură, Își notează de zor numele oamenilor. Un difuzor chițăi „Profil stînga“. Cei șase se Întoarseră. „Profil dreapta.“ „Fața la perete.“ „Fața la oglindă.“ „Pe loc repaus, domnilor.“ Apoi liniște și deodată: „Paișpe identificări de căciulă pentru Doherty, Stensland, Vincennes, White și Brownell, patru pentru Huff. Uf, băga-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Brownell, patru pentru Huff. Uf, băga-mi-aș, l-am uitat deschis!“ Stens izbucni În rîs. Frank Doherty spuse: — MÎnca-mi-ai curu’, labagiule! Fața lui White nu arăta nimic - de parcă ar fi fost deja la pîrnaie, protejîndu-l pe Stens de negrotei. Difuzorul din nou: — Sergent Vincennes la camera 114! Polițistul White să se prezinte la biroul șefului Green. Ceilalți sînteți liberi. 114 - camera de martori a marelui juriu. Jack Înaintă printre draperii pînă la camera 114. Cameră aglomerată: reclamanții În cazul Crăciunului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
a spus lui Karen. Îmi pare rău. Am rugat-o pe Joan să fie discretă. Jack, te rog să mă ierți! I-am spus lui Karen că nu poate fi de față la audiere, dar că va putea asculta prin difuzor În biroul meu. Jack, Îmi pare rău! — Ovreiașule, te pricepi de minune să-ți protejezi martorii... CAPITOLUL 13 Bud sorbea whisky dintr-o sondă. Muzica de la tonomat Îi bubuia În urechi. Avea cel mai prost loc din tot barul - o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Stens, doi oameni care să-i sesizeze și cea mai mică Încălcare a restricțiilor din timpul eliberării condiționate. Răzbunare. Ed Își termină hîrtiile. Burta Îi chiorăia. MÎncare ioc. Pantalonii Îi atîrnau aiurea, Îngreunați de tocul pistolului. Un glas ieși din difuzor, puternic și alarmat: — Apel general! Cafeneaua Nite Owl, pe Cherokee, la numărul unu-opt-doi-patru! Crime multiple! Mergeți după mașinile de patrulă! Cod 3! CÎnd se ridică de la masă, Ed se lovi la picioare. Nici un alt detectiv nu se afla la secție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Tu intri primul la toți trei. Vei fi observat prin oglinda bidirecțională, iar dacă vrei un partener, ca să te joci de-a Mutt și Jeff, du-ți mîna la cravată. Vom fi mai mulți care te vom asculta printr-un difuzor, iar un magnetofon va Înregistra totul. Cei trei sînt În Încăperi separate, iar dacă vrei să-i ațîți unul Împotriva altuia, știi ce butoane să apeși. Ed spuse: — Am să-i dovedesc. *** Podiumul pe care urma să se producă: un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
iar dacă vrei să-i ațîți unul Împotriva altuia, știi ce butoane să apeși. Ed spuse: — Am să-i dovedesc. *** Podiumul pe care urma să se producă: un coridor al arestului de la Omucideri. Trei cămăruțe cu oglinzi bidirecționale, conectate prin difuzoare. Dacă acționai niște comutatoare, o parte din suspecți puteau auzi cum erau dați În gît de tovarășii lor. Camerele: doi metri pe doi, mese sudate de podea, scaune fixate În bolțuri. La numerele 1, 2 și 3: Sugar Ray Coates
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
dimineață. Green arătă spre oglinda camerei 3. — Ăstălalt o să cedeze curînd. Mucos nenorocit! Tyrone Jones plîngea, iar sub scaunul lui se formase o băltoacă de urină. Ed Își mută privirea. Domnule, rugați-l pe locotenentul Smith să citească ziarul În difuzor calm și rar. În special rîndurile despre mașina zărită la Nite Owl. Vreau ca acest individ să fie frăgezit la maximum. S-a făcut, zise Green. Ed se uită la Tyrone Jones - piele Închisă la culoare, flască și ciupită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
alea, mă prezint imediat acolo, cu chibriturile pregătite. Loew, palid: — S-a făcut. Eu o să vorbesc cu Parker chiar În după-amiaza asta. Ray Pinker ciocăni În oglindă și lipi pe sticlă un grafic: două linii gemene, fără fluctuații necontrolate. În difuzor: — Nu e vinovat, dar nu-și dă alibiul. Era cumva en flagrante...? Loew zîmbi. Russ Millard, tare, În difuzor: — Vincennes, la treabă! Investigațiile de rutină În cazul Nite Owl, dacă ai uitat cumva! Serialul tău penibil de televiziune n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
În după-amiaza asta. Ray Pinker ciocăni În oglindă și lipi pe sticlă un grafic: două linii gemene, fără fluctuații necontrolate. În difuzor: — Nu e vinovat, dar nu-și dă alibiul. Era cumva en flagrante...? Loew zîmbi. Russ Millard, tare, În difuzor: — Vincennes, la treabă! Investigațiile de rutină În cazul Nite Owl, dacă ai uitat cumva! Serialul tău penibil de televiziune n-a dat pînă acum nici un rezultat pozitiv și vreau de la tine o declarație scrisă despre tot ce-aveai de Împărțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Olive. La Îndemînă, pentru orice eventualitate, pușca tatălui său. O scurtă trecere În revistă a variantelor. Sugar Ray Coates: „Roland Navarette. Stă pe Bunker Hill. Are o vizuină pentru ăia de fug după eliberarea condiționată“. O informație livrată În șoaptă. Difuzoarele n-au prins-o. E foarte probabil ca nici Coates să nu-și amintească ce a spus. Informații obținute de la Cazier, fotografia de la dosar a lui Navarette și adresa: o casă cu camere de Închiriat pe Olive, la mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
oglinda bidirecțională. Kleckner o interoga: polițistul drăguț care pregătea terenul pentru polițistul rău, adică pentru el. I se administrase din nou pentotal. Ray Pinker Îi analiză sîngele. Trei ore În celulă nu o frînseseră - Încă mințea cu eleganță. Ed deschise difuzorul. Kleckner: — Nu spun că nu vă cred. Spun doar că experiența mea de polițist Îmi arată că În general peștii urăsc femeile, așa că nu cred că Patchett este un așa mare filantrop. — Trebuie să-i Înțelegeți trecutul, să știți cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
părea că scoate un zgomot infernal. În cele din urmă mașina s-a urnit dintre nămeți, alunecând ușor. L-am văzut pe Iuliu Sofronie cum se apleacă și apasă nu știu ce butoane și interiorul a explodat în muzică, mai ales la difuzorul din spatele meu. L-am rugat să o dea mai încet, dar n-a vrut sau nu m-a auzit. Alunecam pe niște străzi știute, pe urmă curbele într-o parte și în alta s-au înmulțit, prin străzi prea puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]