1,082 matches
-
ar putea merge pînă la a o declară imposibilă, oricît ar dezminți o asemenea pesimista abordare valul de pacienți ai cabinetelor psihiatrilor), ci și periculoasă. Cum putem renegocia intimitatea, odată ce am reconciliat-o privatul cu publicul? Poate că pe undeva dihotomia nu e aparentă, ci reală, si inca profund ireductibila. Soluția unei asemenea dileme o aflăm pe larg la Jankelevitch, dar și la Delumeau, în chip neașteptat, pe ultimele pagini ale studiului sau: rostul confesiunii, sugerează indirect istoricul, poate că nu
De la lupi la îngeri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18173_a_19498]
-
de vibrație joasă, cum sunt mai toate piesele stridente de azi. Ce le lipsește e exigența înălțimii, elanul unei ținute și perspectiva unei nobleți, trăsături fără de care actorii devin arlechini voioși făcînd ostentație de talent incult. Și astfel ajungem la dihotomia „teatru comercial“ și „teatru pentru elite“. Pe primul Brook îl respinge sub motiv că e o mostră de vitalitate fără finețe, pe al doilea din pricină că e tipar simandicos golit de viață. Renunțînd la ambele, regizorul propune formula de „teatru sacru
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
statuată în coduri legislative nescrise erau discutate de învățați ai acestor zile ca și cum erau esențiale pentru soarta fiecăruia dintre noi. Nu conta cât înțelegeam din toate acestea, eu, om venit dintr-un timp al dezbinărilor, îmbibat de aerul greu al dihotomiilor politicianiste inutile ("de care parte ești?"), cu suflet obosit poate de grijile unor clipe prelungite în lipsuri și nevoi de tot felul. Știam, prea bine, că și acei distinși cercetători, unii la anii primilor pași întru afirmare, alții cu remarcabile
Două tablete by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/8175_a_9500]
-
dizolve canoanele poetice. Nu acest lucru va găsi, însă, în volumul Marinei Dumitrescu, intitulat cuminte Caiet roman. Autoarea practică o poezie de notație intimistă care reactualizează linia tradiționalistă a liricii interbelice, în special prin accentul pe care îl pune pe dihotomia trup-suflet și prin filonul religios care o străbate. Astfel, întâlnim aici o atmosferă senină, apolinică, în care visele nu sunt bântuite de coșmare (adevăratele coșmare fiind cele "trăite cu ochii deschiși") sau frici ancestrale, în care morții sunt "neînfricoșători", iar
Feminitate tihnită by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14618_a_15943]
-
aristoteliana și apoi la filozofia leibniziană și semantica lui Frege. Pe masura ce ne apropiem de modernitate, verigă ce unește cele două probleme, cea ontologica și cea epistemologica, e mai mult presupusa decît analizată. Reconstrucția lui Dolezel funcționează prin celebrele, de-acum, dihotomii formaliste, pe care el le socoate drept ingrediente esențiale ale unor moduri poetice: teoretic/aplicat, universal/particular, exemplificare/analiza, normativ/descriptiv, sincronic/diacronic, retorica/lingvistică/semiotica. Aceste opoziții nu sînt înfățișate de la bun început că axiome teoretice, ci descoperite treptat
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
la o răspândire pe scară largă a cercetării de piață în rândul organizațiilor. Specialiștii din cercetarea de piață au la îndemână un panel impresionant de metode și tehnici pe care le pot utiliza în culegerea și interpretarea datelor. O primă dihotomie frecvent întâlnită este gruparea cercetărilor în cantitative și calitative. Cercetarea cantitativa implică utilizarea numerelor, a statisticilor. În general, se bazează pe culegerea și prelucrarea datelor din populații mari (de oameni, produse, firme, etc). Rezultatul cercetării se exprimă în formă de
Cercetarea pieței () [Corola-website/Science/317449_a_318778]
-
Română". Funcționează încă două liste de poeți, ca pe vremuri: unii neoficiali, considerați valoroși doar în intimitate, în atenansele edificiului literar, alții oficializați din răsputeri, pînă a căpăta o extensie mitologică: Se creează astfel impresia că n-a fost abolită dihotomia de odinioară: poeți buni pentru România și poeți destinați exportului. Se instituie astfel o departajare utopică, o graniță inexistentă în realitatea zilelor noastre: de-o parte creatorii de opere valoroase, iar de cealaltă parte miturile reprezentative pentru un popor. Este
O antologie recuperatoare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16049_a_17374]
-
încîntătoare, a iubirii, precum și o cartografie culturală de mare finețe, care descoperă reperele mentale ale constituirii mîțului lui Don Juan. Rousset este, înainte de orice, un formalist devotat: el pune în funcțiune un intreg angrenaj teoretic, o masinarie clasic structuralista (tabele, dihotomii, studiul invariantelor și al variantelor, stabilirea unui corpus de texte relevante, identificarea u-nor teme și subteme recurente), care, de multe ori nu produce nimic, decît o mare plictiseală, sau în cel mai bun caz timorează vag cititorul prea puțin inițiat
Don Juan longevivul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17790_a_19115]
-
se știe, Virgil Nemoianu a consacrat Biedermeier-ului literar o lucrare unanim elogiata (și premiată), Îmblînzirea romantismului. Literatura europeană și epoca Biedermeier, cunoscută în România chiar înaintea recentei ei traduceri, prin intermediul cărții lui N. Manolescu, Istoria critică a literaturii române. Potrivit dihotomiei terminologice a lui Virgil Nemoianu, "Romantismului înalt" sau "romantismului culminant" ("High-romanticism") "al grandioaselor fantezii și viziuni" îi succede o epocă "Biedermeier", caracterizată prin "înclinația spre moralitate, un amestec de realism și idealism, intimitate și idilism, lipsa presiunii, tihna, sentimentul de
Printre clasici by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17915_a_19240]
-
ale tuturor caracteristicilor noului regim și, în același timp, modalitatea de a albi trecutul sau opera unui număr de scriitori (oameni politici etc.), făcândui mai acceptabili sau chiar intangibili pentru vânătorii de vrăjitoare. Probabil că în acest precedent și în dihotomia care decurge (dacă unii devin buni sau acceptabili, cei care nu trec examenul rămân desigur odioși) se află și punctul de plecare al unei beligeranțe latente care marchează viața literară (și culturală, desigur) până în zilele noastre. Impusă de autoritățile ideologice
Dincolo și după cenzură by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2488_a_3813]
-
fenomen de depersonalizare. Scrisoarea lui debutează, într-adevăr, cu descrierea opozițiilor native din interiorul personalității sale. Doctorul menționează, suficient de ambiguu, că, încă din copilărie, obișnuia "să-și ascundă plăcerile", dezvoltînd, în secret, o anumită duplicitate și, prin determinare, o dihotomie psihologică. Așa se naște o ipostază paralelă și concurentă a popularului Jekyll, misteriosul domn "Hyde" (individ "tăinuit" chiar și prin semnificația onomastică). Aspectul interesant al acestui dualism, pe care naratorul ne invită cumva să-l notăm, este că ambele identități
Deconstrucție postmodernă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8827_a_10152]
-
Mă refer, spre exemplu, la maeștrii Aurel Stroe și Lucian Mețianu. Prea puțin față de valoarea creației multora dintre aceștia. Au lipsit creatori importanți precum Horațiu Rădulescu, Corneliu Dan Georgescu sau Costin Cazaban. Persistă, din păcate, în conștient sau în subconștient, dihotomia ,noi, cei de aici, voi, cei de dincolo". Ne-am fi dorit să-i putem audia în concertele Festivalului pe soprana Angela Gheorghiu, pe dirijorul Ion Marin. Un palmares pe anume criterii de performanță? Se poate face. Dintre marile prezențe
Ultime acorduri, noi orizonturi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11285_a_12610]
-
în stare să-și sacrifice vocația artistică în numele lor. În fine, ca deznodămînt fericit al efortului studios, Erich ajunge la intuiția că cele 18 contrapuncte cîte numără Fuga lui Bach au o natură ciclică, de creștere riguroasă pe baza unei dihotomii tematice, constatare care îi insuflă intenția de a duce la capăt cel de-al 18 contrapunct, pe care Bach nu apucase să-l termine. Cînd va reuși peste ani să încheie Die Kunst der Fuge (Arta fugii), Erich va pretinde
Contrapunctul al XVIII-lea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3712_a_5037]
-
absurd, fiind o corcitură de înger și de robot, doar forma hibridă fiind în stare să asculte de normele rigide ale eticii kantiene. Sub unghi logic, volumul impune prin coerență, dar pentru un cititor cu fler, care caută viziunea în spatele dihotomiilor logice, cartea are trei calități ce pot fi lesne trecute cu vederea, cauza neglijării stînd în riscul ca atenția să fie atrasă de alura meticuloasă cu care neamțul își ridică edificiul de noțiuni. E atîta încrîncenare în grija cu care
Morala cerbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2830_a_4155]
-
vicleniei argumentative. Kant nu face sofisme din dorința de a ajunge la deznodămîntul dorit de la început. Cînd face o distincție are tactul de a-i respecta litera pînă la sfîrșit. E un gînditor onest, de bun-simț, adică nespectaculos. De exemplu, dihotomia dintre „a acționa din datorie“ și „a acționa conform legii“ e o separare fundamentală, de la care Kant nu se abate defel. Pe baza ei poate afirma că acordul faptei cu legea nu spune nimic despre natura ei morală, și că
Morala cerbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2830_a_4155]
-
de prezentare și o lasă pradă instituțiilor: Conflictele sociale vor fi tot mai mult negociate în câmpul culturii. ș...ț Muzeele au fost transformate în vitrinele culturalismului, în care mizeria socială devine luminoasă". Marketingul cultural este acela care creează artificial dihotomia underground-overground, căci contracultura ("produsele încărcate cu apel subcultural") e mai bine vândută. Integrată sistemului neoliberal într-atât de tolerant încât să accepte instituțional propria critică, arta își pierde caracterul militant și, implicit, posibilitatea unei alternative politice, devenind o cale de
O ficțiune teoretică de stânga by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11968_a_13293]
-
stricte, gest de segregare fără complezențe de ochii lumii. Un om de gust nu e un gourmet, ci un estet pretențios. Tot astfel în critica literară: o carte îți place sau nu, iar aprecierea în sine nu suportă nuanțe intermediare, dihotomia valorică „da“ sau „ba“ fiind capitală. În literatură, impresia de gust e vitală în formularea unei judecăți de valoare. Tocmai de aceea nu există verdict estetic fără intervenția gustului, pe cînd teoria menită a aduce argumente în sprijinul impresiei reprezintă
Caleidoscop gustativ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2576_a_3901]
-
sau o simplă adăugare de date. E o analiză atentă ce se bazează pe observații istorice și comparative, ce devine o poveste în sine a unui oraș care a sedus imaginația Europei. Cititorul cărții descoperă de fapt două orașe. O dihotomie obișnuită în studiile de imagologie. Există un Tombouctou real, în Republica Mali, amenințat astăzi de înaintarea deșertului, exploatat turistic și aflat pe lista patrimoniului protejat de UNESCO, și există un Tombouctou imaginar, rod al fanteziei europenilor dornici să intre în
Orașul inventat by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14970_a_16295]
-
poate fi dezvăluit și nici predat, și totuși fiecare om se confruntă cu misterul propriei existențe. Toată cartea e străbătută de o distincție fundamentală: deosebirea din sensibil și inteligibil. În fond, toată filozofia europeană s-a hrănit din spiritul acestei dihotomii radicale, și anume din ideea că sunt lucruri care pot fi înțelese, dar care nu pot fi percepute prin simțuri. Cum s-ar spune, entitățile la care nu avem acces prin simțuri le putem totuși atinge cu mintea; le putem
O călăuză de încredere by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7562_a_8887]
-
să nu te pună pe gînduri. Bunăoară, în cazul celor patru arabi al căror nume îl pronunțăm cu oarecare greutate, fantasmele lor sînt islamice, dar forma de relief din care se desprind ele e curat platonică. La toți întîlnim aceeași dihotomie fundamentală: sensibil-inteligibil, ca o fundație statornică pe care se înalță apoi o viziune musulmană potrivit căreia lumea de aici, corespunzînd palierului sensibil, este separată de lumea divină de dincolo, căreia îi corespunde, în chip previzibil, palierul inteligibil al universului. Acesta
Prima poruncă a lui Allah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10017_a_11342]
-
atins prin înțelegere. De unde reiese că simțirea lumii nu-i totuna cu înțelegerea ei și că cunoștințele pe care le capeți simțind lumea se deosebesc prin natură de cele pe care le dobîndești înțelegînd-o. E de prisos de amintit că dihotomia aceasta, cea mai longevivă din istoria gîndirii umane, a supraviețuit pînă în zilele noastre sub felurite chipuri. Cum tot atît de prisos e să spui că ravagiile pe care le-a provocat în timp nu pot fi întrecute de nicio
Prima poruncă a lui Allah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10017_a_11342]
-
minorităților, pentru că ele devin un obiect de negociere, un fel de monedă de schimb pentru dobîndirea unui dosar bun. Există și o idolatrie a clerului și a instituției bisericești, cu care, de asemenea se războiește Horia Patapievici. O idolatrie a dihotomiei stînga-dreapta și așa mai departe. Prin urmare, tot ceea ce este de obicei gata făcut în discursul nostru intelectual e aici pus în cauză, inclusiv idolatrizarea modernității înseși. Asta nu poate fi făcut decît de cineva care are curaj și care
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
pagini de catastif. Criteriul din care Andrei Oișteanu își face o busolă menită a-l orienta în luxurianța temelor e distincția dintre ordine și dezordine, haosul fiind latura malignă a lumii, în vreme ce cosmosul (numele grecesc pentru ordine) e partea benignă. Dihotomia e evidentă, la fel ca viziunea maniheistă pe care o însuflețește, binele fiind totuna cu ordinea, în vreme ce răului îi revine chipul ingrat al haosului. Odată acceptată perechea celor două principii, din a căror competiție se nasc aberațiile lumii, autorul caută
A călări pe nori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3009_a_4334]
-
simte în ceafă suflarea lui Mefisto. Paradoxul e că, în lipsa bramburelii, energiile lăuntrice se sleiesc, de aceea Dracul e un infirmier menit a resuscita ființele vlăguite. Cine suferă de dezordine lăuntrică poate fi liniștit: îndeplinește condiția viitoarei regenerări. Aceasta fiind dihotomia, nu-ți rămîne decît să urmărești exemplele menite a o ilustra, Ordine și haos. Mit și magie în cultura tradițională românească fiind o antologie de motive mitice în care Andrei Oișteanu regăsește despicătura dintre haos și cosmos. Răul, dînd dovadă
A călări pe nori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3009_a_4334]
-
ei, poezia repudiază matematica. Cartea Răni deschise - o antologie de interviuri, articole și conferințe din ultimele decenii - e străbătută de acest leitmotiv: trăim într-o cultură a cărei unitate nu ne îngăduie să facem separări drastice în interiorul ei. Prin urmare, dihotomiile rigide de tipul: științe exacte - arte, învățămînt uman - învățămînt real sunt tot atîtea deformări. Căci dacă acceptăm că întreaga cultură e expresia spiritului, atunci unitatea ei e dată chiar de unicitatea sursei din care a provenit: același creier omenesc dă
Logaritmul umaniștilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4931_a_6256]