733 matches
-
versiune mai mare a aparatului cu oglindă rotativă pentru a efectua o măsurătoare absolută a vitezei luminii în 1862. Experimentele ulterioare efectuate de către în 1872-76 și de Albert A. Michelson în 1877-1931 au folosit versiuni îmbunătățite ale experimentelor cu roți dințate și cu oglindă rotativă pentru a face estimări din ce în ce mai exacte ale vitezei luminii. În 1848-49, a determinat viteza luminii între o sursă de lumină intensă și o oglindă aflată la aproximativ 8 km distanță. Sursa de lumină era întreruptă de
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
Sursa de lumină era întreruptă de dinții unei roți dințate cu 720 de dinți și care putea fi rotită cu o viteză variabilă, ajungând până la sute de rotații pe secundă. (Figura 1) Fizeau a ajustat viteza de rotație a roții dințate, până când lumina care trecea printr-un spațiu dintre dinți era, la întoarcerea după reflecția din oglindă, complet eclipsată de dintele adiacent. Rotind mecanismul la viteze de 3, 5 și 7 ori mai mari ca această viteză de bază a dus
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
după reflecția din oglindă, complet eclipsată de dintele adiacent. Rotind mecanismul la viteze de 3, 5 și 7 ori mai mari ca această viteză de bază a dus tot la eclipsarea completă a luminii reflectate de următorii dinți ai roții dințate. Date fiind viteza de rotație a roții și distanța dintre roată și oglindă, Fizeau a reușit să calculeze o valoare de 313.000 km/s pentru viteza luminii. A fost dificil pentru Fizeau să estimeze vizual minimul intensități luminii reflectate
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
de Foucault cu doar șapte săptămâni, el a confirmat faptul că viteza luminii era mai mare prin aer, validând teoria oscilatorie a luminii. În 1850 și în 1862, Léon Foucault a făcut determinări din ce în ce mai bune ale vitezei luminii, înlocuind roata dințată a lui Fizeau cu un instrument cu oglindă rotativă (Figura 2). Aparatul implică reflectarea luminii trecute printr-o fantă "S" pe o oglindă rotativă "R", formând o imagine a fantei pe oglinda staționară "M" aflată la mare distanță, imagine care
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]
-
inspirate în majoritatea cazurilor din lumile science-fiction, fantastice sau extraterestre precum și teme inspirate din peisaje industriale și post-apocaliptice. Această tendință devine evidentă în anumite opere ale artistului prin integrarea a diferite elemente utilizate în mediul industrial sau tehnic, ca roți dințate, șuruburi, cadrane de aparate de măsură, etc. Deși acest lucru poate încadra stilul artistului în categoria Steampunk, elementul primordial și definitoriu rămâne simbolismul prezent în majoritatea lucrărilor sale. Acestea reprezintă metafore ale stărilor artistului, influențate de sentimente, angoase, frustrări și
EugeneX () [Corola-website/Science/336826_a_338155]
-
Appia se pot găsi încă multe dintre aceste puncte de reper. Complexitatea mecanismului inițial nu pare să fie compatibil cu epoca tehnică respectivă, dar după descoperirea și studiul mecanismului de la Antikythera (un complex planetariu de lucru cu zeci de roți dințate), pare a se confirma faptul că grecii și alți oameni de știință ai vremii au fost capabili de a proiecta și construi aceste dispozitive, care au fost cu nimic mai mult decât „calculatoare" sofisticate dedicate anumitor scopuri. Dispozitivul utilizat pe
Roată topografică () [Corola-website/Science/336898_a_338227]
-
utilizat pentru măsurarea distanțelor pe mare. Montate pe nave, acesta constatau dintr-o roată cu palete dispuse pe o parte a acestora, care, în contact cu apa, erau puse în mișcare de rotație prin înaintarea navei. O serie de roți dințate, care transmiteau mișcarea la un mecanism, lăsa să cadă într-un container o piatră mică sau o bilă de metal la fiecare rotație a roții, proporțional cu mărimea acesteia, și care corespundea unei mile romane (sau Milium Miliarum). La sfârșitul
Roată topografică () [Corola-website/Science/336898_a_338227]
-
roți duble . a extins conceptul în 1827 pentru a crea un dispozitiv care înregistrează distanțele parcurse într-o formă grafică, ca un plan de studiu. Aparatul avea un pe axa dintre cele două roți, care era coroborat cu o roată dințată ce conducea un alt șurub transversal care mișca un cursor. Un creion de pe cursor înregistra distanța parcursă de șurub în lungul cursorului pe un desen atașat de bord la o scară aleasă. Roata topografică este marcată în trepte fracționale a
Roată topografică () [Corola-website/Science/336898_a_338227]