1,091 matches
-
de sine”. Aproape invariabil apar perechi semantice de felul „ceasul-munte”, „ceasul-fluviu”, „copacul-soare”, „copacul-om”, „copacul-pasăre”, sugerând o intenție de recompunere a ordinii materiei prin elementele introduse în aceste simboluri. Unele imagini migrează în volumele următoare. Se delimitează „nordul” de „sud”, dihotomia, inculcata în peisaje, semne, simboluri, revenind și în Poeme (1977), unde intra și reminiscențe de poezie patriotică, sentimentalizata, cu tonalități imnice: „Și cerbii, o, cerbii - frați buni vulcanilor / patriei mele, înserarea vâslind / câmpia sfințită de rod primenindu-i” (Corabie în
ZARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290709_a_292038]
-
formată din teritorii neocupate politic este doar reversul afirmației că în acea perioadă balanța puterii era circumscrisă cantitativ și calitativ de limite geografice. Pe măsură ce balanța puterii - având acum centrul de greutate localizat pe trei continente - se extinde la nivel global, dihotomia dintre cercul marilor puteri și centrul său, pe de o parte, și periferia cu spațiile sale neocupate politic, pe de altă parte, trebuie neapărat să dispară. Periferia balanței puterii este acum unul și același lucru cu limitele fizice ale globului
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
același timp, de discreditare la adresa foștilor stăpâni coloniali și a statelor industriale în general. Suferințele și eșecurile sale au fost prezentate ca fiind datorate națiunilor dezvoltate, care au obligația morală de a îndrepta greșelile pe care le-au făcut. Această dihotomie morală între membrii „buni” ai Lumii a Treia și exploatatorii coloniali „răi” s-a suprapus cu dihotomia americană a capitaliștilor democratici „buni” și comuniștii „răi”. Multe națiuni din „lumea liberă” simpatizează cu o formă sau alta de comunism - sau, cel
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
sale au fost prezentate ca fiind datorate națiunilor dezvoltate, care au obligația morală de a îndrepta greșelile pe care le-au făcut. Această dihotomie morală între membrii „buni” ai Lumii a Treia și exploatatorii coloniali „răi” s-a suprapus cu dihotomia americană a capitaliștilor democratici „buni” și comuniștii „răi”. Multe națiuni din „lumea liberă” simpatizează cu o formă sau alta de comunism - sau, cel puțin, cu o anumită formă de autoritarism care poartă numele de „comunism” sau „socialism”. Ceea ce s-a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
-și propriile interese. Nu trebuie blamați creatorii politicilor care au produs consecințe neprevăzute. În principal, strategii răspundeau temerilor opiniei publice, ale presei și ale Congresului, care au prevalat în fața părerilor opuse, ce au fost înlăturate. În toată această perioadă, o dihotomie constantă a apărut între o viziune asupra lumii împărtășită de mulți strategi de vârf și membri ai Congresului, pe de o parte, și părerile multor persoane care fuseseră în regiunile vizate, fie ei diplomați, cercetători, jurnaliști sau observatori străini. Funcționarii
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Această situație este frecventă În cazurile În care cele două limbi au fost Învățate În două contexte diferite. Este de la sine Înțeles că și identitățile culturale respective vor fi fundamental diferite. Totuși, distincția compus/coordonat nu trebuie privită ca o dihotomie absolută, ci mai curând ca reprezentând cele două extreme ale unei linii continue de-a lungul căreia se pot Întâlni o multitudine de situații. Ca să revenim la definiția termenului bilingv, unii emit o judecată de valoare și afirmă că putem
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În Capitalul, infrastructurii economice și introduce În scenă alte două elemente esențiale: puterea politică și grupurile de statut. La rândul lor, Vilfredo Pareto, Gaetano Mosca și discipolii lor (așa-numitul „neomachiavelism”) preferă să pună accentul pe problematica circulației elitelor, pe dihotomia guvernanți/guvernați și pe legea necruțătoare a aristocrației (sau a oligarhiei). De oriunde s-ar inspira (din funcționalism, structuralism sau interacționism), teoriile moderne ale stratificării atrag atenția asupra unui ansamblu de caracteristici legate de poziția profesională: sector de activitate, nivel
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
unei teorii a dreptății care să fie neutră În raport cu diversele concepții asupra a ceea ce Înseamnă o viață bună; În al doilea caz, dreptatea se bazează pe o concepție anume. În termeni filosofici, această opoziție fundamentală s-a tradus adeseori prin dihotomia dintre teoriile liberale și cele perfecționiste. Nu inteționăm să facem aici inventarul acestor teorii. Totuși, expozeul nostru se articulează În jurul acestei opoziții, care este de natură să explice diferențele de abordare În ceea ce privește problema diferenței colective. Credem totuși că este oportun
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
cum sunt, de exemplu, cele ale autonomiei și individualismului. Absența angajării În raport cu aceste idealuri, și În general În raport cu orice fel de idealuri de acest tip, este esențială pentru liberalism ca doctrină politică”. Suntem constrânși, s-ar părea, să acceptăm această dihotomie dintre spațiul public și cel privat dacă dorim să rămânem În cadrul liberal. Prioritatea binelui asupra dreptății Putem oare separa dreptatea de orice considerație legată de bine? Acesta este punctul esențial contestat de autori extrem de diferiți, precum Alasdair MacIntyre, Charles Taylor
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și Georg Simmel, un invariant de care mintea omenească nu se poate lipsi. A gândi astfel Înseamnă pur și simplu a gândi sau, dacă vreți, a Încerca să Înțelegi. Nu trebuie totuși să considerăm aceste cupluri de contrarii ca fiind dihotomii absolute Între care nu poate fi creată nici o punte de legătură. Obiectivul nostru este să arătăm că este important să unim ceea ce, deseori, avem tendința să separăm. Nu suntem condamnați să alegem Între universal și pluralitate. ν După cum a amintit
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
într-un cîmp al forțelor ce articulează subiectul cu contextul său social, istoric și cultural. Prin urmare, nu există un transfer, o codificare a lumii în limbă, ci mai degrabă un contract și un continuum, motiv pentru care praxematica respinge dihotomia între datele lingvistice și datele extralingvistice, deoarece aceste date sînt legate de reprezentările lingvistice. Pe de altă parte, există o veritabilă corespondență între sintaxă și conținuturile spațio-temporale, în lingvistica praxematică, spusul este întotdeauna legat de făcut, iar vorbirea de practică
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în textul scris este relativ simplă, ea devine complicată prin raportarea la oralitate. Astfel, elementele non-verbale din textul oral, care ar ține de context, pot fi repartizate contextului sau cotextului cînd acest text este scris, încît, dacă se menține această dihotomie, în ultima situație s-ar putea distinge între cotextul verbal și cotextul non-verbal. Pe de altă parte, extensiunea cotextului nu este bine precizată, existînd posibilitatea distingerii unui cotext imediat și a unuia amplu, astfel încît cotextul unei fraze este format
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ei este enunțul. Dacă unii lingviști, cum ar fi A. Martinet formulează definiții convergente (în esență, enunțul suprapunîndu-se conceptelor de "propoziție", "frază" sau "text" și transmițînd o comunicare), alții (J. Lyons ș. a.) opun enunțul concretizărilor sale (propoziție sau frază), conform dihotomiei saussuriene: enunțurile sînt fapte de vorbire, pe care lingvistul le folosește ca date pentru construirea structurii subiacente comune: limba. Lingvistica românească recentă reflectă aceeași preocupare pentru definirea conceptului de "enunț", dar rezultatele acestor cercetări sînt încă ezitante și inconsecvente; de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
aluzie, citat, ironie, pînă la diferitele stiluri de discurs raportat) mai mult sau mai puțin marcate, permit actualizarea prezenței celuilalt în discurs. Eterogenitatea manifestă corespunde, astfel, "urmelor" alterității discursive. Introdusă de J. Authier-Revuz, în 1984, și aprofundată în lucrările ulterioare, dihotomia eterogenitate constitutivă / manifestă definește, prin urmare, jocul dintre virtualitatea și actualizarea alterității discursive. Ca moduri privilegiate de manifestare a eterogenității, se evidențiază fenomenul discursului raportat, cu diferitele sale stiluri (direct / indirect / indirect liber), la care se adaugă diverse modalități de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ca scop, din acest punct de vedere, păstrarea sau construirea / redobîndirea unei imagini favorabile (face-work). Teritoriul va constitui domeniul personal, intim, al persoanei. Conceptul "față" devine motorul modelului interacțional propus, în 1978, de P. Brown și S. Levinson care introduc dihotomia față negativă / față pozitivă, utilă în diferențierea imaginii personale de cea socială a locutorului (eu pentru mine /vs./ eu pentru ceilalți). Este vorba de concepte complementare, care funcționează atît pentru vorbitor, cît și pentru interlocutor. Dacă fața negativă definește spațiul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
povestire evenimentele par să se nareze de la sine. Fiecare plan dispune de un sistem temporal și de un sistem pronominal specific: prezentul și deicticele personale caracterizează discursul, în vreme ce aoristul și persoana a treia (non-persoana la E. Benveniste) sînt particularitățile povestirii. Dihotomia ridică însă și o serie de dificultăți, cea mai evidentă fiind imposibilitatea de a include toate tipurile de enunțuri în una dintre cele două categorii (astfel, proverbele sînt texte fără deictice, dar nu sînt narațiuni). Pe de altă parte, dacă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
una dintre cele două categorii (astfel, proverbele sînt texte fără deictice, dar nu sînt narațiuni). Pe de altă parte, dacă se are în vedere extensiunea semantică constantă a noțiunii "discurs", una dintre accepțiunile actuale ale conceptului fiind orice producție verbală, dihotomia nu mai devine operatorie. De aceea, diverși autori au propus reformulări sau prelungiri ale dihotomiei lui E. Benveniste, între care o taxinomie complexă a textelor în funcție de nivelul de enunțare, în cinci mari clase: 1) textele raportate la situația de enunțare
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Pe de altă parte, dacă se are în vedere extensiunea semantică constantă a noțiunii "discurs", una dintre accepțiunile actuale ale conceptului fiind orice producție verbală, dihotomia nu mai devine operatorie. De aceea, diverși autori au propus reformulări sau prelungiri ale dihotomiei lui E. Benveniste, între care o taxinomie complexă a textelor în funcție de nivelul de enunțare, în cinci mari clase: 1) textele raportate la situația de enunțare, 2) textele raportate la situația de enunț, 3) textele teoretice (care se raportează la interdiscurs
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
enunțare, 2) textele raportate la situația de enunț, 3) textele teoretice (care se raportează la interdiscurs), 4) textele poetice și 5) enunțurile de discurs indirect liber (care se raportează la o situație de enunțare "translatată"). Pentru D. Maingueneau, este pertinentă dihotomia plan ambreiat (în relație directă cu situația de enunțare; vor intra aici majoritatea enunțurilor produse în cadrul comunicării) și plan non-ambreiat (desprins de situația de enunțare, în care se construiește un univers aparent autonom; vor intra aici nu numai textele strict
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
restricții ori sînt determinate de funcții. Singura funcție pe care o antrenează predicatul ca urmare a raportului de inerență este cea de subiect. Pentru a formula o definiție adecvată este necesară operarea cu distincția predicat tip/predicat analogic derivată din dihotomia propoziție tip/propoziție analogică, stabilită pe baza legăturii dintre limbă și gîndire, întrucît corespondența dintre judecată și propoziție nu este, în mulțimea manifestărilor posibile, biunivocă: o propoziție este tip (prototip) dacă se suprapune judecății, avînd în structura de suprafață atît
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
non-vizibile) în care se înscriu elementele concrete pentru a facilita particularizarea. L. Hjelmslev a introdus expresia schemă lingvistică drept sinonim al lui limbă în concepția lui F. de Saussure, care s-ar opune uzului lingvistic, un substitut pentru vorbire. Această dihotomie, aplicată limbilor naturale, poate fi extinsă și altor domenii semiotice, în acest caz schema opunîndu-se substanței. A. J. Greimas a folosit dihotomia în semantica generală, denumind prin schemă combinația semică deschisă de care dispune o cultură, ca ansamblu de virtualități
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
limbă în concepția lui F. de Saussure, care s-ar opune uzului lingvistic, un substitut pentru vorbire. Această dihotomie, aplicată limbilor naturale, poate fi extinsă și altor domenii semiotice, în acest caz schema opunîndu-se substanței. A. J. Greimas a folosit dihotomia în semantica generală, denumind prin schemă combinația semică deschisă de care dispune o cultură, ca ansamblu de virtualități, termenul uz servind pentru a denumi combinația (sau expresia) efectiv realizată. V. praxeogramă, presupoziție. GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ca totalitate a mărcilor care transmit atitudinea și sentimentele vorbitorului față de discursul său. Dincolo de distincția tipurilor de subiectivitate, una dintre concluziile importante ale lucrării o reprezintă omniprezența subiectivității în limbă, prin investigarea fenomenului la nivelul a diferite tipuri de discurs, dihotomia subiectiv /obiectiv trebuind înțeleasă mai degrabă ca un fenomen axiologic. Analiza textului și a discursului literar a îmbogățit înțelegerea noțiunii de "subiectivitate" prin prisma unor probleme ca: punct de vedere, distanță, perspectivă narativă, polifonie, subiectivitate și ficțiune, imaginea eului în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
măreață; dintre cele invizibile, cel mai mare este Dumnezeu. Dar că lumea este noi vedem; că Dumnezeu este, noi credem"66. Iar credința este adevărată când așteaptă cu speranță ceea ce încă nu a fost văzut în substanță 67. Reluând această dihotomie alegorică în eseul Israel în pustiu, Goethe avea să rezume tema istoriei în lupta dintre credință și necredință. La prima vedere, istoria lumii pare o succesiune fără noimă de generații și imperii. Văzut însă cu ochii credinței, cursul sinuos al
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
o distincție între adevărurile necesare ale rațiunii și adevărurile contingente ale acțiunii, fără a separa subiectul cunoscător de obiectul său de studiu sau credința de rațiune, așa cum făcuseră Descartes și Spinoza și cum avea să procedeze mai târziu Kant prin dihotomia fapt-valoare. Adevărurile obținute din studiul istoriei, bazate pe experiență, sunt adevăruri contingente, ele putând servi ca bază pentru justificarea credinței creștine. În această logică, miracolele nu sunt o anulare a legilor naturii, ci doar o suspendare a lor în vederea unui
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]