1,695 matches
-
domeniul scriiturii vor duce atât la dispariția semnificatului central, cât și la acceptarea caracterului fragmentar al oricărei opere. Se insistă asupra textului-ca-rest, deoarece întotdeauna el va constitui un context pentru un text viitor. Trăsăturile descrise sunt strâns legate de experiențele discontinuității și ale fragmentarului, paradoxul fiind acela că infinitatea limbii este realizabilă doar prin ceea ce s-ar numi "neterminarea textului" "neterminarea" nu este aici sinonimă cu "nedesăvârșirea", deoarece ea nu are drept criteriu un conținut care trebuie expus complet, ci se
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ca o componentă a scriiturii se află în strânsă legătură cu acceptarea pluralității ei și a tuturor "vocilor" diferite care apar în interiorul său. Fiind la curent cu teoria lacaniană și cu aceea a intertextualității, Barthes preferă fragmentul operei, dispersia unității, discontinuitatea codului unic. În același context, anunțarea "morții autorului" îi va aduce o recunoaștere aparte din partea postmodernilor, care se grăbesc să și-l "însușească". Coabitarea limbajelor și a multiplelor filtre de interpretare, a scriiturii și a lecturii ca două fațete ale
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ambiguitate în discurs, mai ales că logica suplementarității este diferită de logica binară a identității și noncontradicției. Aceste efecte discursive obținute de poziționările teoretice ale lui Derrida sunt augmentate și de preferința sa pentru căutarea forței semnificației în digresiuni, ecouri, discontinuități, contradicții și ambiguități textuale, care au sugerat posibilitatea de a lectura și interpreta "situații" textuale precum tăcerea, spațiul, distanța etc. Experimentele de acest tip au conturat perspective noi asupra cercetării scriiturii și a intertextualității, dar și asupra interpretării și lecturii
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
au asociat scriiturii textul, Foucault studiază acest concept mai mult ca pe o practică discursivă sau ca un eveniment, în contextul unei mișcări ample de respingere a paradigmei continuității, manifestată atât în literatură, cât și în artă sau filosofie. Introducerea discontinuității în aceste domenii duce la problematizarea unui ansamblu de teme, precum subiectul fondator, autorul, opera, ideea de origine etc. Tocmai în interiorul acestui proiect radical poate fi surprins câmpul semantic al scriiturii, precum și funcțiile pe care i le acordă Foucault. Sesizând
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
două stadii ale oglinzii. Scriitura se relevă ca fiind un pliu al limbajului, o repliere asupra lui însuși, ceea ce transformă literatura într-un spațiu productiv al dublurilor. Lipsită de subiect fondator sau de origine, așa cum au decurs ele din postularea discontinuității, scriitura devine o suprafață, iar literatura limbaj ca mecanism de multiplicare a suprafețelor. Metaforele adâncimii sunt excluse, din moment ce nu mai există un set de principii originare și absolute care să-i imprime o mișcare dintr-un exterior idealizat înspre interiorul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
privată, socială, științifică este de o reală importanță pentru redimensionarea conceptului de raționalitate, pentru extensia noțiunii de logos. 3.3.2. Postmodernism și stil Dacă unul dintre cele mai frapante aspecte legate de postmodernism este "acceptarea necondiționată a efemerității, fragmentării, discontinuității și haosului, care alcătuiau jumătate din concepția lui Baudelaire cu privire la modernitate"306, atunci este important să ne întrebăm dacă postmodernismul nu reprezintă doar un stil întâlnit în literatură, artă, filosofie. La această interogație se poate răspunde prin plasarea în interiorul relațiilor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
417. Se observă că noua metaforă utilizată de Baudrillard introduce în discuție și problematica fatalității și a gândirii radicale, care, la fel ca și cele două paradigme, se află la intersecția dintre sens și nonsens, adevăr și minciună, continuitate și discontinuitate. Mike Gane interpretează a doua imagine ca reprezentând distrugerea ordinii simbolice de către ordinea semiotică, deși ideea conform căreia "astăzi realitatea nu este nimic altceva decât apocalipsa simulării"418, ar reinvesti ordinea semiotică cu o putere devastatoare față de celelalte categorii, fie
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
séduction. Departe de a fi o metodă prin intermediul căreia se construiesc în mod progresiv forme din ce în ce mai complexe, după un model evoluționist, progresiv, metoda genealogică are, în aceste lucrări, mai mult sensul de a defini diviziuni culturale importante, alături de schimbările și discontinuitățile produse în domenii diferite. De altfel, Baudrillard recunoaște atât utilizarea unei forme a metodei genealogice, care permite descoperirea fundamentului veritabil din spatele ideilor, cât și apropierea de Nietzsche, pe care l-a lecturat în mod fervent de tânăr și care a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
generale de analiză date de un număr de paradigme de interpretare care s-au desprins din modul de abordare a postmodernismului în funcție de alte concepte ordonatoare. Astfel, linia conceptuală modernitate postmodernitate a condus cercetarea în centrul disputelor privind relaționarea, continuitatea sau discontinuitatea dintre cei doi termeni, disputa Habermas Lyotard fiind doar un exemplu al complicatelor perspective și presupoziții implicate de aceste delimitări. Accentul diferit pus pe prefixul "post-" trimite la orientări diferite ale interpretării, astfel încât un istoric al receptării acestuia ne-a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care se impun acum nu mai sunt acelea de conștiință și continuitate (și corelativele lor: problemele libertății și cauzalității) și nici acelea de semn sau structură. Ci sunt evenimentul și seria împreună cu jocul noțiunilor de care sunt legate: regularitate, hazard, discontinuitate, dependență, transformare" (p. 46). 17 A se vedea, în special, "Postmodernismul și câteva paradoxuri ale periodizării", în trad. rom. Cinci fețe ale modernității sau în Douwe Fokkema și Hans Bertens (ed.), Approaching Postmodernism, John Benjamins, Amsterdam/Philadelphia, 1986 și "Conceptul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
constelație de valori, credințe și asumpții metodologice care orientează omul de știință în procesul de cercetare. Deși Kuhn s-a limitat la discutarea paradigmelor științifice, termenul este folosit acum în majoritatea domeniilor, vorbindu-se și de paradigme culturale. Ideea de discontinuitate care intervine în conceperea revoluțiilor științifice a contribuit, printre altele, la apropierea conceptului de paradigmă de foucauldianul "episteme", care se referă la un număr de stadii de dezvoltare ale cunoașterii. 78 Steven Best, Douglas Kellner, The Postmodern Turn, p. 19
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
postmodernitate, se sugerează o ruptură față de modernitate, ce presupune apariția unor noi reguli și principii de organizare. În al doilea sens, pornind de la utilizarea franceză a cuvântului modernité, modernitatea este concepută drept o calitate a vieții moderne, ce introduce sentimentul discontinuității timpului, al noutății și sensibilității față de efemera și contingenta natură a prezentului (sens asociat concepției baudelairene asupra modernului), în timp ce postmodernitatea trimite la experimentarea actualelor practici ale vieții cotidiene (sensibilitatea postmodernă construindu-se în special în jurul mass-media). 104 David Harvey, op. cit
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
600 3000 nm în ficat), acoperiți cu membrană mucoproteică (continuă sau cu pori centrali ce prezintă radiații). In unele organe (ficat, maduvă hematogenă, splină) porii sunt atât de largi încât capilarele au aspect sinusoid. Capilarele se pot clasifica pe baza discontinuităților endoteliale și acoperirii cu membrană bazală și structuri perivasculare (tab. 8). O varietate de substanțe intervin în dinamica porilor transcapilari: calciul, bradikinina, histamina, etc. Permeabilitatea peretelui capilar, privit ca o membrană filtrantă, poate fi cuantificată ca și conductanță hidraulică, prezentând
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
600 3000 nm în ficat), acoperiți cu membrană mucoproteică (continuă sau cu pori centrali ce prezintă radiații). In unele organe (ficat, maduvă hematogenă, splină) porii sunt atât de largi încât capilarele au aspect sinusoid. Capilarele se pot clasifica pe baza discontinuităților endoteliale și acoperirii cu membrană bazală și structuri perivasculare (tab. 8). O varietate de substanțe intervin în dinamica porilor transcapilari: calciul, bradikinina, histamina, etc. Permeabilitatea peretelui capilar, privit ca o membrană filtrantă, poate fi cuantificată ca și conductanță hidraulică, prezentând
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
naturală propus în La Vulturi!, Galaction servește exemplar proza de teroare supranaturală grație unei alte nuvele. Moara lui Călifar (1902), fiindcă despre aceasta este vorba, se evidențiază, în opinia Adrianei Niculiu, prin "folosirea temelor moderne a refulării în subconștient, a discontinuității și a suprapunerii timpului în dimensiunile realului" (1971: 195). Și Teodor Vârgolici observă că "[n]arațiunea alternează, cu ingeniozitate, planul real cu cel fantastic, trecerea de la un plan la altul făcându-se fără ca cititorul să observe" (1967: 127). Alternanța menționată
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
600 3000 nm în ficat), acoperiți cu membrană mucoproteică (continuă sau cu pori centrali ce prezintă radiații). In unele organe (ficat, maduvă hematogenă, splină) porii sunt atât de largi încât capilarele au aspect sinusoid. Capilarele se pot clasifica pe baza discontinuităților endoteliale și acoperirii cu membrană bazală și structuri perivasculare (tab. 8). O varietate de substanțe intervin în dinamica porilor transcapilari: calciul, bradikinina, histamina, etc. Permeabilitatea peretelui capilar, privit ca o membrană filtrantă, poate fi cuantificată ca și conductanță hidraulică, prezentând
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
artistice și sociale cu inspirate reconstrucții de atmosferă istorico-culturală și prin evocare de evenimente și multe personalități culturale influente, care au determinat schimbări ale mentalităților occidentalilor la finele secolului al XVII-lea. Ideile și numeroasele invenții realizate atunci produceau alte discontinuități față de cele care s-au acumulat din Renaștere până la ultima victorie din 1685 a Contrareformei. Conceptele și datele empirice despre transformările intelectuale și mutațiile culturale, Hazard le-a concentrat pe construirea unei "paradigme istorice", situată între consumarea clasicismului, către sfârșitul
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
viață individuală și socială modernă. Lumea Nouă a preluat mai repede noutățile economico-tehnice, nu numai pe cele politico-juridice ale Lumii Vechi. Adevărul pe care îl degajă neîncetat cartea lui Hazard este că societatea modernă nu se prezintă numai ca o discontinuitate istorică de ordin tehnologic, dar și prin structuri sociale dominate inițial de burghezia ridicată din straturile medii ale societății feudale. În noua societate, primii săi intelectuali nu au omis "natura" din construcțiile teoretice. În două domenii importante ale conștiinței, și
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
care voi face trimitere mai jos, Reading Berlin 1900, P. Fritzsche consideră ziarul modern ca fiind o metonimie a orașului ca atare. Rolul narativității în descrierea orașului modern este aici explicat prin identificarea acestuia ca loc al „mișcării“, „surprizei“ și „discontinuității“, astfel încât experiența esențială ține de ne familiar și teatral. Medierea textuală a acestei experiențe devine esențială pentru a-i face posibilă deschiderea, poten țialitatea, efemeritatea. Nu masele urbane, studiate de socio logie, oferă cheia pentru înțelegerea orașului, ci flaneurul, singuraticul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
so im XIX. Jahrhundert die Nouveauté.“ În ambele cazuri, cel al dramei baroce sau al „formelor“ noută ții din secolul al XIX-lea, ceea ce constituie esența unei repre zen tări este caracterul dublu al obiectului istoric, tensiunea ine rentă unei discontinuități. Concomitența dintre dispersie și acumulare, decisivă în viziunea alegorică, este reluată, în momentul în care puterea cosmologiei baroce se pierde, ca traumă istorică a obiectului care își caută originea. Faptul că dispar acum granițele dintre artă și tehnică (în Jugendstil
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
o „totalitate“ a istoriei, cu atât mai puțin una orientată spre viitor. Tocmai vii torul este cel care, în teza a IX-a, oprește îngerul lui Klee să readucă la viață dărâmăturile (Trümmer) trecutului. Plinătatea timpului stă, de fapt, în discontinuitatea lui reflectată în dialectica infi nită a clipei prezente: ecou al unei chemări a tradiției și actuali tate integrală a evenimentului răspuns: Jetztzeit. Prezentul mesianic este o „citare“ (Zitieren) a trecutului aflat în primejdia uitării. Această citare-reactualizare a trecutului este
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Unbewußten“) al lumii, unde lucrurile își compun chipul lor istoric, nu pe cel natural. Chemarea memoriei in voluntare, recunoașterea chipului primejduit de uitare al ora șului sunt de regăsit, pentru Benjamin, în instantaneele fragmentare ale spațiului urban. Puterea eliberatoare a discontinuității, despre care am vorbit deja, transformă orașul dintr-un spațiu funcțional, uniform, supus legilor generale ale progresului, în tr-unul traversat de adâncimi mesianice și întruchipări, urme materiale ale memoriei. După cum am încercat să arăt, acest act originar al experienței urbane
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
îi deosebesc unii de alții. Primele sunt stabile și determină natura lucrului, celelalte - schimbătoare, aparente. Înteresul științei este îndreptat spre ceea ce este esențial, opus contingentului, spre ceea ce este constant, imuabil, opus schimbătorului. Notele distinctive ale viziunii esențialiste asupra naturii sunt discontinuitatea - supoziția că între genuri există intervale, că ele sunt despărțite prin granițe clare și nete - și constanța - supoziția că ceea ce se schimbă sunt trăsăturile individuale, în timp ce însușirile esențiale, definitorii pentru genuri, sunt imuabile. Viziunea esențialistă consideră rezultatele taxonomiei - clasificările - drept
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
este cea a unei desfășurări grandioase, ci cea a unor echilibre homeostatice, tulburată doar «rareori» (mai des desigur în plenitudinea timpului) de evenimente rapide și episodice de speciație.“ În această interpretare, pe care autorii au numit-o a „echilibrelor punctuate“, discontinuitățile din rămășițele fosile reflectă modul în care a avut loc efectiv evoluția vieții pe pământ. Ele nu sunt, cum credeau mai înainte paleontologii darwiniști, consecințe ale distrugerii verigilor intermediare. Lungi perioade de stază (stasis) sunt „punctate“ de perioade scurte de
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
mare număr de membri. Schimbări rapide, în perioade scurte de timp, pot avea loc însă în populații mici și izolate geografic. Aici, restructurări genetice bruște pot să genereze noi fenotipuri, pe care încrucișările au șanse mai mici să le anuleze. Discontinuitățile mari puse în evidență de documentele fosile se explică simplu prin faptul că populațiile care constituie verigile intermediare în tranziții treptate de la o specie la alta au fost răspândite pe arii mici și au supraviețuit o perioadă de timp foarte
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]